Original subtitles

De două ori pe săptămână, un mic pachiebot care

naviga în susul fluviului venind de la Saint -Louis

și altul care coboră de inspre Chicac, acosta un

satul nostru.

Înainte și după asemenea evenimente, acest colț de

lume aflat pe malul vestic al fluviului Mississippi

era pustiu.

Au trecut ani și ani de atunci, dar tot mai am în fața

ochelor priveliștea de odinioară.

Mătușa Paulie nu avea nevoie de ochelare.

Dom!

Îi purta dintr -o veche obișnuință ca să îi

impresioneze și nu ca să -i fie devrâns folos.

Stai, dom!

Stai!

Vasul Paul Jones, destul de vechi și de șubred,

fusese vopsit din nou și își reloase călătoriile

după absență îndelungată.

Dar, oricum ar fi fost, în singurătatea noastră,

venirea lui însemna o adevărată sărbătoarea.

Fumul acesta era de mare efect, iar fochiștii îl

obțineau ușor.

Obișnui au să dea acest spectacol puțin timp înainte

de escală, aruncând în foc câți faputuci de molift.

Noi băieții nu avem decât o singură dorință

adevărată, aceea de a fi navigatori.

Uneori ne -am hrănit cu iluzia că dacă suntem

cuminți, Dumnezeu ne va îngădui să ne facem pirați.

Dar visele se spulverau unul după altul.

Doar visul de a fi navigatori nu ne părăsea niciodată.

Domnul Bixby, fiind în calitatea sa de pilot omul cel

mai important de pe vas, mult mai important chiar

decât găpitanul, binevoia uneori să comande

personal manevra de acostare.

Împingeți pasarela!

Toată lumea ochi la mine și o singură mișcare!

Atenție!

Încet, jos!

Înapoi!

Înapoi, l -auziți?

Unde dracu' vă sunt urechile?

Înainte!

Amarați!

V -ați potărât!

Înainte!

Înapoi!

Înapoi!

Ei, firara dracului!

Stop!

Am zis stop!

Ce frezi s -o aruncați peste bord?

Ia, ascultă -mă -i!

Unde te duci cu butoiul ăsta?

Te grebești, ai?

Borcitură de broască țe -nsoasă și de gloabă și chiapă!

Ei, drăciea dracului, ce s -a mai întâmplat?

Ce porcărie!

Dați -mă parâmă!

Tom s -o cotică s -osise momentul prielnic să se afle întreabă.

Spuneți -mă unde ești și vă aduc eu imediat!

Părea că și -a atinsese scopul.

Era în centru latenței generale și nu mai aștepta

decât aplauzele mulțimi.

Ăsta -i bună!

Îl ția piuitul și mai multe nu!

Ei, Iuliams!

Spune -i javrei de copil să se ducă la dracu'!

Domnul Harris, un proprietar bogat de prin parțile

locului, se înapoia de la St.

Louis.

Avea să se petreacă cu el un incident fără prea mare

importanță de altfel.

Te salut, scumpul meu!

Vă salut, stimați domnă!

Cum ați călătorit?

Sper că foarte bine!

Excelent!

Vătranul John protește admirabil!

Sper să -l mai vedem!

E greșit!

Domnilor, zăresc acolo un om care a pretins în fața

tribunalui ca aș fi atacat curierul regional.

Hm, este în fapt inadmisibil cu atât mai mult cu cât

nici nu -l cunosc de acest individ.

Domnul Harris a fost ușor lovit.

De atunci nimeni nu l -a mai văzut trăgânda sovra cuiva.

N -am amintit acest incident decât pentru a arăta că

obiceiul de a trage cu pistolul era destul de

răspândit prin parțile noastre.

Da?

Ce n -ai bagi?

Scuip!

Ce bine de tine!

Tu poți să faci ce vrei!

Da!

Plin mă ți -adecoată!

Ei, și?

Pe tine nu te ceartă nimeni când îți vine să scuipi!

Nu!

Dacă e vreme bună domn sub popașul, dacă pău te bagi

într -un butoi, într -o școală, într -o biserică, te

scuiești în noți, tu te ai chef!

Dar aș vrea să am și un tată bețif să n -aibă greje de mine.

Am bătran mișto!

Trebuie să amintesc că toate mamele din sat se temeau

de acest copil de bețivan, socotindul derbeteu,

leneș și vulgar.

Ceea ce ne făcea să -l admirăm și mai mult și să ne

simțim fericiți în dovărășia lui.

După cinci minute, poate și mai puțin, Tom dăduse

uitării toate grijile.

Nu pentru că ar fi devenit ele mai puțin amare sau mai

puțin grele decât grijile obișnuite ale unui om, ci

pentru că o nouă și puternică preocupare le întrecea

pe toate, alungându -le pentru un moment din mintea lui.

De altfel și oamenii mari își uită supărările în

forfota noilor preocupări.

În fond, era vorba de ceva cu totul și cu totul nou.

Tom învățase de la un negru să fluiere într -un fel aparte.

Puteai da glasul unui sunet, atingând cerul guri cu

limba în timpul fluieratului.

Astfel Tom reveni spre sat cu gura plină de armonie și

cu sufletul încărcat de recunoștință.

Se simțea ca un astronom care a descoperit o stea

necunoscută până atunci.

În această stare sufletească nu putea trece pe lângă

un străin fără să -l bage înseamă.

În plus, acest băiat purta haine de sărbătoare și un

zi de lucru.

Cum te -ai chemat?

Ce -ați pas?

Haide!

N -am mai văzut eu grozav din ăștia.

Aici e hotarul.

Dacă faci un singur pas, juri pe cinstea mea că te bat mă.

Uite -nă!

Dacă vrei să murdăresc mâinile cu tine, dă -ncoa

doicenți și sunt gata să te bat.

Zi destul!

Destul!

Hai în casa!

Tălcarule, ești un laș!

Hai să vezi!

O să te arăt eu ție!

O să -ți plângi de milă!

Bătaia, la o anumită vârstă, poate fi socotită un act

de bravură.

Lui Tom nici nu -i trebuie prea mult să se convingă că

păruia la trasă lui Jeff nici nu putea fi calificată altfel.

În virtutea acestei vitejii, își permise să vine

acasă în seara ceia mai frumos.

Fără să -i treacă prin minte că uneori victorile,

oricât ar fi ele de mari, poți sfârși prin învrângeri.

Mai ales când lovitura de grație nu ți -o dă dușmanul,

ci unul dintre ai tăi.

În cazul de față, te muta mătușă polii.

Te -am prins, strengarule!

Și eu care credeam că dorm demult!

A prins de lumânarea, Sid!

Iar ai umblat cu derbe de un tehac!

Te -am spus de atâta ori să nu te mai prind cu el!

Doamne, în ce hal ești?

Află că n -ai să mănâși nimic astăseară!

Cum?

Hai, treci la culcare!

Treci și tu, părăciosul!

Lasă că te pedepsesc eu!

A doua zi pe la zece, Tom se duce să dea târcoale

trădătorului necunoscut.

Poate găsea prilejul fericit să iardă bătaia făgăduită.

Și viteazul nostru a capitulat în fața surorii

necunoscutului, fără să fi dat nici cea mai mică bătălie.

Câteva zile mai târziu începură acele întâmplări

neobișnuite care aveau să le dea atâta de lucruri lui

Tom Sawyer și Hagrid Arifil.

Bună, Hag!

Bună, Tom!

Ce -ați cunsut haina?

Un cotoi mort.

Iar atâta -mi -l!

Deja ți -apă de unde -l ai?

De la Bear Rogers.

Și ce -ai dat pe el?

O coadă de porc.

Da, dar pisica nu ajunge ca să ne vindecăm de nege.

Fără un cadavru de om, n -am făcut nimic.

Rosuilia îmi spunește de ieri.

Atunci dă -mi o raită pe la Muff Potter.

Ideea asta merită o braștie.

Muff Potter era tâmplarul satului și avea o tainică

înțelegere cu moartea.

De câte ori începea să facă un cosciuc, să și găsea

cine să -l folosească.

Băieții nu mai dădeau doi bani pe viața lui Rosu Williams.

De gust sângă, mereu sângă.

Băieții, am un secret.

Dacă aștii să -l păstrați, vilan spune.

Păi sigur!

Nici vorba.

Să aștiiți însă că e o poveste încroazitoare.

Unor mă întreb și eu dacă e adevărată.

Dacă mi -e cumva o născocire a minții mele.

Fii, Muff, de ce mănânc?

Nu e așa hache?

Sigur, Muff, mai întreb?

Atunci, fiți atenți, am să vă povestesc.

N -am pliniște.

Mă strivește.

Dacă nu o spun, mă năbușe.

Ai încredere, Muff?

E greu.

Te rog, suntem prietenii tăi.

Era bețiv, nu avea niciun ban în buzunar.

Încerca să se împrumute de la tot și mințea de îngheța oabele.

Copii mei, aveți în fața voastră un ucicaș.

Asta -i.

Vedeți, de pe mâinile astea curge sânge.

Priviți -le, cu ele am ucis 32 de oameni.

Ultima dată ai spus 40, Muff.

Da, dar prea foarte.

Vezi, ca erau atât de mulți încă nu mai ții minte prea

bine cât erau.

Sigur, Sigur.

Începea după obiceiul său cu primul asasinat.

Povestea pe cauțiile pe care și le lua ca să

îndepărteze bănuielile, apoi trecea la al toile, la

al treile, la al padule, asasinat și așa mai departe.

Toate crimele erau săvârșite cu același cuțit de

cioplit lemnul.

Întotdeauna cu acest cuțit.

Uitați -vă la el.

Sunt pe te de sânge.

Uitați -vă bine aici.

Era un fanfaron romantic și sentimental, dar

poveștele lui ciudate îi îngrozeau pe băieți și le

inspirau totodată cel mai mare respect.

Proape mie sunt opții.

Cu o zi în urmă, Ross Williams fuse să -ngropat.

Nimic nu mai putea împiedica desfășurarea

ofensivei împotriva negilor.

Superstiții stranei rămasi de la sclavii negrii tăi

nu iau prin părțile acelea uitate de lume.

O pisică moartă, aruncat după diavolul care vine la

miezul nopții să ia sufletul unui mort dintr -un

cimitir, putea să te vindegede negi, mai ales dacă

-nsoțeai gestul cu anumite cuvinte misterioase.

Uite aici.

Ei, Huck, tu crezi că se supără Ross Williams că am venit?

Știu eu.

În locul lui nu mi -ar băsa dacă aș mori.

Și nici dacă -l ia Grapu?

Tu ce crezi?

Nu am de unde să știu.

Abar nu am ce gândesc că ea morții.

Și dacă nu sunt?

Ce să fie?

Ar fi păcat să nu există striguri și diavoli.

De ce?

Mi -ar lipsi.

Ai văzut vreo unu?

Te văzut?

Nu i -am văzut.

Dar i -am auzit.

Bătrânul îmi schimb când odată își vedă.

Tatăl tău?

Da, când e foarte bătă.

Strică tot idiota.

De ce?

Pentru un complot ai nevoie de cucuvel.

Suntem într -un cimitir.

O ciocârlie nu are nimic sinistru.

Cine auzi de ciocârlie în cimitir?

Și totuși e o ciocârlie.

Și aici e cimitir.

Mă rog, dacă nu te supără, la urmă urmă e vorba de negii tăi.

Mai mei?

Dar eu n -am negi.

N -ai?

Nu.

Negi eu.

Atunci de ce am venit?

Ei, ia.

Ce -i acolo?

Ia repede, pisica.

E vocea lui maf pată.

Alălalt e Joe Indianu.

Am sosit.

Și doctor?

Haideți.

Grăbiți -vă.

Da -i mai repede, mai repede.

Până nu apare luna.

Grăbiți -vă.

Să -ți spun ceva.

Unul pe William să -l caută.

Pun ceva la cale.

Grăbiți -vă.

Grăbiți -vă.

Ce -o fi acolo?

Un coșciuc?

Ross Williams.

Ce poate fi?

Și pune pe -n soare cu tine că e o comoară.

Ducat sau galben.

Ce comoară?

Cum ce comoară?

Al lui Slade.

Nimeni n -a găsit -o.

Hai scoate.

Da.

După ce, domnule tăietor de oase, încă 5 dolari altfel...

Poitul lui ne -ați rămâne aici.

Exact.

Ce înseamnă asta?

Mi -ați cerut să vă plătesc înainte și v -am plătit.

Pe vremuri tatăl tău m -a băgat la zdu pe drovagabondaj.

Tu crezi că am uitat?

Ce se aude cu micul supriment?

Nici un bar mai mult decât ne -am înțeles acasă.

Un bag și -și însă, dacă vrei, poftim.

Dintr -o 5 dolari, lovești -o pe cel mai bun prieten al meu.

Ce făitor de cadavre.

Las că te învăț eu.

Nu?

N -am putut face așa ceva.

E mort.

Și încă ce mort?

Mai mort nici că se poate.

Ce prosti.

Atina are reviu, dar cum a murit?

De cuții tău.

Dar nu ai să crezi că l -ai gâtilat până a crăpat de răs.

Vezi?

O luăm pe lângă Berviston și intrăm în tăbacărie.

Bir, s -a făcut.

Erai beat, maf.

Tu l -ai casăvit.

Nu să tac din gură.

Și acum șterge.

Eu te poți ca un frate, n -am să uiți.

Nici odată.

Hai, nu mai pierde vremea.

Polu, să nu te vadă cineva.

E mișca!

Bine că am ajuns.

Mult mai târziu, Tom și Huck au aflat că mortul fusese

destinat studiilor de anatomii ale doctorului.

Hucky, ce crezi că o să se întâmple cu toată povestea

aia din cimitir?

Dacă doctorul e mort, iese cu spunzurătoare.

Asta numai dacă îl prind pe criminal.

Cum vrei să îl prindă dacă noi nu o să vorbim?

Spui tu ceva?

Eu?

Oh, nu.

Ce mai drept, friar.

Îmi chepuiesc că Joe Indianu scapă de spunzurătoare.

O să ne facă pilav.

Știi că ai dreptate?

Ce mormânt?

Eu l -am văzut pe Joe Indianu scoțând ochii dulăului

lui Barbison.

Numai pentru că îl hățase când a vrut să îl mângă ei o dată.

Și acum, Barbison are un câine orb.

I -a scos ochii pur și simplu, așa?

Da, și n -am spus nimă a noi până acum.

Tu ești primul.

Să ne jurăm Huckleberry Finn, e mai sigur.

Tu să spui după mine.

Huckleberry Finn și Tom jură să țină secret?

Huckleberry Finn și Tom jură să țină secret?

Toată povestea cu cimitirul și celelalte.

Povestea cu cimitirul și celelalte.

Să crape de ori spune ceva și chiar să putrezească.

Ce vorbești, domnule?

Văd că nu te încurci.

De unde -l știi?

De la un nego.

De fapt, ne -ar fi trebuit și un cocoș alb.

Să ne mănjim cu sângele lui.

Dar de unde cocoș alb?

N -ai descurcam și fără el.

Bal Barbison.

Cine?

E chiar bal.

Câinele orb al lui Barbison.

Nu te mișca.

De ce să nu mă mișc?

Nu face rău nimanui.

Te -am spus să nu miști.

Dacă la trașea, Joe -i pe aproape, până când îl simte.

Ce te -a spus?

I -o ștergem printos.

Hai să vezi că o să ne prindă.

Toată aici te mai va să fii știut.

Ia te uită Tom și Huck.

Ce -i căutați pe aici?

Întâmplarea ați venit să mă spionați.

Să te spionam?

Nu, Joe.

Noi căutăm o lampă ruginită, de aramă.

Uite, el e martor.

O lampă pe care nu dă nimeni o părachioară.

Lampa lui Aladdin.

Un frată la mijlo cu abajurul spart.

Și atunci ne -am gândit că poate e aici.

O lampă atât de nenorocită, nici nu poate fi în altă parte.

Și ce vrei să faceți cu ea acum?

Să frecăm, Joe.

Cu o cărbă, cu mâne ca haine, cu orice.

Important e să o frecăm.

Să înțelege că va fi greu.

Dar altfel ar fi păcate drudă.

O să frecăm ca niște boi.

N -ai așa, Tom?

Da, o să frecăm ca niște boi.

La naiba.

Valea.

Hei, ascultați.

Dacă mâine dimineață au zis că îi lipsesc cuiva doi

pui de găina, țineți -vă pliscuri.

E mai bine să nu știți nimic de ei.

Ar fi mai bine pentru voi.

Limpede?

Sigur, Joe, n -am văzut nimic.

Pe cuvânt, Joe.

Hai, plecați.

Toată noaptea așteptase Tom să se întâmple ceva.

Măcar un trăznet care să -i da de înțeles că puterea

divină știe totul și nu iartă.

Dacă semnul acesta să -i vea, ar fi jurat că viața lui

de aici în golo va fi curată ca unui înger.

Dar nevăsarea puterii cerești care începe această

nouă zi, ca și cum nimic nu s -ar fi întâmplat cu o

noapte în urmă, îl făcu nebăsător și pe el.

Orice jurământ de îndreptare vă rânduise în jositor.

Bun rămâșac, ai să întârzii de la școală.

Ce?

Azi iezi de școală?

Nu face pe prostul Tom.

Ai du -te și te spală.

Ai du -te odată.

Nu s -au spălat mătușe polii, se preface numai.

Bine Tom, poți să -mi spui ce înseamnă asta?

Nu ai pic de rușine?

De ce nu ieși și tu exemplu de la fratele tău?

Hai să -mi -l pratești.

Stai, stai copiii.

Asta -i de împărat.

Au, au, au.

E rușinatul lemnului, e rușinatul lemnului.

Nu te -ascătă pe el.

Ați subărut -o, da.

Îți arăți oții.

Prind -te ca scaună.

El nu are niște găsime.

El trăiește pe lângă casa omului.

Porcul este un animal domestic.

El are cap, două ouă ulei, patru picioare și o coadă.

El trăiește de nouă carne și găsime.

El trăiește pe lângă...

Thomas Sawyer.

Tom știa ce -o să urmeze.

Când i se rostea numele pe un tonată de solem, nu era bun.

Bună ziua.

Bună ziua.

Va să zică, iară a intârziat.

E felul dumitale de a fi punctual.

Să -n gata să ascult ce scuză m -ai inventat și pentru

ziua de astăzi.

E bine, domnule.

Azi nu te simți în formă?

N -ai găsit nicio scuză?

Tocmai când se pregătea să îndruge o minciună, Tom

zări două fundițe colorate.

Cu perspicacitate omului îndrăgostit, își dădu

imediat seama ale cu ei rau.

Și încă ceva.

Alături de posesoarea fundițelor se găsea singurul

loc liber din clasă pe partea fetelor.

Am avut ceva de vorbi cu pieterul meu, Hack Finn.

Am avut un lucru important de hotărât.

Domnul Dabens rămasă încremenit.

Hack se bucura de faima celui mai mare terbedeu din sat.

Era contrar bunelor moravuri și prin urmare strict

interzis ai de a face cu el.

De altfel, Tom nici nu -l văzuse în dimineața aceea.

Desigur, n -am înțeles eu bine ce -ai spus.

Ba da, ba da, domnule Sof.

Ați înțeles cât se poate de bine.

Ești în stare să pricepi că ai făcut un lucru grav și monstruos?

Da, domnule.

Recunoaște, domn, că o pedeasă obișnuită nu este pe

măsură a greșelii tale?

Da, domnule.

Aaa, domnul recunoaște.

Păi ce să fac?

Atunci stai!

Stai jos aici!

Era exact ceea ce dorea din tot sufletul.

Zunzetul celor care citeau, somnul domnului

Dabens, erau semne pentru domn că scăpase atenției generale.

Pentru prima dată în viață, Tom își dădu seama de

importanță ortografiei, disciplină pe care până

atunci nici n -o băgasă înseamnă.

Poate că dorința sa de mai târziu de a deveni

scriitor, a început să e în conștient să prindă

rădăcini chiar în clipa aceea.

Nu e nimic.

Pentru ce?

De altfel, nici nu prea ții sovezi.

Nu te mai lăsa rugatara.

Cu condiția să nu spui nimă noi?

Juri?

Mută până la mormânt?

Juri.

Stai.

Celebrul tirbușon al domnului Dabens e împras în funcțiune.

A fost foarte frumos.

Tu ai fost vreodată la circă?

Da.

Și dacă o să mai vină, tata o să mă mai ducă o dată.

Eu am fost mai des.

De patru sau trei ori, poate mai mult.

Circul e într -adevăr o chestie.

Nu seamănă cu slujba de dominică.

De aia eu mă fac clown.

Sunt sigur că ai să fii un clown foarte burt.

Da.

Un clown câștigă foarte mulți bani.

Un dar pe zi, zice Pea Rogers.

Tu ai fost rugatită?

Nu.

Și vrei?

Te știu și eu cum o fi.

E simplu.

Ajunge să spui că vrei să rămâi cu cineva toată viața,

îi dai o sărutare și gata.

Vezi?

Nu e greu deloc.

O sărutare?

Dar de ce?

E o obicei.

Toți fac la fel.

Uite ce ți -am scris pe caet.

Dacă te rog.

Se spun eu?

Altă dată, mâine.

Nu e nevoie să spun, dar o să -și obtească.

Iubesc.

Acum e rândul tău.

Și să nu spui la nimeni nimic.

Juj.

Te iubesc.

Se scrie cu C.

Ce?

Vezi, Becky, a mers.

Încă un pic de curaj.

Sărută -mă.

Hai, vrei?

E o nimică toată.

Hai, Becky.

Ei, ai văzut că n -a fost greu?

De acum, înainte, va trebui să mă iubești numai pe

mine orice s -ar întâmpla.

Vrei?

Dat -o.

Nici odată nu o să mă mărit cu altul.

Toți sunt așa de proști.

Dar nici tu nu trebuie să te însori decât cu mine.

Păi sigur, Becky, locul tău nu aduce desi ori la lună.

Vom fi mereu împreun.

La școală, când ne întoarcem, jur că nimeni nu o să

știe nimic.

Abba, n -ai ce bine să fi logodit.

Te ții de mână pe sumasă și câte altele.

Știi, când el am logodit cu Annie Lawrence...

Adic, poate să zic că nu sunt eu prima logodnică a ta.

Otom!

Nu plânge, Becky.

Nici nu -mi pasă de Annie Lawrence.

Iar de sartări în fața mea, ca să -l sărut, ea -și

spune, pleacă.

Și tu știi ce ea -și mai zice?

N -ai de gât să te sărut singură, popușico.

Ei spune tu asta?

Și încă acum.

Exact așa.

Dar la început, te -ai logodit cu ea, așa cum te -ai

logodit și cu mine.

E, nu chiar așa.

Mincinosule!

Mincinosule!

Și acum, dă -te după Annie -l la...

Mâna mea, toată păr nu mai liniște și singurătate.

Hotărârea să nu se mai întoarcă la școală -n după a

mează aceea, voia să se dedice cu totul suferinței.

Sufletul îi era copleșit de melancolie.

Fuse să se tratat ca un câine.

A, pacar putea muri pentru câteva vreme.

Deodată se întrebă dacă nu cumva există și altă soluție.

O glorioasă viață de pirat de pildă.

Oamenii și -ar face semnul crucii numai la auzul

numelui său.

Da, asta e.

Viitorului se înfățișează în toată splendoarea lui.

Se și vede revenind în satul natal, între două

strălucite expediții piraterești.

Auzi cu încântare exclamațiile pline de respect.

E Tom Sawyer, piratul!

Răzbunătorul negru din marea antilelor!

Plânsul lui Becky îl mâhnii la început, până ce -și

dădu seama că, de fapt, există doar în imaginația lui.

Își dorea că acest plâns să fie aevea, dar pentru asta

și viața lui de pirat trebuia să înceapă cât mai curând.

Huckleberry Finn stătea retras în reședința sa de vară.

Își făcea siesta înainte de a -și continua in

activitatea zilnică.

Ce -i bătrâne?

Uite, am adus -o în craniul să te ajute să traci.

Crozav!

Sper că n -ai bombit, Huckle.

Nu e așa?

De ce?

Tu n -auzi?

Dacă ar fi foc s -ar vedea cum ar mirosi.

Auzi?

Până pare eu că au descoperit cadavălui Robinson.

Tot ce se poate.

N -ai vorbit.

Crezi că am chef să hoinăresc cu ochii scoși ca dulăul

lui Barbison?

Nimeni nu o să mă facă să vorbesc.

Bine, ia -o tu pe acolo și eu pe aici.

Ne întâlnim la cimitiș.

Acolo nu vorbim.

Să nu credă că am făcut ceva împreună.

Hai, fugi!

Însfăimântați de groaznică veste, toți cei care

puteau umbla s -au strâns în piață.

John Brown și Joshua Bedham erau cei mai vașnice

apărători ai treptat.

Înșevia lui Pater i -a indignat în asemenea măsură,

încât s -au îmbătat criță.

Un cuțit plin de sânge a fost găsit lângă cadavru și

identificat ca aparținând lui Maf Pater.

De asemenea, un localnic, întorcându -se acasă, îl

văzuse pe la două noaptea spălându -se în pârâu.

Toate astea dădeau de bănuit, mai ales pălatul

întoiul nopții.

Deoarece se știa că Pater nu folosea niciodată apă.

Plină de zel, garda civică pornise în urmările a dulghierului.

Restul!

Toată lumea după mine, băieți!

Haideți!

Ha, uite, s -a oprit!

Cine e?

E cineva, Maf Pater!

Nu cumva să fugă cu calosul!

Maf Pater venise singur de bună voie, dar șeriful se

purta ca și cum el ar fi descoperit cu formidabilul

său fler polițist.

Numai m -am ates în viața mea de nimeni!

Jur pe orice!

Am venit...

Am venit să -l iau.

Mă gândeam că e păcat de el să se fiadă.

Spune -le, Joe.

Acum pot să vorbești.

Spune -le.

Mie totuna.

E bine, oameni buni.

Pentru că sunt prietenului Maf, trebuie să spun că...

El l -a omorât pe doctor.

Tom și Huck așteptau să coboare asupra criminalului

focul Dumnezeesc.

Dar cerul era senin, Dumnezeu avea poate alte

treburi, așa că socotire să ia exemplu și să rămână și

ei neutri.

E băine, ceapă, șuncă!

Ascultă, Tom, aș bea uncă de șnaps.

E așa de trist aici.

Măcar un păhăr, un păhăr e l -o picătura de șnaps.

E tot ce îmi doresc înainte de a muri un pic de tot.

Tom!

Un nou eveniment de seamă îl coble și pe Tom.

Becky Thatcher nu mai venea la școală.

E drept că îl decepționase profund ultima dată, dar

dacă se întâmpla să moară.

Faptul că nu avea decât un simplu guturai nu schimba

cu nimic măreția tragică a propriii sale suferințe.

Nici cea mai frumoasă încăerare nu reușea să rispitească.

Pentru el, viața își pierduse pe o farme.

Nu mai exista un lume decât dureierea.

Tom nu protestă în mod deosebit la acest tratament

hidroterapeutic pe care Mătușa Polii l -a aplicat

din când în când cu o râvnă exagerată.

Așa, în băiat, era în orice caz mai civilizat să te îmbolnăvește.

Drept care Tom se îmbolnăvi.

Sufletește, bineînțeles, dar trupul ascultător se

lua după suflet.

Nici unul din sfaturile descoperite de Mătușa Polii

în revistele ei de medicină familială nu era în stare

să -l vindece.

Nici dușurile reci, nici cele calde, nici

compresele cu mărar, nici cele cu apă de bălegar

fiert, nici mușețelul.

Nimic, absolut nimic nu se potrivea cu boala lui.

Și cum să se potrivească dacă pricina era Becky, care

îl jignise și care apoi se îmbolnăvise putând chiar

să moară, fără ca el să îi poată da nici cel mai mic ajutor.

Să -ți mai pun o pătură.

Nu -ți e frig?

Nu, Mătușa Polii.

Să -ți dau ceva să mănânci.

Nu vreau acum.

Nu am poftă.

Nici chiar faimoasa doctorie Moartea Bolilor, un

leac miraculos cu gust de foc, sub formă lichidă firește.

Nu -i avea niciun folos.

Dar dacă acest leac nu era bun de nimic pentru Tom, în

schimb, Muff -Patter, princesul asemenea dragoste

de Moartea Bolilor, încât nu lipsi prea mult să se

îmbolnăvescă de -a binelea.

Consumându -o, așa cum știa el, în cantități, ce

sfida o bună cuvință și moral.

Trecuse -ră câteva zile de când Becky Techer lipsea

de la școală.

Ca un naufrageat purtat de valuri pe marea pustie,

Tom trecea pe răboși zilele tristei sale singurătăți.

Dar iată că o fată se apropie glegănat.

Se gândi că fusese poate prea discret și început să

-și facă acrobațiile mult mai aproape de ea.

Ah!

Unii se crede atât de deștep, dar sunt grozav de proști.

Palma pe care o primise într -o zi nu fusese văzută de

nimeni, deci ea n -avea nicio însemnătate pentru Tom.

În schimb, insulta de acum era publică.

Îl compromitea, îi distrugea autoritatea în fața celorlalți.

Trebuia să inventeze ceva, cit, care să o facă pe

Becky să suferea așa cum suferea și el.

Și în același timp să -i da lui putința să privească

din nou lumea cu fruntea sus.

Văzând calul lui Joe Indianul în fața cafenelei la

gentlemenul oposit, îl socotit drept un semn al destinului.

Ce -i rămânea de făcut unui surgionit decât să aleagă

drumul lui Joe Indianul?

Îi zbutiseră să -l împingă pe calea crimei.

Hai, sclecii, coară -te de aici!

Da -ozi?

Ești mort, sclecii?

Da -ața -to!

Tu ai vrut -o!

24 de împușcături în cap sau poate chiar în piept, ce

-mi pasă?

Are importanță!

Ce te -ai apucat -o?

Ai încercat să mă atași pe la spate ca un șarpe, ca o

reptilă, ca o fiară.

Lași ce ești!

Stai că trag, grigioară, nici un pas mai mult!

Clipa răzbunării a venit!

Și vezi?

Am revolverele încărcate!

Lasă prost, tine!

Mai bine, uită -te!

Eu zic să o ștergem!

Fii gata!

Ne întâlnim la miezul nopții la pluta veche!

Răspuns la parola, sânge!

La 3000 mai jos de sat se afla o insulă lungă și

îngusta, acoperită cu pomii, care ei se spunea

Insula Jackson.

La miezul nopții chiar, cei doi băieți, unul marinar

și altul capitan, Tom fiind, bineînțeles,

comandantul, se îndreptară spre ea.

Era un loc bine ales și pentru a scăpa de Joe Indianol,

și pentru a o da uitării pe Becky, al cărui nume din

demnitate de pirat, nici măcar nu voia să -l mai rostească.

Minunat, Haki!

Bineînțeles, mie îmi place!

Nici odată n -am mâncat atâta slănină deodată!

Aici nimeni nu se ia după tine că își parești un pe pene

de pe câmp, sau ulegi un pui de găină din pon.

În sat mie le hamidă să -l mai fură, cu toate că măcar

din obișnuință...

Ce mai e?

Nu ești bun pentru trebur cinstite.

În insula însă...

Adică ce vrei să spui?

Că mor de ciudă ca nu sunt șocat tine.

Tu ești formidabil.

Eu?

De ce?

Ca să devin pirat, eu trebuie să mă căznesc.

Pentru tine e mult mai ușor.

Ești pe jumătate.

E, bine.

Nu -ată așa.

Dimineața domn descoperi miracolul de fiecare zi al

naturii care se trezește și se apucă de treabă.

Scoală, Haki!

Trezește -te!

De ce?

Ce?

Hai, hai în apă!

Scoală, hai în apă!

Seracu, el vroia să aibă vorbă cu mine.

Și eu ce -am făcut?

I -am spus norii destul de tare ca să audă și el că e un pozări.

Dacă s -ar mai întâmpla o dată, nu i -aș spune pentru

nimic în lume.

Dacu, e prea târziu.

El a murit.

Vicky, că cine știe?

Nu lasă -mă!

Nici odată nu voi mai fi vesea și nu voi mai râde.

Nici odată.

Nici odată.

Fără doar și poate că dispariția lui Tom și Haki a

lăsat urme adânci și dureroase în inimile copiilor.

Au ajuns chiar să se și certe pentru a stabili care

fusese fericitul care a strâns ultimul mână a

marilor dispăruți.

Fiecare încerca să -și atribui acest privilegiu.

Un băiat neavând cu ce să se laude declară cu sinceră mândrie.

E mea, Tom, să ai la palmă?

Da, că băită!

Da!

Gata!

S -a făcut.

Între ouăle și pe urmă peste.

Dacă nu ne ajunge, prind eu alții.

Niciunul din ei nu ducea dorul satului.

Plut a fusese luată de apă, dar acest incident i -a bugurat.

Ultima punte de legătură cu lumea din afară era tăiată.

Ce?

Nu știu ce.

Nu știu.

Nu e tu, Ned.

Precis?

Ia, taci -o!

Taci -o!

Parcă e ceva.

Hai să vedem.

Știu.

Un înnecat asta caută.

Da, da.

Fac la fel ca vara trecută când s -a înnecat Bill Harris.

Auzi?

Unii bag argintii într -o bine și o aruncă în apă.

Și pâinea se oprește la fix deasupra locului unde a

festelit -o ala.

Ce n -aș da să știu eu pe cine caută?

Hockey!

Mi se pare că știu pe cine pescuiesc.

Pe noi.

Pe cuvânt.

Crezi?

Păi, sigur.

Asta -i bună.

Grozaf m -aș bucura, nu?

Dispăruseră, lumea ii plângea, erau jeliți.

Desigur că Becky Teche ar avea remușcări.

Dar acum era prea târziu.

Tom murise.

Pentru totdeauna.

Bine ați venit.

N -a fost un băiat rău, doamne Douglas.

De fapt, ca să spunea devărul, nu era pe lumea asta

băiat mai bun decât el.

Nu ai de ce să plângi, mătușe Bollie.

Te ținea numai de prostii.

Și de câte ori nu ți -a scăpat el printre degete.

Aș putea să -ți povestesc multe.

Sit!

Cum poți să vorbești așa acum când nu mai este în viață?

De ce așa?

Nu am vrut să -l pârăs.

Crede -mă.

Dragul meu, domnul va judeca faptele lui și pe cele

bune și pe cele rele.

Dragata să credă că se mecase cu adevărat.

În timp ce mă dușa Bollie și vădua Douglas, hotărau

pentru Duminic a ce avea să urmeze slujba de înmormântare.

În apoiere, Tom a împrumutat caiacul lui Joe Harper.

Bineînțeles, fără să -i spun acest pe ea nimic.

Haki!

Haki!

Tu dormi în timp ce alte se spetesc.

Am fost dincolo pe marul celălalt ca să aflu ce se întâmplă.

Ei bine, bătrâne, află că Duminic o să roage pentru noi.

Și să -i auzi ce zic, cât timp ești în viață, nu ești

decât un derbede, un neis prăviți.

Și după ce ai merlit -o...

Hai, vino, pe drum îți povestesc.

În care drum vrei să îmi povestesc?

E un vapor eșuat acolo la capul insulei.

Nu e nimeni la bord.

Toți oameni sunt plecați înspre ilinoi să îmbărce.

Vine o furtună seria să lucrezi?

Și ce ai vrea să facem pe epave?

Cum ce să facem?

Să căutăm ce se găsește de obicei pe epave.

Aur, diamante, havane.

Crezi de adevăratele că nu e nimeni aici?

I -am văzut pe toți plecând pe marul celălalt.

E încă bună.

Să fi fost a mea, nu lăsau aici.

Nimeni n -are să știe.

Vă jur, băieți, am să tac pe cuvântul meu, Windy.

Ar trebui să te împuși ca pe un căine.

Zău, dacă știu ce mă oprește să te găuresc.

Windy, îți spun că n -am să scot o vorbă.

Te -o jur.

Lasă -mă să plec.

Îți dau tot ce vrei.

De ce să mă morăți?

Lăsați -mă.

Bineînțeles.

Dar cum blonți în skevelie.

Numai așa poți închide gura unei lepre.

Auzi cum se simior că e.

Și gândești când ar fi ucis fără milă și acum îi puneam

în noi mai întâi ghela -n gât.

Ba găs pistolul la loc, Windy.

Și te -a apucat, Joe.

Nu se poate.

Ai spus -o, drag.

De ce să -l luăm rup, acum?

Nu vreau să -l omor acum.

Am alt gând.

Îți mulțumesc, Joe.

Îți mulțumesc.

Ești cel mai cinstit om de pe lume.

N -am să uit asta niciodată.

Răzbunarea mea va fi cumul mai completă.

Joe!

Tom!

Tom a băgat sepe mânecă.

Era sigur că Joe o să -l prinde și o să -l moare.

Dar odată gândul morții, intrat în cap se mai liniștie.

Todeauna se gândise la moarte în legătură cu alții și

niciodată cu el însuși.

Și n -avea niciun interes s -o facă tocmai acum.

Așa că se mulțumi să rămână înspăimântat.

Tom!

Tom!

Ascultă, Joe.

De ce nu m -ai lăsat să rămpușc?

Termină la dată.

Mai bine te -ai fi făcut cismar.

La fară de găuri, nu mai știi să faci altceva nimic.

La ce dracu -ți trebuia să -ți mordărești lapele cu el?

Când am găurit pe alea la care vreau să te spunzule,

găurile făcute de mine au fost bune.

Acuma te -ți gărie în urechi și mă mai face cisma.

Ascultă -i unde?

De unde până unde ți -ai intrat în cap să -l lasă scape?

Pentru că altfel m -ai lăsat să trag.

Ai răbdare.

Furtuna bate -n plin.

Într -o oră din hârbul ăsta nu vă mai rămâne nimic.

Jim Turner se va neca.

Sunt sigur cum 2 cu 2 fac 4.

Strasnic, Joe.

Totdeauna ai fost mai moral decât mine.

Am fost o dată la școala de dumnită.

Nu.

Atunci banii mei sunt la el.

Sunt sigur.

N -apoi.

Hai, vină cu mine.

Nici nu se putea evi o ocazie mai fericită de

apărăsie, Bava.

Mai ales că de -abia în clipa aceea își dăduse răseamă

că luntrea lor fuse se luată de valuri.

Și apoi Tom hotărăse că era cu mult mai înțeleg să

ajungă ei cu bine la țărm și să semnece bandiții.

Vă mulțumesc frumos.

Vă mulțumesc frumos.

Duminică dimineața, clopotele au răsunat solemn.

Era dangătul femebru pentru Tom Sawyer și

Huckleberry Finn.

Pe cât își aduc aminte credincioșii, niciodată nu s

-a strâns atâtă o menire în această capelă.

Cine îi spăvește cel vicleam.

Amen.

Ca text al predicii mele de astăzi.

Am ales.

Becky s -a gândit mult timp cum să -și arate văduvia.

Fiind vorba de caracterul secret al logodnei sale cu

defuntul, nu era deloc ușor de rezolvat această problemă.

Și totuși a găsit o soluție.

Va ține în mână o batistă de dantelă neagră.

În acest fel, putea să -și manifeste tristetea în

ochii tuturor, fără a să -i expune unor întrebări nedorite.

Iubiți credincioși, uneori ca azi plângem pe tupăcatele.

O bunătate fără seamăn pogoruse din înalturile

cerește în inima pastorului.

De trei ori rupse se predic aticluită cu migală

înainte de a veni la liturgie.

Era o poruncă divină să arunce laoparte de

șărtăciunea cuvântului scris și învățat pe de rost

și să -și lase imaginația să alerge în voie.

Și într -adevăr niciodată pastorul în cariera lui

îndelungată nu culesese atâtea suspine și lacrimi

cu greu ținut în frâu.

Micile obrăznicii ale celor doi erau privite acum ca

semne de bună purtare.

Uitând cu toții că numai cu câteva zile în urmă erau

socotiti niște derbedei.

Nu lipseam mult ca fiecare dintre cei adunați în

capele să rămână pentru totdeauna cu credința că

satul pierduse tot ce avea mai bun și mai nobil.

Firește înima noi nu -i trecea prin cap că la ușa

capelei cei doi mari dispăruți ascultau fără să -și

greadă urechilor propriul lor prod.

Domn, drag -ul meu, domn, copilul meu, unde -ai fost?

Și -a fost cu tine?

Păi ce nu mai e pe mine?

Și Hac?

Păi și el și Hac s -a necat la fel ca și mine.

Domnul Dumnezeu, ascultați rugămințele noastre.

Să cântăm cu toții acum glorie.

Era prea mult pentru Hac.

În primul rând sărutările îl scoteau din săride.

În al doilea rând niciodată nu -și închipuise că

există cineva pe lume care își regrete dispariția lui.

Put pentru Tom o nouă săptămână.

Era convins că nu ai datorie la șteaptă și prima dată...

Bună dimineața, Tom!

Cu toate că se credeau în erou, Tom nu se arăta prea mândru.

Îngăduia fără niciun fel de mofturi colegilor săi

mai tineri să -l admire.

Am înotat, am înotat, am înotat și de -o dată văd o

barca răstornându -se.

Ea are cap, două toane, patru picioare și o poată.

Ea ne dă lapte, un, și brânză.

Un singur lucru nu uitase Tom din toate întâmplările

petrecute înainte de a muri.

Jignirea precinuită de Becky, motiv suficient de

întemeiat pentru a trece pe lângă ea fără măcar să o privească.

De altfel era hotărut să trăiască de acum înainte

singur și să se consacre în întregime gloriei sale.

Intrigat și închipuit că e vorba de o manevră de

apropiere sau de supunele din partea ei.

Ceea ce citia acolo avunse asupra lui efectul unei

lovituri de măciucă.

Nu mă duc la masă, să vi în același local alte eri.

În niciun caz acest mesaj nu putea să -i fie adresat lui.

Al alte eri el mai era necat.

Tom își ieși din fire.

Cine să fie?

Manechinul din St.

Louis?

Sau poate Joe Harper, cel mai bun prieten al lui?

Sau poate ambițiosul Tachi, care știe vederost mai

multe o mie de versete din Biblie și care ia toate

premiile la școala de Duminică?

Din banca în care ședea, Becky nu putea să -l vadă fără

să se întoarcă.

Dar știa ce se petrece în sufletul lui.

Ea a încântată să -l vadă că suferă, așa cum suferii să

i -a mai înainte.

Credeți cumva că a fost ușor lui Tom să o aștepte pe

Becky după lecții, câteva ceasuri întregi în locul

unde de obicei se întâlnesc toți îndrăgăstit.

Și cu toate astea a pândit -o în frigurat.

Poate, poate o va vedea ieși în să se plimbe, ca să -i

spună măcar o vorbă de împăcare.

Becky, Becky, azi m -am purtat urât cu tine și îmi pare rău.

Niciodată nu o să -mi mai fac așa, niciodată.

Nu te obosi, Tom, să totul între noi s -a sfârșit.

Da?

Păi atunci n -ai decât să -ți păstrez pe Joe Harper sau

pe Dacii sau pe manechinul tău de la Stan Lewis.

Îți tin în pasă.

Și când ei o săneșe, n -ai decât să -ți păsuiești pe

cine vrei.

Eu de acum în colă nu mai ai zis pentru cine.

Biata fată n -avea de unde să știe că în curând va fi și

ea în mare în curcătură.

Tentația era mare și vă veți da seama de ce.

Profesorul Dubbins a ajunsese la o vârstă

respectabilă fără aș realiza ambițiile.

A vrut să devină medic, dar a trebuit să se

mulțumească până la urmă cu un post modest de învățător.

Zilnic scoatea din sertar o carte misterioasă

înacării lectură se cufundă ceasuri la rând.

Acest frumos volum se afla întotdeauna sub cheie.

Drept care toți, atât fetele cât și băieții, mureau

de curiositate să afle ce anume conține cartea.

Ce -ai făcut, ce -ai făcut?

O să o pătești, o să o pătești, o să ne știu.

Dubbins o să afle că tu ai rupt cartea.

De ce aș fi crezut asta despre tine?

M -ai spionat, ești un spion, o lepădătură.

De unde să întreagă mie, privinte la ce te uiți și

îngăla un bărbat?

Tu ești, tu ești, tu ești.

El este, noi suntem, voi sunteți, ei sunt.

Nici o dată, nici o dată, n -aș fi crezut asta despre

tine, nici o dată.

Noi suntem, ei sunt, voi sunteți, ei sunt.

Deschideți cărțile la lecția de astăzi.

Toată lumea citește cu glas stare.

Cine a îndrăznit să o rupă?

Benjamin Rogers, tu ești?

Nu, domnule.

Atunci tu, Joseph Harper, Susan Harper, uită -te în

ochii mei și spune -mi adevărul.

Tu ești?

Nu, domnule.

Atunci, bineînțeles că nimeni nu e vinovat.

Pagina s -a rupt singură.

Asta -i vrut să spui?

Rebecca Tejer!

În acea clipă Tom și -a dat seama că e dator să uite

cearta dintre ei.

Eu am rupt -o!

Tom, cât ești degeneros!

Nu rostise cuvintele, Tom le -auzise și era într -al

nouălea cer.

În plus, dispăruse și Joe Indianu l -odată cu Epava și

în calei liberării lui Muff Potter nu mai era nici o piedică.

Nu se putea ca Becky să -l lase pe generosul ei Tom

nerasplătit după fapta atât de cavalerească.

Iar bucuria în păcării o făcute Becky să treacă cu

vederea seama de o clipă pricinuită de un șoare cel

lua de Tom drept altceva.

Acest altceva nu era decât Joe Indianu, de a cărui

răzbunare se temea și a cărui răzbunare era aproape

decât ce ar fi închipuit în acele clipe de vis și încântare.

Avea să învingă Joe sau Tom?

Desigur n -aș face niciun secret din această

întrebare dacă aventurile lui Thomas Sawyer și

Huckleberry Finn s -ar încheia aici.

Dar ele se cuvine să fie dusă mai departe.

Căci, așa cum nu poate fi oprit zborul fără de hotare

al păsărilor, nici autorul nu poate curma zborul

fără opreliști al imaginației sale.