Original subtitles

Undeva într-un viitor nu prea îndepărtat.

Atacurile teroriste continuă să facă victime.

Marile oraşe sunt principalele ţinte.

Unii le consideră nesigure.

În mijlocul pustiului...

Deci... Ce părere ai?

O să fie grozav. O să vezi.

Este un peisaj rustic. O să fim ca pionierii.

Mi se pare locul perfect.

Pentru o vacanţă. - Bine, fă mişto de mine.

Dar o să vezi că am dreptate.

Traducerea şi adaptarea: SaXXo

Ce? E cineva aici?

- Ce facem? Stăm în gazdă?

Alo? Bună. Sunt Willie Parks.

Locuieşte cineva în casa asta.

Nu glumesc deloc. Credeam că avem o înţelegere.

V-am spus că nu am nevoie de un îngrijitor.

Este în regulă, Jessica.

Tu eşti îngrijitorul?

Eu sunt William. Noul proprietar.

Noi am cumpărat casa. Domnul Jenkins trebuia să-ţi fi spus asta.

Vorbeşti engleză?

Casa... este a mea.

E a mea. Înţelegi?

- Nu înţeleg. - Casa...

Cum să-i spun... E a noastră.

- Noii proprietari? - Da, aşa e.

Eu l-am omorât.

Pentru mâncare. Să pregătesc cina.

- Nu este nevoie. Mulţumim.

- Mi-ai spus că e minunat aici. Dar casa e în paragină.

Lasă că o s-o repar.

- Întotdeauna faci asta. - Ce?

Faci greşeli din astea. Ai spus că mai are nevoie doar de puţină mobilă.

Ai spus că o să fie frumos. - Am cheltuit o grămadă de bani pe ea.

Ca să putem fi în siguranţă. - Isuse, William...

Ce face?

- Nu ştiu, dar mai bine îi spui să le pună înapoi pentru că nu o să rămân.

- Staţi în camera cea mare, nu? - Da, asta ar fi foarte ospitalier.

Nu-i aşa, scumpo?

- O să vă arăt locul de aici mâine. Înainte să plecaţi.

- Mă tem că nu vom pleca. - E bine, înainte să plecăm, da.

Minunat.

- Toată chestia asta a fost o neînţelegere. Pari un tip foarte de treabă.

Asta e a doua oară când fac asta. - William crede că vor arunca lumea în aer.

Şi că o să trăim ca oamenii din peşteri.

- După cum spuneam... - Ce este asta?

- Venisem. - Pari un tip de treabă, dar...

- Venisem? - Venisem.

Ţi-a dat o farfurie plină de carne.

Noi chiar nu avem nevoie de un îngrijitor pe aici.

Nu înţeleg.

- Draga mea, tu te înţelegi mai bine cu el. - Oricum plecăm, ce mai contează?

- Mulţumesc. Ceea ce încerc să spun este...

Că noi ne descurcăm singuri aici.

- Cu casa? Sunt multe defecţiuni pe aici.

- Serios? - Minunat.

- Eu repar întotdeauna tot. - Sunt sigur că proprietarul poate repara tot.

Ăsta eşti tu, nu-i aşa?

- Nu mănânci? - Nu mulţumesc, nu mă omor după carne.

Se pare că salata e mai bună.

- Mulţumesc. - E o ofrandă lui Micande.

- Cui? - Spiritelor.

Fantomelor.

Cred că le este foame.

William?

- Fantome? - Nu.

E doar pisica.

E foarte deşteaptă.

Ce tot a avut cu fantomele. De ce vrea să ne sperie?

- Probabil că nu vrea să plece de aici.

- Oricum o să plecăm mâine. - Nu, nu-l las să câştige.

Nu o să-i fac jocul. Trebuie să mă ajuţi cu asta.

Aici erai.

Am o program de traducere. Am făcut multe afaceri în alte ţări.

Trebuie să vorbim.

Deci dacă nu vor fi animale nu va fi nici de muncă.

Cred că înţelegi asta.

William. - Ce este?

- Pot să vorbesc puţin cu tine? - Desigur.

Cred că înţelegi ce-ţi spun. Asta vrei? Bani?

Uite aici.

- Ce este? Încă nu înţelege?

- Vreau doar să plece de aici. Poate ar fi mai bine să-i spui tu.

- Crezi că o să mă înţeleagă? - Dacă îi spui tu da.

Pe tine te place.

Haide, cum să te conving?

Nu este apă caldă.

- În regulă, dacă repar apa caldă îi spui.

- Dacă o repari atunci poate o să mă gândesc să vorbesc cu el.

- Minunat. O să-l sun pe instalator.

Nu, trebuie să o repari singur.

Eu?

Dacă vrei o repar eu.

Nu mersi, o să mă descurc.

- Ai un telefon? - Da.

Numai e stricat.

E stricat.

- Dacă vrei apă cald o repar. - Nu, o s-o fac eu.

Nu cred că este foarte greu.

- Te bagi pe internet. - Haide, poţi să faci mişto.

Dar o s-o repar.

Mai întâi trebuie să verific furtunul.

În regulă.

Ăsta e defect. Sunt un geniu.

Nu cred că o să fie prea greu. Ai face bine să-ţi exersezi spaniola.

- Dacă vrei o repar eu. - Nu!

O să mă descurc.

La naiba!

- Vrei să o repar? - Da, mulţumesc.

Stai aşa, era un buton? Unde scrie aici de vreun buton?

- Ai fost cam încăpăţânat. - Ce crezi că s-a întâmplat acolo?

Nu cred că s-a stricat singură. El a făcut asta.

Ăsta nu este un joc.

Eu nu vreau să mă joc.

- Ce faci? - Faza a doua.

- Îi transmit un mesaj. - Nenorocitule, ieşi afară din casa mea.

Sau... - Da.

O să-i traduc în spaniolă. - Glumeşti.

Nu? Chiar vrei să-i spui asta?

Dacă nu vrei s-o faci tu.

- Ştiu ce pui la cale. - Ce?

- O să vorbesc cu el. Dar nu o să rămân aici.

Ai animale foarte frumoase.

E singură? Şi nu-i deranjează pe cai?

- Nu cred că îi place cuiva să fie singur.

Nu în totalitate.

Tatăl meu a avut grijă de acest loc pentru domnul Jenkins.

Şi când el a murit am rămas eu să am grijă de fermă.

- Atunci înseamnă că eşti aici de ceva timp.

De când eram mic.

Jenkins a apus că am stat aici aşa de mult timp...

încât locul îmi aparţine mai mult mie decât lui.

Şi atunci am făcut înţelegerea.

- Ce înţelegere? - Eu lucrez aici fără să mă plătească...

dar casa o să fie a mea.

Pot să-ţi văd calul?

Nenorocitule!

William! Priveşte.

- Nu-i i-ai spus să plece, nu-i aşa? - A trăit aici toată viaţa.

- Ţii cu el? - A lucrat aici pe gratis.

În schimb pentru casă. - Nu! Nu are cum să rămână aici.

- Te-ai îmbrăcat foarte frumos. - Schimbi subiectul.

Nu e un timp chiar aşa de rău. - Ce ar fi să stai mai mult cu mine.

- Scumpule... - Nu, răspunsul este nu.

Nu contează ce crezi, eu nu am cumpărat locul ăsta ca loc de vacanţă.

E vorba de supravieţuire. Înţelegi?

Nu te mai văita că nu-ţi place... - Chiar crezi că nu putem pleca?

- În cazul în care se întâmplă ceva noi doi o să fim în siguranţă.

Şi nu o să risc asta. - William...

- Pentru nimic. - Lumea nu o să fie distrusă.

Haide, nu fi aşa. Lasă-l pe bietul om să rămână.

Nu!

Nu o să mai dureze mult până ce o să vedem nişte coioţi.

- Ce este? - Sunt coioţi. Sunt foarte periculoşi.

- Nenorocitul. Coioţii aceia de care ne-a protejat...

Nu rănesc omul, cea mai mare pradă a lor este iepurele.

- Ce este asta? - Ordinul de restricţie.

- Nu înţeleg. Nu ştiu să citesc.

- Cică nu înţelege. Pe dracu! - Linişteşte-te!

- Să mă liniştesc? Ăsta nu vrea să plece de aici şi tu ţii cu el.

Bine, o să chem poliţia.

- Nu, William... - Îl vreau afară din casa mea.

El a făcut asta. Ştii asta?

El a tăiat curentul. La dracu!

Pleacă de aici!

Vreau să-ţi faci bagajul şi să pleci, altfel o să chem poliţia.

Ai înţeles? Nenorocitule!

Mexican dobitoc ce eşti!

Pe cine faci tu mexican prost?

- Vorbeşti engleza. - Ştiam eu.

Pe dracu nu ai înţeles.

Dă-i drumul! Pune-te cu mine.

Dacă pui mâna pe mine o să te închid aşa de repede fără să-ţi dai seama.

Nu o să mai calci pe aici. Pot să fac asta cu un singur telefon.

- William... - Taci!

- Nu-mi spune să tac! Isuse...

- La naiba! - Îţi arăt eu mexican prost.

- William, ascultă-mă. - Asta este casa noastră.

Ce dracu faci? Opreşte-te!

Lasă astea jos! Sunt lucrurile mele!

Nenorocitule! Încetaţi!

Încă mai vin multe apeluri dar nu mai este curent în New York, Los Angeles...

S.au raportat mai multe explozii în New York, Chicago...

Au fost distruse centralele electrice din aceste zone.

Încă mai primim multe apeluri de la populaţie.

Haide!

Îmi pare rău.

Nu credeai că o să se întâmple asta, nu-i aşa?

- Îmi faceţi legătura cu... Alo?

E cineva acolo?

- Nu este stricat? - Se poate suna?

De ce nu ne-ai spus? - Ieşi afară!

- Nu! Casa asta este a mea. Eu am lucrat pentru ea.

El mi-a promis-o. Mi-a dat cuvântul său!

- Şi eu ar trebui să cred asta pentru că aşa spui tu?

- Eu nu mint. Pentru mine cuvântul meu este totul.

- E stricat? - M-am înţeles cu Jenkins că casa e a mea.

- Serios? Şi ai vreun act care să dovedească asta?

Ştii de ce? Pentru că e a mea. Şi nu am muncit ca un ratat să vină

aici, să flirteze cu soţia mea şi să mă dea pe mine afară.

Acum ieşi afară. Bine?

Alo? Poliţia? Da sigur, o să aştept.

Ce este? Eşti încă aici?

- Ce faci? Nu ai avut ton, nu-i aşa?

- Nu am avut. Dar el a crezut că am.

Scumpo, opreşte ăla. O să consumi toată bateria.

Haide. Vino să mă ajuţi cu generatorul.

- E greu. - Bine. Haide, ridică.

La naiba! - E prea greu.

Poate te ajută el. - Nu am nevoie de ajutorul lui.

Ce face? De ce nu-şi face bagajele?

- Eşti încă aici? - Da, văd că poliţia nu a venit.

- Termină cu accentul ăsta prostesc. - Te-am prostit cu accentul, nu?

Degeaba ai terminat nu ştiu ce facultate mare.

- De ce nu pleci ca să-i scuteşti pe poliţişti de o vizită.

Dacă nu putem rezolva problema noi doi, nu?

- Aşa credeam şi eu. Poliţia nu mai vine.

- Bine, cât vrei? 5000?

10000? Cât vrei să pleci de aici?

- De ce e într-una vorba numai despre bani pentru voi?

- Cum vrei tu. Dacă vrei să putrezeşti în închisoare.

Pentru mine nu contează.

- Ce o să faci când nu o să vină poliţia? - Cam asta e tot.

- William. - Nu mă mai trata ca pe un idiot.

Eu plătesc oamenii ca să facă chestiile astea pentru mine.

Uite! Aşa, unde sunt instrucţiunile.

La naiba! - Ce e?

- Credeam că e doar o foaie oarecare. - Le-am aruncat.

Înainte să-l aducem aici. - Ce?

La naiba, Jessica!

- Ce faci? - Pornesc totul.

În felul ăsta, când o să vină curentul o să ne dăm seama.

- Trebuie să mâncăm astea înainte să se strice.

- Cât crezi că mai ţine? - Câteva zile.

Dacă vrei... - Nu, situaţia asta...

Cât crezi că o să dureze?

Nu ştiu.

- Crezi că toţi pe cei care îi cunoaştem sunt morţi?

Noi am supravieţuit.

Noi am supravieţuit şi trebuie să facem tot ce ne stă în putere să rămână aşa.

Bine?

Hei! Ce crezi că faci?

- Îmi iau lemnele mele. - Lemnele tale?

- Da, sunt lemnele mele. Eu le-am tăiat, le-am adunat.

- Dar sunt pe proprietatea mea. Aşa că lasă-le aici şi pleacă dracului.

- Sau ce o să faci? - Te acuz de furt.

Să ştii că forţezi nota, amice. - Sigur că da.

- Sunt legi. Nu poţi face asta.

- Asta e legea acum. Locul ăsta este al meu.

Singurul motiv pentru care stai în casă este femeia.

M-aţi înţeles?

- Să ştii că asta nu o să dureze la nesfârşit.

Mai devreme sau mai târziu lucrurile vor reveni la normal.

- Întrebarea este dacă poţi să rezişti până atunci.

Poate dacă îl rogi ne dă şi nouă.

- Nu o să mă rog pentru ceva ce îmi aparţine mie.

Ne-am grăbit prea tare.

El este un mincinos şi un hoţ.

Ai uitat că ne-a furat lemnele? - Nu.

Tot ceea ce a făcut a fost să... - Tot ceea ce este aici este al meu.

- Nu avem de mâncare, nu avem apă şi nici căldură.

Nu am mai făcut o baie de nu ştiu cât timp.

Şi put ca dracu!

Cât o să mai stăm aşa?

Dacă nu vrei tu atunci o să vorbesc eu cu el.

Nu te duci nicăieri.

Vreau să te duci înăuntru, să închizi uşa şi să mă aştepţi ca să mă întorc.

- Unde te duci? - Mă duc să iau provizii.

- Vin cu tine. - Nu!

E prea periculos. Vreau să te duci în casă.

Vino aici. Orice ai face, să nu-l laşi în casă.

Bine?

Teroarea continuă în oraşe. A fost chemată şi garda naţională.

Martorii spun că haosul şi violenţele continuă să aibă loc pe străzi.

Oamenii fug ca să scape cu viaţă în timp ce diferite găşti jefuiesc totul.

Mii de oameni au fost răniţi din cauza exploziilor.

Multe porţiuni din oraşe au rămas nelocuibile şi vor rămâne mult timp aşa.

Nu există curent electric deocamdată, toată ţara este paralizată.

Pagubele sunt imense, o criză de genul acesta nu a fost niciodată prezisă.

Din cauza lipsei igienei s-au provocat foarte multe boli.

Condiţiile sunt aşa de periculoase încât oamenii nu mai au voie să se întoarcă acasă.

Temându-se de siguranţa lor mulţi s-au retras în zone retrase.

De parte de violenţe.

Slavă Domnului!

William?

- Cum ai... - Ai lăsat uşa deschisă.

Dar puteam să intru oricând vroiam.

Vrei un pahar?

Eu l-am făcut.

- Aşteaptă. A venit curentul de este lumină şi apă?

- E generatorul. - Am pus eu generatorul.

Se pare că acum îţi place friptura.

E bună.

E foarte bună.

- Spune-mi ceva, sunt doar curios... dacă tot sunt un mexican prost.

- Eu nu spus aşa ceva. - Aşa este.

- Ne-am purtat destul de rău cu tine. Sper că ne accepţi scuzele.

- Spune-mi de ce stai cu el? - Ce fel de bărbat îşi lasă femeia singură?

Singurică.

Neprotejată.

Fără să ai nimic de mâncare sau de băut.

Spune-mi, pentru că eu nu înţeleg.

Ei bine... Presupun că nu este treaba mea.

Eu sunt doar un ajutor angajat. Sau mai bine spus ajutorul concediat.

- Unde te duci? - Să opresc generatorul.

Am irosit destulă benzină.

- Îmi pare rău că ţi-am luat astea. Ţi le-am furat.

- Ştiu. Dar nu ai avut de ales.

Sunt surprins că ţi-a luat atât. E un cadou, păstrează-l.

Crezi că se va întoarce înapoi?

E plecat de aşa de multă vreme.

Doar nu crezi că...

Crezi că este în regulă?

Da, sunt sigur că este în regulă.

- Ce faci? - Te ajut.

Nu ai voie să ridici din astea grele.

- De ce nu pregăteşti cina? - Nu prea ştiu să gătesc.

Ce fel de femeie nu găteşte?

Este în regulă.

Cum e?

Este groaznic.

Îţi mulţumesc că ai încercat. - Am găsit o carte de bucate.

Poate că data viitoare...

Nu pot să cred că ai fost şocat că eu nu gătesc.

- Aş vrea să-i văd expresia pe faţă atunci când o să vadă...

Poate ar trebui să te odihneşti.

Noapte bună.

- Elias... Îţi mulţumesc.

Dumnezeule! S-a răhăţit.

- Gătitul tău s-a îmbunătăţit. - Nu se putea înrăutăţi, nu?

Ar trebui să mă duc la culcare.

- Aşteaptă... Elias...

Mă gândeam să...

E aşa de frig afară noaptea.

De ce nu rămâi aici.

Ai putea să dormi în camera mea.

În camera ta?

O să dorm eu pe canapea.

În regulă.

Da! Avem lapte!

Trezeşte-te.

- Tu ai făcut asta? - Da.

- Şi capra mai trăieşte? - Foarte amuzant.

Mulţumesc.

Slavă Domnului! Unde ai fost?

Scumpule, de ce eşti supărat?

- De ce aş fi supărat? - Nu ştiu.

- Ţi-am spus că orice s-ar întâmpla să nu-l laşi la noi în casă.

- Ştiu, dar tu ai fost plecat. - Puteam să fiu plecat şi zece ani!

- Credeam că ai păţit ceva. - Şi te-ai dus la următoarea sculă?

- Ce? - Erai în pat cu el.

- Nu am... - Te-am văzut.

- Nu s-a întâmplat nimic. - Vrei să cred asta?

- Scumpule... - Nu vezi prin ce am trecut?

Nu vezi în ce stare sunt? - Îmi pare rău.

Ieşi afară! - Ce?

- Dacă vrei să fi cu el, du-te cu el! Ieşiţi amândoi afară!

Tu m-ai lăsat singură.

Îmi era foame. Ce vroiai să fac?

Aveam nevoie de mâncare.

Şi avem nevoie de apă.

A trebuit să mă port frumos cu el.

Trebuia să fac asta.

Doar nu crezi că m-aş îndrăgosti de cineva ca el, nu?

Nu-i aşa?

Femeile astea...

Ar trebui să ştii mai bine decât să ai încredere în ele.

- Ieşi afară! Ieşi afară din casa mea.

- Tu eşti cel care va pleca. Haide, vorbesc serios!

Şi tu. Dacă nu o să mă convingi că vrei să stai.

Dacă te văd aproape de casa asta s-a zis cu tine.

Tâmpitul dracului.

- Haide să plecăm de aici. - Unde vrei să mergem?

- Nu poţi să... Unde ţi-e maşina?

- Nu mai e nici o maşină. - Ce?

- Nu mai e nici benzină. - Cum...

Am fost acolo...

- Ce faci? - Asta e casa mea.

Eu nu plec nicăieri.

Hai să împărţim asta.

E preferata ta.

În timp ce tu te distrai cu armăsarul tău... - Nu spune asta...

- De ce nu? Nu ar fi pentru prima oară.

Nu începe cu asta, William.

Nenorocitul.

La dracu! Dacă mai eram în casă am fi avut acum un deschizător de conserve.

Ţi-am spus să nu te apropii de casă.

- Ce o să faci? O să mă omori?

Dă-mi înapoi casa.

La naiba! - William!

- Isuse Cristoase! - Ăsta a fost un avertisment.

- Avertisment? M-ai împuşcat, nenorocitule! Isuse!

- Dar eşti încă în viaţă, nu? Eu cred că ăsta a fost un avertisment.

- M-a împuşcat, uită-te! M-a împuşcat!

La dracu!

Doamne! - Stai liniştit.

O să fiu bine?

Idiotule!

E doar o zgârietură. - Lasă-mă în pace.

- Nici nu-ţi mai pasă de mine. - Nu s-a întâmplat nimic între mine şi el.

- Nimic? De aceea el e înăuntru acolo în locul meu?

Om să-mi recapăt casa înapoi. Poţi conta pe asta.

Eu o s-o fac.

- Te-ai răzgândit deja? O să fie cam greu să mă convingi.

- Trebuie să ne laşi înapoi în casă. O să facem un armistiţiu.

Putem cu toţii locuiesc împreună. Ştiu asta.

- Putem? Chiar crezi asta?

Te rog, Elias.

- Dacă vrei să vii înapoi aici atunci va trebui să lucrezi pentru asta.

Dar o târfă ca tine ar trebui să fie obişnuită cu asta, nu?

- Uită-te la nenorocitul acela. Bucură-te cât mai poţi, nenorocitule.

O să găsesc eu o cale să îmi recapăt casa.

Haideţi!

- Ce faci? - Scap de ele.

- O să le găsească cu câinele său. - Nu cred.

- I-ai făcut ceva câinelui? - Haideţi, gunoaielor!

- Pune oile înapoi şi spune-mi unde este câinele.

- Nu! O să le omor pe toate.

De ce să-l las pe el să ducă o viaţă de lux.

Şi eu să stau aici.

Haideţi! Nu!

Cuţu, unde eşti?

Vino încoace!

Unde eşti?

Doamne! Ce ţi-a făcut?

- Tu unde te-ai dus? - Nu putem să le mâncăm măcar?

- Sigur că da. O să-ţi gătesc un festin.

- Ai terminat ultima conservă? - Da.

Dar nu te îngrijora. O să afle că şi-a pierdut oile.

Şi o să plece apoi.

O să fie bine înapoi în casă, nu-i aşa?

Nenorocitule!

- Controlează-te. Pentru că ai luat-o razna.

Eşti nebună.

Nebună!

Proasta dracului!

Unde-mi sunt oile?

Unde îmi sunt oile?

Nu ştiu unde îţi sunt oile.

- Să ştii că le voi găsi. Unde e gunoiul acela?

Iar te-a lăsat singură? Arăţi groaznic.

Să-i spui că ştiu că el mi-a luat oile şi nu o să-l omor acum pentru că eşti tu aici.

Dar dacă mai face aşa ceva o să-i zbor creierii.

- Cum ai putut să faci asta? De ce i. Ai dat drumul câinelui?

- Trebuie să plecăm de aici. O să ne omoare când o să vadă că oile sunt moarte.

- Nu o să ne omoare. - De unde eşti aşa de sigur?

- Nu le-am omorât. - Răspunde-mi!

- Nu sunt moarte. Nu am putut să omor oile.

Oricum nu contează. Trebuie să se ducă să caute apă.

Las-o naibii de casă.

Avem nevoie de mâncare. Ridică-te şi ajută-mă să caut de mâncare.

Ce?

De unde are apă?

- De unde? A legat generatorul.

Ceea ce tu nu ai putut să faci.

Nu ţi-am spus?

Are tot ce îi trebuie în casă acum. Inclusiv apă.

Aşa că nu va pleca nicăieri. Cu cât înţelegi asta mai repede cu atât mai bine.

Recunoaşte că suntem pierduţi.

O să murim aici de sete şi de foame.

Nu avem ce să bem şi ce mânca.

Şi nimeni nu te mai poate ajuta acum. Nici conexiunile tale şi nici banii tăi.

Toată averea ta nu mai înseamnă nimic acum.

Nimic!

Casa este a lui.

Nu ai ce să-i mai faci.

Cum i-ai spus? Ah da, un mexican prost.

- William, trebuie să te scoli. - De ce?

Îmi este atât de foame.

- Eu ne-am adus aici. Eu ţi-am salvat viaţa.

Era cât pe ce să mor când m-am dus în oraş ca să iau de mâncare.

Am fost împuşcat în timp ce încercam să-mi recuperez casa.

După ce tu ai pierdut-o. Ce am făcut?

Eu am făcut totul. Şi tu?

Ai stricat totul!

Dacă ţi-e foame, du-te tu acolo şi ia nişte mâncare.

Nu o să-mi dea nimic de mâncare.

Faci orice este nevoie.

- Crezi că sunt târfa ta? - De-abia aştepţi să te culci cu el.

Eşti un nenorocit.

Doamne... o să mă culc cu el... Dar nu o să fie pentru mâncare.

De ce ai venit aici?

- Mi-e foame. - Vrei de mâncare.

O să fac orice vrei tu.

Du-te să te speli şi pune-ţi asta.

Şi apoi o să vedem dacă meriţi de mâncare.

Trebuia să fi venit mai devreme.

Nu fă asta...

El te-a trimis?

Poţi să începi să cureţi podeaua.

- Bine. Mă duc să mă schimb.

Stai aşa. Vreau să te văd cum cureţi mizeria de pe podea.

Îmbrăcată în rochia aceea.

Încă arată murdară.

Mai curăţat-o o dată.

Ia şi mănâncă.

Jessica?

Curăţă-l.

Haide!

Nu mai pot!

Ce vrei de la mine?

Îmi pare rău pentru ce am făcut.

Am venit aici pentru mâncare. Nu am vrut să-l las să moară de foame.

Bună.

- Te-ai trezit. - Vrei să te ajut?

- Nu, o să lucrez eu. - Ai putea să pregăteşti cina.

Dacă crezi că eşti în stare.

Poţi să mă ierţi?

- O să pregătesc cina. - Jessica...

Jessica.

Vroiam să-ţi spun că...

Nu am vrut să se întâmple asta.

- Numai cel mai mare gunoi ar trimite o femeie după mâncare.

Dacă vrei să mănânci o să lucrezi pentru asta.

Jessica?

Jessica, te rog!

Jessica!

Ce o să mă fac?

Jessica. Te rog.

Vreau să-ţi spun că nu am avut nici un drept să-ţi cer să faci asta.

Nu ştiu la ce m-am gândit.

Dar mă pot schimba. Casa asta nu înseamnă nimic fără tine.

Hai să plecăm. Ştiu că pot avea grijă de tine.

Pot să fac asta. Nu avem nevoie de Elias.

Nu mai trebuie să te prefaci. - Să mă prefac?

- Că îţi place de el. Pentru că avem nevoie de mâncare.

Cine a spus că mă prefac?

- Îţi place să fii mexicanul cuiva? Îţi place să fi tratat ca un servitor?

Ca un sclav. Nu ai nimic de comentat?

Poate nu ai înţeles cum stă treaba aici.

Mi se pare că ai uitat câteva. Haide!

Nu înţelegi? Pune-te şi ridică-le.

Sau nu vrei să mănânci?

Ce cauţi?

Dumnezeule!

De unde ai asta?

- Am avut-o în buzunar. - Aveai asta la tine?

Da.

- Eşti cam nesigur aici. - Nimeni nu mi-a mai spus aşa până acum.

- Erai aşa de fericit în noaptea aceea. Nu cred că te-am văzut aşa de emoţionat.

- A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea.

Serios?

- Atunci de ce nu m-ai cerut în căsătorie? - Pentru că eram speriat că...

Că o să spui nu.

Mai pune-mi puţin.

- Ai face bine să ai grijă. O să te îngraşi dacă stai atâta.

Cred că asta e tot.

Sigur că da.

Nu!

- Îmi pare rău. Nu ştiu ce l-a apucat.

Tu ai făcut asta?

Ai învăţat să găteşti.

Şi eu am învăţat câteva lucruri. Vino.

Ai prins un iepure.

Nu am putut să-l omor.

Dar dacă ar fi trebuit să o fac... Aş fi făcut-o pentru tine.

Vreau să vii înapoi.

Pot avea grijă de tine. Întoarce-te la mine.

- Jessica, încă mai eşti soţia mea. - Doamne, ce fac?

Dumnezeule, ce am făcut?

Jessica.

Încă mai eşti soţia mea.

- Nu mai vreau să mai vorbeşti cu ea. Ai înţeles?

- Mă mir că spui aşa ceva tu cel tare şi puternic.

Doar se preface, nu ar putea să se îndrăgostească niciodată de un ratat ca tine.

Crezi că o să stea cu tine?

După ce se va termina asta... şi mai devreme sau mai târziu se va termina.

Pe cine crezi că va alege? Crezi că o să mă părăsească pe mine?

Pentru un ţărănoi ca tine care nu are nici un fel de prospecte.

Ea a urât locul ăsta. De-abia aştepta să plece de aici.

Uită-te bine la ea.

Pentru că ştii foarte bine că am dreptate.

Sunt obosită.

- Uită-te aici. Jessica s-a prefăcut aşa de bine aseară că mă tem că am făcut mizerie.

Din nou şi din nou şi din nou.

Tu nu mănânci?

Unde te duci?

Nu mai avem lapte.

Te simţi bine?

- Urăsc caprele. - Ţi-am spus să stai departe de ea.

- Ce este? Vrei să ne batem?

- Să nu o mai atingi niciodată! - Se culcă cu mine şi locuieşte cu mine.

Este a mea! - Nu, este a mea!

Ai auzit? - Locuieşte în casa mea, e a mea.

Te simţi bine?

Te simţi bine? - De ce nu mi-ai spus că eşti bolnavă?

- Eu îmi dădeam seama dacă e bolnavă. - Nu sunt bolnavă.

Sunt însărcinată.

- Ce? - O să fiu tată...

- Stai puţin. Al cui este?

- Cum adică al cui este? Al cui altcineva ar putea fi?

Tu cu el? Când?

- Nu contează. - Pe naiba nu contează.

- Nu ştii? Parcă femeile trebuiau să ştie...

- Nu ştiu. - Ce fel de femeie nu ştie?

- Această femeie. - Numai o târfă nu ar ştii...

Jessica!

Ai păţit ceva?

- Ce vor? - Vor să ne ia casa.

Pot s-o iau eu.

Pot să o iau de acolo.

O pot lua de acolo.

- Trebuie să-i scoatem de acolo şi apoi casa este a noastră.

Bine?

E foarte uşor. Să mergem.

Ştim ce suntem noi, dar nu ştim ceea ce putem fi. Hamlet

Traducerea şi adaptarea: SaXXo

Această subtitrare a fost FURATĂ şi pusă pe www.subs.ro