Original subtitles

În natură, fiecare animal luptă pentru supraviețuire.

Numărul de specii de animale sălbatice din România

este, în ultimii ani, în scădere.

Asta, pentru că foarte multe dintre aceste specii

sunt, din păcate, pe cale de dispariție.

Iepurele de câmp este întâlnit în foarte multe zone din România,

începând din Delta Dunării și chiar până la munte.

Totuși, zonele de câmpie sunt preferatele sale,

încadrându-se foarte bine în aceste arii.

În savană, de exemplu,

elefanții creează sisteme familiale bine puse la punct,

pentru a le asigura continuitatea speciei.

Bou!

Leul va alunga un pui dacă nu este al lui,

fiindcă e interesat să-și transmită...

- Unde ești, mă? - Da, stai că n-am auzit alarma.

Alo?

- Unde suntem? - În Floreasca.

„Unde suntem”? Eu-s la tribunal! În 20 de minute avem înfățișarea.

Tu unde ești?

Și-am zis să mă combin doar în sectorul 5...

- Adică? - Adică mai aproape de tribunal.

Te pup, a fost minunat ieri.

Pentru tine, poate.

Eu nu cred că înțelegi cât de important e cazul ăsta.

Gata, mă, nu te mai panica, că vin acuma.

Nu cred că ne mai dă amânare, Iustine. Ne distruge Pârvulescu.

Inspiră, expiră...

Vedem, improvizăm, o să fie bine.

Ăsta nu e stand-up comedy.

Ăsta e un proces, Iustine, oamenii depind de noi.

Tu, cu o seară înainte, te-ai hotărât tu să ieși la agățat!

Trebuie să-ți setezi prioritățile în viață.

OK, mami!

Apropo de maică-ta, mi-a dat follow pe Instagram.

De ce naiba nu stă pe Facebook ca toți bătrânii?

Da, mă, vin acuma, ho!

Și o cafea lungă te rog. Două secunde, te rog.

Ești nebun? Mai sunt 15 minute și tu-ți iei cafea?

- E fără miere și fără zahăr. - Nu mă mai stresa. Ne vedem acolo.

- Nu închizi nimic. - Dă-mi o cafea!

Stau cu tine în telefon până ajungi. Zi-mi strategia.

- Vrei pai mov sau verde? - Vreau un pai cu umbreluță!

E simplu, o să-mi bazez pledoaria pe...

Înțeleg că ești nervos.

Lasă supărarea să iasă din tine.

- Bă, mă auzi? - Dnă, nu avem pai cu umbreluță, v-am zis.

Domnule, nu pot să-i spun copilului „nu”, înțelegi?

- Iustine! - Efectiv, sunt niște paie de plastic! Ia!

Râde lumea de tine că faci scandal pe stradă. Așa, zi!

Tu nu-i spui copilului meu „nu”, OK?

Aoleu, termină cu circul! Conform articolului 371 din legea 286/2009,

te pasc între trei luni și doi ani de pârnaie dacă ridici vocea la mine.

Încearcă-mă! Iar tu ești complicele ei, caz în care ai lua până la șase luni,

dar, minor fiind, riști doar să fii instituționalizat

sau să dormi în canale când mami ajunge la Rahova.

Știi să faci chifteluțe? Știi?

Puteți să vă opriți? Ați speriat copilul. Poftiți cafeaua. 12 lei.

Iar tu nu mai ai voie să vinzi paie de plastic

din 3 iulie 2021, conform Directivei UE 904.

Nu știu ce faci, otrăvești copii... Iei... nu știu, 12 ani închisoare.

- Mami, o să merg la pușcărie? - N-ai voie să-i spui „nu”.

Doamne, nu știu cine sunt mai groaznici, părinții sau copiii!

Oh, my God! A făcut singur la oliță, mă!

Nobel pentru matematică.

Și eu, în loc să fiu acolo, stau ca prostul și te aștept pe tine.

De când ai făcut copii, ai devenit așa, extrem de...

Responsabil!

Enervant.

- Plus că știu cazul ăsta pe de rost. - Doamne...

Pariu că-ți obțin amânarea cazului și te bat la zece cuvinte?

Zece cuvinte? Crezi că suntem în facultate acum, ca să ne jucăm?

Facem zece cuvinte care au legătură cu bebelușii.

Și dacă le zic pe toate zece și obțin și amânarea...

- Tu faci guvidele la Pârvulescu. - OK.

- Cu tot cu melodie! - OK.

Cine e judecător azi?

Ținând cont de complexitatea speței,

dar și de veniturile pe care domnul Tomescu le are,

cerem suma de 5.000 euro, pensie de întreținere.

Sigur că putem arunca cuvinte mari, putem vorbi chiar și în latină,

știm cu toții că veritas extras nos...

dar lucrurile sunt mai simple de atât.

Normal că am vrea să-i dăm copilului biberonul ca să nu mai plângă de foame,

să-i punem un scutec atunci când...

Haideți, domnu' avocat, treceți la subiect!

Dar nu mai bine-l învățăm să mănânce, să-l învățăm să se descurce în viață?

Obiectez. Nu putem compara clienta cu un copil!

Exact asta nu vreau să fac.

Atât eu, cât și clientul meu, credem că dna Tomescu

se poate descurca singură, nu este neajutorată.

Nu are nevoie de oliță, de suzetă, de premergător, de înfășat, de legănat...

- Domnu' avocat... vă rog! - Bavețică...

Doamna judecător, pledoaria asta este defăimătoare, este o bătaie de joc!

Vă rog să nu facem un tantrum aici!

Domnu' avocat, vă rog, treceți la subiect!

- Cucu-bau, doamna judecător! - Domnu' avocat!

Iertați-mă, dar pe mine mă sperie că s-a ajuns până aici.

Nu este îndeajuns că încălcăm tradiția de odinioară a familiei,

care trece peste absolut orice de dragul copilului,

dar mai și vrem să privăm tatăl să-și vadă copilul?

Fără custodie comună, plata unei pensii de întreținere iese din discuție.

Cerem amânarea cu o săptămână pentru a aduce mai multe probe la dosar.

Domnule avocat, este ultima amânare pe care v-o acord în acest dosar,

și vă rog să aveți în vedere și o posibilă reconciliere.

- Dna grefier, consemnați. - Colici.

Știuca asta tot dumneavoastră ați prins-o?

Tare.

Cum ați reușit, că mereu m-am gândit...

Cum ai reușit să-i scoți din sărite și pe judecător, și pe client?

- Haideți, că n-a fost chiar așa grav. - N-a fost grav?

A apărut și în CanCan!

Ți-am explicat că la peștii mari nu dăm cu dinamită,

aruncăm năvodul și avem răbdare.

De ce crezi că e Vlăduț aici?

- Să învețe de la cei mai buni. - Normal!

Domnul Pârvulescu e cel mai bun avocat din oraș.

Nu vreau să mai înotăm în acvariu, Iustine.

Ce naiba ai spus în pledoarie?

E... e un joc cu Călin, câte cuvinte poți să introduci despre un subiect

în timpul pledoariei...

„bebeluși” în cazul ăsta... dar se leagă așa bine,

că și dv. aveți acum un bebeluș.

Pe bune, la vârsta dumneavoastră, încă sunteți un cuceritor...

- Al icrelor care stau... - Oprește-te!

Să fiu clar, ca să înțelegi și tu.

Tomescu vrea custodie completă și tu ai zis că vrea comună.

Pot fi luate în calcul veniturile mamei provenite din drepturi de autor

- și nu numai asta. - Da, scrie asta.

Vlad o să preia cazul cu tine, ca să te țină sub supraveghere.

- Ai prins-o? - In extremis vitae...

În pragul morții, îți apar fix ca un înger păzitor.

Iar eu o să-ți apar fix erectum en la boca dacă mă mai...

Dacă nu era mama ta să mă roage să am grijă de tine, zburai de mult.

- Știi ce-ți trebuie ție, mă, băiatule? - O mărire de salariu.

O fată serioasă, care să te pună la punct, să te maturizezi.

Cu tot respectul, dle Pârvulescu,

vă admir și vă mulțumesc pentru șansa oferită,

dar m-am săturat să fiu mereu tratat ca un adolescent întârziat.

Sigur că mai am și eu micile mele momente de rătăcire

când mă las așa, purtat de valul tinereții,

dar eu, de fapt, sunt un om responsabil și matur!

Sunt un guvide mic, mic, mic!

Hai pescuiește-mă un pic! Hai pescuie...

Aoleu! Aoleu, domnu' Pârvulescu, m-ați prins! Ce pescar iscusit!

Domnu' Pârvulescu, fie-vă milă!

Pupați-mă și dați-mi drumul, domnu' Pârvulescu!

Băi, tu faci cum vrei, dar eu am familie.

Da, mă, da... Recunoaște c-a fost amuzant.

A zis Pârvulescu că, dacă mai fac o de-asta, mă trimite la nebuni.

Păi n-ai nimic...

Mă rog, în afară de perioada aia a ta dubioasă de colecționai Pokemoni, bă...

Nu, mă, boule! La procese intentate de nebuni.

O babă care cere despăgubiri de la guvern

pentru că Ștefan cel Mare i-a pârjolit pământul în 1467

și de-atunci nu se mai face via.

Da. Sau un hoț care dă în judecată Poliția Română pentru că l-au prins.

- Păi dacă l-au prins, ce? - Era zi liberă de la stat,

și el zice că cei din instituțiile publice ar fi trebuit să stea acasă.

Tentant.

Lasă, boule, că, dacă țara asta n-ar fi plină de proști și nebuni,

am fi maxim zece avocați.

Iustin? Voiam să-mi dai un feedback în cazul cu energia.

Acum? Chiar acum? Am avut așa o zi cam...

Și nu orice pentru fata șefului,

dar putem totuși la bucătărie, că mi-e un pic așa, cam foame...

- Am citit raportul grefierei. - Așa...

Și am văzut că te-ai uitat în ochii mei când ai zis de bebeluși.

E un joc stupid din facultate.

Alo, da?

Da?

E ceasul tău biologic.

Zice să le dăm înotătorilor tăi un acvariu în care să se joace.

Amalia, chill. Amalia...

Amalia, chill, gata! Amalia!

Ideea e că noi suntem prieteni și ne înțelegem super așa.

Gata.

Închide telefonul imaginar!

Fix un copil nu vreau acum, ai înțeles greșit! Ce căcat?

Nici nu ne-am sărutat și vorbim de copii, Doamne, iartă-mă!

Hai să ieșim de-aici,

că mă aruncă taică-tu momeală la rechini dacă ne prinde,

dar mă bucur că am clarificat, OK?

Nu-mi pasă ce crede tata. Te sun când sunt la ovulație.

Scuze.

Piciorul!

Să știi că Amalia nu e genul ăla de fată.

- Ce crezi, că ți-o fur și pe asta? - Nu meriți o fată ca Amalia,

exact așa cum nu meriți nici jobul ăsta, persona non grata!

Doamne... cât de tocilar ești! Habar n-ai să vorbești cu fetele!

Știu exact cum să vorbesc cu sexul frumos.

- Vlad, hai la ședință. - Certus!

- Ce ziceai? - Sunt fix în ceafa ta

și îți aștept următoarea greșeală, sunt convins că o să apară.

Nu te schimbi tu de la o discuție sau amenințare, tu nu ești un băiat bun!

Iartă-mă, dar simt așa o energie erotică și...

Incredibil! La tine, totul e o glumă.

Din contră, sunt super serios, chiar acum mă duc acasă și mă pun pe caz.

Devin una cu cazul.

Stai într-un loc super mișto, industrial, așa...

Da, e perfect pentru petreceri cu oameni random.

Tare rău!

Strângeți înainte să plecați, că mâine vine mama să-mi aducă un pachet special!

Sper să fie salată.

Imediat!

Imediat, să mă îmbrac!

Imediat, mama! Nu găsesc cheia!

Stai, că asta e de la...

de la boxă...

Asta e de la mașină...

Dacă nu deschizi ușa în momentul ăsta...

Număr până la cinci...

Patru...

Trei...

Mama...

Ei, lasă...

Ei, ce faci? Ți-am zis că ți-am adus o surpriză.

Ai grijă!

Am o soră?

Mamă, ce p...

Adică, mă bucur, dar cu... Sper că e cu tata, Dumnezeu să-l odih...

Nu știu dacă știi, dar tati meu, tati nostru, nu mai e...

Nu ai o soră! Tu ai fost suficient ca să-mi dau seama

că familia asta nu are de ce să se înmulțească mai departe.

Ți-o prezint pe Maya, fina ta.

Maya, nașul Iustin. Iustin, fina Maya.

- Îmi pare bine. - Încântat de cunoștință, Mara.

Hai, iubito, pe canapea.

Asta e casa mea, în care îl las să stea pe Iustin până... se face și el mare.

Maya își dorește să fie cântăreață.

Și la noi, la Talea, nu prea sunt școli de muzică.

Așa că ea are nevoie de o mutație în București

ca să putem s-o înscriem la o școală aici până se întorc mama și tata din Spania.

Așa că...

O să stea la nașul ei Iustin.

Stai, care e faza cu nașul ăsta? Eu n-am nicio treabă cu mafia,

și pe fetița asta nu am văzut-o în viața mea!

Dacă m-ai fi ascultat mai des, ai fi știut că, acum opt ani de zile,

am botezat copilul unor oameni tare dragi nouă, eu și cu taică-tu,

care ne-au ajutat la casa de la țară, de la Talea...

Dar tu ai zis că ai un caz mare la Amsterdam, nu știu,

care durează tot weekendul, Districtul Roșu...

OK, am înțeles. Așa, și ce propui?

I-am făcut deja mutație în București, în apartamentul meu.

- Care apartament? - În ăsta.

Acum înțeleg eu mesajele de pe tricourile tale.

Mamă, te rog, ți-am zis,

e o linie pe care vreau s-o lansez la un moment dat, când o să se alinieze...

Trei tricouri nu înseamnă o linie, maxim un triunghi.

Maya? Te rog frumos, adu-i lui buni un pahar cu apă.

Deși n-am ajuns la bătrânețe.

Și ăsta nu este apartament, e un spațiu comercial, OK?

Când ți-am cerut să-l închiriezi,

ai spus că nu-ți convine că e spațiu comercial.

Ei, uite, acum ai ocazia să transformi apartamentul într-unul cu scop nobil.

Ai găsit pisica?

Scuze, nu sunt paharele aici, mai durează până mă obișnuiesc.

Toată viața m-am ocupat de voi toți.

Acum e momentul să mă ocup și de mine, mai ales de când am intrat la menopauză.

Am luat toți banii de pe terenuri și vreau să merg cu Alan într-un retreat,

să mă redescopăr,

Să-mi redescopăr feminitatea, să-mi redescopăr sexualitatea...

Aoleu, gata, te rog, fără detalii!

- Deci te-ai combinat cu un american. - Da, mă așteaptă jos.

- Când a luat cetățenia, acum două luni? - Deci copila rămâne cu tine în...

spațiu și o să ai grijă de ea.

Uite aici înscrierea la școală, certificatul de naștere,

date contacte părinți... și procura.

Doamne, ce-i asta?

E o poză cu mine și Alan de ieri seară.

E atât de păros totul, de ce nu pot să-mi iau ochii?

- Gata, am șters-o! - Mamă, nu așa funcționează Whatsapp-ul.

E deja în memoria telefonului și memoria mea, întipărită pe viață,

altă traumă, altă terapie...

Cum o chema pe psiholoaga aia? Doamna... O fi murit?

- Pa! - Pa.

Mamă! Mamă... nu pot să am grijă de un copil.

Mamă, eu abia am grijă de mine. Am termene, am chestii, am treabă, am...

Ai fix o lună cu ea. Atât. Ori asta, ori îți cauți unde să stai.

Am lăsat și pachețelul cu mâncarea.

- Mersi. - Mersi!

Să fiți cuminți!

Și... ce mai fațe finuța?

- Plațe să cânte? - Ai pățit ceva la dinți?

Încercam să fiu drăguț.

- Am opt ani, poți să-mi vorbești normal. - OK.

Da, dar dac-ai fi normal, n-ai avea oameni închiși în dulap.

Ce fac acum, îți pun... Vrei Baby Shark pe tabletă?

- Baby Shark? - Scuze, eu...

Și ce vrei să-ți pun? Șlagăre?

Iartă-mă un pic.

Boule, dacă-ți zic ce mi-a adus maică-mea...

Sofia are „gură-mână-picior”.

- Gură, mâini, picioare. - Ești prost! Boala.

Ideea e că Ileana e plecată și nu poate să stea cu ei,

și eu am un caz. Nu e nimic complicat... Petru!

Nu e nimic complicat. E un contract prenupțial, e ca și făcut.

Ideea e că te roagă fratele tău

să te duci puțin în locul meu, te rog eu mult, juma' de oră maxim îți ia.

Faza e că... am și eu situația mea de gherilă și chiar n-am cum.

Te rog mult de tot!

Pierd comisionul și după... Petru!

După cum știi, am mare nevoie de el.

Sunt cu fină-mea după mine, e complicat, chiar nu...

Băi, te implor! După ce mi-ai făcut ieri, pe bune?

Petru, Petru, la... Petru!

Alo!

Căline?

Alo!

Dă telefonul! Te rog...

Dau eu toate berile de luna asta, te rog mult de tot!

OK... auzi...

- Stai așa. - Călin...

- Petru, te rog. - Călin!

Petru, te bag în...

Îmi explodează capul, îmi trebuie o cafea urgent!

Fuguța, fuguța, să nu mă pierzi niciodată din vizor, să te uiți mereu după mine, da?

Hai!

Fii atentă, azi mergem la mine la muncă, stai și tu cuminte acolo și colorezi,

te uiți la niște vloggeri depravați și trece ziua.

Hai că o să fie bine.

Bună ziua. Vreau și eu două espresso grande și... tu ce cafea bei?

- Nu beau cafea, sunt copil! - Corect.

Două espresso grande și...

ciocolată caldă, lapte cald, ceva.

- Sunt 40 de grade afară! - Și ce-ai vrea, înghețată?

- Cu cartofi prăjiți? - Doamne ferește, nu!

Un Happy Meal, vă rog.

Ia, dă un pic ăsta. Dă-l încoace, dă-l un pic.

Maya! Doamne!

Ți-am zis de atâtea ori, trebuie să avem grijă de animăluțe, da?

Ți-am zis frumos că le doare și pe ele, chiar dacă sunt de pluș.

Gata, l-a salvat Iustin.

Vai, Maya, ce iepuraș drăguț ai! Cum îl cheamă?

- Fido. - Ce nume frumos!

Este, da, în schimb eu nu vreau să-ți știu ție numele,

ci vreau să-mi spui ceva și mai important.

Ce anume?

Ziua și ora la care te-ai născut, ca să-ți fac astrograma, evident.

- Pe Fido mi l-a luat unchiul meu. - Exact.

Unchiul meu vesel, care bea mult, și câteodată vine seara

și-i pune o pungă de plastic lui Fido pe cap

că zice că-l enervează cum se uită la el.

Poftim? Doamne! Glumește!

E o minciună, evident că e o minciună, nu? E... Recunoaște că e o minciună.

Recunoaște, Maya, recunoaște că e o minciună, e câh!

- Ești bolnav! - Nu, nu, sunt Pești!

Dacă ești zodie de aer, trecem peste orice!

Gemeni să nu fii, că acolo chiar sunt probleme.

Și e și Mercur în retrograd...

- Ce e în neregulă cu tine? - Asta, pentru că l-ai rănit pe Fido.

OK...

OK. Așa vrei s-o joci, da?

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Da, Vlad. Da, vin acuma. Hai, ne vedem la birou. Pa!

O să te las un pic la tanti Aurica,

mă duc la birou, rezolv contractul și vin să te iau, da?

- Nu vreau să stau cu persoane străine. - Ei, uite că ai noroc că e româncă.

- Da, mamă. - Sărut-mâna, tanti Aurica.

Ce capot frumos! Doamnă, ea e Maya, e fina mea.

O s-o las să stea la dv două ore, e OK?

- Da, mamă. - Hai...

De la Carrefour am luat.

Ce? Nu...

Tanti Aurica, fata zic... Fata... să stea la dumneavoastră.

Nu e nimeni la întreținere!

Fata, doamnă! Fata... să stea la dumneavoastră!

Da, mamă, da!

- Vine preotul la sfeștanie. Pa! - Fata, doamnă.

- Pa... - Sunteți bine? Doamnă?

'rați ai naibii cu mocangeala voastră!

Așa, am probleme mari la muncă și am să te rog să stai cumințică.

Bun, deci se poate.

- Hai. - Eu nu merg cu liftul.

Păi e la etajul 18, trebuie să luăm liftul.

Eu nu merg cu liftul.

Înțeleg că nu vrei să mergi, dar trebuie să te urci în lift, Maya, acum!

- Ce căcat să fac, am și întârziat! - Ai zis un cuvânt urât.

Trebuie să-mi dai zece lei, așa fac cu bunica.

Mai stai un an cu mine, îți iei mașină!

Zi, de ce nu vrei să mergi?

- Mi-e frică. - Ți-e frică!

Bun, păi atunci să te ajut să-ți învingi frica!

Vezi ce părinte modern?

Wellness, mindful, progresiv... alea...

Nu!

E doar un lift, vezi?

Da, dar știai că șansa ca un lift să se blocheze

este de zece la 10.000 de urcări?

Sunt 18 etaje a câte 20 de oameni ori cinci zile.

Asta înseamnă 97.650 de urcări și coborâri.

Asta, dacă nu s-a blocat până acum.

Deci există posibilitatea să se blocheze acum, cu noi.

- Eu ți-am zis! - Ce nai...

Mi-e cald. Ți-e cald? E așa...

Mi-ai zis... Mi-ai băgat tu în cap mai mult.

N-am aer.

Hai odată, că murim naibii aici!

Când a fost verificată mizeria asta? Băga-mi-aș...

Ai zis ceva de rimează cu „statuie”.

Poate cu ocazia asta începi să mă tratezi mai puțin ca pe un bebeluș.

Hai, burețel, așteaptă-mă cumințică aici, jos, cum ne-am înțeles, da?

Văd că au început să apară roadele tinereții tale non-conformiste.

- Deci ești tătic! - Doar part-time.

Hai, te rog, lasă-mă că e fină-mea. N-ar trebui să fii la încărcat pe undeva?

- Ai rezolvat cu diacriticele? - O să le pun, da.

- Soții Pop în ce cameră sunt? - 203. Vă așteaptă.

Ca de obicei.

Am înțeles, am întârziat, dar chiar am o problemă reală azi.

- Te rog, nu fi nervos pe mine! - Dar nu mă enervez.

Nu începe!

Te rog, nu începe.

- Dar ce să înceapă, că n-a făcut nimic? - Știe ea foarte bine ce să înceapă.

Aoleu, Iustin, pe bune? Nu te enerva, e un copil!

E normal să se enerveze pe mine. Dacă fac prostii, e doar vina mea...

- Dar tu nu ai făcut nimic! - Ba da, sunt obraznică!

Termină! Termină, am zis! Gata!

Așa sunt tații, mai autoritari. Unde dă tata crește, nu?

- Aoleu, pe bune? E doar un copil! - Deci chem paza!

- Doamnă... Nu! Taci din gură. - Scuze!

- Patria postestas. - Liniștește-te! Ce ești așa nervos?

Nu sunt nervos!

Ai copii? Gura!

Dați toți sfaturi până-i faceți, după aia, nu mai știți nimic!

Am eu vreo cinci.

- Care e problema? - Colegul nostru are, aparent,

metode medievale de a-și educa fina.

- O mai bate din când în când. - Nu! Doamne!

Glumește...

Bravo, Iustine! Vorba lui tata: bătaia e ruptă din rai!

Mă bucur să văd că mai sunt oameni care respectă

metodele tradiționale de educație.

Bineînțeles.

Doar să ai grijă să menționezi mereu că pe tine te doare mai tare decât pe ea.

- Sigur că da. - Ai găsit formație pentru botez?

Da, am câteva opțiuni, n-o să vă dezamăgesc.

Bun!

Spor la pescuit toată lumea, vreau să văd doar nisetri!

La treabă! Nu degeaba avem birourile la „ONE”.

Să trăiți, nea Radu. A lăsat Călin un dosar pentru mine?

Da, Iustin.

E pe-aici, pe undeva.

- Ți l-a lăsat ție? - Da... și-a ales și el o zi...

Fix azi, când trebuie să am grijă de fină-mea.

Ai spus „fina”?

- Da, știu, responsabilitate mare... - E o capcană.

Un drum de pe care nu te poți întoarce.

Ești băiat de succes, odată ce se află că ai nășit copilul,

o să apară și restul.

E un angajament pe viață, de care nu scapi!

Am trei fini pentru care plătesc la fel de mult ca și cum ar fi ai mei.

Ziua de naștere, Crăciun, Paște, plus neprevăzutele!

Astea-s cele mai dureroase, că nici măcar nu te gândeai la ele!

Crezi că-mi convine să stau în camera asta?

Nu! Da'-mi trebuie al treilea job!

Unul din ei are apucături mai de golan, așa.

Sper să aranjez să intre la pârnaie, că nu am bani de trei facultăți.

Credeți că OK să fumați cu toate dosarele astea pe-aici?

Chestia e...

că, măcar dacă-i concepeam eu înțelegi ce vreau să spun.

Chestia și mai urâtă

este că ai numai responsabilități, dar niciun beneficiu!

Trebuie să oferi totul... și ce primești la schimb?

Poartă numele tău... al doilea,

ăla pe care nimeni nu-l trece pe Facebook... Îl capătă el din greșeală...

O cană de apă la bătrânețe nu ți-ar aduce ăștia mici...

La nunta lor nici măcar n-or să mă cheme...

ceea ce e foarte bine, fiindcă ar însemna să mai vin cu un plic.

Da, păi... nea Radu, eu...

- Vreau să plec. - Bine, Iustine, du-te.

Știai că nășismul izvorăște din comunism?

De pe vremea când românii nu puteau să-și facă prieteni

că toți erau turnători... toți...

și atunci trebuia să-ți creezi o relație de rudenie

doar ca să spui bancuri cu Ceaușescu!

Așa... asta e... bun, deci e clar, e o simplă formalitate,

contract prenupțial extrem de favorabil pentru ambele părți, aș putea spune,

în eventualitatea unei despărțiri...

- Foarte puțin probabil! - Exact...

Așa... viitorul domn Pop păstrează duplexul din Dorobanți,

pământurile de la Cernica și Porsche-ul 911.

Da, dar e o sumă cam mare...

Practic este cam tot ce-am adunat eu, toată viața mea.

Sau o sumă mică, pentru iubire adevărată.

Da... Da, exact asta voiam să spun și eu. Plus că tu ai ditamai pensia, nu?

Pe care mă gândeam c-am putea s-o împărțim și pe-aia?

Legal vorbind...

Da, și eu nu văd cum e favorabil ambelor părți, hai să fim serioși.

Pentru asta-mi vine și mai greu să iscălesc acuma...

Nu... măi... măi, motănel, nu-i așa!

Iubita, eu m-am îndrăgostit de tine pentru că... pentru că tu ai clădit ceva,

pentru că tu ești o femeie puternică, șmecheră și ambițioasă...

Serios! Și uite, inima asta a mea bate atât de puternic

pentru tine și doar pentru tine.

Uite, vezi cum bate?

Poc-poc-poc...

Ne întoarcem la... Hai să ne întoarcem. Să nu uităm că acest contract se aplică

în eventualitatea infimă a unei despărțiri.

- Da, pe noi doar moartea ne va despărți. - Ne-am dat seama.

Bun...

Iertați-mă, fina...

- Fac pipi. - Păi fă... că ți-l schimb după aia.

Dar ce faceți? Moștenire, testament?

- Haioasă puștoaica! - Amuzantă rău, da!

Hai... Mă scuzați, revin.

- Gata? - Nu pot să fac aici, e murdar!

- Urcă-te și tu picioarele pe colac. - Îmi ud rochița.

Dacă te uzi, zici și tu că e apă, ca orice om normal.

Hai.

Te rog...

- E bine? - Da, e bine.

Dar tot nu pot să fac. Tu cum poți să faci acolo?

- Eu fac din picioare. Sunt băiețel. - Mie asta mie nu mi se pare corect.

- De ce? - Nu e egalitate între sexe.

Super! Feministă care nu știe să facă pipi!

Am făcut din picioare!

Bravo! Vezi câte lucruri pot să te învăț?

Pentru asta, vii și stai acolo cuminte până semnează baba,

că am văzut că te place mult.

- Am revenit. - Haideți...

- Unde rămăsesem? - Să semnăm contractele.

Exact. Haideți să...

Și dumneavoastră... Astea...

Da.

E băiatul tău?

Da, se poate spune... dar ne căsătorim.

De ce?

Pentru că ne iubim, de-asta.

Da, pentru că ne iubim. Iar vârsta e doar un număr, să știi.

Cu câte zerouri?

Măi, drăguța de ea!

- Dar tare dibace domnișorica asta! - Da...

Uite, știi cum e? Când ajungi la o vârstă, nu-ți mai pasă.

Pur și simplu nu-ți mai pasă, și vrei să te bucuri

de toate lucrurile frumoase pe care ți le oferă viața,

vrei să ai pe cineva acolo, știi?

Și nu te mai uiți la toate detaliile, ci, pur și simplu, te lași dus...

de vânturile bătrâneții... da...

Aici, uite.

Cât?

- Ai 35 de ani? - Am...

- Păi mie mi-ai spus că ai 25! - Am...

Motănel... stai... eu ți-am zis că am „în jur de...”

Azi ai 35... mâine faci 40 și ești gata!

Păi însea... Cinci ani cu tine în formă! Atât!

Poftim? Bă, tu nu mai ai cinci ani în total!

Nu te uiți că-ți numeri bășinile la fiecare pas?

- Nu... Doamne... - Deci astea sunt vânturile bătrâneții!

Da, astea sunt, crede-mă!

Nu, sub nicio formă! Eu asta nu accept!

Haideți să...

Tu nu mai accepți, bă, nebuno? Vezi că eu nu mai accept, ai înțeles?

Vezi că ți-ai ratat șansa vieții tale, nebuna mea!

- Și tu... adio comision! - Stați!

Nu mai semnez contractul ăsta de căsătorie, îl fac praf acum!

Nici nu vreau să mai aud!

Eu doar am pus niște întrebări, nu e vina mea că s-au despărțit.

Să-i spui asta lui Călin, care n-o să-și mai ia comisionul

și copiii lui o să ajungă dependenți de heroină pe străzi,

- din cauza asta. - Exagerezi.

Exagerezi?

Nu știu, te las să dormi cu gândul ăsta diseară.

Tu chiar crezi că oamenii ăia trebuiau să se căsătorească?

Nu decidem noi ce fac alții.

Doamne, îți pui prea multe întrebări complicate pentru un copil de opt ani.

Mie mi se pare destul de simplu

să-ți dai seama că oamenii ăia nu se potriveau.

- Hello! - Doamne ferește.

Hai să mergem cu liftul. Dacă murim, aia e.

Știam eu că doar te alinți și, de fapt, îți plac copiii.

- Amalia, îmi pare bine. - Maya.

E colega mea și fiica șefului, și doar ce a urcat pe scări,

iar acum ia liftul înapoi pentru că...

Voiam să-ți aduc la cunoștință că nu am terminat acel caz important...

și se apropie deadline-ul,

iar clientul este unul foarte serios, care nu poate fi dezamăgit.

Altfel, vor urma daune substanțiale...

morale...

Și fizice.

Pe curând.

Și? O să faci sex cu ea?

Deci mai avem de stat împreună fix...

Tot 30 de zile.

Bun, am să te rog să te comporți normal, da?

Dacă nu vrei să mă ajuți, măcar să nu mă încurci, OK?

Bun.

Ce-ai?

Nu-i nimeni.

Mamă, ce să zic, se îneacă Maya...

Vai, vă rog, săriți, ajutor!

Uite care e faza, nici mie nu-mi convine situația asta... te înțeleg perfect...

Aoleu, dar ce faci? Îți ții respirația?

Foarte funny, vai ce-am râs! Hai că nu-ți mai merge cu mine!

E OK? Pare că s-a înecat!

Stați liniștiți, că așa mai face ea, se prostește.

Maya, te rog, gata. Se uită oamenii ăștia la noi, pe bune!

- Nu pare că se preface. - Fă ceva!

Mă, omule, ești nebun?

Așa se fac anticorpii, nu...

Dă-te... Dă-te un pic, dă-te așa...

Copilul!

Incredibil!

- Ia niște apă. - Nu acum, nu vezi că am treabă?

- Și-a revenit. - Incredibil!

E OK. Gata, e OK.

Vezi ce se întâmplă când faci farse toată ziua? Nu te mai crede nimeni!

Noi am crezut-o!

Ești în regulă?

Ce frumoasă și drăguță e.

Sunt OK.

- Sigur ești OK? - Sigur.

Ți-a intrat ceva în ochi?

Ce e ăsta, gangster de-ăla?

Aoleu, ce? Ce? Ce, pe cine suni? Nu...

Dră, vă rog să-mi aduceți la cunoștință dacă sunteți bine.

Vai, Doamne, Batman e real și e român!

Da, sunt bine.

Nu mișca! Ce treabă ai tu cu fetița asta?

- Stop, era doar un prank. - Ce prank? Ce se întâmplă?

Am toate documentele în telefon, sunt nașul fetiței!

Fața...

Certificat de naștere...

lista de vaccinuri...

- Ce? - Bă, bolnavule!

De ce ai poze cu caracter pornografic cu animale în telefon?

Nu, e o poză cu mama și iubitul ei! Pot să vă explic!

Am înțeles care e confuzia. E totul în regulă.

Scuze pentru excesul de zel, dar copiii trebuie protejați cu orice preț.

Cu prețul vieții mele, aproape.

Maya, tu vezi ce-ai făcut?

Lăsați! Măcar ați aflat semnele care se fac

când cineva e în pericol și vrea să atragă atenția.

- O seară bună. - Vezi că vinde o bătrânică

pătrunjel mai încolo. Să n-o scăpați!

Scuze, nu credeam c-o să fie atât de dur.

Vorbim noi acasă, ghiavole!

Faci tu ce vrei...

Treci în camera ta și gândește-te la ce-ai făcut. Hai!

- Ce te uiți așa la mine? - Păi... eu nu am camera mea.

Du-te în dormitor.

- Sigur? - Sigur.

Dormitorul e camera mea?

- Da. - OK.

- Sigur? - Sigur!

Ți-e foame, ți-e...?

Ce faci?

Ce-i asta?

Ce?

Doamne, nu... Astea sunt desenele mele.

Asta nu are ce să caute... nici asta n-are ce să caute...

- Nici asta... - Stai...

Aici nu! Nu te-atingi de-aici!

- Dă jos măcar... - Nu, te rog!

Dă jos, n-are ce să caute... Nici asta, da?

Domnișoară... Domnișoară, lucrurile astea n-o să rămână așa, ai înțeles?

Când vorbești așa, pari chiar mai bătrân decât ești.

Ai zis că e camera mea. Ai zis? Ai zis.

Unde moaș'ta pe gheață par eu bătrân? Că dacă-ți trag un...

Ți-am atins toate limitele și acum iese tatăl tău din tine?

Fetițo, ai grijă cum vorbești cu mine, nu ne tragem de șireturi, ai înțeles?

Vezi că azi ai fost foarte obraznică și ai depășit orice limită a bunului simț!

Mă gâdili!

- Mă gâdili! - Nu mai râde, că mă enervezi și mai tare!

E OK, să știi... când ne enervăm, ies din din noi toți monștrii.

- Monștrii? - Monștrii.

Ei gata! Scot milităria din pod.

Treci de-acolo! Ieși!

Monștri...

Pe mine n-o să mă doară mai tare decât pe tine.

E OK, să știi. Acum, copiii nu se mai bat.

- Nu? - Nu.

Păi...

Și cum se educă?

Păi, se consideră că bătaia este doar lipsa de control a adultului,

nu are legătură cu educația.

Dar...

- Pot să zic „Eu te-am făcut, eu te omor”? - Nu.

- Pot să zic că te duc la orfelinat? - Nu.

- Că te dau la țig... - Nu! Clar, nu.

Măcar că ești obraznică?

Asta e etichetare, și ce zice eticheta, aia fac.

Măcar să zic să stai în camera ta, să nu te miști,

să stai acolo-n liniște că dacă-ți trag una...

- Te dau cu capul de pereți. Nu pot? - Nu e OK să lași copilul cu emoțiile lui.

Doamne!

Doamne, e îngrozitor să fii părinte în ziua de azi.

Eu zic să te duci pe canapea și să te gândești la ce-ai făcut.

Dar ce ai cu mine?

Ce-ai cu mine, de ce-mi faci chestiile astea?

Păi, mi se pare amuzant că uneori adulții se iau prea în serios.

Dar... până la urmă,

sunt doar o fetiță de opt ani și-mi place să fac prank-uri.

- Ia zi. - Ce zici? Totul OK cu semnarea?

- Nu, am... s-au cam despărțit. - Bă, ești bou?

Cum adică? Era done deal!

Căline, sincer acum, tu chiar crezi

că oamenii ăia trebuiau să se căsătorească?

Ce, mă? Ți-a crescut compas moral, ce ai? Așa o să strici și cazul Tomescu?

Nu, mă, nu, ăla e sub control.

M-a chemat șeful mâine la un tenis să rectificăm relația cu el

și mă duc să-i distrug, după ce-o las pe aia mică la școală.

Chiar, cum mai ești cu ea?

Bă, jur, eu nu înțeleg cum fac oamenii copii.

Ne mint, de-asta facem.

Ne sug efectiv viața din noi.

Îi văd cum se hrănesc cu nefericirea și frustrarea noastră.

Nu mai poți să dormi, ești până în gât în căcuță și vomuță,

și când zici că scapi, nu...

După aia, încep să te muște,

după aia, îți dau toate bolile, pojar, bube dulci...

Ciumă! Orice boală de care tu te-ai ferit când erai mic,

o iei acum... și nu o iei așa... nu... o iei rău...

Ei o duc pe picioare, tu ești cu febră 40 și strângi păpușele și legolețe

și, pe măsură ce te distrug, le vezi licărirea din ochi...

Te întrebi de ce vorbesc așa încet?

E pentru că m-am închis în baie.

E singurul meu loc unde am un pic de liniște și eu.

Eu și cu Ileana zici că suntem străini,

zici că lucrăm la o fabrică de piese auto.

Nu mai există romantism, de doi ani de zile n-am mai făcut...

- S-E-X. - Doamne!

Bucură-te că nu te ia nimeni în serios și nu-ți face nimeni un copil.

Bucură-te că scapi repede.

Bucură-te că nu ești bărbat adevărat.

Și apoi, când se uită o secundă la tine

și vezi ochișorii ăia...

îi iubești mai tare...

îi iubești atât de tare, că te doare!

Unu. Mă bucur să te aud vorbind un pic mai repede, bravo, deci se poate.

Doi. Să știi că eu nu las lucrurile așa.

O s-o bat cu propriile arme. Dacă vrea război, război îi dau.

Bă, nu, nu e așa, să știi. Cu copiii, trebuie să vorbești calm...

- Tati face caca! - Băi, ce v-am zis eu?

Ăsta e locul meu, momentul meu de fericire!

Ce e? Cât e?

Doamne, te-ai trezit la 7:00?

Fido are emoții, e prima zi de școală.

Crede-mă, dormi acum, cât încă nu ai responsabilități,

că, după aia, n-o să mai ai când.

- Zi-i și lu' Finger ăla să doarmă... - Fido! Și, apropo, mi-e foame.

Bucătăria e acolo.

Incredibil!

Auzi?

Dar ce e cu toate desenele astea?

Sunt... mă rog... niște idei de-ale mele...

Voiam eu la un moment dat să fac un comic book, o prostie...

Mie chiar îmi plac!

- Serios? - Serios.

Zi, mă!

Pentru asta-ți fac un sandviș à la Iustin.

Se începe cu un topping de ketchup...

- Dar e prea mult! - Te obișnuiești.

Să știi că m-am gândit la ce ai zis ieri despre traume,

de-aia te avertizez că cele mai mari traume ale copilăriei

de la școală vin, de fapt.

Școala e un loc periculos.

E ca o junglă plină de fiare care vor să te mănânce de viu.

Atâta îți zic, dacă cineva vine la tine în fața clasei să îți dea botezul

alege bătaia, te traumatizează cel mai puțin.

Altfel, riști să-ți petreci restul vieții regretând că nu ai ripostat.

Încă te urăsc, Codine!

Uite unde-am ajuns, când tu ți-ai atins apogeul vieții în clasa a 7-a!

Pot să te rog să nu mai țipi? Suntem în mijlocul străzii.

Iartă-mă, dar de-aia zic că tu trebuie să fii pregătită pentru orice, da?

Să ai grijă de tine. Să fii pregătită pentru ce e mai rău.

Dar pare frumos aici.

E doar o deghizare, nu te lăsa păcălită.

Ia, vino un pic.

Vino încoa'.

Ți-am luat ceva.

- Ce e ăsta, fixativ? - Fixativul morții, poate.

Nu. E spray paralizant militar.

E o școală. Sigur e OK să am așa ceva?

Legea e mai șubredă cu astea, crede-mă.

Deci...

Cel mai safe, după ce-i scoți siguranța și-i dai în ambii ochi,

e să-l plantezi în mâna victimei

în timp ce se zvârcolește și nu-și dă seama. Simplu. Hai, du-te.

Gata!

Hai.

Te las, că nu mai pot, mă ia așa cu rău de la atâta școală.

Hai că mai stau un pic.

Mulțumesc că ați venit și ne auzim săptămâna viitoare.

- Bine, mulțumim. - La revedere.

- Bună ziua. - Bună ziua. Ea e Maya.

Bună, Maya. Intrați, vă rog.

Directorul Bogdan...

E un pic la derută, adică nu-mi dau seama exact dacă are feminin,

cu toate că sunteți extrem de feminină, fără să judec, scuze, adică...

se vede că sunteți feminin, independentă...

Bună, Maya. Îți urez „bine ai venit” în perioada de probă.

Aveți aici detalii.

Audiția o să fie luni, da? Atunci vom stabili exact

care sunt talentele tale în materie de muzică, OK?

- O să fie greu? - Nu. Dacă ne place, nimic nu e greu, nu?

Obiecție! Sunt avocat, în caz că nu ați...

Și mie, de exemplu, îmi place de dumneavoastră,

dar mi-e foarte greu să vă cer numărul de telefon,

pentru că abia ne-am cunoscut.

E OK să ai emoții în prima zi.

Dar ești avocat, nu? Și ai un caz de făcut.

Corect. Așa este, îmi cer scuze. Revin mai târziu să o iau.

Mi-ai făcut... mi-a făcut plăcere. Corect, mersi.

Nu suntem rude de sânge.

Bun. Înseamnă că prima probă ai trecut-o.

Ar fi bine să câștigi dacă ești cu tata în echipă.

- E foarte competitiv, aproape violent. - Mersi că ai pus presiune.

Am putea să eliberăm presiunea asta dacă...

Amalia, sincer... am o perioadă...

și aș vrea să terminăm odată chestia asta ciudată dintre noi,

că nu ne face bine deloc!

Tu ești deșteaptă, ești...

- Ești frumoasă, dar... - E în regulă, Iustin, am înțeles.

- Pe bune? - Desigur.

Băi, chiar mă bucur, sincer, mi-ai luat o piatră de pe suflet.

Tati...

Sunt...

Sunt pătată, tati...

Eu n-am vrut, dar...

Iustin a intrat peste mine în cădiță, tati...

Mi-a rupt gulerașul de duminică, tati!

Gulerașul de duminică?

- Eu nu știu ce să mai fac, tati! - Amalia...

- Nu știu! - Amalia...

- Felicitări. Suntem înapoi împreună. - Super!

- Bun! - Ai zis ceva, Amalia? Ești OK?

Nu, tati! Alergii!

Sensibilă ca maică-ta.

- Hai, Iustin, că noi ne-am încălzit deja! - Trăiți!

Mai stăteam mult după tine?

M-am băgat în echipă cu dl Tomescu, că trebuie să aibă cineva grijă de el.

Ai grijă că asta se joacă fără tastatură!

Cer scuze pentru audierea de ieri,

dar stați liniștit, că avem un plan foarte bun și o să fie totul bine.

- Dacă ne bați azi, uităm totul. - Sine iustitia, nulla libertas.

Îi trebuie update la soft.

- Hai să dăm cu dinamită! - Tati, eu nu joc?

Poate mai încolo. Acum ține și tu scorul.

Ți-ai găsit și tu, mă, iubită?

Are balta atâta pește!

Cu cine vii la botez?

E o tipă super mișto, o să vă placă mult.

E fix ce trebuie, deșteaptă, inteligentă, cu ochelari, fix genul dumneavoastră.

Pune și diacritice?

Da, știu, o să pun și eu de acum la fiecare raport.

- Hai să-i distrugem. - Hai!

Băi!

- Hei, pe mine mă cheamă Maya. - Ivan, îmi pare bine.

- Ce faci? - Stau.

Pare că-ți trebuie niște echilibru în viață.

Scuzați de întrerupere. Dar poate vrem să ne dăm și noi...

Mai sunt și alte locuri de joacă.

Tu chiar crezi că încă mă mai dau în leagăn?

Sunt mare, am cont de TikTok deja.

- OK, plecăm. - Poate nu vrem să vă lăsăm să plecați.

- Gen... niciodată? - „Niciodată?”

Hei, lasă-l în pace!

- Ești sigură? - Tu ai zis-o.

Bun!

Ți-am spus să dai cu dinamita și tu pescuiești aici cu mâinile goale?

Gata, nu... Joc un pic la derută și după aia dau cu surpriza.

- Ești bine? - Da...

Haideți să-mi găsesc un băiat să-mi ceară prietenia!

Auzi? Uită-te pe unde stai.

Las-o, că nu știe să-și ceară scuze. Vorbește numai limba găinilor.

Mai bine să vorbim cu ea în limba ei.

- Scuze un pic. - Uite aici. Captură de război.

Mda...

Nici nu știu cu ce să încep.

Dar hai cu...

De ce avea la ea un spray paralizant folosit doar în armată?

Ele au început.

Uite ce e, Maya, așa e.

Uneori, ne enervăm și am vrea să spargem capul cuiva, dar n-o facem,

pentru că trăim într-o societate, și trebuie să respectăm regulile ei.

Orice, dar niciodată violență.

De acord, total de acord. Totuși, mie mi se pare

că experiențele astea cresc puțin tăria de caracter, nu?

OK, s-au ciondănit și ele, acum gata, pace-pace între două dobitoace.

Unul dintre părinți a amenințat cu judecata.

Să-l văd că încearcă. În baza a ce?

Avem patru cazuri de orbire temporară, două contuzii de la căzături,

o gleznă luxată plus o bluziță de la Burberry

din care nu mai poate fi scos mirosul.

- Așa, și dovezi? - Martori oculari, camerele noastre 360

și un TikTok cu incidentul care deja a devenit viral.

- Poate ajungem la înțelegere? - Nu e de glumă.

O să mă dați afară?

Nu, Maya, nu. O să vorbesc eu cu părinții și o să fie bine,

dar nu putem să repetăm astfel de incidente, da?

O să te rog să mergi acasă

și să te gândești foarte bine la ce ai făcut.

- OK. - OK.

Să știi că...

Să știi că și eu sunt foarte mândru de tine

că nu te-ai lăsat călcată în picioare. Bravo!

Poate că nu e chiar OK să mergi cu spray paralizant la școală,

dar... copiii tot niște bestii au rămas.

Ce ai? De ce plângi?

De ce plângi?

Vrei...

Hai să-ți dau...

Vrei ciocolățică? Ia uite... ciocolățică topită.

- Nu vrei să te simți mai bine? - Nu...

Hai că...

Luni ai audiție, trebuie să fii în formă!

Să știi că fetițele...

Nu înțeleg, chiar nu... nu știu...

Ce ai, ești în perioada aia a lunii, ce ai?

- Ce perioadă a lunii? - Aia cu sânge?

- E o perioadă cu sânge? - Nu, Doamne, nu!

Dar ce ai, Maya, că nu înțeleg!

Fetițele de la...

Fetițele de la școală au zis că sunt de la țară!

- Gata, te rog... Gata, nu mai plânge... - Dar tu de ce plângi?

Pentru că... nu pot să te văd așa cum ești, tristă...

- Gata, liniștește-te, o să fie bine! - Ba nu! Fiarele naibii!

Și tu, Codine, care m-ai lăsat în fundul gol în fața clasei,

te urăsc încă!

Haide!

Vrei să mergem să-ți luăm o berică?

La litru? Rece?

Blondă? Cu un meci de UFC?

- La un litru? - Da.

Nu sună rău.

Sau nu mai bine vrei să facem ceva împreună?

- Ce? - Prank-uri.

Hai să mergem să-i distrugem și pe ceilalți.

Hai!

Fără mâini!

Hai!

Ia, mă!

Sfoară!

Sfoară!

Stop!

Tu crezi că astea au fost prank-uri sau doar am fost răi cu oamenii ăștia?

E posibil să fi exagerat un pic.

Ce mă bucur că ți-a plăcut la școală! Aveam emoții că n-o să te integrezi, mami.

Mi-e dor de tine, tati, abia aștept să ne vedem, mai avem puțin.

- Și mie de voi. - Te iubim, mami, te iubim!

- Te pup, pa! - Pa!

Te pup și eu, pa!

Auzi? De ce este noapte și după e zi?

Zi!

Soarele vine și face miau-miau-miau și după aia el merge la nani...

Zi!

Hai, nani.

Tu ai ceva care-ți place? Zi!

Cercetătorii spun că, dacă facem ce ne place, trăim mai mult.

- Îmi place să dorm... - Dar chiar, tu câți ani ai?

Lumânarea!

Cucu-bau!

Tu știi că noi stăm pe o piatră care se învârte în spațiu?

Auzi, dar de ce e iarba verde? De unde vine toată apa din ploaie?

- Tu știi că există unicorni? - Dormi...

Bătaie cu perne!

Auzi? Oare pe mine de ce nu mă vrea nimeni?

Ai mei m-au lăsat la Olga, Olga la tine...

O să pleci și tu?

Ce?

Doamne, nu...

Unde să plec?

Crezi că m-ar lăsa să trec granița cu fața asta?

Oricum nu mi-ar plăcea în Spania.

Acolo respectă legea toți oamenii.

Cred c-aș muri de foame în două săptămâni.

Promiți?

Promit.

Hai, fă nani, gata...

Fetița obosită, Doamne...

Super.

Auzi? Nu crezi că ești prea mare pentru pachețel de la buni?

Eu cred că e timpul să înveți să gătești.

Dar nici nu știu cu ce să încep. Care e mâncarea ta preferată?

Frigănele. Mama le făcea pe cele mai bune.

Și astea cu ce se fac?

Păi cu roșii...

cu brânză... pâine... lapte, ouă...

OK... sună bine.

Dar le luăm local, da? Că tot suntem de la țară.

Talea forever!

Și roșii!

Cu ce scotea mama astea?

Greu e să fii adult.

Ăsta colorat.

- Nu cu ăsta scoate buni petele! - Hai să încercăm ceva nou.

Uite, zice că le scoate din prima. E perfect.

- Poate-mi spală și mie reputația. - Greu de crezut.

Dă-i cu ritm!

Sus roșia!

Ia fii atentă.

Mai lasă și tu tableta aia.

Am citit eu că nu e bun prea mult screen time.

Mă auzi?

M-ai disperat cu tableta aia. Mai las-o puțin, că-ți distrugi viața!

- Ce tot faci pe ea? - Compun muzică în timp ce învăț spaniolă.

- Perdon. - Perdona me.

Dar de ce ești nervos?

- Mă disperă cu diacriticele astea. - Dar pune-le și gata.

E o chestie de principiu.

Cumva ideea contează mai puțin

decât niște virgulițe pe care le-a inventat unul, probabil beat fiind.

Mie mi se par chiar drăguțe. De exemplu, „ș”-ul e ca un șerpișor.

„” e ca un iepuraș care țopăie.

„Ă”-ul e ca un leneș pe care îl plouă și ține o oală deasupra capului.

„Ț”-ul e ca o cobră, care scuipă venin.

Mulțumesc.

Știi ce-am chef să-mi cânți azi?

„La mulți ani” de ziua mea, cândva, doar dacă o să poți.

Ai o voce foarte frumoasă. Hai, pa.

- Să știi că chiar cânți foarte frumos. - Mulțumesc.

- Mă gândeam să ne unim forțele. - Dar nu cred că pot să dau într-o fată.

Nu... Mă gândeam să cântăm împreună.

- A fost... - Știu, nu trebuie să zici nimic.

Am văzut cu ochii mei, am sângerat cu urechile mele.

Dar... putem găsi oare o soluție? E ceva ce se poate regla în timp?

E mai delicată situația.

- Dar chiar vreau s-o ajut. - Normal, și eu vreau s-o ajut!

Dar să fim și realiști, e clar că n-are voce.

E pământ cu flori, n-aș pune-o alarmă nici dimineața,

adică ar trezi oamenii din morți, e rău!

Nu știu. Ați mai avut cazuri de-astea?

- Maya... doar ce a fugit afară. - Cum adică a fugit?

- A fugit afară! - O, Doamne, scuze! Scuze!

Maya!

Maya!

Copii, ați văzut o fetiță îmbrăcată în roșu, cam așa de înaltă?

Maya!

Maya!

Măi, Maya cum poți să-mi faci așa ceva? Îți dai seama în ce hal m-ai speriat?

Efectiv am ieșit doar ca să iau aer.

Doamne, am crezut că te-am pierdut și poate ai pățit ceva. Iar...

ultimul lucru pe care l-ai auzit de la mine era că nu știi să cânți.

Știu să cânt... dar nu am voce.

E OK.

Poți să te apuci oricând de trap.

Pe bune acum, sunt atâtea vedete care nu au voce și au făcut super cariere.

Dar e visul meu să fac cânt.

Înțeleg, dar lumea, societatea, realitatea... e un pic mai dură cu noi.

Mamă, nu pot vorbi acum, pot să te sun eu mai târziu? Te rog frumos!

- Ce faci, plângi? - Tu ce crezi?

Sunt singură într-o cabană, în mijlocul pustietății.

Și... păi și Alan unde e?

Mi-am dat seama în timpul unei sesiuni de meditație ghidată de Reiki

că nu sunt femeia vieții lui.

Și el s-a supărat și a plecat, și m-a lăsat aici, singură.

Mamă, te rog eu, nu mai plânge, mamă, te rog...

Vreau acasă.

Vreau acasă, dar nu pot să plec

pentru că sunt închisă cu ciudații ăștia, aici.

Stai acolo, la cabană, că venim noi să te luăm, da? Bine.

- Ți-e foame, ți-e sete? - Nu.

Sigur nu vrei nimic?

Sigur.

Dar ce ai?

Nimic.

Hai, măi, nu mai fi așa... Sigur ai tu ceva!

Zi ce vrei! Îți pun muzică, nu știu... Ce asculți tu, Mihaela Runceanu?

Stai liniștit, n-am nimic. Fă ce vrei.

Da!

Ce naiba faci, bă, ți-am trimis și eu pozele alea cu fii-meu.

A dat și el primul șut într-o minge și tu nu reacționezi.

Da, mă, toate 34... iartă-mă, am urgențe peste urgențe.

Am plecat un pic.

Ce urgență ai tu mai mare decât cariera ta?

E mult de zis.

Bă, știi ce? O să ai o grămadă de timp după ce-o să te dea afară.

Mă angajezi tu ca bonă, că sigur îți trebuie la câți copii faci.

În Ardeal nu fac ăștia, mă, prezervative?

Auzi? Tu ai găsit formație pentru botez?

Da, normal, nu-s bou.

Hai, drum bun, și nu uita de diacritice!

Bine, mami! Hai, că mă stresezi. Conduc, pa!

- Eu sunt energia lumii! - Tu ești energia lumii!

Eu sunt energia lumii!

- Ce animal sunt? - Ești un leu puternic! Fă ca leul!

Cred că aici e.

- Nu avem în Romania leu. - Ești o capră neagră, un animal rar.

Hai că fac ca leul.

Sper că e prima și ultima oară când zic asta, dar...

hai să-i urmărim pe ăștia care fac ca animalele.

Maestru energetic,

trauma a fost extirpată și alungată în pădure.

Pădure!

Încă un caz rezolvat. Sămânța lui e tare!

Tare!

Fructul lui e și mai puternic.

Mergi și îmbrățișează un copac timp de o oră. Următorul!

Scuze!

Adu-ți aura mai aproape să te văd.

Aura mea e foarte bine, doar o caut pe mama.

Să avem oare de a face cu sindromul cordonului ombilical netăiat?

Nu, am venit s-o iau acasă

pentru că ați traumatizat-o cu harneala asta de tabără.

Perfect! Cu traume ne ocupăm noi aici.

O traumă îți ofer eu, dacă n-o aduci pe mama mai repede, ai înțeles?

E OK, e OK, toată lumea, e clar un spirit frânt care nu rezonează.

Hai, zi-ne ce ne doare.

Nimic, vreau să mă întorc la București să-mi termin un caz de la muncă.

Normal!

Problema este că a venit să-și ajute mama, acest impediment din viața lui.

Te rog, nu mai, gata! Să nu începem. Hai să mergem, hai.

Spor la... sacrificat găini, primit extratereștri...

Ce faceți voi pe-aici.

Câtă dreptate ai avut cu el, Olga!

- Poftim? - Hai să mergem.

Ce-ai zis? Ce-a zis? Ce-ai zis, mă?

Frica pe care i-am deblocat-o mamei tale

este că n-o să te descurci odată ce spiritul ei se întoarce pământului!

Pământ...

Mă descurc perfect, și o să fiu bine mersi. Mersi!

A zis că o să negi și probabil o să eviți orice asumare a unei frici prin umor.

Singura mea frică e că o să prind o coadă de mașini pe întoarcere pe DN1.

Chiar n-a fost o glumă, se întâmplă des!

- Hai, fă-mi pe plac și întinde-te. - Sunt bine, mersi frumos.

Hai!

- Acum întinde-te. - Pe bune?

- Hai! - Nu, chiar n-am nevoie.

Hai!

- Doamne! Nu pot să cred! - Hai!

Fi-v-ar chakrele!

Simt un foc puternic interior

care poate fi stins cu...

Vodcă, sper.

- Iubire! - OK, Freud.

- Așa! Țineți-vă strâns! - Ce? Nu!

Pentru că viața voastră e mai e multă iubire!

- Ce simți? - Mă sufoc.

- Hai, vorbește cu sufletul, lasă mintea. - Din suflet îți zic că mă sufoc.

Exact cum am zis, am devenit o povară pentru el, amândouă.

Hai, Maya.

Doamne! Efectiv nu pot să mă plâng de lipsa de aer acum? Pe bune?

- Lasă-le să se ducă în eter... - Ce vrei, mă?

Problema ta care e?

Ia zi, mare maestre energetic, Global Elite Patru Stelar!

„Maestru” e de ajuns.

Frica ta care e, de ai nevoie de toți oamenii ăștia

să vină aici, în pădure, să te plătească ca să te aduleze?

Pentru ce? Ce ai? Ai nevoie de confirmare? Asta e?

Ai fost hărțuit când erai mic și acum, că ai rămas mic,

ai găsit nișa asta energetică

ca să păcălești oamenii să te placă pentru ceva ce își imaginează că ești?

Nu...

Nu ți-e rușine... mustăcioară?

Nu ți-e rușine să păcălești oamenii ăștia?

Ești plin de energie negativă și o elimini prin minciuni!

Doar că nu sunt minciuni, pentru că eu ieri...

Știți ce-am făcut ieri?

Am manifestat

că azi

o să întâlnesc un șarlatan energetic!

- Am manifestat. - Atunci trebuie să fie adevărat.

Îndoiala asta este de la energia lui negativă,

și putem începe procesul de curățare de la această energie negativă,

prin a transcende în a 4-a dimensiune.

Și vom face asta cu ajutorul sumei de 250 lei fără TVA.

- Card sau cash? - Cash!

Doamne, numai nebuni!

Dar și eu, să vin în creierii munților

că i s-a pus ei pata să se redescopere cu clismă!

Bou, eu. În loc să stau în banca mea și să-mi termin cazul...

Chiar ți se pare atât de greu

să mă înțelegi și pe mine o dată în viață?

Cum m-ai înțeles tu cu desenul?

Nu! Legi... barou... mamă avocat, trebuie să fie și băiețelul.

La noi este tradiție de familie.

Scuză-mă că am făcut tot ce mi-a stat în puteri

ca să ajungi avocat în București, să se aleagă ceva de tine.

Te rog frumos să mă scuzi tu pe mine că nu mi-am dorit asta!

Oricum mă dă afară. Trebuie să am grijă de un copil.

Tu te plângi după câteva zile cu o fetiță mai matură decât tine?

Eu ce să mai zic după 35 de ani c-un puștan?

Trebuia să nu accepți.

- Ai zis că mă dai afară din casă! - Sunt aici.

Știu. E foarte greu să crești un copil, și nimeni nu-ți zice cum.

Întâi devii părinte și după aia afli cum să fii.

Tu crezi că mie mi-a fost ușor să te cresc singură?

Toată viața mi-am dedicat-o vouă.

Și ce-am primit în schimb? Reproșuri și runda a doua.

Sunt aici!

Și vă iubesc foarte mult, că din iubire am făcut totul,

dar chiar mi-e dor de mine.

Pot să fiu oare și altceva în afară de mamă și bunică? O dată în viață?

Sunt aici, și e posibil să mă marcheze pe viață vorbele voastre.

Iartă-mă.

Cum a fost la audiții?

Am picat.

Nu e nimic.

Ești atât de deșteaptă,

încât sunt sigură că vei face lucruri mari în viața asta,

cu sau fără muzică. Vedem noi.

Hai să mergem acasă!

Ba cu muzică, mamă!

Cu muzică.

Maya rămâne cu mine, mergem împreună la București

și găsim noi o soluție să cânte, dacă asta își dorește.

O ajut eu să-și îndeplinească visul. Punct.

- OK. - OK.

Sunteți tineri și naivi.

Și alea nu erau desene, erau caricaturi.

Dar DJ? Nu ar putea să fie? Cel mai mic DJ?

Rezultatele ei la testare au fost foarte bune.

Trebuie doar să găsim un instrument care să-i placă

și care să i se potrivească.

Și se pregătește pentru la anul, nu?

Vrei să vii cu noi la un botez?

Eu nu vreau, îți dai seama, pentru că nu te plac,

dar a insistat Maya și...

mă gândeam că ar fi bine să vii să vezi

cum sunt evenimentele unde o să cânte tot restul vieții, nunți, cumetrii...

Incredibil!

Chiar mă gândeam când o să-ți faci curaj să mă inviți undeva.

Vin.

Ne asortăm la cravată?

Maya, te-am rugat frumos să nu te mai joci pe laptopul meu...

Hai... Hai că am de trimis documentația și ne așteaptă și fetele.

Băi... nu cred...

Eu ți-am zis că, dacă te gândești la ele ca la niște animăluțe,

e foarte simplu să le pui.

Ce am?

În sfârșit, miroși și tu a om mare și sigur pe el.

- Gracias. - De nada.

Bigotti... și Rolex.

- Tot baroul e aici. - Îți place, Maya?

- Da. - Mai venim.

Să rămâi cu ei, buni, te rog. Ia uite, colegii. Dă-te...

Bună ziua.

- Ești OK? - Da, sunt bine.

Am puține emoții, vreau să fie totul perfect.

O duci pe asta mică, te rog, la țarc și... vă preiau eu după ce verific, da?

Ce zici, dude?

- Hei, salut. - Salut.

- Cu Bănănuțele. - Așa, da, salut. Sunteți OK?

- Da, da... - Aveți tot ce vă trebuie, costume?

Stai liniștit, că facem un show... Chiar mulțumim pentru oportunitate.

- Cu drag. - Mai rar un om open mind.

- Tu ce cauți aici? - Tu ce cauți aici...

Hei, gagici, ne liniștim un pic și vorbim ca fetele? Ce ziceți?

Dar tu ce cauți aici, doamna directoare?

Am venit cu Maya. Și cu Iustin.

- Îmbini munca cu plăcutul, deci. - Să zicem.

E bine de știut.

- Eu sunt nașul aici, orice ai nevoie... - Tata!

Ce ți-am zis să nu mă mai întrerupi când vorbesc cu o femeie?

Dar ea e fata care mi-a dat cu spray în ochi la școală!

Nu, ea e fata căreia i-ai permis să-ți dea cu spray în ochi.

Doamna directoare,

să vă duc eu la Pârvulescu, dacă n-are cine.

Maya... tu ești OK să rămâi aici singură cu fetele?

Da.

Super.

Vă rog.

El e Fido.

Hai, dă-l încoace, că e prea drăguț. Veniți.

Și erau urme de bocanci pe apă.

Domnu' Vlad. Ți-ai instalat softul de socializare?

Azi sunt complet imun la caterincile tale grobiene,

pentru că am pregătit cadoul perfect pentru șefu'.

Să vezi ce cadou am eu pentru șefu'!

Da, am văzut că ai venit însoțit, cine e nefericita?

Nu e genul tău, că nu e gonflabilă.

- Dar e fix ce trebuie. - Da, e.

E fix ce trebuie pentru cel mai râvnit burlac din București.

Să stai pe lângă o priză în caz că te simți mai rău, da?

- Îmi pare bine. - Și mie. Să vă trăiască.

- Mulțumesc. - E bun.

- Băiatul meu, specimen fizic. - E bun!

În curând, o să-l vedeți în ligă.

Un pic mai încolo... perfect.

- Henț! Mai dau o dată. - Mai dă o dată.

- Va trebui să dau șpagă. - Felicitări, să vă trăiască.

Pe Sânziana ați cunoscut-o deja...

Felicitări vouă, și ție mai ales. Mi-a plăcut soluția pe care ai găsit-o.

- Și ai folosit și diacritice! - Cine ar fi crezut?

Vă așteaptă un bonus baban după înfățișarea în instanță.

Ce bonus? Noi nu lucrăm pentru bani, nașule!

Cine-i mic acolo? Cine-i mic pe scară, acolo?

Pentru dv., iertați-mă, o să las aicea...

Noi mai aruncăm o undiță pe-aici.

- Mi-a părut bine. - Și mie.

Bună.

Gol.

Voiam să-ți transmit și pe cale verbală, nu doar prin poșta electronică,

cele mai sincere felicitări pentru botezarea noului tău frate.

E băiat, îl urăsc deja.

Suc de măceșe aveți?

Tu crezi c-o să vină mami aici?

Nu, dar ne-a promis tata că putem s-o vedem după ce trece procesul.

Hai, că nu e atât de rău, măcar primiți două cadouri de Crăciun!

Dar eu vreau să vină mami!

Hai, nu te mai smiorcăi, o să te audă tata!

Domnule Pârvulescu, voiam să vă arăt

photo corner-ul de care m-am ocupat personalmente!

- Te rog. - Poftiți.

Mă rog, trebuie să...

„Să trăiești, Ștefan!”

Aici e locul lui și...

Barcă... trestie... aicea-s niște pești... și...

„By Vlad.”

Extraordinar, Vlăduț!

Ești ca și cel de-al treilea fiu, pe care nu l-am avut niciodată.

Veniți puțin.

Avem o problemă.

Da, știu, Vlad a câștigat teren cu photo corner- ul,

dar urmează formația mea, și o să recuperez.

- Nu e totul despre tine. - Nu e vorba de tine acum!

Doamne, OK! Ce e?

Fetele lu' domnu' ăla de acolo nu și-au mai văzut mama

și... suferă după ea.

Da, Maya știu, și înțeleg, dar... asta-i viața.

Fă ceva, te rog!

Sunt doar niște fetițe de șapte și zece ani!

N-am ce să fac. E viața lor și e munca mea, mă dă afară, nu știu...

Nu e mai ușor să crești cu mommy issues decât cu daddy issues?

Ajută-mă, Sânziana, te rog!

E libidinos, nu poate să rămână doar el cu fetele!

Înțeleg, dar legea-i lege.

E nașul șefului meu, e șmecher.

Da, și tu ești nașul meu.

Ești cel mai șmecher naș pe care puteam să-l am...

Ești Tati Doi!

Fă ceva, te rog!

Hai, fă ceva.

Bine, mă gândesc, da?

Dacă se poate puțină atenție, vă rog.

Vă mulțumim că ați venit la botezul micuțului Ștefan.

Înainte să ne adunăm cu toții la poze,

la photo corner-ul primit cadou de la Vlăduț... mulțumim, Vlăduț...

o să chem toți copiii în față, haideți, copii, haideți...

pentru că avem o surpriză...

- Hai și noi! - Hai.

Să ne bucurăm de cadoul de la Iustin. Mulțumim, Iustin!

Bănănuțele Rătăcite!

Bună ziua, doamnelor și domnilor, dragi copii...

Ăsta e genul de botez de care avem nevoie mai mult în țara noastră.

Sunteți gata?

Un, doi... un, doi, trei și!

Bănănuțele rătăcite!

Unde sunt bănănuțele rătăcite?

Bănănuțele rătăcite!

Unde sunt bănănuțele rătăcite?

Nu mai ascultați mesajele greșite din trap!

Hai cu mine să mă ajuți să-i fac o surpriză lui tati!

Moarte, multă moarte!

Moarte!

Și... am găsit bănănuțele rătăcite!

Iustin!

Amalia, stai, te rog mult. Te rog eu, stai!

Ai venit cu aia aici intenționat ca să mă faci geloasă, nebunule...

Ți-ai ales cel mai prost moment din istoria momentelor proaste!

Amalia, te rog!

Ba nu, e cel mai bun moment fiindcă acum ovulez...

- Ovulez! - Băi, gata!

- Gata! - Dacă nu mă lași, țip!

Amalia, nu e OK, pe bune, ești beată!

Iustin!

Unde ești, mă?

Nu înseamnă „nu”!

Mă simt hărțuit, Doamne, chiar în halul ăsta s-a întors roata?

Și ce... m-am îmbătat și eu un pic și... vreau să-mi pierd virginitatea...

- Ce, ești virgină? - Da... aproape peste tot!

Nu! Nu e ceea ce pare! Jur!

Iustine, ce mama naibii faci? Vrei să te omor?

Nu, stați două secunde. Vă explic. Vă explic imediat.

Dacă ai pus mâna pe...?

A pus mâna pe ce, tati? Pe ce?

Pe bibeloul tău neprețuit?

Uite că mi-am dorit să-mi facă foarte multe chestii necreștinești!

- Dar n-a vrut. - Mersi.

- Pentru că e un fătălău. - OK.

Și oricum, a văzut mai multă valoare în mine decât ai fi văzut tu vreodată,

domnu' „Foarte bune ideile, Amalia, adu-mi și mie o cafea”.

Amalia...

Ai reușit să-mi strici botezul.

Vreau să-l dai afară pe panaramă ăsta de pe cazul meu.

Panaramă? Știți ce? Chiar vă rog!

Pentru că, din secunda asta, o să fac tot ce-mi stă în putere

ca fetițele alea două să ajungă la mama lor!

Conform Codului Civil și Codului Familiei în vigoare,

pentru că fetița are peste 10 ani, poate să vină în instanță

și să spună ea cu cine vrea să trăiască,

așa că pregătește-te, băi cârlionți, da?

Iustin, oprește-te! N-ai făcut destule?

Cu tot respectul, am încercat să fiu avocatul pe care vi-l doriți, dar nu pot!

Am învățat foarte multe zilele astea, tocmai de la cine te aștepți mai puțin.

Și vă dau un sfat.

Poate ar trebui să mai lăsați undița și pescuitul

și știucile și carașii și bibanii și să aveți grijă de Amalia!

Vă zic asta nu ca avocat,

ci ca tată de fată.

Tată de fată de la țară!

Maya...

O să ne punem puțin căștile acum, da?

Ce i-a dat-o!

Ești OK?

Bagă!

Bă!

Arde!

Anarhie!

Și uite așa am învățat că niciodată nu e prea târziu să te maturizezi.

Dar e greu.

N-o să vă mint, chiar e greu.

Așa... ce-am mai învățat? Da.

Că oricât de ciudat ai fi, există unul mai ciudat ca tine,

care te place exact așa cum ești.

Și nu la mine mă refer, că...

Că, uneori, faptele bune chiar te fac să te simți mai bine.

Și ajungi să te bucuri și tu acolo, pe lângă ei.

Iar familia...

Familia aproape te face să te simți ca un biscuite în lapte cald.

Că sunt unii prieteni care-ți sunt fix familie

și care-ți rămân aproape o viață, și chiar nu e OK să fii egoist cu ei.

Mă rog, cu toate măsurile de siguranță luate.

Și nu mă interesează ce spun psihologii, cercetătorii din Anglia,

dar umorul chiar ne salvează de cele multe ori.

Și că e OK să te lași purtat de val și să te mai simți și copil... să te joci...

uneori să și greșești...

dar e și mai OK să nu te lași dărâmat și s-o iei de la capăt,

iar și iar și iar.

Și astea sunt doar câteva din lucrurile învățate de la fetița asta.

Sunt tare mândru de ea,

și sper că e și ea de mine.

Așa că iată-mă, la un an de când am decis

să-mi iau viața în mâini și să fac ceea ce-mi place.

Benzile desenate SUPERBOU.

Mulțumesc, super frumoase...

În timpul liber, însă, mai ofer și consultanță juridică

în caz că aveți nevoie, sunt pregătit, am cărți de vizită...

Hai să nu mai vorbim și să semnăm, dau drumul la autografe acum!

Domnu'... l-am simțit din spate că era cu cartoful, când semnăm?

Domnu'?

Elev Iustin,

vreau să știu de ce nu ți-ai făcut temele.

- Doamna profesoară... - Directoare.

Doamna directoare, iertați-mă, dar...

n-am putut să mă concentrez toată noaptea. Am avut tot felul de gânduri.

Gânduri?

- Păi ia să... ce te strâmbi așa? - Am amorțit, nu mai pot.

Lasă, că oricum nu durează mult. Concentrează-te.

Ia să auzim!

- Hello! - Hei!

Maya! Doamne, intri așa...

Nu te-ai mutat încă?

Și mie mi-a fost dor de tine.

- Dar ce faceți? - Iustin învăța.

- Da. - Învăța pentru că...

- Anatomie. - Da.

Mergeți voi și... dă tema și vorbim.

Nu. Pentru că am o surpriză pentru tine.

- Ce surpriză? - Bună ziua.

Hei, bună!

- Salut. - Salut.

Bună ziua.

Eu vreau să-i spun, nu!

- Trebuie să semnezi. - Dar ce e în cutie?

Deci, cu banii de la înjurăturile tale, ți-am luat benzi desenate.

- Vai, ce drăguț! - Dar trebuie să le semnezi.

Sigur... nu, nu, le semnează, dar după ce-și face lecțiile.

- Da, iubire? - Da, normal.

Hai să mergem. Scuze. Vă lăsăm.

Salut. Dle, nu e pentru mine.

Salut. Dar pentru cine?

- Nu știu. - Nu aici.

E pentru mine, am comandat câteva produse să-l servim pe preot,

că vine să sfințească casa, așa cum ți-am spus.

Ce preot, doamnă?

Mântuiește Doamne pe robii Tăi...

Scuze!

Binecuvântează, Doamne, această casă!

Doamne miluiește...

Doamne, iartă-mă.

Ia să vedem... ai dat tu una, da?

- Salut. - Aici sau la pachet?

Codin, eu sunt.

Iustin, din generală. Eram la B.

Mi-a luat ceva să te găsesc.

Voiam doar să-ți zic că te iert pentru tot.

Nu e vina ta.

E doar o combinație nefericită între sistem și educație

și, mă rog, acum am maturitatea necesară să-ți zic că am trecut peste și sunt OK,

chiar sunt OK, adică...

am lăsat toate traumele în spate

și sper să realizezi și tu la un moment dat că ești o victimă,

și dacă pot să te ajut cu ceva...

- Iustin cel androgin? - Poftim?

- Iustin cel virgin? - Poftim?

- Bă, știi cine-i ăsta? - Iustin, mi-o freci puțin?

Da, m-am dezvoltat un pic mai greu, ce-i drept...

Ce suferi așa, mă?

Glumesc. Ce-ai în ghiozdan? Trebuie să fie ceva bun.

Ia, băieți! Tot tocilar ai rămas, mă?

- Gata, pe bune, gata! - Bine. Scuze.

Ghiozdanul tău!

Bă, mai ții minte când te-am bătut și pe tine și pe Moș Crăciun la serbare?

Făceai pipi pe tine când auzeai „O, brad frumos”!

- Codin, oprește-te că te dau iar afară! - Exmatriculați-mă, că așa mă martirizați!

- Bă, tu te-ai tuns? - Nu.

- Treizeci și doi! - Codin, gata!

Nu te mai mișca, că trebuie să încep iar, nu știu să număr foarte mult!

Unu, doi, trei, cuatro, cinque...

Scuză-mă, am dat în spaniolă, o luăm de la capăt.

Tu zici cu soț sau fără soț, da?

- Hai! Unu! - Doi!

- Trei! - Patru!

Opt!