Original subtitles

FRANŢA 1803

Căpitane Laverne.

Da, domnule Rochet.

În pădurea din faţa noastră e posibil...

ca Masca Purpurie să încerce, să salveze prizonierul.

- Credeţi că va încerca ? - Desigur.

Nu am răspândit îndeajuns de multe zvonuri

că îl mutăm pe Contele Earl de Sovak, iar căruţa lui va trece pe aici ?

Vezi că deţinutul să fie asigurat.

E exact cum l-am lăsat. Momeala noastră e la vedere.

Urmează-i până la o distanţă de siguranţă şi ţine-ţi oamenii pregătiţi.

Da, d-le.

Repede galopaţi !

- Tocmai l-am văzut în faţă. - Înainte !

Dă-te jos, te rog.

Sper că nu vei încerca nimic prostesc.

Tu eşti cel care face un lucru prostesc, dle.

Bine.

- Ai forţa îndeajuns să călăreşti ? - Da.

Aici ai mâncare şi bani. Rămâi pe drumurile lăturalnice care duc spre Coastă.

Acum grăbeşte-te.

Cu o monedă din aur, orice pescar te va duce în apropiere de canalul Angliei.

Dumnezeu să te binecuvânteze, d-nule, oricine ai fi.

Dacă vreodată voi putea să-mi arăt recunoştinţa...

Într-o zi în curând, Conte de Sovak

atunci când această domnie a terorii se va sfârşi...

Iar Francezii vor fi din nou în siguranţă pe pământul Francez.

Somn usaor, d-nule Rochet, Ministru al Poliţiei.

Avem un drum lung înainte.

Vă jur, d-nule Prim-Minstru, e ca şi cum pământul l-ar fi înghiţit.

Căruţa, prizonierul şi Rochet.

Am devenit un subiect de batjocură în această ţară...

Şi am trimis un întreg regiment pentru a escorta un Regalist ?

- Poate e din cauza acestei Măşti Purpurii ? - Nu avem nicio dovadă că el a fost, d-le.

Asta a fost găsită din una dintre gărzi.

E adresată lui Napoleon Bonaparte, Prim-Ministrul Francez.

Cred că avem dovada, Căpitane. Unde a fost găsită asta ?

A fost găsită într-o căruţă cu fân.

Scrisoarea a fost ataşată de coada calului.

Coada unui cal...

"În afara faptului că şi-a pierdut demnitatea,

Ministrul Poliţiei e în siguranţă în mâinile mele."

"El îşi poate recupera demnitatea şi poate fi eliberat în mod obişnuit:"

"10.000 de monede de aur Ludovice să fie transferate în contul meu din Anglia."

Cu siguranţă, d-nul Ministru, nu intenţionează

să plătească această sumă exorbitante.

Nu am de ales. În ciuda defectelor sale, Rochet este un om prea valoros să-l pierd.

Sunt înconjurat în totalitate de incompetenţi.

Mă faceţi, să fac ceva ce nu-mi palce.

Voi merge în sudul Franţei şi îl voi aduce pe Brisquet la întoarcere.

Pe Brisquet ?

Opriţi imediat asta. În numele

Primului-Ministru, vă ordon să încetaţi asta !

- Ştiţi că duelurile sunt interzise ? - Aveţi grijă să nu vă răniţi.

Brisquet !

Brisquet !

Asta e preţul pentru satul nostru umil, d-nule Prim-Ministru.

Ai fost exilat din Paris, Brisquet, din cauza duelurilor

tale continue, iar eu văd că nu ţi-ai învăţat lecţia.

Cu siguranţă trebuie să ne supunem Primului-Ministru, dar...

Dar uneori este greu, D-nule Bonaparte.

Sunt dispus să treacă cu vederea încălcarea legii,

pentru că am nevoie de serviciile tale la Paris.

Primul-Ministru ştie că m-am retras din afacerile publice.

Tu eşti singurul care poate să-l prindă pe Masca Purpurie.

Am crezut că a murit.

Regaliştii continua să tot raspnadeasca zvonuri despre

el că a murit, dar vă asigur că este foarte viu.

Aşa deci ? Am auzit multe rapoarte despre Masca Purpurie, chiar şi aici în Sud.

- Ar putea fi distractiv. - Deci pot conta pe tine ?

Voi ajunge la Paris cât mai curând posibil.

D-soara...

"Casa de modă Majolin."

D-nule Majolin, trebuie să vorbesc cu nepoata dvs. Este foarte important.

Ştii regulile mele, Căpitane, dar pentru tine

le voi încălca. Dar doar pentru o clipă.

- Laurette are un alt spectacol. - Vă mulţumesc, domnule.

Scuzaţi-mă.

Laurette ! Trebuie să vorbesc ceva cu tine.

Nu ar trebui să vorbesc cu tine după ce s-a întâmplat noaptea trecută.

Îmi cer scuze, dar era ceva inevitabil.

- Te-am aşteptat până după ora zece. - Au existat nişte probleme neprevăzute.

A fost vorba de aceasta Masca Purpurie din nou ?

L-a răpit pe Rochet.

- Oh ! Ministrul Poliţiei ? Îngrozitor ! - În apropiere de porţile Parisului.

Cum ar putea ? Când mi-ai spus că planul lui Rochet a fost atât de strălucit.

Oh, nu l-am văzut niciodată atât de supărat pe, Primul-Ministru.

Vom vedea dacă planul lui de a-l prinde pe Masca Purpurie, va avea mai mult succes.

Oh dragul meu, ai atâtea probleme, iar eu m-am comportat atât de aspru.

Mă... mă ierţi pentru noaptea trecută ?

Nu dacă nu mă scoţi la cină în această seară, pentru a ne împăca.

În seara asta ?

- N-am îndrăznit să sper... - Am întârziat.

În seara asta, Charles, îmi vei povesti totul.

- Ai ceva planuri pentru seara asta, Irene ? - Nu.

Bine ! Vreau să mergi tu în locul meu, la întâlnirea cu Col. Brisak.

- Spune-i că m-am îmbolnăvit. - Ce bătrân plictisitor !

Acel bătrân plictisitor este apropiatul lui Napoleon.

El ştie multe care ne-ar putea fi de ajutor.

Voi face tot ce pot.

Constance, când vei merge la dans în această seară cu Lt. Armând, fii discretă.

Este foarte viclean. Nu trebuie să suspecteze că încerc să obţin informaţii.

- Înţeleg. - Trebuie să vă grăbiţi, fetelor.

Bună seara, domnişoară. Căpitane...

Charles, încă nu mi-ai spus cum încearcă Napoleon să-l captureze.

- L-a adus pe Brisquet înapoi. - Pe Brisquet ?

Brisquet, îl va executa pe unul din cei mai importanţi prizonieri în public.

Sute de soldaţi aleşi vor fi amestecaţi prin mulţime.

Foarte inteligent.

Dacă prizonierul e atât de important...

Masca Purpurie, cu siguranţă, va încerca să-l salveze.

Exact.

Şi aşa Napoleon a ales pe cineva foarte important pentru Regalişti.

Ştiu atât de puţine despre politică.

Cum poate fi important dacă e deja încătuşat ?

Este un conducător cu numele, care ar putea deveni într-o zi liderul lor.

Oh, cât de interesant ! Cine este ?

Oh, nu, nu mi-e permis să-ţi spun asta spun.

Chiar, Charles...

Îţi pot spune doar asta, pisicuţa mea curioasă.

Moartea lui va crea cu siguranţă mânie.

El a fost unul din puţinii aristocraţi iubit de oameni...

Şi astfel în loc să fie trimis la ghilotina, a fost închis în Rouen.

Rouen ?

- Ce s-a întâmplat ? - Toate acestea sună atât de interesant.

Spune-mi mai multe.

A fost o seară minunată Laurette. Când pot spera la alta ?

Când te vei întoarce înapoi din călătoria ta în Evreux. Noapte bună, Charles.

Noapte bună.

Înapoi la cazarmă.

Opreşte-te !

La d-nul Cadonal, grăbiţi-vă !

Grăbiţi-vă !

Oh, haideţi acum, domnilor. Nu vreau să mă uit cum dansaţi.

Vă voi arăta din nou.

Din nou aşa cantati-la-di-da-di-doo.

Deci, după cum vedeţi şi la-di-da-di-dee.

Încă o dată ! Încă o dată ! Aceasta a fost o capodoperă, Rene.

Se spune că e originară de la curtea Spaniei.

Mai fă-ne o demonstraţie. /- A...

Este atât de obositor, dar dacă insistaţi...

O... ar trebui să am o tânără d-soara, în braţele mele.

- Ce are Amy ? - Cat de inteligent din partea ta, Edouard.

D-na...

Apoi îmi voi lăsa partenerul meu pentru un timp...

Şi voi adăuga nişte variante de-ale mele. Priviţi...

Uimitor !

Am cerut să am o tânără d-soara în braţe şi am găsit una.

- Vă rog, d-nule. - O mie de scuze.

Nu să întâmplat nimic, d-nule.

- A fost un accident. - Am spus că nu s-a întâmplat nimic !

Le demonstrăm băieţilor, paşii de dans ai d-nei. Vreţi să-mi faceţi onoarea ?

N-am venit aici să dansez, d-nule.

Cu siguranţă, d-soara, nu e interesată de scrimă ?

Vreau să spun că am venit să iau lecţii.

Atunci ce altă oportunitate mai doriţi să începeţi.

Muzica.

- Aţi mai dansat înainte ! - Nu.

Dansaţi ca un înger.

Ce înseamnă această întrerupere ? Înapoi la scrimă, domnilor.

Şi tu, Rene.

Dar, domnule Cadonal, ştiţi cât de mult urăsc scrimă.

Haide, haide acum...

Poate că într-o zi, vom putea termina dansul pe care l-am început.

- Ce pot face pentru dvs, domnişoară ? - Vreau să iau lecţii de dans.

- La ora asta din noapte ? - Lucrez ziua.

Înţeleg.

Vreţi să intraţi, vă rog ?

Te-am avertizat, Laurette, să nu vii niciodată aici.

Este foarte urgent.

Dacă găsesc urme ale Măştii Purpurii aici,

vreau ca investigaţia să se oprească la mine.

Marcel îl vor trimite pe tatăl meu la ghilotina.

Nici măcar Napoleon, nu ar îndrăzni să-l execute pe Ducele de Latour.

Este o capcană pentru a-l prinde pe Masca Purpurie.

Napoleon, l-a chemat înapoi pe, Brisquet.

Deci asta e.

Noi ar trebui că încă o dată să răspândim zvonurile că Masca Purpurie e mort.

Nu vor mai crede din nou asta. Trebuie să mai existe o altă cale.

Laurette, să presupunem că Masca Purpurie, va fi prins înaintea lor.

Nu poţi fi serios. Nici măcar pentru a-l salva pe tatăl meu.

Nu adevărata Masca Purpurie, ci un fals.

Sugerezi că vei găsi pe cineva să se dea drept el ?

De ce nu ? Dacă Napoleon crede că, Masca Purpurie a fost prins...

Îşi va schimba planurile, iar tatăl tău nu va fi transferat la Paris pentru execuţie.

Şi ce se va întâmpla cu înlocuitorul lui ?

Va muri. Aşa că noi toţi dacă suntem prinşi.

Nu voi participa la trimiterea unui om la moarte sigură.

Nu e vorba numai despre viaţa tatălui tău,

Laurette, ci şi de întreaga cauza a Regaliştilor.

Tot nu pot s-o fac.

Laurette, să presupunem că această falsă, Masca Purpurie,

Face unele răpiri pentru distragerea atenţiei...

În mai multe regiuni ale Franţei, oriunde, dar nu în apropiere de Paris.

Asta îl va face pe adevărata Masca Purpurie, să-i ofere ajutor tatălui tău...

Dacă Napoleon îl aduce aici Rouen.

Unde ai putea găsi un om, dornic să încerce o misiune atât de periculoasă ?

Nu ştiu. Pot doar să sper că există cineva, pe undeva.

Mă rog lui Dumnezeu să-l găseşti în curând. Fiecare minut este preţios.

Voi trimite pe cineva la tine, până mâine seară.

Fii atentă, draga mea.

"Casa de modă Majolin."

Cine este ?

Un prieten, care doreşte să-l vadă pe Majolin.

Îmi pare rău dar magazinul s-a închis. Noi nu vindem nimic după orele de program.

Nici măcar steaguri albe ?

- Bună seara. - Bună seara, ce faci aici ?

Şi bună seara şi ţie, d-nule, oriunde te-ai ascunde cu arma.

Pe drumul încoace am trecut pe lângă trei plopi

în stânga şi pe lângă şase stejari în dreapta.

- 3 ori şase face 17. - Plus 7 face 23.

Poate că e un cod bun, dar este îngrozitor la aritmetică.

Vii din partea d-nului Cadonal ?

Da, m-a contactat dis de dimineaţă şi mi-a dat o scrisoare.

Dar, mai întâi permiti-mi să mă prezint. Sunt Contele Rene de Traviere...

Iar tu eşti d-nul Majolin, Marchizul de Clamorgan.

Iar aceasta e d-soara Laurette de Latour.

Fiica iubitului nostru Duce. Încântat.

- Aţi vorbit de o scrisoare. - Da ? Ah, desigur, o scrisoare.

Scuzaţi-mă. Unde am pus-o ? Oh desigur.

Cât de amuzant, a absorbit apa mea de colonie. Am comandat-o special. Vă place ?

Urmaţi-mă, vă rog.

Este ceva în neregulă ?

D-nul Cadonal apreciază curajul şi devotamentul tău pentru Franţa.

Pari surprinsă.

Ce avem în minte cere mai mult decât arta dansului.

Deci ţi-a plăcut dansul meu. Ce compliment minunat.

De asemenea, fac şi jonglerii.

Îmi place poezia, proza recitată.

Misiunea în care vei merge, te-ar putea costa viaţa.

Viaţa mea, d-soara, este la dispoziţia dumneavoastră.

Nu ţi-e frică de moarte ?

Mi-e teamă atât de tare încât aş merge într-un

loc fantastic pentru a rămâne în viaţă.

S-ar putea să nu mai fiţi atât de frivol, domnule,

când veţi afla mai multe despre planurile noastre.

Vă rog, urmaţi-mă.

Ce inteligent ! Ce incredibil şi teribil de inteligent.

Este oarecum întuneric.

Asta e d-nul pe care ni l-a trimis Marcel, Contele de Traviere. Părintele Brochard.

- Părinte... - Contesa de Grizelle.

Şi Baronul de Morleve.

- Aşează-te aici, fiule. - Mulţumesc.

- Cât de multe ţi-a spus d-nul Cadonal ? - Nu-mi amintesc, domnule, sunt cam confuz.

A menţionat de un domn, cunoscut sub numele de Mască Purpurie ?

Da, de mai multe ori.

O da de multe ori, din câte am înţeles eu, răpeşte

oameni şi îi vinde înapoi părţilor interesate.

- Da, în principiu da, să facă bani. - Ce mod ciudat de a-ţi câştiga pâinea.

Foloseşte banii pentru a finanţa mişcarea Regaliştilor.

Foarte inteligent.

Din motive de confidenţialitate, avem nevoie un mascat fals pentru câteva zile.

Din motive pe care eu nu le înţeleg Dl. Cadonal v-a recomandat pentru rol.

Cu siguranţă pentru experienţa mea de teatru.

Tu joci în teatru ?

Se pare că, d-nul Cadonal a neglijat să vă spună că, eu am mers la o şcoală...

Pentru a studia artă dramatică.

Misiunea pe care o avem pentru dvs d-nule,

ar putea să vă scurteze durata carierei dvs.

Niciun sacrificiu nu este suficient de mare pentru artă, d-soara.

- Sper că-mi veţi permite să port măştile. - Măştile ?

Oh, da. Ştiţi ce vreau să spun, peruci, barbi false, genul ăsta de lucruri.

Metodele, vor fi la alegerea ta.

Atunci în acest caz va fi distractiv. Accept.

Gândeşte-te bine, fiule. Dacă vei fi prins...

Vei plăti la fel ca adevărata Masca Purpurie: cu ghilotina.

Atunci, Părinte, ar trebui să am grijă să nu fiu prins.

Şi acum, prima mea misiune sper să fie ceva impresionant pentru debutul meu.

Prima ta misiune, d-nule, va fi să-l iei prizonier pe noul Prefect al Senei de Jos.

- Pierre Orsineli. - Vă rog, îmi daţi o bucată de hârtie ?

Mulţumesc. Este pentru notiţele mele.

- Orsineli. - Orsineli. Sena de Jos.

- Cum arată ? - Nimeni nu ştie.

Descriere: niciuna. Asta face ca lucrurile să fie mai uşoare.

Mâine dimineaţă părăseşte Parisul să-şi asume funcţia...

Sub escortă Căpitanului Laverne.

Laverne.

Îşi va petrece noaptea, mâine seară la Castelul Evreux.

Castelul, mâine seară, Evreux.

D-soara pare neobişnuit de bine informată.

- Am o modalitate de a afla lucruri. - Un mod plăcut, sunt sigur...

Plăcut.

- Va fi foarte bine păzit. - Va trece ceva prin minte acum ?

Aceasta este propria ta afacere.

Deci, să spunem că, voi ataca la miezul nopţii, pentru simplitate.

Marţi, la miezul nopţii.

Bun. Şi acum, când l-am prins ce să fac cu el ?

În partea de vest a oraşului exista un

agricultor, numit Jacques Dubois. Du-l acolo.

- Jacques Dubois. - Da.

Şi să fie eliberat pentru plată a 10.000 de ludovici de aur.

Zece...

- De unde va avea agricultorul banii ăia ? - Nu agricultorul. Prefectul Orsineli !

- 10.000 ludovici de aur. - Vă las detaliile dvs.

Atunci, permiteţi-mi să plec. Timpul e scurt şi am multe de făcut.

- Vă voi escorta la uşă, d-le. - Sunteţi foarte amabilă. Scuzaţi-mă...

Contesa... D-nule... Părinte... D-nule...

D-soara...

Pe curând !

Cadonal trebuie să fi fost nebun să ni-l trimită pe idiotul ăsta.

Dimpotrivă, este o alegere excelentă.

E prost.

Un individ inteligent ar fi acceptat o astfel de sarcină ?

El este complet incompetent ! Nefolositor !

Atunci lumea nu va pierde nimic prin moartea lui.

E atât de tânăr ! Atât de prostuţ şi de tânăr !

Ştiu, Părinte...

Dar viitorul Franţei este foarte important.

D-soara... daţi-mi voie.

Nu-mi urâţi succes ?

Chiar e necesar, d-le ? Toată afacerea, evident este nesemnificativă pentru tine.

Nu păreţi prea fericită că iau, această misiune.

Ai o şansă minunată de a-ţi pierde capul de mâine.

Dimpotrivă, d-soara, l-am pierdut deja în seara asta.

În cazul în care din nefericire se întâmplă acets lucru, domnule, există cineva...

Nu am nicio rudă pe lumea asta, nu după revoluţie.

- O d-na, poate ? - Nu există nici d-na.

D-le, dacă vă răzgândiţi, vom înţelege.

Aţi acceptat o misiune foarte periculoasă.

Chiar şi adevărata Masca Purpurie, ar avea şanse minime.

- Şi tu crezi că nu aş avea şanse ? - Masca Purpurie, e un om extraordinar.

Am de gând să-i egalez faptele, dacă nu chiar să le depăşesc.

Dacă insistaţi să vă subestimaţi pericolul, d-nule,...

Deci asta e... /- ... Nu-l subestimaţi.

Îl admiri pe Masca Purpurie.

Cu toată inima mea, cu toate că nu l-am văzut niciodată.

- Nu crezi că asta e puţin cam exagerat ? - Nu !

Toate acestea exagerare, mantaua sclipitoare,

Masca Purpurie, toate astea nu te deranjează ?

Singurul lucru care mă deranjează, domnule, este obrăznicia ta.

Noapte bună !

Noapte bună şi nu uitaţi că încă avem un dans de terminat.

Doamna Contesa, ieşiţi ?

Nu... Nu mă simt foarte bine. M-am gândit puţin aer proaspăt s-ar putea să mă ajute.

- La ora asta ? - Da. Nu voi sta mult.

- Oh, v-aţi pierdut... - Dă-mi scrisoarea aia !

- De ce scrieţi la poliţie ? - Nu contează. Dă-mi sacrisoarea.

Nu până când nu citesc ce aţi scris.

Nu te priveşte, Laurette. Dă-mi înapoi scrisoarea şi uită ce ai văzut.

"Vă informez că Masca Purpurie are de gând să-l repeasca pe Prefectul Orsineli..."

"... Din Castelul din Evreux, Marţi, la miezul nopţii. Un prieten."

Cum puteţi face asta ?

Andre ! D-nule de Molev !

Poate că le veţi putea explica lor prietenia dvs cu Poliţia.

Nu, Laurette. Poate că ei îţi vor explica ţie.

- Ce se întâmpla ? - Avem un trădător. Citiţi asta.

Îmi pare rău, d-na contesa. Am sperat să evităm aceasta dificultate.

- Nu vrei să-i spui ? - Nu am altă alternativă.

Adevărul Laurette, este că, eu am scris această scrisoare.

E imposibil. Nu înţeleg.

Ba da înţeleg ! Doriţi ca rene de Traviere să fie prins.

Dar aţi promis !

Nu am îndrăznit să avem încredere deplină în tine sau în Prinţele Brochard.

Nu aţi fi fost niciodată de acord cu asta.

Această scrisoare este pedeapsa lui cu moartea.

Ştiu.

Dar până când Napoleon nu e convins că Masca

Purpurie-este mort, nu avem nicio şansă.

Lasă această povară să fie pe conştiinţa noastră, nu pe a ta.

Vedeţi că sacrisoarea să fie livrata, d-na Contesa.

Această scrisoare poet fi un truc, acum avem

un prieten necunoscut în tabăra Regaliştilor.

În orice caz, Rochet, asta e şansa ta să repari totul.

- Vă jur, d-nule Prim-Ministru... - Nu vreau cuvinte, vreau fapte !

Vei pleca de îndată spre Evreux împreună Căpitanul Laverne.

Te fac responsabil, pentru siguranţa Prefectului Orsineli.

Cu propria mea viaţă. Şi dacă Masca Purpurie va încerca să-l răpească...

Vei face tot ce-ţi stă în putinţă să-l prinzi până când ajunge Brisquet aici...

Şi vei dovedi că banii pentru răscumpărare, nu au fost risipiţi.

Vreau ca fiecare părticică a acelui perete să fie bine păzită.

Şi asigură-te că sunt oameni îndeajuns la poarta din spate.

Da, d-le.

Vei rămâne la datorie, Căpitane ! Nimeni nu intră sau pleacă, fără permisiunea mea.

Da, d-le.

Ia patru din oamenii tăi şi păziţi bine poarta de Est.

Ia-ţi oamenii şi ai grijă ca poarta de Vest, să fie bine păzită.

Am terminat, Prefect Orsineli.

Castelul este înconjurat. Cavaleria păzeşte toate drumurile spre Evreux.

Bun. Felicitările mele.

Câţi oameni ai ?

Unul din compania Dragoon, un husar şi treizeci de jandarmi.

Treizeci ? Unde aţi găsit un asemenea număr de jandarmi ?

Au fost aduşi din zonele învecinate: Damville, Vernon, Beaumont.

Prea mulţi bărbaţi ar putea să-l sperie pe Masca Purpurie.

Oricum, eu nu intenţionez să-mi asum niciun risc.

Eşti foarte îngrijorat pentru mine.

Vă mulţumesc, domnule. /- Nu e numai asta.

Napoleon l-a chemat pe celebrul Brisquet.

Dar intenţionez să-l prind pe masca Purpurie înaintea lui.

- Am auzit de acest Brisquet. - Îl cunoaşteţi ? /- Numai după reputaţie.

Ei spun că e un expert, în a prinde Regalişti.

Am şi eu acelaşi talent, d-nule Prefect...

Altfel, nu aş Ministrul Poliţiei.

Nu prea cred că Masca Purpurie, va dori să intre aici în seara asta.

Decât dacă nu e deja înăuntru.

- Înăuntru ? Dar, cum ? - Deghizat.

Imposibil ! Întreaga casă a fost scotocita din pivniţă până la mansardă.

- Şi fiecare servitor testat. - Un coniac, domnilor ?

Pune-l acolo.

Şi el ? Nu a fost printre servitori când am ajuns.

Un minut.

D-na Anais.

Da, d-le.

Îl ştii pe omul care tocmai ne-a adus coniacul ?

- Bineînţeles. Acela este Francois. - Unde a fost când am ajuns ?

Este servitorul de noapte, domnule. Tocmai a intrat la serviciu.

Vreau să plece de aici. Este un vierme şi mie nu-mi plac viermii.

M-am săturat să văd pe toată lumea mergând la...

Ce a fost asta ?

Acela a fost Francois, domnule, căzând pe treptele care duc în pivniţă.

În fiecare noapte, imediat după coniac.

- Asta e tot. - Da, d-le.

Este aproape miezul nopţii. Mă întreb dacă scrisoarea a fost o farsă.

Este posibil.

- E ceva în neregulă, Căpitane ? - Aceasta este nepoata menajerei, domnule.

- Vrea să aibă permisiunea să plece. - De ce ?

Eu nu locuiesc aici, în Castel. Soldaţii refuza să mă lase să plec acasă.

- I-ai verificat povestea ? - Da, d-le.

În regulă, las-o să plece.

Ar fi bine să ne cotrolam nervii şi să nu ne lăsăm duşi de fantezii absurde.

- Vă rog să mă scuzaţi, domnule. - Ce mai e acum ?

Mi s-a ordonat să plec, d-le.

Nu te alarma, te rog.

Masca !

Cu astfel de ochi, tu ar trebui să porţi aceasta masca.

Nu vreau să-ţi fac niciun rău, d-soara, crede-mă.

Mi se pare, d-nule Prefect, că dacă intenţionează

să se afişeze pe aici ar fi mai bine...

De câte ori trebuie să-ţi mai spun să nu intri aici fără...

Masca Purpurie e aici !

Unde sunt oamenii ? Unde ?

Vino aici, fato, repede ! Spune-i Prefectului.

- M-a oprit, d-le, în drum spre casă. - De unde ştii că a fost el ?

A purtat o mască şi mi-a dat această scrisoare s-o livrez.

El mi-a oferit bani să o livrez, dar eu mă refuzat...

Aşa că m-a sărutat... din nou.

Porc neruşinat !

Ascultă la asta:"D-nule Orsineli, pregăteşte

te rog, 10.000 de ludovici de aur."

"Vă voi vizita la miezul nopţii. În caz contrar, voi fi constrâns să vă răpesc."

- Semnat: "Masca Purpurie". - Ce farsă farsă arogantă de copii.

- Alertează gărzile. - Imediat, d-le.

Tu d-soara, ar fi mai bine să rămâi aici. Ar putea fi împuşcături.

Cred că şi-a piuerdut minţile.

Nu mişca !

Cel puţin, domnilor, permiteţi-mi să mă ridic din poziţia asta ridicolă.

Intră.

L-au prins.

Vezi tu, Rochet, îi vom arăta mica noastră surpriză lui Napoleon.

Nu l-am întâlnit niciodată pe acest Birsquet...

Dar aş dori să-i văd faţa atunci când va afla

că l-am bătut, în problema cu Masca Purpurie.

Pe aici, stăpân al tuturor aristocraţilor.

O, vechiul meu prieten Rochet. Deci ne-am întâlnit din nou.

- În condiţii diferite, d-le. - Da.

Iar acest domn interesant trebuie să fie

nimeni altul decât d-nul Orsineli. Încântat.

- El e omul pe care l-ai prins ? - Da, d-le.

Nu vei fi uitat în raportul meu.

10.000 de ludovici de aur !

Mi-am promis, domnule Masca Purpurie, că, dacă vreodată pună mâna pe tine,...

- Scuzaţi-mă ! D-soara... - Da, d-le.

Vino încoace.

Asta e individul care v-a dat scrisoarea ? /- E ridicol !

Eu îl recunosc pe acest om ca fiind răpitorul meu.

- L-ai văzut fără mască ? - Ei bine... nu, dar eu...

- El e ? - Nu sunt sigură.

Nu-ţi fie teamă. Spune-i exact ce s-a întâmplat.

Niciodată, domnule.

- Haide, vreau doar să-l identifici. - Omul a purtat o mască.

- Ai spus că te-a sărutat. - Am văzut doar o parte a feţei sale.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnilor.

Vreţi să mă scuzaţi ?

- El este. - Poţi pleca.

Pentru prima dată, domnule, ai eşuat în a-ţi duce planul la bun sfârşit.

Dimpotrivă, încă mai sunt câteva minute până la miezul nopţii.

- Dar tu eşti prizonierul nostru. - Doar până când dvs veţi fi al meu.

Îmi place neobrăzarea ta.

Voi fi drept, d-nule Prefect. V-am spus la miezul nopţii.

Care-ţi oferă exact trei minute, să termini cu aceste ameninţări ridicole.

Asta e o situaţie amuzantă, nu credeţi ?

- Uimitor ! Duceţi-l de aici şi încuiaţi-l ! - Înainte de a vă da mesajul ?

- Ce mesaj ? - De la...

- Nu te deranjează că vor afla ? - Nu-l ascultaţi.

Mă dezamăgiţi, domnule. Duceţi-l de aici !

Aşteaptă !

Ce fel de mesaj ?

E ceva important pentru guvernul dumneavoastră.

- Aveţi grijă, vă avertizez... - Linişte ! Doar vorbesc cu omul.

- Care este mesajul ? - E numai pentru dvs.

Refuz să vă las singur cu acest individ, d-nule Prefect.

Vreau să ştiu ce truc mai ascunde în mânecă.

- Cu toate acestea,... - Fă ce-ţi spun !

Pot ?

Satisfăcut ?

Dacă bunul Căpitan e îngrijorat, pot rămâne jandarmii tăi.

Să-l lăsăm să-şi facă o glumă, Căpitane, acesta va fi ultima.

Uşile vor fi închise.

Rochet, eşti cel mai supicios om pe care l-am întâlnit vreodată.

Presupun că ştii că asta mă gâdilă ?

Căpitane, tu sta în faţa acestei uşi, eu voi sta în faţa acelei uşi.

Ei bine ?

- I-aţi pregătit ? - Ce ?

- Cei 10.000 de ludovici de aur. - Asta e tot ce voiai să-mi spui ?

Am crezut că poate vreţi să evitaţi aceste complicaţii de a fi răpit.

O excursie obositoare, mâncarea proastă, închisoarea.

Uită-te la ceas.

Trebuie să-ţi amintesc de promisiunea ta de a face ceva, la miezul nopţii.

Dar, a fost făcută deja, d-nule.

Un singur cuvânt şi eşti un om mort.

Lasă-mă să vi-l prezint: Baronul di Vivanne.

Încântat.

Vicontele de Morsanne.

Jandarmii de la Beaumont, vor avea o mică întârziere.

Câţiva prieteni au fost de acord, să le ia locul.

Ştii, trebuie doar să ridic tonul.

Pentru a fi împuscat şi blocat ? O combinaţie

foarte grea pentru a supravieţui.

- Dar încă mai trebuie să scapi de aici. - Da, ştiu. Şi să vă iau cu mine.

Această situaţie are o posibilitate interesante.

Arma, d-le.

Mulţumesc.

Sunteţi un individ remarcabil, dar de această dată, va supraestimaţi.

Vom vedea în curând, d-le. E foarte grea cu praful de puşcă în ea.

Pe loc repaus, Căpitane. Prefectul mă onorează

prin a mă duce el însuşi la închisoare.

Da, au fost deja... destule probleme.

Tu cu Rochet mă veţi aştepta în bibliotecă, unde vom scrie raportul către Napoleon.

Da, d-nule Prefect, cum doriţi.

Se pare că nu mai sunteţi atât de curajos cum aţi fost acum câteva minute, d-nule.

Un om nu se poate simţi prea încrezător cu un pistol îndreptat spre el, Căpitane.

Supraveghează-l pe "oaspetele" nostru. Va dura doar o clipă.

- Bună dimineaţa, doamna Contesa. - Bună dimineaţa.

- S-a întors ! - Cine s-a întors ?

Acel filfizon... tânăr ! Este în magazin.

Deci în ciuda tuturor străduinţelor noastre, nu a

părăsit Parisul. Ar fi mai bine să-i spun Baronului.

- Poate că d-na l-ar prefera pe asta ? - Oh, nu. Acest lucru este de modă veche.

D-nule !

O tânără d-soara ar trebui să aibă o pălărie la modă. Să vedem... Ah...

Încercaţi asta, d-soara.

Mulţumesc.

Am văzut-o pe Josephine purtând una exact la fel.

Serios ?

Daţi-mi voie. Trebuie să o purtaţi puţin înclinată. Uitaţi !

- Oh, ar putea produce nelinişte. - În special când o purtaţi dvs, doamnă.

Cât de drăguţ. Domnişoară, o iau.

- Scuzaţi-mă. - Da ?

Pot să-ţi vorbesc puţin ?

Cu siguranţă. Vă rog să mă scuzaţi ? D-soara...

- Nu e drăguţ ? Şi aşa frumos ! - Oh, da.

Irene ai grijă te rog de asta pentru d-na.

Părinte... O bună dimineaţa, Baronule.

D-le, atunci când cineva se angajează într-o

misiune, de o asemenea importanţă că a ta...

Ori reuşeşte, ori moare !

Ei bine, mi-am asumat-o, aşa că am preferat să reuşesc.

- L-ai răpit pe Orsineli ? /- Aşa e. - Orsineli. Un tip înalt şi păros.

Nu a fost păzit ?

Pentru numele lui Dumnezeu ! Dragul de el... Ah, d-soara...

Avea întreaga armată a lui Naspoleon cu el. Tot

ce am putut face a fost să-l scot de acolo.

Şi cu toate acestea ai reuşit să-l scoţi de acolo ?

V-am promis, d-ra.

Felicitările mele, d-nule. Nici măcar Masca Purpurie nu se putea descurca mai bine.

Sper să am şi altă şansă să vă mai ajut.

Odihneşte-te liniştit, te vom chema în curând.

- Ce ai făcut cu prizonierul ? - Asta a fost o problemă.

L-am târât de la o fermă la alta, ca pe o carne de vită...

Dar nu l-am găsit pe cel de care mi-aţi spus aşa că l-am adus aici.

- Ce ai făcut ? /- Ce altceva puteam face ? - Trebuia să-l duc undeva.

- Şi unde e acum ? - Afară, în trăsura mea.

În cazul în care a scăpat, suntem terminaţi.

Oh, dar este în siguranţă. E legat cu o frânghie puternică, etc.

Trebuie să-l duceţi imediat de aici !

Dragul meu Marchiz, nu pot să-l port prin toată Franţa, cu siguranţă.

Scoate-l din Paris şi ascunde-l. Adu-l înapoi după lăsarea întunericului.

Cum doriţi. Dar această conversaţie de adulţi e foarte plictisitoare.

În special când are un căluş în gură.

D-nule...

Te rog fii foarte atent.

Eşti îngrijorată pentru mine !

Eşti într-un pericol mai mare decât îţi dai seama...

- Şi nu eşti departe de duşmani. - Nu înţeleg.

Dacă îţi dă o altă misiune nu trebuie să o accepţi.

- De ce nu ? /- Nu mă întreba. - Face doar ce îţi spun.

Eu nu sunt obişnuit cu o asemenea îngrijorare. Mulţumesc.

Te rog, pleacă imediat, şi uită cu totul despre noi.

Ţi-e teamă că mă vor trimite într-o altă capcană ?

Ştiai ?

Au vrut să mă sacrifice pe mine, că adevărata Masca

Purpurie să încerce să-l salveze pe tatăl tău ?

- Da. - Şi eşti dispus să continui ?

Şi eu vreau să-l văd liber pe tatăl tău...

Şi trebui să continui.

Dar nu ar trebui să continui, vei muri.

Mă faci foarte fericit, că-mi faci acest avertisment.

Mi-aş arăta acelaşi interes pentru oricine e trădat.

Este mai mult decât îngrijorare în ochii tăi.

Eşti complet nebun !

Da, complet, Laurette. Din prima clipă în care te-am văzut.

Dar, nu m-ai văzut până în urmă două zile.

Te-am văzut de sute de ori de la distanţă.

Te-am privit şi te-am admirat.

Cine eşti cu adevărat, domnule ?

Sunt un bărbat care te iubeşte profund.

N-am putut să-ţi spun asta înainte, când au fost atâtea de făcut.

Sună de parcă aproape s-a terminat munca noastră.

Munca noastră în Franţa.

Dar adevărata muncă abia a început.

Atunci când tatăl tău va fi liber, ar trebui să mergem toţi trei în Anglia.

Va fi mai uşor să luptăm cu ei de acolo.

- Cuvintele tale îmi dau speranţe ! - Şi ochii tăi îmi dau speranţe.

Văd aceeaşi privire în ei, ca atunci când am vorbit prima dată de Mască Purpurie.

D-le, este o gre...

Uitaţi Prefect Orsineli, nu e mai bine ?

Mi-aş fi vândut şi sufletul diavolului, să scot lucrul ăla din gura mea.

Din moment ce suntem în pădure, unde nu vom fi

deranjaţi, mă gândeam că v-ar plăcea priveliştea.

Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu ai fi ţinut arma aia în mână.

Da, dar eu nu m-aş fi bucurat.

Este prima dată când răpeşti pe cineva cu fata descoperită, nu-i aşa ?

- Da, e prima dată. - Nu este puţin cam nesăbuit ?

Nu am avut altă alternativă, am fost prizonierul tău.

Va fi o faţa uşor de amintit, când voi pleca.

- Dacă pleci. - Nu sunt singurul care te-a văzut.

Ministrul de Poliţie, Căpitanul Laverne servitorii

şi un număr mare de soldaţi şi jandarmi.

Aproape întreaga armată. E aproape ca şi cum m-aş fi aşteptat.

- Te-ai aşteptat ? - Mă întreb cum ai aflat de planurile mele ?

Am primit informaţiile de la însuşi d-nul Brisquet. Napoleon l-a chemat să te prindă.

Marele Brisquet ? Sunt într-adevăr în belele.

Am ştiut oră şi minutul în care vei ajunge. Nu vei scăpa de el pentru mult timp.

Trebuie să fie un individ tare remarcabil.

Nu chiar, fără Atalanta.

Sper să aibă talentul de a-l convinge pe Napoleon să plătească răscumpărarea tra.

Sunt sigur că aştepţi cu nerăbdare să te întâlneşti din nou cu dna Orsineli.

- Bineînţeles. - Cât te invidiez că eşti un om căsătorit.

- Nu eşti căsătorit ? /- Nu, nu. - Dar începând de azi am speranţe mari.

- Vrei să-i vezi fotografia ? - Bucuros.

Uite.

- E o femeie foarte frumoasă, felicitări. - Mulţumesc.

Una dintre cele mai frumoase fete pe care le-am văzut vreodată. Cine e ?

Soţia ta.

Am extras acest mic pandantiv din buzunarul tău.

- Ce fel de joc e asta ? - Chiar vrei să ştii ?

Chiar aş dori să-l ştiu.

Ai spus că Brisquet cu inteligenţa să a ştiut despre planurile mele.

Dacă aş fi fost în locul lui, m-aş fi acceptat:

"Brisquet prietene, ai oportunitatea vieţii tale."

"Cu informaţiile pe care le ai îl vei putea captura pe Masca Purpurie tu însuţi..."

"... Şi nu va trebui să împarţi gloria cu Ministrul Poliţiei sau chiar cu Napoleon."

"Aşa că voi lua poziţia adevăratului Orsineli fără a nu spune nimănui."

- Mă urmăriţi d-nule Brisquet ? - Da...

Mi-e teamă că Primul-Ministru va fi foarte supărat pe tine, d-nule Brisquet.

Cum arăt ?

E o patrulă în faţă.

Căpitane Laverne, nu a pierdut timpul.

Haide ! Haide !

Mai repede ! Mai repede !

Se apropie ! Mai repede ! Mai repede !

Opreşte-te ! În numele lui Napoleon, opreşte-te !

Acum, unde am rămas ?

A venit o scrisoare în urmă cu jumătate de oră,

e cerută o altă răscumpărare de Mască Puprurie.

Idiotul ăla ! Băgăciosul ăla !

Deci Brisquet nu a fost satisfăcut de planul meu, pentru a-l

prinde pe Masca Purpurie, a trebuit să acţioneze de unul singur.

- Nu am avut nicio idee că nu e Orsineli. - Nici eu.

Din fericire pentru tine, Căpitane, ai un dosar

militar bun, altfel te-aş fi retrogradat.

Am trimis patrule peste tot, d-nule. Va fi găsit, vă promit.

Iar tu Rochet, m-ai costat 10.000 de ludovici

de aur. Acum Brisquet mă va costa şi mai mult.

Nu există nimeni în toată Franta să mă poată

scăpa de această blestemată Masca Purpurie ?

Banii pe care i-aţi plătit pentru răscumpărarea mea nu

au fost risipiţi în totalitate, d-nule Prim-Ministru.

Cred că pot găsi cartierul general al Regaliştilor.

Ce vrei să spui ?

După ce am fost răpit, Masca Purpurie, m-a predat unui alt

individ, care... care m-a lăsat la un magazin, pentru femei.

Am înţeles că ai fost legat la ochi.

Există şi alte modalităţi de a vedea fără ochi, d-nule Prim-Ministru.

După ce am intrat am simţit un miros puternic

de parfumuri şi cosmetice pentru femei.

O mică intrare, apoi trei scări, care coborau într-o podea de marmură.

În a patra etapă am simţit nişte draperii în dreapta mea, din brocart scump.

Am pretins că bâjbâi să-mi găsesc drumul.

În spatele draperiei am simţit o coloană rotundă.

În fata coloanei, era capul unui manechin cu coafura făcută.

După zece paşi, am coborât pe o scară

îngusta, iar apoi am fost pus într-o pivniţă.

Ştiu acest magazin şi cred că ştiu şi cum Masca

Purpurie, a reuşit să afle planurile noastre.

Căpitanul Laverne şi d-nul Rochet, suntem onoraţi de vizită dvs.

Foarte interesant magazin ai, dragul meu Majolin.

Mulţumesc.

Nu mai există altul la fel în tot Parisul.

Avem o clientelă foarte exclusivistă. Chiar şi Josephine ne onorează cu apariţia sa.

Şi soţii de oficiali înalţi, din câte am aflat.

Da într-adevăr, foarte interesant.

- S-a întâmplat ceva ? - Vom afla în curând.

Scuzaţi-mă.

Ce surpriză plăcută, Charles. Am crezut că eşti în Evreux ?

Munca mea s-a terminat mai devreme decât m-am aşteptat.

Nu e acela Ministrul Poliţiei ?

Ba da.

Sunt foarte bucuroasă că ai scăpat de acea Mască Purpurie, oribilă.

Cu siguranţă aş fi foarte încântat. Dar, din păcate, acea

oribilă Masca Purpurie, a răpit un alt funcţionar...

Din costodia mea.

- Oh, nu Prefectul Orsineli ? Teribil ! - Preocuparea e profundă, d-soara.

Căpitane Laverne !

Am avut dreptate. Adu-i înăuntru.

- Mi-e teamă că micul tău joc s-a terminat. - Joc ? Nu înţeleg, Charles.

Nu înţelegi ?

Atenţiune, vă rog. Această casă, se închide în numele Republicii.

Toate persoanele legate de această casă, sunt arestate.

Căpitane, exista o intrare în pivniţă. Găseşte-o,

chiar dacă va trebui să dărâmi toate zidurile.

Voi doi, urmaţi-mă !

Ceva nu e bine. Întoarce aici şi păstrează-ţi inteligenta.

- Am un pachet pentru casa Majolin. - Îl vom lua noi.

Cineva trebuie să semneze pentru el.

Dacă doriţi semnătura din acest loc, va trebui să o obţii din închisoare.

Şi mai bine te-ai grăbi, altfel d-na ghilotina, va trebui să semneze.

Mulţumesc.

"Cetăţeni atenţie."

"Următorii trădători ai Republicii vor fi executaţi în public..."

"... Pentru trădare, în dimineaţa a celei de-a unsprezecea zi din luna Mai."

"Ducele de Latour Laurette de Latour..."

"Din ordinul Primului-Ministru Bonaparte."

Ai observat ? L-au inclus şi pe tatăl lui Laurette.

Asta înseamnă că-l vor muta azi din Rouen.

Şi va fi foare bine păzit.

Spune-mi, Marcel, pe câţi bărbaţi din clasa ta de scrimă, poţi depinde ?

Cincizeci, poate şaizeci. Cu greu putem să-i numi o armată puternică.

Cheamă-i imediat.

Domnilor, de ani de zile fiecare din voi trăieşte

cu impresia că aici se ascunde un secret periculos.

Un secret, care în realitate, fiecare individ din această cameră îl împarte.

Da, fiecare din voi e din sânge aristocratic.

Fiecaqre individ din această cameră şi-a pierdut

mama şi tatăl în ghilotina, în timpul revolu ? Iei.

Toţi aţi jurat că veţi păstra asta secret, pentru că şi cea mai mică suspiciune...

Asupra adevăratei voastre identităţi, ar însemna moartea voastră.

Dar, timpul acelui secret s-a sfârşit.

Mâine, un grup de Regalişti, care continua lupta noastră...

Vor merge la aceeaşi ghilotină.

Noi aceşti câţiva, suntem singura lor speranţă.

- Spune-ne ce să facem ! - Condu-ne, domnule !

- Da ! - Domnilor...

Nu eu voi fi cel care ar trebui să vă conduc, ci cel care vă ştie la fel de bine.

Rene de Traviere.

Asta e vreun fel de glumă, domnule Cadonal ? Ne

cereţi să ne încredinţăm vieţile acestui om ?

V-am urma oriunde, dar nu pe acest manechin.

Şi cum intenţionezi să ne conduci, cu

bastonul de mers sau cu eşarfa ta de mătase ?

Domnilor...

Explicaţiile vor dura prea mult timp, Marcel.

Să vedem dacă sunt sau nu califcat să conduc,

sau dacă voi sunteţi calificaţi să urmaţi.

Din moment ce insişti, voi face eu onorurile.

Nu, eu !

Lăsaţi-mă pe mine !

În calitate de campion al acestei clase, doresc să am eu acest privilegiu.

Vei avea toţi o oportunitate. D-le...

Louis, în gardă.

Va fi plăcerea mea.

Şi acum tu, Edouard, campionul clasei.

D-le...

Domnilor, permiteţi-mi: Masca Purpurie !

- Masca Purpiurie ? - Gaston, masa.

Vă rog ! Avem ceva să vă arătăm.

Aceasta este harta Parisului, arătând canalele subterane.

Veţi vedea aici că trece chiar pe sub barăcile

militare. Acum ăsta e planul nostru...

Este foarte bine păzit, trebuie să fie Ducele.

Şi avem doar o singură şansă. Napoleon va avea o sută de soldaţi bine antrenaţi.

Îi va retrage, dacă Masca Purpurie e capturat.

Doar nu ai de gând să te predai să se predea ?

Am de gând să-i fac o ofertă lui Brisquet.

Libertatea lui şi predarea mea, în schimb pentru ceilalţi.

Eşti nebun ? Brisquet, nu e de încredere.

Contez pe asta. Între timp continuă-ţi rolul şi să sperăm la tot ce e mai bine.

Ne întâlnim la ghilotina.

D-nule Bonaparte, am un oaspete...

Ei bine, Brisquet, ultima dată când am auzit,

am auzit că ai reuşit să te laşi răpit.

Ei bine, vedeţi dvs...

Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi luat problema în propriile tale mâini !

Daţi-mi voie, Contele de Traviere, mai cunoscut şi că, Masca Purpurie.

- Masca Purpurie ? - La serviciile dvs, d-nule Prim-Ministru.

Deci tu eşti notoriul conspirator împotriva Republicii.

Hai să spunem în schimb, servitor în slujba Majestăţii sale, Regele.

Nu există niciun rege în Franţa, nici nu va mai exista vreodată !

Cu excepţia cazului în care din întâmplare, e numit Bonaparte.

Am ştiut că am ales omul potrivit, Brisquet. Cum l-ai capturat ?

- A fost foarte simplu, domnule... - Capturat ?

Iertaţi-mă, dar nu a fost nicio captură. Brisquet

şi eu am avut o înţelegere ca între domni.

Napoleon îl primeşte pe Brisquet înapoi şi pe Masca

Purpurie, în schimbul prizonierilor condamnaţi.

I-ai făcut o asemenea promisiune, fără aprobarea mea ?

Unele promisiuni câteodată, sunt o chestiune de promptitudine.

Să înţeleg, d-nule, că nu vă păstraţi promisiunea de onoare ?

Nu va fi nicio promisiune de onoare, între un cetăţean al Republicii şi un Regalist.

Desigur, marele Bonaparte, nu va permite asta.

Dacă vreodată îmi dau cuvântul, mi-l ţin. Dar eu nu am făcut nicio promisiune.

Puneţi-l pe acest individ în garnizoană, până la alte ordine.

Şi avertizaţi-i pe cei responsabili, că va mai

exista un alt invitat pentru ghilotina mâine.

- Fără proces ? - Ţi-ai avut procesul.

E dimineaţă. Mai bine am începe.

Tată !

- A trecut atât de mult timp, copila mea. - Da, tată, o eternitate.

De ce te-ai implicat în toate astea ? Trebuie să

mergi în Anglia, unde ai fi fost în siguranţă.

Cu tine în închisoare şi atât de multe de făcut ?

Locul meu e aici, în Franţa, continuându-ţi munca.

Trebuia să o opriţi.

Am încercat de mai multe ori, Excelentă, dar nu a ascultat noi.

Te aşteptai la mai puţin de la mine, decât de la fiul tău ?

Cel puţin, îi mulţumesc Celui Atotputernic...

Că mi-a permis să te mai îmbrăţişez, încă o dată.

Suntem sub barăci.

Căpitane...

Dacă ţii la viaţa ta. Edouard.

Rene !

- Băiete... - Excelentă...

- Te-au prins şi pe tine. Am sperat că... - Continuaţi să speraţi.

Cu Masca Purpurie în închisoare, întreagă mişcare a Regaliştilor e condamnată.

- Dar, el nu e Masca Purpurie ! - Este un înlocuitor.

- Un înlocuitor ? - E o parte a unui proiect care a eşuat.

Dar tu eşti cel care se înşeală, prietene. Rene este Masca Purpurie.

Dar asta e imposibil.

Contele de Traviere este fiul unuia din cei mai vechi prieteni ai mei.

Din ziua în care tatăl său a murit de ghilotina, lupta pentru Franţa.

N-am putut lăsa să trimiteţi pe altcineva la moarte în locul meu.

Când Marcel mi-a spus despre planul vostru, am decis să fiu propriul meu înlocuitor.

Şi, mai târziu mi-am dat seama că că sunt şi propriul meu rival.

Dacă eşti adfevarata Masca Purpurie, ultima noastră şansă s-a dus.

Nu, Laurette.

Acum, veţi veni cu toţii, cu mine.

Dacă acest grup moare, vom pune capăt mişcării Regaliştilor... pentru totdeauna.

Atenţiune !

La dreapta...

Prin virtutea, prin care sunt investit că Ministrul al Poliţiei...

Şi din ordinul lui Napoleon Bonaparte, Prim-Ministru al Franţei...

Următoarele nume sunt trădători ai Republicii:

René, Conte de Traviere...

Ducele de Latour, Laurette de Latour...

Baronul de Morleve, Marchizul de Clamorgan...

Contesa de Grizelle, Irene de Bournotte...

Constance de Voulois, Marie du Pontblanc...

Yvonne de Tressy...

Aşteaptă ! Asta nu e detaliul extras din Rouen.

Acum !

Rene !

Ce înseamnă asta ?

Înseamnă, d-le, ca noi nu intenţionam să murim încă.

Primul care face o mişcare, moare !

Neobrăzatul ăla de Rochet.

Iar tu, Briske, mi-ai spus că cu Masca Purpurie ca prizonier al nostru...

Nu vor fi necesare, gărzi în plus.

Dacă speraţi să ieşiţi de aici în viaţă...

Foarte îndrăzneţ, Căpitane.

În numele Republicii, vă ordon să puneţi armele jos !

Nu, Marcel, avem nevoie de Ministrul Poliţiei.

Păcat că curajul dvs, nu e egal cu mânuirea sabiei, d-nule.

Cer o promisiune de onoare din partea Primului-Ministru al Franţei.

Viaţa Ministrului Poliţiei, în schimbul libertăţii prizonierilor.

Ei bine, Brisquet, ai vrut să scapi de Mască Purpurie, fără ajutorul meu.

Ce plan genial mai ai acum ?

Potyi să-l ucizi dacă vrei, dar niciunul din voi nu va scăpa de aici cu viaţa.

Nu prea e un bun prieten al tău, nu-i aşa ?

Mă întreb, domnule, dacă aţi mai arăta atâta

curaj, dacă vârful săbiei mele ar fi la gâtul dvs.

Îţi voi oferi oportunitatea de a afla asta.

Edouard...

Preia comanda.

Ai grijă că Ministrul Poliţiei şi Căpitanul să aibă locuri bune.

Marcel, du-ne prietenii într-un loc sigur.

Vei afloa ca această sabie e la fel de letală, ca o ghilotină.

Iar acum, d-nule Prim-Ministru, poate că, putem negocia.

Brisquet şi Ministrul Poliţiei...

În speranţa de a evita o vărsare inutilă de sânge...

În schimbul prizonierilor.

Ar fi o şansă bună să scăpăm de scandalagii ăştia de Regalişti.

Nu atât de permanentă ca ghilotina, dar...

Îţi dau cuvântul meu.

Vă garantez escortarea în siguranţă în Anglia pentru

tine şi pentru toţi prietenii tăi Regalişti...

Şi sper că-l văd pentru ulitma dată pe Masca Purpurie.

Dacă vă dau cuvântul meu că nu mă voi mai

întoarce niciodată în Franţa, mi-l voi ţine.

Dar eu nu am făcut o astfel de promisiune.