Original subtitles

ISTORIA LUI IACOV ŞI A LUI IOSIF

Traducere, adaptare, sincronizare: okid

O, Dumnezeule!

Dumnezeul meu!

Dumnezeu al lui Avraam...

Ajută-mă!

Vorbeşte cu mine, Dumnezeule!

Sunt Rebeca...

fata lui Betuel.

Soţia lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Terah.

De ce acum?

Acum, Îţi apleci urechea la rugăciunile soţului meu.

Sunt prea bătrână.

Când eram tânără, spatele îmi era puternic,

oasele mi-erau flexibile, aş fi putut râde la naştere.

Dar Tu mi-ai închis pântecele.

Şi Isaac şi-a pus mâna pe pântecele meu sterp, uitându-se lung la mine,

iar eu îl văzusem cum se uita la oile gestante,

iar celelalte femei gravide îşi etalau burţile mari în faţa mea, făcându-mă de ruşine.

Sunt bătrână.

De nouă luni, durerile îmi sfâşie inima, spatele.

Ca şi cum aş fi lovită şi bătută.

Nu mai pot nici să mănânc, să beau sau să dorm.

Ce îmi faci Tu mie? De ce mai trăiesc? De ce...?

Vorbeşte cu mine.

O, Doamne!

Ajutaţi-mă! Hai fuga!

În cort... În cort!

Repede! Repede!

Mi-a vorbit! Dumnezeu... mi-a vorbit!

Uşurel acum! Linişteşte-te!

El mi-a spus: "Două naţiuni sunt în pântecele tău."

"Două popoare aflate în conflict."

"Dar unul va fi mai tare decât celălalt."

"Cel mai mare va sluji celui mai tânăr."

Strigă din toate puterile, scumpa mea.

Să ştie berbecii ăia bătrâni de-afară ce năpastă e să-i aduci lui pe lume un fiu.

Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Terah!

Ai un fiu!

Isaac, fiul lui Avraam, ai doi fii!

PARTEA I – Iacov şi Esau

Aceasta este ţara Canaanului.

Dealurile dintre Marea Mediterană şi Marea Moartă.

Aici, acum aproape patru mii ani...

a trăit patriarhul Isaac şi clanul lui.

În vremurile grele, ei se rugau singurului lor Dumnezeu, Yahweh.

Iar binecuvântările Lui constau în numărul copiilor şi mieilor,

precum şi în fertilitatea tuturor speciilor de animale.

Şi aici, Isaac şi Rebeca şi-au văzut cei doi fii...

devenind bărbaţi adulţi.

Esau, primul născut şi favorit al lui Isaac,

era un vânător priceput.

Dar lui Rebeca îi plăcea mai mult de Iacov.

Fratele meu mai mic...

Tată.

- Esau? - Ăsta e pentru tine.

Cinci, zece...

şi zece de zece ori, fără trei.

- E prea devreme, mamă. - Soarele e deasupra capetelor noastre.

Ştii, Dumnezeu i-a spus tatălui tău şi tatălui lui...

că va face o naţiune mare din sămânţa lui.

Mă mulţumesc cu gemeni la vremea fătării şi cu iarbă pentru capre.

Şi El mi-a promis – L-am auzit când tu erai aici:

"Cel mai mare va sluji celui mai tânăr."

Dar Legea spune că fiul cel mare are o parte dublă din moştenire.

Nu ştiu despre Lege. Eu ştiu ceea ce Dumnezeu mi-a spus.

De ce nu poate un tată să-şi dea binecuvântarea celui mai tânăr?

Dreptul de întâi născut poate fi transferat de la unul...

la altul.

- Iacov, fiule... - Mamă.

Ai doi fii.

Fratele meu Esau a ieşit primul din pântecele tău.

Când tatăl tău spune istoria poporului nostru, Esau nu ascultă.

Nu se gândeşte decât la vânătoare. Umblă cu hitiţii ăia.

Curveşte cu fiicele lor!

Dacă te referi la fiica lui Beeri Hititul,

sunt căsătoriţi. Cum să fie asta curvie?

Oh, tu nu mi-ai face aşa ceva.

Tu n-ai fugi să te căsătoreşti cu o hitită.

Ah, dacă ai face-o, ce rost ar mai avea viaţa mea?

Tu eşti omul turmelor, al corturilor. Dreptul de întâi născut trebuie să fie al tău!

- Mamă. - Oamenii noştri trebuie să supravieţuiască...

...şi să crească puternici. Au nevoie de un lider ca Avraam.

Cu o armă mai ascuţită decât a oricărui vânător... Mintea.

Nu vreau să aud mai multe.

- Dumnezeu a zis... - Nu, mamă!

Esau este fratele meu.

Bună lovitură, nu?

Dacă aş fi tras tot aşa de bine şi de dimineaţă, şi eu aş fi gătit acum.

Tocană cu carne.

- Linte? - Cu carne de capră.

Gazela e mai gustoasă. Friptă.

- Sau iepurele. - Dacă ai fi avut un iepure.

- Frăţiorul meu mai mic... - Ce este?

- Sunt mort de foame. - Sunt doar linte.

Nu are nici carne de capră... şi nici măcar sare.

Facem un târg? Jumătate din următoarea mea căprioară pentru o porţie din tocana ta.

Tocana mea e în oală. Căprioara ta e undeva pe-acolo.

Atunci ce vrei, frăţiorul meu mai mic?

- Dreptul tău din naştere. - Ce?

Conform legii, dreptul tău din naştere ca drept de întâi născut.

Doar atât?

Ascultă, Iacov...

Aş putea mânca una din oile alea vii.

Aşa că fii serios!

Vrei să te târguieşti? O să-ţi dau ceva ce chiar merită.

Uite! Un cuţit de cupru.

Tu încă foloseşti unul din piatră.

- Uite, un târg bun. - Dreptul tău din naştere.

Bine, în regulă. Te târguieşti ca un ismaelit.

Mai întâi, jură.

La ce-i bun dreptul din naştere atunci când mori de foame?

Dumnezeule, uite... jur. S-a făcut târgul.

Fiule...

- Unde eşti? - Aici, tată.

Uite-mă.

Esau...

Sunt bătrân... foarte bătrân.

Nu ştiu în ce zi voi muri, dar...

a venit vremea ca tu să primeşti

binecuvântarea.

Du-te în sălbăticie şi vânează ceva pentru mine.

Pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie.

Cu ierburi şi sare de la Marea Moartă.

Adu-mi-o s-o mănânc...

şi-o să-ţi dau binecuvântarea mea înaintea lui Dumnezeu şi a Legii.

Du-te.

- Am spus nu. - Ascultă-mă, Iacov...

Odată ce el va obţine binecuvântarea, el va fi moştenitor,

şi atunci va fi prea târziu.

S-a copt vremea ca un smochin, şi este doar un singur fruct în copac.

Esau este pe drumul lui, trebuie să ne grăbim.

Adu-mi doi iezi mai de soi din turmă.

Îi voi pregăti o mâncare aşa cum îi place,

cu ierburi sălbatice ca să aibă gust de vânat.

O, nu.

Ba da, şi i-o vei duce tu, iar el îţi va da ţie binecuvântarea.

Dar, mamă, cum o mă să dau drept Esau? El e păros, pe când eu am pielea netedă.

Dacă mă atinge? Voi fi blestemat, nu binecuvântat.

Orice blestem să cadă peste mine.

Dumnezeu este de partea mea.

Du-te.

Pune-ţi veşmântul alb al lui Esau.

Pune-ţi-l.

- Se întunecă. - Eşti aproape gata.

Cine e acolo?

- Tată. - Cine este?

Iacov?

Sunt Esau, întâiul tău născut.

Am pregătit mâncarea...

din vânat.

Pentru binecuvântare...

aşa cum mi-ai cerut.

Poftim.

Cum de-ai găsit vânat sălbatic aşa de repede, fiule?

Pentru că...

- ...Dumnezeul tău mi l-a scos înainte. - Vino mai aproape.

Dă-mi mâna.

Vocea ta este vocea lui Iacov...

dar mâinile sunt mâinile lui Esau.

- Eşti tu, Esau? - Eu, tată.

Apleacă-te... sărută-mă.

Mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Yahweh.

Ajută-mă să mă ridic, fiule...

şi o să-ţi dau binecuvântarea mea.

"Fie ca Dumnezeu să-ţi dea roua cerurilor şi bogăţiile pământului,"

"abundenţă de noi recolte de cereale şi de vin,"

"iar oamenii să-ţi slujească."

"Naţiunile să-ţi aducă omagii,"

"iar fiii mamei tale să se închine înaintea ta."

"Blestemaţi să fie cei ce te vor blestema"

"şi binecuvântaţi să fie cei ce te vor binecuvânta."

Tată...

Sunt eu, tată. Esau.

- Esau? - Sunt aici.

Esau?!

Mănâncă şi dă-mi binecuvântarea.

Binecuvântarea?!

Ai fost aici. Esau a fost aici.

El... El mi-a adus mâncare.

Nu...

Nu eu am fost, tată.

L-am... L-am binecuvântat!

Mâinile... erau mâinile... lui Esau.

S-a întors. Nu trebuie să te găsească aici.

A fost binecuvântat înaintea lui Dumnezeu şi a Legii,

- şi trebuie să rămână binecuvântat. - Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

E prea târziu. Prea târziu.

O, Iacov, Iacov!

- Iacov! - Du-te la stânci şi aşteaptă-mă.

Iacov!

Lasă astea, ţi le-aduc eu.

A fost născut ţinându-mă de călcâi.

Mi-a pus piedică din nou?

Mai întâi, dreptul meu din naştere.

Iar acum mi-a furat...

Tată, nu ţi-a mai rămas nicio binecuvântare pentru mine?

El este moştenitorul.

L-am făcut stăpân peste tine.

A fost un vicleşug! Un vicleşug în faţa lui Dumnezeu!

Nu este nicio cale de a retrage cuvântul.

Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

Ce pot să spun?

Ce mi-a mai rămas?

Ah, Esau...

"Locuinţa ta va fi departe de bogăţiile pământului şi de roua cerurilor de sus."

"Vei trăi din sabia ta"

"şi-i vei sluji fratelui tău."

Nu, nu, nu.

"De-a lungul timpului, ştiu că tu..."

"vei scutura jugul lui de pe grumazul tău."

Nu!

Fiul meu!

Iacov!

Iacov!

Iacov!

Locul e plin de vacarm. Te caută pretutindeni.

O să te ucidă!

Ascultă-mă, Iacov! Trebuie să pleci. Departe.

La fratele meu Laban, în Haran.

- Haran? - Da.

Trebuie să stai puţină vreme cu el până...

- Până? - Până când o să uite... ce i-ai făcut.

Aceasta e casa mea. Cum pot s-o părăsesc?

Dacă n-o faci, o să te omoare.

Iar apoi sângele lui va fi vărsat conform Legii.

Nu pot să vă pierd pe amândoi într-o singură zi.

Dumnezeule, sunt speriat.

Am greşit?

Dacă aşa am făcut, atunci de ce...?

Rămâi cu mine în această lungă călătorie.

Dă-mi un semn.

Un vis.

Un vis...

Un vis!

Dumnezeu a fost aici!

A grăit către mine!

Da! Îngerii au coborât pe trepte! Iar El mi-a grăit!

Mi-a spus: "Eu sunt cu tine."

"Te voi aduce înapoi, pe acest tărâm."

"Ţi-l voi da ţie şi seminţei tale."

Eu, Iacov, fiul lui Isaac... promit înaintea lui Dumnezeu:

atunci când mă voi întoarce în siguranţă în corturile tatălui meu,

Yahweh va fi cu-adevărat Dumnezeul meu!

Iar această coloană de piatră va fi numită Casa lui Dumnezeu, Bethel.

Şi "Israel"...

va fi numele meu.

- Hei, păstorilor! - Da?

Hei! De unde sunteţi?

- Am întrebat de unde sunteţi. - Din Haran.

Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?

Îl ştim.

E bine?

E bine. Asta e turma lui.

Oilor astea le e sete, păstorilor.

Ar trebui să bea din puţul ăsta în loc să se înece cu praful stârnit de ele.

- De ce râdeţi? - Vino aici!

Asta e o piatră mare. E nevoie de patru oameni ca s-o mute.

Suntem patru bărbaţi acum, hai s-o ridicăm!

- Ea cine este? - Fiica lui Laban... Rahela.

Vrei să-ţi adăpi oile, fiică a lui Laban?

Adapă-ţi oile, Rahela.

Sunt Iacov, fiul lui Rebeca.

Ruda ta.

- Unde este vinul? - Îl aduce Lea.

Lea!

Fiul surorii mele...

Ei bine, Iacov, eşti aici de o lună. Te-ai descurcat bine.

Dacă ai să rămâi să-mi slujeşti, care să-ţi fie simbria?

Oare să-l învăţ eu pe fratele mamei mele care e valoarea... muncii?

Păstorii nu mai sunt ce erau odată.

Acum dorm în timpul zilei, iar oile se pierd pe coclauri.

Cel care-şi încredinţează turmele unor oameni angajaţi

ar putea la fel de bine să şi le înece în râu.

Mai bine să le încredinţezi unei rude, cuiva din familie, cum ar fi...

un ginere?

Ah! Unde să găseşti în zilele noastre un ginere care să poată da preţul pentru mireasă?

Uită-te la fata mea, Lea. Bună fată.

Toarce, ţese, poate să facă brânză.

Şolduri largi. Nu e o frumuseţe, dar e puternică.

Am pus un preţ rezonabil pentru ea... Câte capre, câte oi.

Fără măgari. Un preţ bun.

Mai ai o fiică.

O, nu, nu, nu. Crede-mă pe cuvânt... Ea e doar o copilă.

E un animal sălbatic. Ştii de câte ori a trebuit s-o bat?

E prea subţire, prea slabă.

Şolduri înguste.

Atunci poate ţi-ar plăcea să renunţi la ea?

Pentru ce sunt femeile?

Şi care este preţul pentru un animal sălbatic cu... şolduri înguste?

Ce-aş putea spune fiului surorii mele?

Ţie ţi-aş spune: "O vrei? Ia-o!"

Pe ea aş da-o doar pentru o şa de măgar şi o ploscă pentru apă.

Dar... oare pot eu să recunosc că fata n-are valoare?

Dacă scad din preţul ei chiar şi o oaie, cum să mă mai aştept la un preţ just pentru cealaltă?

Ce consideri a fi... un preţ just?

În oi, capre, argint?

Aş putea eu să-l fac de ruşine pe nepotul meu pomenind de lucruri pe care el nu le are?

Am mâini, am spate.

Mi-ai sluji...

pentru fiica mea?

Să zicem... pentru o perioadă de nouă ani?

De trei ori câte trei, un număr foarte norocos.

Doi ani. De două ori câte unu, ceea ce înseamnă un bărbat şi o femeie.

Nouă ani. Corespunzător numărului de luni în care o femeie poartă copilul în pântece.

Patru ani care înseamnă patru generaţii, Terah, Avraam, Isaac şi... Iacov.

Şapte ani. Un număr magic care nu se poate diviza.

Pentru ea...

- ...accept şapte ani. - Un contract?

Un contract.

Bineînţeles, suntem de acord că această căsătorie va avea loc după cei şapte ani.

Acesta este un vicleşug!

Ne iubim unul pe altul!

Se spune că dragostea adevărată creşte cu timpul...

fiule.

Aduce ghinion să vezi mireasa înainte...

Vin!

Nu... Nu!

Nu! Nu!

Mincinosule!

Escrocule! Escrocule!

Banditule!

- Ce problemă ai, ginerică? - De ce? De ce mi-a făcut asta?

- Ţi-am slujit şapte ani. - Şi ţi-ai primit plata.

Contractul spune: "căsătoria cu fiica lui Laban".

Dar cu Rahela...

Azi noapte ai fost cu fiica lui Laban.

- Era vorba de Rahela, nu de Lea! - Aici este Haran! Avem legi, tradiţii!

Nu se obişnuieşte aici să se mărite fata mai tânără înaintea celei mai mari.

N-o vreau pe ea! Nu e soţia mea. Ia-o înapoi!

Azi noapte era virgină. Mai este, în dimineaţa asta?

Şi Rahela?

M-am înrobit pentru ea timp de şapte ani!

- Ne iubim! - Rahela îşi iubeşte şi sora.

Ieri ea a făcut un lucru corect.

Rahela!

De ce?

De ce m-ai înşelat?

În întuneric, părul era părul Rahelei.

Esau!

Esau!

Iacov!

Iacov!

Esau! Ha, ha!

Iacov... Iacov, nepoate, ce faci?

- Plec. - Nu poţi face asta.

Am nevoie de tine.

Fii rezonabil.

Aşteaptă.

După ce trece săptămâna nunţii, ţi-o dau şi pe cealaltă.

- Pe Rahela? - Te iubeşte.

Dar, desigur, cum să pot eu să-mi fac o fată de ruşine

cerând pentru ea un preţ de mireasă mai mic decât pentru cealaltă?

Aşadar, căsătoreşte-te cu Rahela acum...

şi apoi rămâi în slujba mea pentru încă şapte ani.

Lea nu era iubită, dar Dumnezeu a favorizat-o.

Ea i-a născut lui Iacov patru fii.

Pe când Rahela era stearpă.

Dă-mi copii, Iacov! Dă-mi copii, altfel mor!

Ce, eu sunt Dumnezeu, ca să te fac să ai sau să nu ai copii?

Oare nu te iubesc?

Atunci...

fă-mi un hatâr...

Ia-o pe roaba mea...

Bilha...

Dă-mi un copil prin ea.

Bilha, roaba Rahelei, a avut apoi doi fii,

Iar Lea, care încetase să mai aibă copii, era geloasă...

şi a dat-o lui Iacov pe roaba ei, Zilpa, ca şi concubină.

Sub îngrijirea lui Iacov, turmele lui Laban s-au înmulţit...

Şi tot aşa şi familia lui Iacov. El avea acum zece fii.

Dar, cu toate astea, niciunul prin Rahela, soţia lui favorită.

Iacov!

Iacov!

Urmează să avem un copil, Iacov!

O să-l avem pe Iosif!

O să aşteptăm până se naşte şi apoi o să ne întoarcem în Canaan.

Să pleci? Dar cum o să trăieşti cu patru femei şi nouă, zece, unsprezece copii?

Îmi voi lua partea mea din turme.

- Ne va fi de ajuns. - Partea ta?!

Dar Iacov, ginerele meu iubit, trebuie să fie o neînţelegere.

Noi n-am discutat niciodată despre turme. Doar despre Rahela şi Lea.

Şi cum rămâne cu moştenirea noastră?

Ca fiice ale tale, avem dreptul la o parte din câştigul tău.

Toţi banii pe care i-ai câştigat măritându-ne cu Iacov.

Şi credeţi că eu nu sunt recunoscător? A fost mai mult decât un fiu pentru mine!

Bine, Iacov.

Suntem amândoi oameni cinstiţi. Fă-mi o ofertă.

Bine. De azi înainte, toate oile care se nasc negre

şi toate caprele pătate să fie ale mele.

Astfel n-o să poată fi nicio neînţelegere între noi doi.

Să n-ai încredere în el. O să ascundă toate oile care sunt negre şi gestante.

Au fost ascunse deja.

Doar cele alese.

Diseară, scoţi din turmă toate oile negre şi toate caprele pătate...

şi ascunde-le de Iacov.

Nicio capră pătată? Au dispărut toate? Iar tu zâmbeşti?!

Eu cred în vise.

Azi noapte am visat...

că ţapii se împerecheau cu caprele având alături nuiele de plopi

de pe care fuseseră cojite fâşii aşa încât li se vedeau dungi de albeaţă...

Iacov, toate s-au născut cu pete albe!

Ai auzit, Iosif?

Încrede-te în Dumnezeu... Şi visează.

Turmele lui cresc, iar ale mele scad. Trebuie să fac ceva.

Poate e nevoie să le tundem ca să le dăm mai multă putere.

Pregăteşte-mi măgarii! Mă duc la rudele mele din Nahor ca să aduc nişte animale noi.

Mă întorc în trei zile!

Copiii să fie gata! Plecăm.

Dar, Iacov, e nevoie de câteva zile...

În seara asta! Câtă vreme Laban e plecat. Altfel va încerca să mă înşele din nou!

Nu. Nu, este imposibil!

Iacov are dreptate! Ştii cum e tatăl nostru.

- E mult de pregătit, am nevoie de timp. - Timp?

Femeie, a trecut timpul să slujesc. Şi plec de-aici chiar acum.

Cu soţiile mele, cu copiii mei, cu oile şi caprele mele...

şi cu vitele care-mi aparţin de drept.

Mă voi întoarce în Canaan.

- Eşti sigur? - Şi-a trimis un mesager înainte...

...ca să-i anunţe sosirea.

Douăzeci de ani.

Cheamă-i pe toţi oamenii din tabără.

Îi vom întâlni în loc deschis.

Puneţi-i pe copii la urmă şi staţi în grupuri mici. Veţi fi mai în siguranţă.

- Nu, Iacov! - Faceţi cum am spus.

Iacov!

O să te omor, Iacov!

Întoarce-te!

Iacov!?

Eu sunt, domnul meu.

M-am întors ca om bogat.

Şi tot ce am este al tău.

Frăţiorul meu mai mic!

Aduceţi turmele!

Îi aparţin lui Esau.

Fratele meu!

Ai uitat, Iacov? Eu sunt vânător. Nevoile unui vânător nu sunt prea mari.

Trebuie să-ţi păstrezi ceea ce este al tău.

Sunt toţi ai tăi, frăţioare?

Toţi ai mei.

Iuda.

Uite-l. Ne spionează din nou.

- Întoarce-te la corturi, Iosif! - Lasă-l în pace.

Tatăl tău o să te caute îngrijorat.

- Visezi, frate? - Cum numeri oile pentru tata dacă dormi?

Ce-ai mai visat de data asta, Iosif? Spune-ne.

- Spune-ne! - Bine.

Bine. Vă spun.

Deci?

Noi legam snopi pe câmp.

Şi, deodată, al meu s-a ridicat şi a stat în picioare.

- Şi snopurile noastre? - Se legănau în vânt.

Dar nu era deloc vânt.

Apoi...

snopii voştri au format un cerc în jurul snopului meu...

şi s-au prosternat înaintea lui.

Aha, aşa au făcut, nu?

Da, aşa au făcut.

De ce nu te cari de aici, cu visele şi beţele tale de numărat?

Şi cu plăcuţa ta de lut cu semnele alea ca viermuşorii!

Şi întoarce-te la cortul tatii! Şi rămâi acolo!

PARTEA II – IOSIF

ŞI FRAŢII SĂI

Iacov, numit Israel...

îl iubea pe Iosif mai mult decât pe oricare din ceilalţi fii ai lui.

Şi, după el, îl iubea pe Beniamin.

Pentru că ei erau fiii Rahelei, preferata lui,

acum decedată.

Creşterea turmelor lui Ruben este cu opt zeci de oi şi şase zeci de capre.

Dan şi Neftali s-au întors de la Dotan cu o creştere de doar două zeci de oi

şi nicio creştere la capre.

- Au spus că a fost secetă. - Şi tu ce-ai spus?

Unor negustori madianiţi călătorind dinspre Dotan, multe capre le fătaseră.

Negre... cu dungi albe.

Beniamin!

Dumnezeu a dat caprelor patru picioare. Nu încerca să îmbunătăţeşti lucrarea Lui.

Cât de multe?

De patru zeci de ori cât caprele tale.

Atunci scade-le din partea lui Dan şi a lui Neftali.

Încă am isteţime... cât timp am ochii tăi prin care să privesc.

Ageri... ca ochii mamei tale.

Beniamin...

Iosif!

Am făcut asta...

...pentru tine.

Tată...

- N-o să pot purta asta niciodată. - De ce nu?

E frumoasă!

Ei deja mă urăsc pentru că număr oile în numele tău.

O, nu-i băga în seamă!

- Ştii ce vor spune. - Ce?

Că mi-ai dat tunica aia doar ca să arăţi că...

Că te iubesc?

- Îmbrac-o! - Tată...

Ajunge!

Poftim.

Ei te invidiază fiindcă tu ai învăţat să socoteşti şi să scrii.

Fiindcă tu poţi recita istoria părinţilor noştri despre care te-am învăţat.

Istoria tatălui meu, Isaac, şi a tatălui lui, Avraam...

Şi a tatălui lui, Terah.

Bine, tată.

Acum, dă-mi voie să am şi eu o parte din turme, precum fraţii mei,

o soţie, corturile mele proprii.

Şi să mă părăseşti? Niciodată!

Niciodată.

Dacă aş putea să fiu doar ca ceilalţi

n-aş mai avea aceste vise.

Vise?

Ce vise?

Soarele, Luna şi 11 stele se prosternau înaintea mea.

Unsprezece stele...

Unsprezece fraţi.

Soarele... Cine este Soarele?

- Să mă prosternez eu înaintea ta? - Nu, tată.

- Eu nu vreau să fiu decât unul dintre cei 12. - Nu!

Adu-ţi aminte de fratele tău, Esau!

Ai fugit ca să supravieţuieşti.

Iar eu am zece Esai.

Am spus nu.

Tu eşti... încă un copil.

O, nu pleca.

Am nevoie de tine.

- Tu ai ochii Rahelei. - Oh, tată...

Bine, Iosif...

Fraţii tăi sunt la Sihem.

Ia nişte provizii de alimente şi du-te la ei.

Vezi ce fac.

Iar apoi...

...întoarce-te la mine.

Este Iosif!

Mi-ar plăcea să-l înjunghii, aşa cum fac preoţii din Ierihon.

Negustori ismaeliţi.

Vor petrece noaptea aici.

Să bată atâta drum doar ca să ne spioneze pe noi!

De data asta...

...n-o să se mai întoarcă.

Nu va fi nicio vărsare de sânge.

Putem să-l urâm, dar este totuşi fiul tatălui nostru.

Dar noi ce suntem? Tu ce eşti, Ruben? Un bastard?

Un bastard?

Eu sunt întâiul născut,

fiul Leei – fiica lui Laban, nu o roabă concubină.

Gândeşte-te la moştenirea ta...

o, întâiule născut...

frate Ruben.

Nu va fi nicio vărsare de sânge.

E secat.

Iuda! Iuda!

Ruben! Ruben!

Ruben! Ruben!

Nu! Nu! Nu! Nu!

Tată! Tată!

Tată!

Ajutaţi-mă!

Ajutaţi-mă!

Trebuia să fi băgat coasa în el.

- Ruben a spus... - Unde e Ruben?

A spus că se întoarce în zori...

Şi să nu facem nimic până atunci.

Ştim ce-o să facă Ruben, nu-i aşa, Iuda?

O să spună că şi-a învăţat lecţia şi-o să-i dea drumul.

De ce nu? Este fratele nostru.

- De-un sânge cu noi. - De-un sânge cu mine?!

El, care m-a costat toate caprele alea?! Trebuie să plătească.

De ce nu-i vinzi tunica cea nouă ismaeliţilor ăia?

Există ceva mai valoros... ce putem vinde ismaeliţilor ăia.

Iosif?

Iosif!

Dan! Gad!

Iuda!

Unde e?

Unde e Iosif?

- S-a dus. - Unde?

Cu negustorii ismaeliţi.

Spuneau că se duc în Egipt.

Au plătit douăzeci de arginţi pentru el.

Tata... Ce-o să-i spunem tatii?

Am găsit-o pe dealuri.

Vreun animal sălbatic. Vreun şacal.

Iosif!

- De ce, fiule? - Tată, nu putem fi siguri.

Rahela!

Fiul nostru!

Fiul nostru!

Rahela!

Fiul meu!

Fiul meu!

Fiul meu...

Fiul meu!

Iosif a fost dus în Egipt.

Iar acolo a fost vândut ca sclav lui Potifar, administratorul-şef al marelui faraon.

Am plătit bani pentru patruzeci de cârduri de gâşte!

Iar acum îmi spui că sunt doar douăzeci?

De ce mai angajez scribi dacă nu pot avea nişte înregistrări precise?

Unde-s restul? Poate cineva să-mi spună?

Eu pot, domnule.

- Cine a vorbit? - Nu lipseşte nimic, stăpâne.

- Cantitatea a fost înregistrată de două ori. - Cine este el?

Doar un sclav evreu, domnul meu. Cumpărat de la nişte negustori ismaeliţi.

Un evreu? Şi poate să socotească?

Vino mai aproape.

Ştiu, de asemenea, să scriu, stăpâne măreţ, Potifar.

Arată-mi.

Soţia stăpânului Potifar.

Rămâi fără.

Eşti Iosif?

Iosif, fiul lui Israel, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam.

Caraghioase nume.

N-au nicio însemnătate.

Numele egiptene au.

- Numele meu este Isis... - Isis – "Zâmbeşte către ea".

Am fost întâiul născut al mamei mele.

În limba mea, Iosif înseamnă "Dumnezeu să-mi mai dea un fiu".

- Şi a dat? - Da.

Dar ea a murit la naşterea lui.

De ce nu-ţi razi capul pentru perucă?

Nu ţi-e cald?

În ţara mea, bărbaţii nu poartă peruci.

Îşi lasă părul să crească.

Ce murdar!

N-am... N-am atins niciodată părul unui bărbat.

Este moale ca al meu.

Atinge-l!

Îţi poruncesc.

Trebuie să plec.

Stăpânul meu mi-a încredinţat lucrurile pe care le deţine.

- Trebuie să fie inspectate. - Ai inspectat tot ce are stăpânul tău, Iosif?

Stăpânul meu are multe posesiuni.

Atât de multe că n-are timp să le folosească pe toate.

De unele, el nu se poate bucura...

Niciodată.

Iosif...

...vino aici.

Vezi?

Ai putea folosi cu împrumut unele comori de-ale stăpânului tău,

iar el nu va şti niciodată.

Stăpânul meu nu-şi face griji cu privire la nimic din casa aceasta...

...pentru că are încredere în mine.

Aceste bijuterii sunt ale lui.

El nu le poate purta, gâtul lui este prea gras.

Ele sunt în siguranţă în mâinile mele.

Poţi să pleci.

Iosif...

- Câine evreu! - Da, soţia stăpânului meu.

Iosif...

Ciobanule!

Iosif...

Te-am prins în capcană, Iosif.

Slujitorii sunt pe câmpuri. Eu i-am trimis.

Iar Potifar este la râu, vânează raţe.

- Fă dragoste cu mine, Iosif! - Niciodată.

Te vreau.

Şi ştiu că şi tu mă vrei.

Iosif, m-am căsătorit cu el când aveam zece ani.

În fiecare lună, mi-am irosit sângerarea.

O să te aştept acolo, Iosif, ca un fruct copt în soarele arzător.

Iosif...

- Nu. - Te rog, Iosif!

- Te rog! Fă dragoste cu mine! Te rog! - Nu.

Fă dragoste cu mine, Iosif! Te rog!

- Te rog, Iosif! - Nu!

- Te rog, Iosif! Fă dragoste cu mine acum! - Dă-mi drumul!

Nu!

Iosif...

Iosif...

Iosif!

Stăpână, ce s-a întâmplat?

Ce a făcut?

- Ai grijă tu de ele! - Du-te!

Iată dovada!

Dormeam...

în curtea interioară.

El s-a furişat, şi-a dat jos veşmântul

- şi... şi... pentru numele lui Dumnezeu. - Adu-l înăuntru.

Stăpâne... nu am făcut nimic!

Şi asta?

Pedepseşte-l!

Să-i fie sfâşiat trupul şi aruncat la câini!

Ajunge!

Luaţi-l şi aruncaţi-l în închisoare.

- Nu... Nu... La câini! - Stăpâne!

Nu sunt vinovat.

În închisoarea lui faraon.

Iosif!

Totul este în ordine, Iosif?

Totul. Am făcut o listă cu tot ce e nevoie.

Bun.

Ocupă-te de asta.

Hei, evreule!

Unde e briciul meu de cupru? Nu mi-am mai ras capul de câteva zile.

Aici e o închisoare, domnule.

Dar o să văd ce pot face.

Timp de 15 ani am fost paharnicul-şef...

având grijă de vinurile faraonului.

Aveam sub comanda mea trei sute de lucrători.

Şi doar pentru că vinul a fost acru o singură dată...

- ...m-a trimis într-un asemenea loc. - Trei sute de lucrători!

Ca brutar-şef, eu aveam mii de oameni.

Strângători de cereale, brutari, scribi...

Scribii! Nişte mincinoşi.

Şerpi!

I-am spus: "Faraon, eu nu sunt un hoţ."

"Ai încredere în mâzgălelile de pe sulurile de papirus, sau în umilul tău slujitor?"

Cum pot ei să doarmă pe pământ?

Hm, ce altceva mai pot face decât să viseze?

Să viseze? Ia stai aşa...

- Azi noapte am avut din nou visul ăla. - Visul?

Şi eu am avut. Am visat că...

- Ce ai visat? - Ce habar ai tu despre asta, servitorule?

Cum doreşti, domnule.

Ei bine, în visul meu, era o viţă-de-vie cu trei mlădiţe.

A înflorit, iar ciorchinii ei s-au copt ca struguri.

Eu am stors strugurii în paharul lui faraon.

Şi i l-am dat în mână.

Cele trei mlădiţe sunt trei zile.

Aşa, şi?

În trei zile,

faraon te va ierta şi te va repune în fosta ta funcţie.

Eram sigur de asta. Marele faraon nu face niciodată greşeli.

Poftim.

Domnul meu.

Adu-ţi aminte de mine atunci când vei fi la curtea lui faraon.

Eliberează-mă de aici.

Hai, evreule, spune-i şi lui. Interpretează-i visul.

În visul meu, erau trei coşuri de răchită deasupra capului meu.

În coşul cel mai de deasupra, erau tot felul de produse de patiserie pentru faraon.

Şi păsările luau din coş peste capul meu.

- Trei coşuri. Asta înseamnă trei zile. - Da.

Deci, ce se întâmplă în trei zile?

Ce?

Spune.

În trei zile, faraon îi va lua capul de pe umeri

şi îl va trage în ţeapă,

iar păsările vor mânca din carnea lui.

Îmi pare rău.

Domnul meu! Amintiţi-vă promisiunea.

- Cum de-ai ştiut, Iosif? - Interpretarea vine de la Dumnezeu.

Adu-ţi aminte de mine, domnul meu!

Dar de ce trei zile?

Pentru că astăzi este aniversarea de naştere a lui faraon

când sunt finalizate toate judecăţile.

Nu! Nu!

Ce ne facem?

El a spus visul pe care l-a avut tuturor magicienilor şi preoţilor din oraş.

Nişte neghiobi incompetenţi, cu toţii.

Nu l-am văzut niciodată pe faraon în halul ăsta.

Nici n-a mâncat de două zile.

Şi toate astea din cauza unui vis.

Nu subestimaţi puterea viselor.

Unde este Iosif... evreul?

Faraon te aşteaptă.

Domnul meu, eu am aşteptat timp de doi ani.

Am nevoie de înregistrările legate de râul Nil.

Am nevoie să ştiu când a fost ultima dată când inundaţia a depăşit un metru înălţime.

Acum nu e timp să citeşti toate înregistrările.

Nimeni nu-l face pe faraon să aştepte.

Ai înţeles?

Te prosternezi la pământ înaintea lui şi aştepţi până ce faraon ţi se adresează.

- Ştiu. - Şi, aminteşte-ţi...

nimeni nu-l priveşte în faţă pe faraon.

Iosif, e-n joc poziţia mea.

I-am spus lui faraon că tu-i poţi interpreta visul.

Poţi.

Cum te simţi, Iosif?

Dumnezeul meu este cu mine.

Sunt gata.

Ra să ne ajute. Şi Dumnezeu tău.

- Mai aproape. - Vino mai aproape.

În visul meu, stăteam pe malul Nilului...

când, din râu, au ieşit şapte vaci grase şi cu blana lucioasă.

Iar în urma lor au ieşit alte şapte vaci sfrijite şi costelive.

Şi cele şapte vaci sfrijite...

le-au mâncat pe cele şapte vaci grase.

Dar, chiar şi după ce le-au mâncat, au rămas sfrijite...

aşa cum erau de la început.

Şi m-am trezit.

Apoi...

am visat din nou.

Erau şapte spice de cereale... pline şi grozave.

Şi după ele au răsărit şapte spice...

pipernicite şi vătămate.

Iar ele au înghiţit spicele cele bune.

Visele acestea, faraon, sunt una.

Cele şapte vaci grase sunt şapte ani.

Cele şapte vaci sfrijite şi costelive care au urmat...

sunt alţi şapte ani.

Cele şapte spice de cereale sunt şapte ani.

Dumnezeu i-a revelat lui faraon ceea ce se va întâmpla.

Vor fi şapte ani de belşug...

urmaţi de alţi şapte ani de foamete.

Nu va mai rămâne nici urmă de belşug, din cauza foametei care va urma.

Foamete în Egipt? Ridicol.

Nilul se revarsă în fiecare an.

Sclav ignorant! Aşa ceva nu s-ar putea întâmpla.

- Ba s-a întâmplat! - Duceţi-l înapoi la închisoare!

Aşteptaţi.

- De unde ştii asta? - Este scris în înregistrările legate de Nil.

Apropie-te.

Cine te-a învăţat să interpreteze visele?

- Interpretările vin de la Dumnezeu. - Care Dumnezeu?

Noi avem mai mulţi.

Unicul Dumnezeu...

Cel care i-a oferit un răspuns lui faraon.

L-ai ascultat pe Dumnezeul tău,

dar ai studiat înregistrările cu privire la inundaţiile Nilului.

Să caute faraon un bărbat înţelept

şi să-i dea în grijă ţara Egiptului.

Şi să numească faraon supraveghetori peste ţinuturile ţării.

Ei să strângă grânele şi să facă stocuri de hrană în timpul celor şapte ani de belşug,

pentru ca ţara să nu piară.

Unde am putea oare să găsim un alt om ca el?

Atât de inteligent şi de pătrunzător?

Atât de înzestrat cu Spiritul lui Dumnezeu?

Acesta este sigiliul lui faraon.

De azi înainte, îţi dau stăpânire peste toată ţara.

Iar poporul meu va face ceea ce-i porunceşti.

Doar tronul acesta de domnie mă va face să fiu mai presus de tine.

Cei şapte ani au trecut, iar acum era foamete.

Şi Iosif a deschis depozitele de hrană pentru oameni.

Dar în ţara Canaanului

era foamete.

Stăpâne! Oamenii vin din toate părţile!

Mulţi nu mai au bani să-şi plătească alimentele!

Cine are vite să plătească cu vitele, iar cei care au terenuri, cu terenurile.

Am auzit...

că este de mâncare în ţara Egiptului.

Este singura noastră speranţă.

Luaţi banii pe care-i avem şi duceţi-vă acolo.

Cumpăraţi grâne... ca să nu murim.

Nu, Beniamin, nu şi tu.

Tu eşti prea tânăr.

La revedere!

Haide! Mişcaţi-vă!

Mâncare!

Pe-aici!

Iuda!

Nu! Opreşte-te!

Stop!

- Cine sunt aceşti oameni? - Nişte porci de păstori! Cerşetori, stăpâne!

- Nu suntem cerşetori, stăpâne. - Suntem fraţi.

Şi venim din ţara Canaanului ca să cumpărăm alimente.

- Avem bani. - Fraţi? Câţi fraţi?

- Aţi venit aici ca să spionaţi. - Nu e adevărat, domnule.

Suntem oameni cinstiţi.

Doisprezece fii

cu acelaşi tată.

Nu doisprezece...

Eu văd doar zece.

Un frate a murit.

Cel mai mic a rămas cu tatăl nostru. Domnule, îţi jur că...

Sunteţi spioni şi veţi fi puşi la probă. Duceţi-i la închisoare.

Ridicaţi-vă în picioare!

Ascultaţi cuvintele braţului drept al lui faraon...

"Puteţi pleca."

"Şi cumpăraţi alimente ca să le luaţi acasă, pentru familiile voastre."

Toţi, cu excepţia unuia dintre voi.

Care va fi ţinut aici, ca ostatic.

Până când?

Până când veţi dovedi că nu sunteţi spioni.

Dovadă, domnule? Ce dovadă putem oferi?

Trebuie să-l aduceţi pe fratele vostru cel mai mic înaintea mea.

Atunci voi şti că sunteţi oameni cinstiţi.

El.

- Simeon. - Simeon.

Dumnezeu ne pedepseşte pentru ce i-am făcut lui Iosif.

Uite-i că vin!

Naomi! Sara!

Cheamă-i pe copii! S-au întors!

Unde e fratele vostru...

Simeon?

Simeon e în viaţă.

Nu! Nu, nu Beniamin!

Tată, trebuie!

- De dragul lui Simeon. - Nu.

Mai întâi, Iosif, apoi Simeon, iar acum Beniamin.

- Nu, niciodată! - Tată, ascultă-mă.

Mi-i poţi omorî pe cei doi copii ai mei, dacă nu ţi-l aduc pe Beniamin înapoi.

- Nu. - Nu avem de ales.

Mai devreme sau mai târziu, alimentele pe care le-am adus se vor termina.

Va trebui să ne ducem din nou în Egipt, altfel vom muri de foame...

Sămânţa lui Avraam va muri.

Nu va mai fi nimeni să răspundă atunci când Dumnezeul tău va vorbi.

Uitaţi-vă!

Am deschis sacii, şi acolo erau banii tăi.

El este ultimul care mai are sângele Rahelei.

Cu toţii suntem fiii tăi.

Este toată lumea aici?

- Unde-i Neftali? - Vin.

Tată, suntem gata.

Ia-l.

Aşteptaţi!

Luaţi astea! Un pic de balsam şi puţină miere.

Nişte răşină şi nişte migdale.

Daţi-i-le omului aceluia în dar. Iar aici aveţi o sumă dublă de bani.

Trebuie să-i returnaţi banii pe care i-aţi găsit în sacii voştri.

- Poate a fost vreo greşeală. - Nu-ţi fă griji, tată.

Aveţi grijă de el.

Şi întoarceţi-vă curând...

cu Simeon.

Unde ne duci?

- Spune-ne! - Ce-am făcut?

Simeon!

Dacă am fost aduşi aici din cauza banilor, i-am adus înapoi cu noi.

Şi împreună cu mai mulţi bani pentru a cumpăra alimente.

Totul e-n regulă.

Nu vă temeţi.

Lasă-l să mănânce.

Domnul meu...

aceste mici daruri sunt de la tatăl nostru.

Ce face... tatăl vostru? Trăieşte? E sănătos?

E bine, domnul meu.

- El e fratele vostru cel mic? - Da, domnule.

Dumnezeu să-ţi arate bunătate, tinere.

Stăpâne...

Sunt pregătiţi de plecare, stăpâne.

Măgarii au fost încărcaţi

şi aşteaptă afară.

- Le-ai pus banii în saci? - Da, stăpâne.

Aşteaptă.

Pune ăsta în sacul băiatului.

O, Dumnezeule!

Dumnezeul meu!

Fă-mă să-i iert!

- Noi n-am făcut nimic! - Nu e adevărat!

- De ce-am fi furat ceva? - Da, de ce s-o fi făcut?

Suntem nevinovaţi!

De ce aţi făcut asta?

Aţi răspuns cu rău la bine.

Noi nu am furat nimic, măreţule domn.

Şi pocalul meu de argint?

- Unde este? - L-am găsit...

În sacul lui.

Ce-am putea să spunem domnului nostru?

Cum să ne dezvinovăţim noi înşine?

Dacă Dumnezeu ne-a dezvăluit vina, atunci toţi suntem vinovaţi,

meritând să fim sclavii tăi.

Toţi... mai puţin el.

Nu.

Numai el, cel care mi-a furat pocalul, merită să-mi fie sclav.

Restul puteţi să vă întoarceţi la tatăl vostru.

Domnule...

tatăl nostru este bătrân.

Coapsele îi sunt veştejite.

El...

este copilul bătrâneţilor lui.

Fratele lui de drept... a murit.

Domnule...

noi suntem vinovaţi de sângele unuia dintre fraţi.

Ai milă de celălalt.

Domnule...

dacă ne întoarcem la tatăl nostru fără el,

va muri.

I-am garantat cu cuvântul meu.

Domnule...

ia-mă pe mine...

în locul lui.

Ţi-ai da viaţa pentru el?

Da.

Ieşiţi afară!

Lăsaţi-mă singur cu ei.

Am spus să plecaţi!

Iuda...

Ruben...

Simeon...

Neftali...

Eu sunt Iosif.

Iosif!

Fratele vostru!

- Iosif! - Iosif!

Şi tu eşti Beniamin!

Mă bucur pentru tine, Iosif.

Spune fraţilor tăi să se întoarcă în Canaan.

Spune-le să-l aducă pe tatăl vostru

şi familia voastră în Egipt.

Şi eu vă voi da tot ce e mai bun din întreaga ţară.

Traducere, adaptare, sincronizare: okid