Original subtitles

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro

Un gentleman la Moscova - S01E01 „Maestrul circumstanțelor”

Revoluția din 1917 și execuția familiei regale

a schimbat Rusia peste noapte.

În următorii doi ani, leniniștii au reorganizat țara.

Aristocrația țaristă a fost eradicată. Rusia aparținea acum oamenilor ei.

Afară cu vechiul, înăuntru cu noul.

Nu! Vă rog!

Opriți-vă! Vă rog!

Numele?

Alexander Ilyich Rostov.

Adresa?

În ultimii patru ani, am stat

în apartamentul 317 al hotelului Metropol.

De ce?

Casa mea a luat foc.

Ocupația?

Nu-i datoria unui domn să aibă ocupație.

Nu prea estimezi gravitatea situației tale.

Din contră, cred c-o înțeleg perfect.

Ai plecat din Rusia în Paris în primăvara anului 1914?

Da, îmi amintesc pomii înfloriți.

Dar da, a fost primăvară.

Ce ne îngrijorează pe noi, e întoarcerea ta din 1918.

De ce te-ai întors la un an după Revoluție?

Cred că știai ce primire vei avea...

mai ales un nobil ca tine.

Mi-a lipsit clima.

Tu ești autorul poeziei din 1913 intitulată: „Unde-i scopul nostru acum?”

Tu ești autorul?

Da, mie mi s-a atribuit.

Mulți consideră acest poem

un apel la acte revoluționare.

E greu pentru noi să fim la egal

cu-n om ce-a cedat corupției clasei sale sociale

și acum este o amenințare împotriva Rusiei și-al poporului său.

Eu sunt unul din popor.

Ai fost.

E datoria noastră să te punem la zid.

Dar sunt unii seniori din partid

care, datorită poeziei tale,

te socotește unul din eroii cauzei revoluționare.

Așadar, sentința dată de acest comitet,

acum că hotelul Metropol este condus de partid,

te vei întoarce în hotelul de care ești foarte atașat,

unde vei rămâne restul zilelor tale.

Și nu mă înțelege greșit,

dacă vei mai ieși vreodată din acel hotel,

vei fi împușcat.

Domnilor, cred că știu singur drumul.

Mișcă!

MOSCOVA, 1921

În acea zi, contele credea că viața sa se sfârșise,

dar adevărul e că doar ce-a început.

Nu doar pentru el, dar și pentru mine.

Și-n anii ce-au urmat,

contele Alexander Rostov urma să fie totul pentru mine.

- Excelența dvs, nu credeam că... - Mă bucur să te văd, Vasily.

Am camera la apartamentul trei, domnilor.

Luăm liftul sau scările?

Cum putem câștiga pe câmpul de bătălie

dacă nu putem decide dacă luăm liftul sau scările?

Ai fost pe-un câmp de bătălie?

Pe scări atunci.

Se vedem frumos teatrul Bolșoi, nu?

Toate astea-s ale tale?

Cu excepția podelei și-al patului, da.

Ți-am citit poezia.

Tonul tău sugerează că nu ești un mare fan.

Mi-a fost greu să cred

că acele cuvinte au ieșit din gura unui om ca tine.

Ce-nseamnă toate astea?

Am venit să-ți arăt camera ta.

Asta-i camera mea.

Ce-i locul ăsta?

Înaintea revoluției, camerele astea

aparțineau servitorilor oaspeților hotelului.

Măcar are geam.

Și am loc în pat.

Sol diez, cred.

Da. Va fi suficient, mulțumesc.

Circumstanțele nu-ți dau voie să-ți păstrezi bunurile.

Dar îți dau voie să-ți iei câteva chestii personale.

Și restul?

Devin proprietatea oamenilor.

Și să știi că ți-am luat toți banii din seiful hotelului.

Vor asigura mâncarea și cazarea.

Viața pentru tine și cei de teapa ta s-a încheiat în Moscova.

Nu trebuie să părăsești acest hotel.

Dacă vei ieși din hotel...

Te voi aștepta.

Să-mi fie cu iertare.

Nu ți-am reținut numele.

Numele meu nu-i grija ta.

Mulțumesc. Ți-ai făcut îndatoririle

cu o politețe extraordinară, atât cât s-a putut.

Deschizi ușa,

ridici greutățile...

O dată pe săptămână.

Fără să uiți, Alexander.

Elena.

ZIUA 1

Bună seara, Andrey.

Excelență, bună seara.

Nu credeam că veți cina cu noi.

Mi s-a asigurat mâncare și cazare.

Vă conduc spre masa dvs.

Mulțumesc.

Imbecililor.

Un saltimbocca conține carne de vită învelită în prosciutto

Unde-i prosciutto? Unde-i salvia?

N-avem prosciutto, chef, nici salvie.

Atunci asta nu-i saltimbocca!

- Nu, chef. - E o vită gătită simplu.

Scuze, chef, nici vițel nu mai avem.

Normal c-am rămas fără!

Saltimbocca la masa șapte.

Pentru conte.

Pentru conte?

E aici?

- Ce caută aici? - Cred că refuză să fie învins.

Totul a fost gustos, excelență?

Saltimbocca...

cu pui în loc de vițel?

Și-n loc de prosciutto,

șuncă din piept de pui?

În loc de salvie,

și recunosc, mi-a luat ceva timp,

dar cred că-i urzică.

Un om ce știe gusturile se găsește mai rar zilele astea.

Urzică a fost, excelență.

Aveți o boltă palatină desărvârșită.

Bravo, dle.

Bravo.

Excelență.

Nu m-așteptam la dvs.

Yaroslav, pentru tine, aștept cu mare drag.

ZIUA 47

Îmi place mustața ta.

Și mie-mi place părul tău.

Alexander Ilyich?

Tu ești?

Prinț Nikolai, dragul meu prieten, e minunat să...

Doar Nikolai.

Arăți bine.

Cum mai ești?

Vin imediat.

Spune-mi totul.

Ultima dată când te-am văzut cântai Bach

la o petrecere de-a bunicii tale.

Și-acum mai cânt Bach la petreceri.

Vin aici aproape săptămânal.

Mama și sora ta sunt bine?

Sunt în Elveția.

Da, cred c-am auzit.

Încă mai stai în vechiul loc?

Au preluat-o ei.

Dar îmi lasă și mie o cameră.

Măcar suntem sănătoși.

Mai bine plec.

Sigur, scuze că te-am reținut.

Poate bem ceva la bar după cină.

Mi-ar plăcea foarte mult.

Nikolai.

Pot să-ți ia casa și toate camerele.

Dar nu pot lua ceea ce ești.

Credeam că ești în Paris.

De ce naiba te-ai întors în haznaua asta?

S-o pun pe bunica mea pe-un vas spre Anglia.

Audrius, încă o tură la fel?

Desigur, excelență.

Mulțumesc.

Condoleanțe pentru sora ta.

Ce mai căutăm aici?

Când eram tânăr,

nu mult după moartea părinților mei, bunica mea, contesa,

a invitat un băiat din moșia alăturată.

A crezut că o să mă înveselească.

Obolensky era numele său.

M-a bătut la un joc de dame.

N-am acceptat prea bine.

Am plâns, am aruncat cu piesele.

Cred c-am și înjurat puțin.

Mai târziu în acea seară, eu încă eram plin de nervi.

Și mi-a spus așa:

„Nu-i nimic plăcut în a pierde ceva,

iar Obolensky e un băiat insuportabil,

dar Sasha, dragul meu, de ce Doamne iartă-mă

i-ai oferi satisfacție?”

Obolensky...

Nu cumva-i Vladimir Obolensky?

Din Nizhny Obolensky?

Ba da.

Bunica ta avea dreptate, e insuportabil.

A fost.

I-au dat foc în propria-i casă.

Nu se vor opri, Sasha.

Cunosc pe cineva care...

ne poate ajuta cu actele pentru o trecere sigură.

Am putea pleca din țară.

Asta dacă nu suntem recunoscuți pe drum.

Va trebui să scapi de vârfurile mustății.

Lasă, mai bine rămân atunci.

Sasha, cum poți glumi cu asta?

Fiindcă dac-o iau în serios,

aș cădea într-o prăpastie a speranței din care n-aș mai putea ieși.

Ușile n-au gratii.

Odată ieșiți din hotel, putem dispărea.

În est sau vest.

Am putea s-o luăm de la început.

Ca cine? Ca ce?

Contează? Am fi în viață.

Asta-i încă țara mea.

Mulțumesc.

Pentru Rusia.

Pentru Rusia.

Suntem doar noi acum?

Da, ești foarte cuminte.

Scuză-mi întârzierea.

Cum va fi astăzi, excelență?

Ca de obicei, dacă dorești.

Eu am fost la rând.

Vă fac și pe dvs. imediat, dle.

Am fost înaintea lui aici.

Am o programare săptămânală, în fiecare marți la ora 12.

Așa că v-aș ruga să așteptați.

De ce-aș aștepta? De ce să fie tuns înaintea mea?

Cum am explicat...

Are programare săptămânală.

Am fost aici primul.

Se va ocupa de programarea ta curând.

Excelență.

Mulțumesc.

Nu va fi nevoie. Cunosc meniul.

Tu ești oaspetele de la ultimul etaj.

Da, încântat de cunoștință.

Doresc pește cu lămâie.

Doriți și-un pahar de vin la pește?

Poate un Sauternes?

Un Chateau Baudelaire merge mai bine.

Desigur.

Mulțumesc.

Peștele dvs, dle?

Arată minunat. Mulțu...

- Unde-s? - Cine?

- Mustățile tale. - Păi...

- S-au... - E adevărat că ești conte?

- Da. - Ai cunoscut prințese?

Am cunoscut multe prințese.

E greu să fii o prințesă?

Foarte. Mai ales de la glorioasa revoluție.

E bun peștele?

Tu n-ai mâncare?

- La o altă masă? - Nu mi-a plăcut.

Cu complimentele de rigoare.

Cum și-ar petrece ziua o prințesă?

Ca orice tânără.

Dimineața, ar avea lecții.

După aceea și-ar vizita prietenele.

Iar la prânz și-ar mânca legumele.

Tata spune că o prințesă personifică decadența unei ere stinse.

Da, poate unele.

Nu toate, te asigur.

Nu-ți face griji. Tata știe totul despre un tractor,

dar n-are nici cea mai mică idee despre vreo prințesă.

Ai fost în vreun duel?

Nu chiar.

Dar nașul meu a fost secund

și nu doar o dată.

- Secund? - Când doi domni

cad de acord să se dueleze, ambii au câte un secund,

locotenenți ce stabilesc regulile întâlnirii.

Cum adică?

Stabilesc timpul, locul și ce arme vor folosi.

Dacă-s pistoale, câți pași.

Unul din duelurile unde nașul meu a fost secund

a pornit dintr-o dispută ce-a avut loc

chiar în acest hotel, între un amiral și-un prinț

ale căror diferență s-a ciocnit într-o seară pe hol.

Au iubit aceiași femeie?

Nu cred c-a fost implicată vreo femeie.

Mereu e implicată o femeie.

Indiferent de cauză, în acel moment,

hotelul a fost administrat de un individ numit Keffler.

Și se știa că are pereche de pistoale antice ascunse în spatele unui tablou din birou,

ca în cazul unei provocări acceptate,

trăsurile erau chemate

iar indivizii erau duși departe, cu armele-n dotare.

În orele târzii ale nopții?

Într-un loc retras.

Realitatea, din păcate, nu a fost așa romantică.

Directorul hotelului dorește să vorbească cu tine.

Poftim? Pot măcar să-mi termin masa?

Desigur.

Mulțumesc.

Apreciez faptul c-ai venit.

Cu mare drag.

Mi s-a tras atenția

că unii membri din personal,

când ți se adresează,

au continuat cu un limbaj de-o anumită...

amplificare.

Amplificare?

Da, ți-au spus „excelență.”

Da.

Cred că așa e.

Știi, dacă era după mine,

e cât se poate de normal să...

se subînțelege,

dar cu noua...

Distincțiile onorifice erau elegante pe vremuri,

dar pare c-au ajuns să expire.

Schimbarea e datoria timpului, dle Halecki.

Iar domnii se schimbă și ei.

Să știți.

Pot întreba cine v-a atras atenția?

Știi de ce permite acestui hotel să continue să funcționeze,

să servească clientela actuală?

Ca toată lumea să fie supravegheată.

Să găsească cei neloiali partidului.

A fost așa de la revoluție.

O să fie tot mai rău.

Hotelul e un loc periculos.

Mai ales pentru tine.

După cum vezi, Vasily,

sunt în mijlocul unei conversații

cu unul din oaspeți.

Iertați-mă,

dar dacă ați putea veni un moment...

Foarte bine.

Cum propui

să procedăm?

Trebuie să ne deghizăm.

Pot fura două paltoane

de la soldații armatei roșii ce stau la mine acasă.

Umblă cu încredere, nimeni nu ne va băga în seamă.

- Un alt soldat bolșevic. - Da.

Afară, mă asigur că ne așteaptă o mașină,

și de acolo, mergem la gară.

Soldații armatei roșii sunt prin toată Moscova, dar...

actele astea,

pe care le pot procura,

ne-ar putea duce foarte departe.

De acolo, scăpăm de insigna armatei roșii

și mergem 322 de km până-n Minsk...

spre libertatea noastră.

Și lucrurile noastre?

Nu.

Nu putem lua nimic cu noi ce ne-ar da de gol.

Nici măcar pe Elena.

Cât ai nevoie?

Va fi suficient?

Poate mai mulți...

Mulțumesc.

Chiar te vor împușca dacă ieși afară?

Apari și dispari precum un spirit.

- Cum te numești? - Nina Kulikova.

Contele Alexander Ilyich Rostov.

- Unde-i tatăl tău? - Lucrează.

Lucrează mereu.

- Și mama ta? - E moartă.

Îmi pare rău s-aud asta.

Și eu mi-am pierdut ambii părinți când eram de vârsta ta.

Oamenii nu-s pierduți.

Sunt luați de lângă noi.

Micuța Nina,

cum vom supraviețui zilele astea fără sfârșit blocați în acest hotel?

Am găsit o cale de scăpare.

Am o cheie ce deschide toate ușile din hotel.

E important să știi că sunt camere în spatele camerelor

și uși în spatele ușilor.

Haide.

- Unde ne duci? - Vei vedea.

Aici e locul perfect să distrugi mesaje secrete

și scrisori de dragoste interzise.

Ai primit asemenea scrisori, conte?

Categoric.

Și asta nu-i tot.

- Nu cred c-ar trebui să... - Nu mai fi așa fricos.

De aici putem spiona sala de dans.

Haide.

Dacă tragi de mâner, în toată sala de dans va fi întuneric.

Pe aici.

Ea e servitoarea ce obișnuia să-mi schimbe așternuturile.

- Închide ochii. - O cheamă Marina.

În fiecare zi strânge resturi de mâncare,

să-și hrănească băiețelul.

Îl cheamă Yasha.

Astea-s toate cărțile pe care oaspeții le-au lăsat în urmă.

Ăsta-i fotoliul favorit al nașului meu.

Sunt obiecte.

Am amintiri cu toate.

Pe aici.

Hai, am să-ți arăt mai multe.

Haide.

Uite.

Nu știam de acest loc. Ce-s toate astea?

Tata zice că-s lucruri guvernamentale, mai importante și pentru Kremlin.

Hai, să mergem.

Ascunde-te.

Câți trebuie

- să rezolvăm până mâine? - 14 dimineață

- și 12 la prânz. - Doar 12?

Doar atâtea dovezi am strâns.

Dovezi? Ce dovezi vrei?

Dă-mi un om și-i găsesc o crimă.

Încă cinci nume.

Strâng mai mulți oameni, să-i judece.

Pentru ei nu contează dacă s-a comis sau nu crima.

Cu atât mai mult trebuie să plecăm.

Tu trebuie să pleci.

Și repede, cât încă mai ai ocazia.

Ți-am văzut numele pe-o listă.

Am luat actele astăzi.

În câteva săptămâni totul va fi pregătit pentru scăpare.

Nu mai avem atâta timp, poate doar câteva zile.

Ore.

Trebuie să pleci acum.

Dar trebuie să vii cu mine.

Nu pot.

Din același motiv pentru care n-am plecat înainte.

Elena?

Da.

N-are rost să-ți spun asta...

dar ar fi vrut să-ți trăiești viața.

Poate că nu merit.

Dacă te răzgândești...

astea îți vor asigura trecere sigură.

Ești un prieten adevărat.

Dar nu.

Trebuie să pleci. În seara asta.

Voi pleca.

După ce cânt Rachmaninoff pe pământ rusesc pentru ultima dată.

Știi, Nina,

Nikolai Petrov e un adevărat prinț.

Da.

Tatăl său a fost un general faimos, dar lupta n-a fost pentru el.

Marea sa iubire-i muzica.

Și se zice că de la vârsta de trei ani,

a petrecut mai mult timp cu vioara-n mână decât fără ea.

Nikolai.

Nikolai.

Nikolai.

Nikolai.

Prietenul tău a făcut afaceri cu cineva pe care-l urmăream.

Sunt curios de ce-a avut nevoie de două seturi de documente de călătorie.

Ani mai târziu, contele îmi va spune

că ar fi vrut să aibă mai mult curaj să facă mai multe.

Dacă ar fi părăsit hotelul în acea seară,

ar fi murit alături de prietenul său câteva secunde mai târziu.

Iar eu n-aș fi în viață să vă spun această poveste.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro