Original subtitles

ACADEMIA YATES

PASĂREA ALBĂ

AMINTIRI

CURAJ

Îmi pare rău.

Hei.

Buna ziua. Este ocupat aici?

Nu.

- Ești nou, nu? - Da.

Ești liber miercurea?

Eu și prietenii mei am deschis un club și avem nevoie de oameni noi.

Și dacă nu ești un fan al acestui lucru, atunci măcar iti faci câteva idei.

Planificăm o călătorie la Washington pentru un miting pentru drepturile omului.

Bine, voi lua asta în calcul.

- În general, dacă te hotărăști... - Bună.

Tu ești Julian, nu?

Eu sunt Dillon.

Mama mea joacă tenis cu mama ta.

Ea mi-a cerut să am grijă de tine.

In regula.

Ți s-a întâmplat să mergi la Beecher Prep?

Da. În școala primară.

Apoi m-am mutat la Union Tech.

"Uniune"? Te-am bătut la concursuri.

Da, sa întâmplat.

Uite, dacă mama ta întreabă, o sa-i spui, bine?

Și ceva sfaturi pentru viitor.

Aceasta este o masă pentru învinși.

Dacă vrei, stai cu noi mâine.

Bine. Pot fi…

Buna ziua. Cum e noua școală?

VOM FI ACASA PINA LA ORA 22:00

Cine e acolo?

Asta este!

Bunico, nu mă poți speria așa!

Scuză-mă, mon cher. Nu am putut rezista.

Ei bine, vino aici, haide, haide.

Am zburat pina aici de la Paris! Nu ești fericit cu mine?

Ai uitat că vin?

Nu, mi-am amintit, am uitat doar că sosesti astăzi.

Părinții tai au plecat recent. Au un eveniment important astăzi.

Cu colegii tatălui tău.

Da, ca de obicei.

Bine. Atunci am pregatit o masă pentru doi.

Tata mi-a povestit despre expoziția ta de la Metropolitan.

"Retrospectiv".

Ei sugerează că sunt bătrâna, dar in mod politicos.

Bunico.... Am 15 ani.

Asculta.

Ei bine, spune-mi despre tine.

Ce faci la noua ta școală?

Am fost acolo doar o săptămână, așa că încă nu mi-am făcut prieteni.

Deși un tip mi-a vorbit aici...

Arată ca un atlet.

El și prietenii lui nu par să-i deranjeze să vorbeasca cu mine.

Grozav, nu-i așa?

Nu stiu. Poate fi.

Încerc să mă încadrez.

Încă trăiesc așa cum am facut la vechea mea școală.

Ce?

Julian, nu ai părăsit școala veche.

Ai fost expulzat.

Pentru că ai agresat un alt băiat.

Nu contează.

M-a învățat școala veche

că nu e nevoie să-ți scoți gâtul afară.

Nu trebuie să fii bun sau rău,

doar normal.

Aceasta este lecția pe care ai învățat-o?

Să fi normal?

Și ce e în neregulă cu asta?

Nimic.

Asta e tot.

La vârsta ta am vrut și eu să fiu normala, dar...

Dar ce?

Sunt sigur că tatăl tau ți-a povestit ce mi s-a întâmplat

când eram fată.

Puțin.

A spus că nu-ți place să-ți amintești.

Asta este adevărat.

Dar acum, cred că de dragul tău trebuie.

Vezi acel glob de sticlă?

Dă-l aici.

Ști cum se numește orașul din Franța în care am copilărit?

Oberdeen ?

Aubervilliers-au-Bois.

Este situat în Munții Margeride.

Înconjurat de pădurea antică Mernui.

Era întuneric și înfricoșător în această pădure.

Legendele antice spuneau despre lupii uriași,

care scormoneau iarna desişul.

Dar primăvara pădurea a prins viață: frunzele au apărut pe copaci,

iar păsările se întorceau din climă mai caldă.

Și apoi la începutul lunii mai s-a întâmplat o minune.

Zambilele de pădure înfloreau.

A fost o adevărată magie.

A vedea pe viu a fost ca într-un basm.

Și cine a venit?

Aceasta este cea mai fericită amintire a mea din copilărie.

Fructe de pădure.

Picnicuri cu părinții printre flori fabuloase.

Tată, hai să zburăm.

- Din nou? - Numai că acum și mai repede.

Bine atunci.

„Suiți sus”, i-am spus păsării.

Cu doar o bătaie din aripa ei a despicat cerul.

„Ești deșteapta și mândra”, i-am spus păsării.

Mai repede decât o vrabie, mai albă decât o macara.

„Priviți departe”, i-am spus păsării.

Captivitatea nu este înfricoșătoare pentru un suflet liber.

Locuim într-un apartament frumos într-un cartier bun.

Tatăl meu a fost chirurg.

Și mama mea era profesoară de matematică.

Nu eram bogați, dar nici săraci nu puteam fi numiți.

Recunosc, am fost puțin răsfățată.

Deși, desigur, atunci nu mi s-a părut așa.

Hopa!

Aveți grijă, fetelor.

Când viața este la fel de frumoasă ca a mea,

nu observi prea multe.

TOAMNA 1942

Au trecut 2 ani de când Parisul a capitulat în fața Germaniei.

Și în cinstea acestui eveniment, iubitul nostru oraș a fost vizitat

de nimeni altul decât de însuși Herr Hitler.

El se uită la tine.

Haide!

Oh, iată din nou.

Vom fi la subsol.

Daca intreaba cineva de mine,

stau întins acasă cu o răceală.

In regula.

Sunetul s-a îmbunătățit.

Am schimbat rola de prindere.

Buna ziua.

Cum vă place?

Stai, ai o jachetă nouă?

O frumuseţe.

Pare foarte scump!

Și iată-l pe cel șchiop.

Ia-i cârja.

Asa si asa.

Ei bine, sari.

- Da, trebuie să meargă la circ. - Hai, vino!

Până și cârja îi miroase.

Hei, Turto, hai să concurăm?

Sărmanul Turto.

Sunt atât de răi.

Nu este vina lui că tatăl lui l-a infectat cu poliomielita.

Nimeni nu l-a infectat, a avut doar ghinion.

Mama spune că s-a infectat pentru că tatăl său lucrează la sistemul de canalizare.

De aceea miroase așa.

Nici măcar nu-i știam numele.

Cu toții îi spunem Turto.

În franceză înseamnă „crab”.

A primit această poreclă din cauza mersului său.

Să spun adevărul, nu m-am gândit deloc la el.

Apoi m-am gândit doar la ținute,

prieteni

și pasiunea mea secretă.

Desen.

O, hai, o, hai să ne bucurăm de Ziua Fericirii, de Ziua Bucuriei!

Fugi după suferință, le strigă ea cu satisfacție.

Soarta este modul de viață.

Zboară și plictisește-le cu o înțepătură diabolică

Și uită-i pe cei fericiți.

Multumesc Claude, foarte expresiv.

Lamartine este unul dintre reprezentanții romantismului.

A făcut parte dintr-o mișcare care a dat un nou ton poeziei franceze.

Te rog, nu te distra, Sarah.

SARAH + VANCEN

Da, mademoiselle Petitjean.

Această poezie ridică problema înțelegerii timpului.

Vrem să-l controlăm, dar acest lucru este imposibil.

Ei bine, hai să continuăm mâine.

Sarah, poți să stai puțin?

Scuze pentru nota.

Desenul tău este al unei păsări.

Pot să arunc o privire?

Ai arătat asta cuiva?

Doar la părinți.

La vârsta ta,

Mi-a plăcut să scriu.

Poezii, povestiri.

Dar nu le-am arătat nimănui.

M-am gândit că dacă prietenii mei ar afla

sau, Doamne ferește, băieți,

vor râde.

Apoi poezia a fost lotul proscrișilor..

Talentul este ceva de care să fii mândru, Sarah.

Nu renunta la desen.

In regula.

Vorbesti ca tatăl meu.

O voi lua ca pe un compliment.

Realitatea are limitele ei.

Lumea imaginației -

nelimitat.

Ne vedem mâine.

Bună ziua, doamnă Ballou.

Salut Pierre.

Voi lua o chiflă de ciocolată.

Poftim.

Mulțumesc.

Nu este nevoie..

Evreii NU SUNT SERVITI

Ce?

Când?

Astăzi.

Dimineața.

Nu vă faceți griji.

Îmi voi găsi un alt loc de muncă, dar oricum, deja m-am plictisit de facultate.

Cum ai putea?

Nu există nimeni mai buna decât tine.

E complicat, Sarah.

Deloc.

Max, nu.

Ce?

Astăzi a apărut un semn pe ușa brutăriei.

„Evreii nu sunt serviți”.

Cred că vor apărea mai multe astfel de semne în curând.

Ai spus că asta nu se va întâmpla.

Că aceasta nu este o zonă ocupată.

Tot ce este posibil..

M-am înșelat.

E ca o furtună, Sarah.

Trebuie doar să aștepți

până se termină de la sine.

Luna trecută la Paris poliția

a arestat aproape 13.000 de evrei.

Copii de asemenea.

I-au ținut în velodrom

și apoi i-au transportat la Drancy,

într-un lagăr de concentrare. - Max, e suficient.

Politia franceza?

Franta nu mai exista.

Vichy este acum subordonat Germaniei.

O sperii!

Franța inca este tot acolo.

Suntem cetățeni ai acestei țări, avem acte.

Îmi pare rău.

Sarah trebuie să știe ce se întâmplă.

La Lyon, evreii trebuie să poarte stele galbene, ca în zona ocupată.

Doar cei care nu s-au născut aici sunt evrei religioși.

Rose, te auzi măcar pe tine?

Crezi că le pasă unde ne-am născut?

Sau dacă mergem sau nu la sinagogă?

Pentru ei, nu suntem francezi - suntem paraziți care trebuie distruși.

Suficient!

Mamă…

Totul va fi bine, Sarah.

Aceasta este țara noastră și așa va fi mereu.

Spune-i!

Spune-mi că totul va fi bine.

Totul va fi bine.

Fauna sălbatică din Africa este foarte diferită de cea din Franța.

Gazele, hienele trăiesc acolo...

Deci, învață tot ce este scris pe tablă.

Vom continua săptămâna viitoare.

Sarah?

Aștepta.

Doamne, ce face?

Vine spre noi?

Era sub biroul tău.

Credeam că ai scăpat-o.

Mulțumesc.

Vă rog.

Cineva s-a îndrăgostit!

Este prietenul tău?

Ce?

Nu. Mi-a dat ceva înapoi.

Si ce?

Da, deci...

Poate sa?

Nu, nu.

Turto o luă cu ghearele.

Ieronim!

Esti teribil.

Pot sa ma uit?

Ai desenat asta?

M-am plictisit.

Nimic special.

Nu vorbi așa.

Sunt eu?

Frumoasa.

Nu ai de ce să-ți fie rușine, desenezi grozav.

Pentru o femeie evreică.

Aici! El este, ofițer!

Acesta este evreul care ne-a înșelat și ne-a furat banii.

Evreu? Care evreu? Nu sunt evreu.

Amăgitor!

Evreii NU SUNT INSCRIISI

Dă-le acestor oameni banii înapoi, evreu.

Adu bani! Asta este!

NOTIFICARE OFICIALĂ ANUNȚATĂ

Poate asta te va învăța să nu furi de la oameni cinstiți, evreule!

Asta este!

În Franța nu ar trebui să rămână un singur evreu, nici un comunist, nici un singur gaulist.

Este timpul să ne reconstruim țara

pentru ca noi să fim plini de mândrie la fel ca oamenii din Berlin.

Acesta este din Marsilia.

Aaron și Lucy au fost arestați.

Ce?

Dar aceasta este o zonă liberă.

În timpul raidului.

Probabil că au fost deportați într-un lagăr la nord de Compiegne.

Pétain l-a numit pe Darnan șeful poliției naționale.

Un fascist, un aliat al SS-ului lui Hitler, în fruntea poliției!

E timpul, Rose.

Trebuie să plecăm cât putem.

La fel ca rabinul Bernstein și soția lui.

Deci, noi doar..

parasim casa noastra ?

Tot ce avem, tot ce am muncit ?

- Trandafir. - Nu, eu... ştiu.

Doar că nu vreau să plec în grabă.

Vreau să rezolv lucrurile și să-mi iau rămas bun.

Nu ne putem permite asta.

Ştii.

Nimeni nu trebuie să știe.

Foarte frumos, Sarah.

De ce toată lumea ne urăște atât de mult?

Nu toti, Sarah.

Nu uita de asta.

Dar multi.

Asta este adevărat.

Eu cred,

că în fiecare dintre noi există lumină.

Ne permite să vedem sufletele altor oameni.

Dar pentru unii s-au stins luminile.

Au fost înghițiți de întuneric

și ei o văd doar pe ea în ceilalți.

Ne urăsc pentru că nu ne văd.

În timp ce lumina din noi strălucește,

suntem in viata.

Ne pare rău, Sarah.

Știm cât de greu este pentru tine.

Când ar trebui să plecăm?

Cat de curand?

Curând.

Nu mai târziu de săptămâna viitoare.

Dar asta nu este pentru totdeauna.

Promiti?

Noi promitem.

Acum promite-mi ceva.

Continuați să purtați cizme de iarnă la școală.

Ce?

Am așteptat toată iarna să port altele noi.

Te rog, pasăre mică.

Pentru ce?

Pentru că am întrebat.

Amenda?

Rece.

Promiti?

Da.

Mulțumesc.

Noapte bună, Sarah.

Te iubim.

- Bună dimineața, pastor Luke. - Mademoiselle Bloom.

Deci A pătrat

plus B pătrat este egal cu C pătrat.

Conectare.

Mademoiselle Petitjean, pot să spun câteva cuvinte?

Cu siguranță.

Antoine este aici, scoate fetele afară.

Clasă, trebuie să mă îndepărtez pentru câteva minute, așa că stati cuminti.

Sarah, Ruth, veniti cu mine. Haide, pregătește-te.

Și adu-ți haina.

Bine.

Unde?

Îți voi explica totul pe stradă.

Restul - stai aici.

La Aubervilliers-au-Bois a avut loc o arestare de evrei.

Credem că ofițerii germani sunt pe drum spre noi chiar acum.

- Aici? - Partizanii te vor ajuta,

și pe alți copii evrei să se ascundă în pădure.

Sarah, unde e haina ta?

La ora de desen.

Ia-mi șalul.

Asa.

- Mi-e frică. - Şi mie.

Știu, dar totul va fi bine.

Fetelor, grăbiți-vă! Alergati!

Copii, acesta este Antoine.

El va avea grijă de tine.

Dar trebuie să faci cum spune el.

Ai inteles?

Toți trebuie să fiți la fel de tăcuți ca șoarecii și să alergați cât de repede puteți.

Ii poti face fata?

Ce este acolo?

Du-te in curtea vecina!

Grăbiţi-vă!

Dă-mi lista.

Să fugim.

Oh scuze.

Acești copii nu au venit astăzi.

Cineva trebuie să-i fi avertizat.

Profesorii i-au luat.

Sunt încă pe aici pe undeva.

Mulțumesc, tinere.

Profesorii tăi au multe de învățat de la tine.

Gaseste-i!

Copii, întoarceți-vă la clasă.

Depărtați-vă de ferestre și întoarceți-vă la curs acum.

Rapid.

Trăiască omenirea!

Nu-ți fie frică.

Te vom duce la părinții tăi.

Urcă-te într-o dubă.

Pentru numele lui Dumnezeu, dă-i drumul, te implor.

Mincinos murdar. Merită să te omoare chiar acolo.

Nu!!

Nu, sunt doar copii!

Sunt evrei.

Avem o comandă.

Dacă ești sănătos, atunci pleacă acum și nu te mai ocupa de treburile tale.

"Vezi-ti de treaba ta"?

Nu, aceștia... aceștia sunt studenții mei și merg cu ei.

Marie!

Nu este nici un copil aici.

Există 14 nume pe listă.

Dar, am numărat doar 13 copii.

Unul lipsește.

Sarah.

Soldații încă te caută.

Te rog vino cu mine.

Te voi scoate.

Verifica acolo!

Totul este curat acolo!

Îmi pare rău.

Dar acesta este cel mai sigur mod.

Unde suntem?

Tatăl meu mi-a arătat acest loc.

Lucrează de mult în sistemul de canalizare.

Nu... nu-ți fie frică, apa de aici este doar până la genunchi.

Pare.

Aici.

Nu, nu.

Tremuri.

Și mai sunt 6 kilometri până la Dannvilliers.

Ce este în Dannville?

Casa mea.

Dar părinții mei?

Dacă s-a întâmplat ceva rău?

Sunt sigur că totul este în regulă cu ei.

Sarah, nu ne putem opri.

Vezi casa din spatele hambarului?

Aceea este a noastra.

Dar mă tem că nu vei fi în siguranță acolo.

Cuplul de bătrâni de deasupra noastră își bagă nasul peste tot.

Tata crede că sunt informatori.

Nu vă faceți griji.

Hambarul este în siguranță.

Îmi pare rău.

Mouse.

Dacă aș putea să te aduc la mine...

Nimic.

Este adevarat.

Este frumos aici.

Ce este asta?

Ce este acel sunet?

Aceștia sunt lilieci.

Se cuibăresc în căpriori, dar nu te vor atinge.

Există mult fân, te poți ascunde acolo.

Oh, eu însumi. Nu merita.

Sunt mai puternic decât crezi.

O să aducem câțiva baloți de fân și atunci cu siguranță nu vei fi observata.

Rece?

- Mă voi întoarce curând. -Pleci?

Doar să le spun părinților mei despre tine.

Turto.

eu…

Am vrut să spun…

Daca nu tu…

Nimic.

Principalul lucru este că ești aici.

Am o rugaminte.

Da?

Spune-mi pe numele meu, nu după această poreclă.

eu…

Cu siguranță.

Uite, știu că numele tău de familie este Beaumier,

pentru că suntem mereu așezați unul lângă altul.

Dar…

Eu sunt Julien.

Îmi pare rău.

Mulțumesc, Julien.

Ce mai face Julian?

Asculta.

Tatăl tău știa cât de mult însemna acest nume pentru mine.

Ce sa întâmplat mai departe?

I-am cunoscut părinții.

Numele lor erau Vivienne și Jean-Paul.

Vom face tot ce putem pentru a-ți găsi părinții.

Între timp, va trebui să locuiesti aici, bine?

Acesta nu este, desigur, Ritz, dar poate fi confortabil și aici.

Mă poți ajuta, Julien?

Aici.

Încearcă să mănânci.

Și voi aranja un loc de dormit.

Mama, tata, unde esti?

Mi-a fost strict interzis să părăsesc hambarul.

Pentru ca vecinii, cărora le plăcea să-și bage nasul peste tot, să nu afle de mine.

Lafleur.

Nimeni nu trebuia să știe despre existența mea.

Sarah?

eu...

Am adus ceva.

Îmi amintesc că îți place să desenezi.

O clipa.

Mulțumesc, Julien.

Am adus și cărți.

Și teme pentru a nu rămâne în urmă.

Vrei să-ți explic lecția de azi?

Sau nu.

Ești foarte amabil cu mine.

Nu te-am tratat așa.

Și prietenii mei cu atât mai mult.

Cred că am știut mereu că tu...

Nu stiu.

O alta.

Dacă te înșeli?

Mă îndoiesc.

Sunt foarte inteligent.

- Oh, chiar aşa? - Să nu crezi că mă laud, dar...

Nu, nu, desigur că nu.

Vivien și Jean-Paul au făcut tot ce au putut.

Dar zilele s-au transformat în săptămâni și încă nu se știa nimic despre părinții mei.

Am început să pierd noţiunea timpului.

Fiecare zi a fost asemănătoare cu cea anterioară.

A fost un singur lucru care m-a făcut fericita.

Lecțiile cu Julien.

Dacă A și B sunt puncte diferite,

iar A-C plus C-B este egal cu A-B

atunci C se află pe linie?

A-B.

Nu e rău, Bloom.

Apoi rezultă că triunghiul C-A-B este dreptunghic.

Ce este asta?

eu...

M-am gândit că poate vrei să închizi asta.

Pentru ca acest loc să te faca sa te simti mai mult ca acasă.

Mulțumesc.

Îl iubesc pe Charlie Chaplin.

Știu.

Este adevarat?

Ei bine, cine nu-l adoră acum?

Să revenim la lecție.

După un minut.

Mi-ai promis că-mi spui o bârfă. Vă amintiți?

Amintesc.

Lasă-mă să mă gândesc.

Ai avut dreptate în privința lui Jean-Marc, chiar este îndrăgostit de Simone.

I-a spus lui Luke despre asta la lectia de biologie.

Ştiam eu. Ce altceva?

Da, acum...

Yvette și Agnes încă nu își dau seama care dintre ele va cânta la concert.

- Ei bine, desigur. - Încă ar face-o.

Christophe a fost pedepsit pentru că a sforăit în timpul lecției lui Madame Lucienne.

DESPRE! Și în cele din urmă l-au găsit pe cel care a pus sardina pe masa domnului Gillot.

- A fost... - Eugene.

Săptămâna aceea a picat testul lui Gillot.

Și tatăl său lucrează într-o fabrică de conserve.

Impresionant.

Ca doi plus doi.

Apropo de cifre...

Rece.

Ei bine, dacă unghiul A și unghiul B sunt complementare,

- iar unghiul A este de două ori... - Julien.

Mulțumesc din nou.

Sunt bucuros să ajut.

Situația din oraș s-a înrăutățit.

Vincent și unii dintre ceilalți colegi de clasă ai mei,

recrutati de așa-zisa poliție -

au format asociaţii militare create de nazişti.

Li s-au dat arme

și au fost, de asemenea, solicitați să patruleze prin oraș,

și sa raporteze orice comportament suspect.

Datorită ascensiunii grupurilor de rezistență în Franța,

Germania avertizează că toate încercările de a destabiliza situația vor fi înăbușite.

Julien.

Daca te intreaba cineva,

stii ce sa spui.

CULOAREA ALBASTRA

Dar în mediul rural avem avantajul.

Îi știm caracteristicile, pe ce drum să punem o ambuscadă...

Contactul meu din Toulouse spune că vor trimite mai multe echipamente.

Dar numai în câteva zile.

Nu, e prea lung.

Raspunsul meu este nu.

Subteranul este doar pentru cei care sunt gata să moară pentru libertate.

Nu de asta am venit.

Atunci de ce?

Am nevoie de ajutor.

Ești sigur că poți avea încredere în el?

Sigur.

El a spus că prietenul său a avut nevoie de câteva săptămâni, pentru a falsifica documente.

Când sunt gata, Georges te va ajuta să ajungi la mănăstirea din Le Moustier.

O călugăriță te ajută să evadezi de acolo în Elveția.

Elveţia?

Este nevoie de cinci zile pentru a ajunge acolo, pe jos, prin Alpi.

Mulți evrei au fost deja transportați în acest fel.

Nu vei fi singura.

Cred că aici este mai sigur.

Oh, dragă.

Mă tem că nu este cazul.

După victoria de la Orleans

Joan l-a convins pe Charles al șaptelea să-i permită să se alăture armatei...

...ducele de Alençon.

...ducele de Alençon.

Pentru a recâștiga controlul asupra punctelor de pe Loare.

- îi porunci Zhanna unui mic... - Ai fost acolo?

Pe Loara?

In Elvetia.

Nici măcar nu am fost la Paris.

Aș merge cu tine dacă nu ar fi piciorul meu.

Chiar nu ai fost la Paris?

Nu am fost niciodată în afara Dannevilliers, doar la școală.

Ce?

Ce?

Unde te duci?

Sarah?

Bine?

Cum iti place Parisul?

Uh, el...

El este frumos.

Oh, este Piața Stelei în față.

Vezi?

Da?

Julien. Haide, urcă-te la volan.

Hai.

Folosește-ți doar imaginația.

Încercați să vă imaginați...

Arcul de Triumf.

Frumos, 50 de metri înălțime.

Si aici...

Place de la Concorde.

Vezi toate aceste cafenele?

Și magazinele de flori?

Julien?

Vrei să spun da, nu?

Dacă nu încerci, nu vei vedea.

Realitatea are limitele ei.

Pacea imaginației - fără limite.

Încearcă din nou.

Conducem direct pe o stradă confortabilă

în sectorul al șaselea.

Acum să ne întoarcem

pe terasamentul râului Sena.

Vezi Podul Saint-Michel?

Dincolo.

Acum chiar văd.

Da?

- Este adevarat? - Este adevarat.

Și acolo, în stânga, este Notre Dame de Paris.

Este nemaipomenit.

Asta e sigur.

Pot să mărturisesc ceva?

Fac asta de cel puțin trei ori pe săptămână.

Și stai în hambar toată ziua.

Cu grija!

Din cauza ei, nu vom vedea Turnul Eiffel.

Nu! Te rog, îmi doream foarte mult să mă uit la ea.

Rece.

Următoarele 3 săptămâni au fost foarte ciudate.

Timpul a trecut incredibil de încet.

Dar în același timp a zburat foarte, foarte repede.

Poate chiar prea repede.

Vezi leopardul?

Are pete rotunde.

- Da. - Asta pentru că suntem în Africa de Est.

În sud, petele ar fi pătrate.

Tu ai venit cu asta.

Ei bine, nu.

Da, tu.

Stai, Sarah, Sarah, vezi acolo? Turma aia?

Acestea sunt zebre.

Oh, ce frumos.

Si apoi, ce?

Mi-a fost frică să plec în Elveția.

Știam că voi pierde serile în compania lui Julien.

El și cu mine am creat propria noastră lume,

în timp ce întunericul din lumea exterioară devenea din ce în ce mai puternic.

Georges, eu sunt.

Caut acte.

Au pus ceva la cale.

Ce avem noi aici?

Uite.

Să le lăsăm un mesaj.

Asta se întâmplă cu trădătorii.

Să mergem.

Vino repede!

Uraste-i.

Cum îi urăsc.

Îmi pare atât de rău, Julien.

Nu pot să cred că a plecat.

Îți amintești ce ți-am spus despre pasăre?

L-am desenat,

ca să-l ai și tu.

Ea vine la mine în momente dificile.

Și imi dă speranță.

„Suiți sus”, i-am spus păsării.

Cu doar o bătaie din aripa ei a despicat cerul.

„Priviți departe”, i-am spus păsării.

Captivitatea nu este înfricoșătoare pentru un suflet liber.

Mulțumesc.

Planul meu de a scăpa din țară a fost zădărnicit de moartea lui Georges.

Atacul de la cinema a precedat doar o fază mult mai teribilă a ocupației.

Au început crimele.

Atenţie!

Germanii și-au înființat un nou sediu chiar în Dannvilliers.

Jean-Paul!

Acum există o amenințare mult mai serioasă,

decât soţii Lafleur care îşi vâră nasul peste tot.

Naziștii erau peste tot: pe fiecare drum din sat și dincolo.

Nu mai aveam nicio șansă să ajung în Elveția.

Familia Beumier a încercat să-mi facă viața mai suportabilă.

Vivien a gătit pentru mine

mi-a spălat hainele

și m-a împiedicat să mă plictisesc, distrându-mă cu conversații scurte.

Și așa a trecut toată vara.

Și numai Julien, care venea noaptea la mine, m-a împiedicat să-mi pierd mințile.

Hambarul a devenit universul meu.

Și Julien este centrul său.

- Rahat. - Da.

Am fost uniți de ceva foarte important.

Amândoi știam cât de mult puteau urî oamenii.

Și cât de mult curaj este nevoie pentru a rămâne amabil.

Pentru că atunci când bunătatea cuiva te poate costa viața,

devine aproape un miracol.

Aceasta este lumina în întuneric

despre care vorbea tata.

Julien a devenit mai mult decât un salvator pentru mine.

Chiar mai mult decât un prieten.

El a devenit lumina mea.

Vă așteaptă o călătorie specială, domnișoară Bloom.

Grozav.

Unde mergem?

Vei vedea.

Închide ochii, bine?

Vrei să mergi la New York astăzi?

Ce?

Cu siguranță.

Ei bine, atunci deschide ochii.

Julien!

Este uimitor.

Uită-te la teatre.

Ce este asta?

Acesta este Empire State Building.

Turto.

Nu te speli deloc? Credeam că crabii iubesc apa.

Domnule Beaumier.

Vino în biroul meu.

Am vorbit cu profesorii

și am decis să te transfere la o clasă superioară de matematică.

Vei studia cu liceeni.

Dar cred că vor trebui să te ajungă din urmă.

Mulțumesc.

Mulțumesc, Julien.

Puține lucruri îmi aduc bucurie într-un moment ca acesta.

Te poți întoarce la clasă.

La revedere.

Ai ajuns devreme.

Totul e bine?

Albumul meu!

Am fost la pastorul Luke și am văzut-o pe raft.

Mulțumesc!

Am fost atât de prost.

Da, exact, vă spun.

Ce s-a întâmplat?

Ascunde-te. Și nu te arăta pentru nimic.

Mai repede!

Turto?

Hei Turto.

Ce se întâmplă?

Ce faci aici?

Tocmai repar mașina tatălui meu.

Am văzut că ai scos ceva din biroul pastorului.

Ce?

Nici măcar să nu te gândești să negi.

Am uitat cartea acolo. Şi ce dacă?

Da, desigur.

Îți jur că e acasă, îți pot arăta.

- Și apoi m-am dus să o repar... - Minți.

Te rog, nu.

-Ce ai furat de la pastorul Luke? - Nimic, doar mi-am luat cartea.

Crezi că ești cel mai deștept, nu?

- Nu. - Ești doar o neînființare.

Un infirm inutil. Știi ce le fac naziștii unor oameni ca tine?

Ştii?

Ei sunt distruși, la fel ca evreii.

Voi face un serviciu întregii omeniri,

punând capăt existenței tale mizerabile.

Cred că și-a învățat lecția, Vincent.

Taci, nu am terminat!

Unde cauți, ciudatule?

Trăiască omenirea.

Ce ai spus?

Ce?

Ce fel de creaturi sunt acestea?

Liliecii! Du-te de aici!

Mi-a fost atât de frică pentru tine...

Întoarce-te.... Se pot întoarce din nou.

Nu, au dispărut, sunt în spatele nostru.

Am zis să te întorci!

- Ce? - Esti surd? Misca!

- Am vrut doar... - Nu-mi pasă ce ai vrut.

Lumea nu se învârte în jurul tău!

Știi ce se va întâmpla dacă te vor găsi?

Ştii? Îmi vor aresta părinții.

Îi execută, înțelegi asta?!

- Nu m-am gândit... - Desigur, nu te-ai gândit.

Te gândești doar la tine.

Încă ești aceeași fată răsfățată

care a studiat cu mine timp de 5 ani și nici măcar nu știa numele meu.

Vă rog.

Desigur.

Îmi pare rău.

Dsigur.

Julien.

Urcă-te înapoi, Sarah.

Desigur.

Nu a mai venit de câteva zile.

Dă-i ceva timp.

Era atât de supărat...

Nu este mai puțin supărat pe sine.

Dar nu ar fi trebuit să-ți ia albumul în primul rând.

A fost un mare risc pentru noi toți.

A fost de dragul meu.

Ei bine, în vremuri întunecate

Astfel de gesturi mici nu ne permit să uităm de umanitate.

Trăiască omenirea.

Trăiască omenirea.

A trecut o săptămână, apoi alta.

Dar Julien tot nu a venit.

Introduceți acul în buclă,

ridicați firul și trageți-l afară.

Și repetă.

Functioneaza.

- Hai să vorbim despre... - Nu merită.

Rece.

nu e placut...

Urăsc că m-ai văzut așa.

- Cum ? - Un slab.

- Un slăbit patetic, neajutorat. - Julien...

E greu de crezut, dar am fost rapid.

Înainte de poliomielita, eram cel mai rapid alergător din clasa mea.

Îmi amintesc încă cum a fost să alerg.

- A fi puternic. - Ești puternic.

Asta este adevărat.

Și tu ești curajos.

Ești mai curajos decât oricine pe care il cunosc.

Pentru că merg cu cârja?

A merge cu ea nu este curaj, ci necesitate.

Nu vorbesc despre asta.

Putem închide acest subiect?

M-am gândit la cuvintele tale.

- Că sunt egoist. „Mi-am pierdut cumpătul și nu ar fi trebuit să spun asta.”

Dar e adevărat.

Știi, dacă tu ai fi cel în necaz, cu greu te-aș ajuta.

- Mă îndoiesc. - Asta este adevărat.

Și îmi pare rău.

Dar totuși ai încercat să mă salvezi.

Am fi putut fi uciși din cauza mea.

Mai probabil.

Dar ai fost curajos.

Doar recunoaște-o.

Rece.

Mulțumesc.

Asa e mai bine.

Ei bine, să revenim la joc?

Da.

Mai este ceva.

Ce?

Bellot.

Uite cine a câștigat în cele din urmă.

Nu te flata.

A venit iarna,

și odată cu ea a venit și schimbarea.

Au sosit tot mai mulți soldați.

Drumurile principale au devenit și mai periculoase.

Prin urmare, Julien a început să ia drumul lung către școală.

Au fost și alte schimbări.

Și apoi, destul de neașteptat, a venit din nou primăvara.

Nu mi-am putut învălui capul în jurul ei,

că mă ascundeam de peste un an.

La mulţi ani!

La mulți ani, Sarah noastră!

La mulţi ani.

Am uitat că ai fost aici astăzi.

La mulți ani, dragă.

Este cu adevărat ciocolată?

Vivien economisise bonuri de mâncare de luni de zile.

Pune-ți o dorință.

Mulțumesc.

E frumoasă.

Ei bine, hai să mâncăm prăjitură.

Cum ai trecut de Lafleur?

Ne-am cam zbuciumat.

Dumnezeu sa ne ierte.

Mi s-a scos recent un dinte.

Doctorul mi-a prescris un medicament pentru durere.

A mai rămas ceva.

Dimineața, mama a amestecat-o în laptele Lafleurs.

Sforăitul lor se auzea chiar și printre noi.

Cineva a spus că va fi dans.

De la sine.

Doamnă.

Nu am mai dansat de mult, nu?

Domnule?

Multumesc pentru cadou.

- Este o pasăre. - Am observat.

Radio Londra își întrerupe emisiunea pentru un comunicat de presă urgent.

Aliații au spart apărarea germană și au eliberat Monte Cassino.

Prima divizie de parașute a fost învinsă,

ceea ce a permis Aliaţilor să lanseze un atac asupra Romei.

Și apoi Franța!

Asta înseamnă că războiul se va încheia în curând.

Sarah.

Ce faci aici?

E de mult trecut de miezul nopții.

Mai am un cadou.

Mers pe jos?

Totul e bine?

Da.

pur si simplu nu am iesit inca...

Să mergem.

Nu am fost niciodată noaptea în pădurea aceea.

Și nu m-aș duce niciodată din cauza legendelor despre lupii uriași.

Dar în noaptea aceea

Nu mi-a fost frică.

Mernui.

La mulți ani.

eu…

Vreau să spun ceva, iar dacă nu o fac acum, nu voi putea.

În întregime,

dacă războiul se termină cu adevărat curând,

când se întâmplă asta,

știi că în viitor, pe care îl văd pentru mine,

eu…

Ei bine, și eu te văd, așa că ai vrea...

Da.

Dar încă nu am pus întrebarea.

Stiu răspunsul.

Da.

E timpul pentru tine.

În curând sosește zorile.

Da.

Oh, am ceva pentru tine.

Serios?

Da.

ți-am lăsat un mesaj.

Este la mijloc.

Ne vedem mâine.

Trăiască omenirea.

Îmi era frică de noapte.

Dar acum a devenit pentru mine un moment în care ascult sufletul lumii.

Noaptea îmi dezvăluie secretele ei iar și iar,

parca ar canta:

— Îl iubești pe Julien.

— Îl iubești pe Julien.

„Da”, răspund, „știu.

Îl iubesc pe Julien."

Asta este adevărat.

L-am iubit.

Nu am avut curajul să o spun în noaptea aceea.

Dar am decis că în noaptea următoare o voi face.

Și poate atunci îmi va răspunde că și el mă iubește.

Te iubesc Sarah Bloom!

Julien.

Vei întârzia la școală.

Bună dimineața mamă.

Cineva este bine dispus.

Şi ce dacă? Soarele strălucește, zambilele înfloresc.

Zambile?

Ne vedem diseară, mamă.

Nu știu de ce Julien a decis să meargă la școală pe drumul principal în acea dimineață.

Poate că a simțit un val de curaj.

Sau poate avea ceva complet diferit în minte.

Totul e bine.

Ceva ciudat mai jos.

Trebuie să-l verifici.

Hei, tu! Infirm!

Documentele.

Doar mă duc la școală, Ecole Lafayette.

Te luăm noi.

Stai, geanta mea!

Haide, mișcă-te. Totul înăuntru.

Dar ei mă așteaptă...

Urca.

Jean-Paul.

Fiul tău, Julien...

Ce? Ce s-a întâmplat?

Poliția l-a luat.

Sarah, nu?

Evreu dispărut.

Nici să nu te gândești la asta!

Acolo ai fost în tot acest timp, în hambarul lui Tourto.

Numele lui este Julien.

Ridicați mâna !

Nu misca.

întoarce-te.

Am spus ceva!

Esti un las.

Stai!

Unde te duci?

- Verifică. - De ce am fost opriți?

Vivien? Jean-Paul?

Vivien? Jean-Paul?

Stai unde ești.

Nu te mișca sau voi trage.

Bine, dar te rog...

Ce faci aici?

Sunt prietenul lui Julien Beaumier.

Ce ai nevoie de la noi?

Nimic, doar o caut pe Vivien.

Vă rog.

Nu mă face să trag.

Stai aici.

Sarah?

Rabinul Bernstein?

Bernstein, o cunoști?

Aceasta este Sarah Bloom.

Familia ei locuia nu departe de noi.

Nu înțeleg.

LaFleur, te rog pune pistolul deoparte.

Sarah, ce cauți aici?

Soții Beaumier m-au ascuns în hambarul lor.

Erau siguri că sunteți informatori.

Sarah, familia Lafleur ne ascund în podul lor de aproape 2 ani.

Astăzi „Armata Evreiască” ne va ajuta să evadăm din țară.

Vino cu noi.

Nu pot, trebuie să o găsesc pe Vivien.

Julien a fost arestat.

Ţi-am spus.

Nu au fost arestări astăzi.

Ne minți!

Nu, nu, este doar îngrijorat. El…

Îmi pare rău.

Să mergem.

Doamnă! Doamnă.

Îl cunosc pe fiul tău.

A fost luat în această dimineață.

L-au dus cu un camion împreună cu pacienții de la spital.

Ei sunt duși într-un lagăr de prizonieri de război din munți.

El încă mai poate fi salvat.

Pentru un pret bun.

Baiat sarac.

Bernstein, petrece ceva timp cu noi.

Șoferul așteaptă deja.

Vom avea grijă de fată până sosește Beumier.

Succes, bătrâne.

Scrie-ne când te vei afla în Ierusalim.

Dumnezeu nu va uita bunătatea ta.

Sunt Vivien!

Vivien!

Sarah!

- Vivien! - Ce ești tu...

Soții Lafleur au ascuns familia Bernstein timp de 2 ani.

Grăbește-te, hai să mergem.

Câți bani sunt necesari?

Mult mai mult decât avem noi.

Să mergem în mașina mea.

Sarah, ar fi bine să te ascunzi în podul nostru.

Mergem.

Toată lumea afară! La iesire!

Haideti!

A mers! Hai, plin de viață!

- La ieșire! - Ce se întâmplă?

Drumul este închis, vei continua pe jos.

În același timp, intră în tufișuri.

Ieși! A mers.

- Ieșiți toată lumea! - Hai, mișcă-te!

- Repede, toți, plecați, repede! - Mai repede. Du-te.

Totul este pe margine.

A mers.

Haide, mișcă-te.

Eu vă întreb!

Stiti unde este fiul meu ?.

Vă rog.

Toți au fost duși în pădure.

Nu.

Nu.

Cere!

Te rog, am bani.

Pentru eliberarea lui.

Să mergem.

„Suiți sus”, i-am spus păsării.

Cu o bataie rapidă a aripii tăi tăii cerul.

Mișcare.

- Ești deștept... - Ești deștept și mândru.

„Și mândra”, i-am spus păsării. - I-am spus pasării.

-Macara albă, -Macara albă,

- Mai repede decât o vrabie. - Mai repede decât o vrabie.

Să fugim!

Ei fug!

Nu! Nu!

Nu!

Probleme groaznice.

Nu!

Julien!

- Vivien! - Urcă-te în mașină acum!

Scoate-o de aici sau o împușc!

Nu Nu NU NU! Nu vă rog.

Nu este nevoie.

Cere.

Vivien.

Urcă în mașină.

Nu este nevoie. Plecăm.

Haide, repede.

De îndată ce soldații au plecat,

Soții Beaumier s-au întors în pădure.

L-au căutat pe Julien toată noaptea

si apoi inca cateva zile.

Julien!

Nu și-au pierdut speranța că poate

Julien a reușit să scape.

Dar, în adâncul sufletului, ei știau adevărul.

Și totuși, în ciuda durerii cumplite,

au avut grijă de mine.

Am locuit cu ei până la sfârșitul războiului.

În secret, desigur.

Dar nu mai este în hambar.

Nu mai puteam fi acolo.

Predarea forțelor de ocupație germane.

În august, ocupația nazistă s-a încheiat în sfârșit.

Germanii au fost expulzați din Franța.

Și când trupele aliate s-au adunat lângă Arcul de Triumf,

toată lumea s-a bucurat.

Am continuat să trăiesc cu Beaumier,

care a devenit familia mea.

M-am bucurat să mă întorc la școală.

Dar nu mai era la fel ca înainte.

Săptămânile au trecut în neclaritate.

Nu mă puteam opri să mă gândesc la ceea ce am trăit.

Și despre ce sa întâmplat cu Julien.

Și apoi într-o zi, când era începutul lunii noiembrie,

L-am văzut pe tata.

El s-a intors.

A spus că continuă să-și caute mama.

S-a dovedit că el și un alt medic au scăpat de raid ascunzându-se în morgă.

L-am prezentat lui Beumier.

Nu se putea opri să le mulțumească.

În acea seară tatăl meu m-a luat deoparte.

Am simțit că ar fi vorba despre mama mea.

Sarah.

A încercat să-mi ascundă adevărul

dar mi-am dat seama că nu mai poate.

El a spus că în ziua în care a avut loc raidul,

- Mama a fost arestată. - Tu !

A fost trimisă cu trenul la Drancy.

Și de acolo - la lagărul de concentrare de la Auschwitz.

Tata nu știa cât timp a stat acolo.

Doar că acolo și-a întâlnit moartea.

Cred că o parte din mine știa că mama nu a reușit.

Întotdeauna am simțit prezența ei când am văzut o pasăre albă.

Ea mi-a dat speranță în cele mai întunecate vremuri.

De ceva vreme, eu și tatăl meu am locuit cu Beaumier.

Și apoi și-a găsit un loc de muncă într-un spital din Paris,

orașul care a devenit noua mea casă.

Vei fi mereu ca o fiică pentru mine.

Te iubesc.

Am vizitat familia Beumier

de-a lungul vieții.

Și când m-am căsătorit cu bunicul tău,

eram impreuna cu tata,

care m-a condus la altar.

Multe în viață sunt uitate.

Dar bunătatea nu poate fi uitată.

La fel ca dragostea

ea rămâne în memorie pentru totdeauna.

FAMILIA BEAUMIER

Și bănuiesc că aici, mon cher, se termină povestea mea.

Te-am suparat?

Da, dar din motive întemeiate.

Și înțelegi de ce am decis să-ți spun despre asta acum, Julian?

Mă duc să iau o altă băutură.

Oh! Mercy, mon cher.

Este cunoscută pentru lucrările sale influente,

care sunt expuse în muzeele din întreaga lume.

NICIODATA

Si astazi

suntem onorați să vă prezentăm

principalele sale lucrări ca parte a seriei noastre de expoziții,

dedicat activismului în artă.

Lasă-mă să te prezint -

una și doar una-

Sarah Blum!

Să aveţi o zi bună. Multumesc ca ati venit.

Buna ziua! Mulțumesc.

Bonjour, mez-ami.

Este o onoare să fiu aici astăzi.

Am ținut discursuri similare de multe ori înainte, spunându-mi povestea.

Dar pentru cea mai mare parte a vieții mele, mi-am lăsat creativitatea să vorbească pentru mine.

Cred că de aceea am devenit artista.

Pentru a zbura departe de durerea pe care trebuia să o știu.

Dar aseară vorbeam cu nepotul meu adolescent

și mi-am dat seama de ceva.

Am inteles,

că nu mai vreau să zbor.

Viața mea a fost departe de a fi normală.

Ura nu este normală.

Cruzimea nu este în regulă.

Îmi pare rău.

Dragostea este normală.

Bunătatea este în regulă.

Dar doar să știi despre asta nu este suficient.

Dragostea și bunătatea trebuie împărtășite.

Ar trebui să facă parte din viață.

Asculta…

Buna ziua.

Am vrut să-mi cer scuze pentru ziua de ieri.

Nu a fost frumos.

Puțin.

Dar nu sunt jignit.

- Apropo, numele meu este Julian. - Eu sunt Ramya.

Uneori chiar și cele mai mici acțiuni

pot schimba totul.

Deci, vrei să vii cu noi la Washington?

Da. Da.

Un om înțelept, Martin Luther King, a spus odată...

„Întunericul nu poate alunga întunericul.

Doar lumina poate face asta.”

Tatăl meu era de aceeași părere.

Trebuie să ne întoarcem cu toții către lumina din noi,

pentru a pune capăt nedreptăților de astăzi.

La urma urmei, abia atunci vom fi siguri că întunericul,

lăsat în trecut nu va mai veni niciodată.

Și care sunt acelea...

Și că cei care și-au dat viața în lupta pentru lumină,

a făcut-o pentru un viitor mai bun.

Trăiască omenirea!

Trăiască omenirea!

Trăiască omenirea!

Trăiască omenirea!

Trăiască omenirea!

RETROSPECTIV