Original subtitles

- Ce scrie în scrisoare ? - Credeam că Maiestatea Sa a...

Spune-mi ce scrie în scrisoare, lord Hertford !

Regina Catherine e acuzată că a dus o viaţă de desfrâu

înainte de a se căsători cu Maiestatea Voastră,

pe când locuia la ducesa de Norfolk.

Acolo erau doi bărbaţi. Un profesor de muzică, Henry Manox,

şi un gentleman pe nume Francis Dereham.

Iar modul ei de viaţă nu era un secret, ba chiar mulţi îl cunoşteau.

Cine a scris scrisoarea ?

Oricine ar fi scris-o spune că a făcut asta

fiindcă nu a avut curajul să v-o spună în faţă.

- E un fals ! - Da, Maiestate.

Acuzaţiile aduse în scrisoare sunt rău intenţionate.

Se publică multe calomnii despre persoane cunoscute.

Dar, oricum, te însărcinez să cercetezi în amănunt.

Nu conteni până nu ai ajuns la capătul firului.

Între timp, regina va rămâne închisă în apartamentele sale,

având-o alături doar pe lady Rochford, până ce se va dovedi fără de pată.

- Milord... - Maiestate !

Cealaltă mână !

- Sergent ? Ce-i asta ? - Sunteţi reţinută în apartamentele dv.

Veţi rămâne doar cu lady Rochford cât timp doreşte regele.

Te rog, Catherine ! Nu-i lăsa să mă ia !

De ce trebuie să stau aici ? Te rog, spune-mi ! Nu înţeleg.

De acum înainte, această uşă va fi păzită.

Te rog !

- Francis Dereham, eşti arestat ? - Pentru ce ?

Am întrebat pentru ce ?

Vreau să te întreb câte ceva despre ce s-a întâmplat la Lambeth,

între Catherine Howard, cum era pe atunci, şi doi bărbaţi:

Henry Manox şi Francis Dereham.

Ştii despre ce vorbesc, nu-i aşa ?

Nu trebuie să te temi, domniţă Bulmer.

Nu vei păţi nimic atâta timp cât spui adevărul.

- E limpede ? - Da, dle.

Înţeleg că acest bărbat, Henry Manox, era profesor de muzică.

L-ai văzut sau l-ai auzit să fie intim cu Catherine Howard ?

Da, dle. Mi-a spus că e îndrăgostit de ea.

I-am spus că dacă lady de Norfolk ar fi ştiut despre dragostea lor,

l-ar fi alungat, fiindcă ea e din familie nobilă.

Iar dacă te căsătoreşti cu ea, ceva din sângele ei te va ucide.

Şi ce a zis Manox ?

A zis: "Fii pe pace, femeie !"

"Planurile mele sunt necinstite. Nu cred că nu-mi voi atinge scopul."

Ea i-a promis fecioria, deşi ştia că ar fi dureros,

ştiind că, după aceea, se va purta frumos cu ea.

- Şi i-a furat fecioria ? - Nu, ea a început să se vadă cu altul.

Şi acela era cumva Francis Dereham ?

Da, milord.

Ai cunoscut-o pe Catherine Howard când avea 14 sau 15 ani ?

Da, dle.

Ai cunoscut-o în intimitate ?

Am jucat nişte jocuri. Am pretins a fi soţ şi soţie.

- O amuza. - Aţi avut relaţii carnale ?

Ar trebui să ştii că am vorbit cu unele dintre domnişoarele

care obişnuiau să doarmă în acelaşi dormitor.

Zic că v-aţi strecurat în patul reginei poate mai mult de 100 de nopţi.

- Pe atunci nu era regină. - Să mai întreb o dată...

Aţi avut relaţii carnale cu Catherine Howard ?

Nu cred c-ai fost întru totul sincer cu mine, dle Dereham.

Am vrut să-ţi arăt ce le facem oamenilor care sunt nesinceri.

- Care nu spun adevărul. - O să vă spun adevărul !

Anumite acuzaţii i-au fost aduse reginei.

- Ce fel de acuzaţii ? - Că a fost o femeie uşoară, imorală...

Cu anumiţi bărbaţi... Înainte de a veni la Curte.

Nu cred să fie adevărat. Dar trebuie să cunosc toate faptele.

De vreme ce ancheta e în desfăşurare, ai grijă cu cine vorbeşti !

Nu vreau să se işte vreun scandal în privinţa ei.

Am înţeles.

Am mână bună.

Ce ştiu ei ? De ce am fost închisă aşa ?

Nu ştiu.

Cineva le-a spus ceva ! Cine ?

Ce le-a spus ?

De ce plângi aşa ? Nu te priveşte pe tine !

Trebuie să vorbesc cu el !

Trebuie să-i vorbesc regelui !

Va înţelege.

Avem dovezi. Catherine Howard ţi-a dăruit un lanţ de aur şi o bonetă.

De ce ţi-a făcut asemenea daruri ?

- Fiindcă mă iubea. - Te iubea ?!

Da, milord.

Mi-a spus: "Crede-mă, te iubesc din adâncul sufletului."

A promis că nu se va căsători cu nimeni în afară de mine.

- Deci eraţi logodiţi ? - Da, dle.

Ne înţeleseserăm că ne vom căsători.

De-asta...

- De-asta aţi avut relaţii carnale ? - Da, dle.

Nu consideram că facem ceva greşit.

- Erau promisiuni în faţa Domnului. - Atunci, de ce n-ai luat-o de soaţă ?

Am plecat o vreme din Lambeth, m-am dus în Irlanda.

Când m-am întors, Catherine era deja la Curte.

Regina te-a angajat de curând. Pe ce motive ?

Ducesa a fost atât de bună, încât mi-a lăudat priceperea.

Ai recunoscut c-ai avut relaţii carnale cu regina înainte de nunta cu regele.

- Dar aţi avut relaţii şi după aceea ? - Nu, dle ! Pe onoarea mea !

Pe onoarea d-tale, dle Dereham ?

Milady ! Excelenţa Sa e aici.

- Eustace ! Te rog, ia loc ! - Mulţumesc. Sunteţi prea bună.

Trebuia să vă vorbesc. Circulă multe zvonuri la Curte.

Şi se pare că regina a fost reţinută în apartamentele ei.

- De ce ? - Nu se ştie.

- Poate comportament necuviincios. - Ştiam eu !

Ştiam că e o tânără uşuratică, înclinată doar spre plăcere.

Trist e că familia Howard e o importantă familie catolică.

Trist e că această Catherine Howard n-a fost niciodată o bună catolică,

nici măcar o soţie bună.

Cu atât mai puţin o regină !

Ce ai aflat ?

Catherine Howard a fost o tânără uşuratică.

Sigur ştiai asta !

Mi s-a spus că educaţia ei a fost una neconvenţională.

Nu ştiam cât de neconvenţională.

N-am bănuit că, la 14 ani, făcea sex cu doi bărbaţi mai în vârstă.

Ai întâlnit-o ! Ai văzut ce privire are !

- N-a fost niciodată inocentă. - Dar cine este inocent, draga mea ?

Ce a mărturisit Dereham ?

Doar că s-a culcat cu regina înainte de căsătoria acesteia.

- Îl crezi ? - Nu ştiu. O să întreb din nou.

Bărbate, trebuie să ai grijă. Dacă-ţi aduci aminte,

ai fost printre cei care i-au oferit-o pe Catherine Howard regelui.

Tocmai de-asta trebuie să fiu mai dur cu ea decât oricine altcineva.

De vreme ce am fost cel mai înşelat.

Mă duc la culcare. Am treabă mâine-dimineaţă.

- Noapte bună ! - Noapte bună, frate !

Deci...

Cum să-l botezăm pe copilul tău, Thomas ?

Sir Edward, poţi să-mi spui ce se întâmplă ? Te implor !

- Te rog ! - Mi-e interzis să vă vorbesc.

- Nu ! Trebuie să-mi vorbeşti ! - Doamnă, nu pot ! Pe viaţa mea !

Cât de puţin ! De ce sunt închisă aici ?

Ce s-a spus despre mine ?

L-au dus pe Dereham în turn.

Şi pe câteva dintre fetele care au servit-o pe ducesă.

- Doamne ! - E tot ce ştiu.

Acum, va trebui să mă iertaţi. Nu pot spune mai multe.

Maiestatea Sa, regele !

Alteţă...

Maiestate, lordul Hertford şi alţi consilieri

au făcut cercetări amănunţite legate de comportamentul reginei.

- Şi ? - Maiestate...

Trebuie să vă spun că, în urma investigaţiilor preliminare,

credem că acuzaţiile aduse au o bază reală.

Regina s-a bucurat de atenţia profesorului ei de muzică, Henry Manox,

pe vremea când locuia la ducesa de Norfolk.

Manox jură că regina nu i s-a dăruit niciodată,

ci că aceasta şi-a dăruit fecioria unui bărbat pe nume Francis Dereham.

Există dovezi că cei doi au petrecut multe nopţi împreună. Dezbrăcaţi.

Dereham susţine că a fost logodit cu regina,

că nu a greşit având relaţii carnale cu ea

şi că relaţia lor s-a terminat când el a plecat în Irlanda,

iar regina, la Curtea Maiestăţii Voastre.

Din nefericire...

Regina Catherine l-a angajat pe acelaşi Dereham,

în timpul călătoriei Maiestăţii Sale,

numindu-l secretar personal şi aprod.

Trebuie să vă spun că v-a trădat cu gândul

şi, dacă ar fi avut ocazia, v-ar fi trădat şi cu fapta.

- Milady... - Sir Thomas ?

Ce este ?

Doamnă, am venit să vă spun că, pentru ofensele aduse regelui,

v-au fost luate toate bunurile.

Toate cuferele Domniei Voastre vor fi sigilate şi puse sub pază.

De asemenea, voi lua bijuteriile, pentru a le înapoia Maiestăţii Sale.

Te rog, Sir Thomas ! Unde e regele ? Trebuie să-l văd !

Regele şi consiliul său au poruncit ca, pentru ofensele aduse,

să pierdeţi titlul de Regină şi să fiţi cunoscută drept Catherine Howard.

Veţi fi dusă la mănăstirea Syon, aflându-vă la dispoziţia regelui.

Unde e regele ? Trebuie să-i vorbesc !

Trebuie să-i vorbesc ! Apoi, totul va fi bine.

Nu înţelegi ? Totul va fi bine.

Maiestatea Sa e la capelă. Dar mă tem că nu vă va vorbi.

Lady Catherine ! Opriţi-o ! Gărzi !

Catherine Howard ! Stai ! Eşti arestată.

Opreşte-te !

Maiestate ! Trebuie să vă vorbesc ! Vă rog, Maiestate !

Vă rog, sunt eu, Catherine !

Henric, te rog ! Nu ! Maiestate ! Nu, te rog !

Henric ! Nu, te rog !

Risley !

- Maiestate... - Adu-l pe episcopul Gardiner !

- Trebuie să-i vorbesc. - Da, Maiestate.

De ce faceţi asta ? V-am spus tot ce ştiu !

Mâinile lui, dragii mei...

Ce-o să-mi faceţi ? Nu !

Excelenţă...

Trebuie să vă previn că sărmana creatură,

de când a venit aici, a suferit atât de tare,

cum n-am mai văzut pe nimeni alta.

Uneori, atât de tare,

încât a trebuit să iau orice obiect care i-ar fi putut face rău.

Lady Catherine !

Lady Catherine ! Episcopul Gardiner a venit să te vadă.

Lady Catherine ?

Lady Catherine, nu plânge,

pentru că am venit cu o scrisoare de la Maiestatea Sa,

în care îţi oferă întreaga sa milă.

Regele îţi dăruieşte milă.

Ce ? Ce-ai spus ?

Iată scrisoarea Maiestăţii Sale ! În ea, vorbeşte despre iertare,

în ciuda gravelor ofense pe care i le-ai adus,

dacă vei mărturisi deschis faptele pe care le-ai comis.

Poftim ! Vezi ?

Îi mulţumesc regelui,

care a dat dovadă de mai multă milă decât aş fi putut spera.

Dar, mai întâi, am câteva întrebări.

Şi trebuie să răspunzi cât mai cinstit cu putinţă,

aşa cum vei răspunde şi la Judecata de Apoi.

Catherine ! Regele îţi oferă mila sa !

Nu trebuie să-ţi fie teamă de nimic.

Vino ! Stai jos !

Milord, trăiesc !

Frica de moarte nu mă sperie

la fel de mult ca amintirea bunătăţii regelui,

pentru că, amintindu-mi ce prinţ bun şi iubitor am avut,

nu pot decât să sufăr.

Dar mila lui neaşteptată, mai mare decât aş fi sperat,

face ca ofensele aduse de mine să mi se pară mai grave ca înainte.

Mărturiseşti că acest Francis Dereham venea adesea în patul tău la Lambeth ?

Da, milord. Se culca alături de mine,

uneori, îmbrăcat şi cu ciorapi, alteori, dezbrăcat,

dar nu atât de gol încât să nu aibă nimic pe el,

căci îşi păstra mereu pieptarul,

era gol atunci când nu-şi purta ciorapii.

Pentru a te cunoaşte carnal ?

A fost o logodnă între voi ? Intenţionai să-l iei de soţ ?

Uneori, când eram împreună, îmi spunea soaţă,

iar eu îi ziceam bărbate.

Dar nu ne puteam numi logodnici.

Dac-aţi fi fost logodiţi, căsătoria cu regele ar fi nulă,

ai suporta ruşinea, dar nu ţi-ai pierde viaţa.

A promis să mă iubească din toată inima...

Dar nu ne puteam numi logodnici.

Dereham te-a avut carnal şi după ce ai devenit regină ?

Nu, milord. Niciodată.

Mă voi întoarce la Londra

şi voi scrie o scrisoare de iertare pe care să i-o trimiţi regelui.

Stai ! Am lucruri importante de spus !

Milady ?

Niciodată n-am acceptat sexul cu Francis Dereham.

A folosit forţa împotriva mea.

- A fost violent. - Te-a siluit ?

- Regina a mărturisit ? - Mi-a spus că Dereham a siluit-o.

Sunt sigur că a minţit, aşa cum sigur minte în toate privinţele.

Dar cred că a existat o formă de precontract între ei,

care ar putea anula căsătoria.

Pretinde că a fost nevinovată după căsătorie ?

- Sigur că da. - Şi o crezi ?

Tu nu crezi ?

Nu cred nimic din ce spune Dereham.

- S-ar putea să nu fie Dereham. - De ce spuneţi asta ?

- Ai mărturia reginei ? - Da, Maiestate.

Regina imploră milă.

Mărturiseşte că şi-a dorit atât de mult să vă intre în graţii,

fiind atât de orbită de dorinţa gloriei absolute,

încât nu s-a gândit cât de mare ar fi greşeala

de a-i ascunde Maiestăţii Sale fostele ei păcate.

Având în vedere că am intenţionat în toată viaţa mea

să fiu credincioasă şi sinceră faţă de Maiestatea Voastră.

Înseamnă că putem anula căsătoria ?

Cred c-ar fi cel mai bine.

Nu cred că n-ai avut legături carnale cu regina,

după ce aceasta s-a căsătorit cu regele.

Te rog, nu ! E adevărat !

Fiindcă altcineva i-a câştigat afecţiunea.

Cine ?

Cine ?

Thomas Culpepper.

Thomas Culpepper ? Valetul regelui ?

Da, dle.

Cât de bine l-ai cunoscut pe acest Thomas Culpepper ?

Destul de bine.

Am flirtat, l-am întâlnit pe scările dosnice, i-am dat daruri...

Mă numea dulcea lui nebună.

Şi ai comis adulter cu el ?

Nu, milord. Niciodată !

Deşi lady Rochford m-a încurajat s-o fac.

- Lady Rochford te-a încurajat ? - Da.

Apoi, a împrăştiat zvonul că suntem amanţi, ceea ce e fals.

Nu negi că te-ai întâlnit cu regina în mai multe rânduri ?

Nu.

Dar negi faptul că aţi comis adulter ?

Nu am trecut dincolo de cuvinte.

Dacă nu-mi spui adevărul, vei fi torturat până o vei face !

Vă spun adevărul.

Asta nu înseamnă că nu ne-am dorit să mergem mai departe.

Doamne ! Şi simpla intenţie constituie înaltă trădare !

Dar Catherine m-a ispitit ! Ea a vrut, nu eu.

Lady Rochford a întărâtat-o şi s-a purtat ca o codoaşă,

ca o matroană dintr-un bordel.

Nu e vina mea !

Trebuia să stau de pază când se întâlneau în camerele reginei.

Şi nu numai acolo. Eu mă împotriveam.

Nu-mi plăcea să fac asta.

O dată, a trebuit să-l opresc pe rege să vină în dormitorul reginei,

deoarece Culpepper era deja acolo.

Dar crezi că legăturile lor erau de natură intimă ?

Nu pot să gândesc altfel,

având în vedere ce am văzut şi am auzit între ei.

Gardă !

Crezi că voi muri, milord ?

Crezi că voi muri ?

Deschide !

Maiestatea Voastră mi-a cerut, la începutul acestei investigaţii,

să nu mă opresc până ce nu voi da de capătul firului.

Maiestate, mă tem că am ajuns deja la capăt,

iar un apropiat al Maiestăţii Sale,

un om de nădejde,

pare că a trădat-o pe Maiestatea Voastră,

înfăptuind adulter cu regina, soţia Domniei Voastre.

Cine este ?

Valetul, Thomas Culpepper.

Până acum, ambii au negat acuzaţiile,

deşi niciunul dintre ei nu neagă întâlnirile secrete

pe care le-au avut pe scările dosnice sau chiar în încăperile reginei.

Lady Rochford şi alte doamne ale Maiestăţii Sale au contribuit,

ascunzând dovezile nenumăratelor escapade.

În sfârşit, această scrisoare a fost găsită în camera dlui Culpepper.

E scrisul reginei.

Scrie...

Mi se rupe inima gândindu-mă că nu pot fi mereu lângă tine.

Prezenţa ta e lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult.

Şi semnează: "A ta cât timp viaţa va voi." Catherine

Voi sunteţi vinovaţi de tot ! E vina voastră !

Voi m-aţi sfătuit să mă însor cu ea !

Ce ghinion pentru mine să fi avut atât de multe soţii care mă tulbură !

Plăcerea pe care târfa asta a avut-o va fi nimic

pe lângă durerea pe care o va simţi din mâna torţionarului meu !

Bravo, nevastă ! Cum o să-i spunem ?

Thomas.

Foarte bine. Thomas să fie !

Vreţi să-i mai puneţi întrebări lui lady Rochford ?

- Da. - Nu are rost, sir Thomas.

Lady Rochford a înnebunit.

Moarte ţie !

Iată-te !

Maiestate ! Alteţa Sa, ducele de Suffolk !

N-ai citit niciodată Biblia, nu-i aşa, Charles ?

Nu, Maiestate. Mereu le-am permis altora,

mai înţelepţi decât mine, să mi-o citească.

În cazul ăsta, ai pierdut multe vorbe de duh şi adevăruri.

Ca aceea din Cartea lui Solomon, unde se spune:

"Buzele unei femei uşoare picură miere."

Gâtul ei e mai fin ca uleiul.

Dar, în cele din urmă, ea e amară ca pelinul

şi ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

- De ce ai venit ? - Regele Francisc a trimis o scrisoare.

Ce spune în ea ?

Regret să aud neplăcerile şi necazurile

cauzate de comportamentul neruşinat al reginei.

Dar ştiindu-mi fratele ca pe un prinţ al prudenţei, virtuţii şi onoarei,

îl rog să îndepărteze tristele neplăceri

şi înţelept, temperat, aşa, ca mine,

să nu-şi păteze onoarea cu desfrâul unei femei,

ci să Îi mulţumească Domnului pentru bunătatea Sa.

Desfrâul femeilor nu poate păta onoarea bărbaţilor.

Zi-i lui Francisc să se ducă...

Spune-i Maiestăţii Sale că-i suntem recunoscători pentru sfaturi !

- Da, Maiestate. - Ce-i cu Dereham şi cu Culpepper ?

- Au fost acuzaţi de trădare ? - Au fost judecaţi împreună.

Culpepper şi-a recunoscut vinovăţia, dar amândoi au fost găsiţi aşa.

Vor fi spânzuraţi, după ce vor fi închişi împreună la Tyburn.

Spune-i judecătorului să schimbe sentinţa lui Culpepper în decapitare !

Pe Dereham îl urăsc mai mult, de vreme ce mi-a pângărit-o pe regină.

Şi lady Rochford ?

A fost găsită vinovată de tăinuire şi de trădare,

dar, de vreme ce e nebună, nu poate fi executată.

Vreau să se depună o petiţie în Parlament,

prin care să devină legală execuţia unei persoane nebune.

Da, Maiestate.

Ai fost unul dintre aceia care mi-au prezentat-o pe Catherine Howard !

Regreţi ?

Charles...

Maiestate...

Ar trebui să-ţi fie ruşine !

Trădătorule !

Dle Culpepper, mă dăruiesc ţie cu toată inima,

rugându-te să-mi trimiţi de veste cum îţi e.

Am auzit că ai fost bolnav,

şi întâlnirea cu tine e tot ce-mi doresc mai mult.

Mi-aş dori să fii cu mine,

ca să poţi vedea cât sufăr atunci când îţi scriu.

Mi se rupe inima gândindu-mă că nu pot fi mereu lângă tine.

Vă rog să vă rugaţi pentru mine !

El, Dereham, mi-a dat multe dovezi de dragoste.

Cunoştea o femeie din Londra, cu spatele suferind,

care se pricepea să facă flori din mătase.

Ea i-a făcut pentru mine o cernuşcă franţuzească.

Iar mai apoi, un dar pentru Anul Nou

şi nişte material din care mi-am făcut o bonetă brodată.

Îmi spunea soţie şi-mi atingea părţile secrete ale corpului.

Mi-amintesc că i-am dat un guler şi mâneci pentru o cămaşă.

Iar într-o zi mi-a şterpelit o brăţară de argint pe care a păstrat-o,

spunând: "Uite, nevastă, un dar pentru mine."

Şi mă săruta adesea, cu atâta pasiune,

încât toată lumea spunea că parcă nu se mai sătura.

Nu !

Catherine Howard, eşti acuzată că ai dus o viaţă dezgustătoare,

josnică, desfrânată, carnală şi vicioasă înainte de căsătorie,

cu mai multe persoane, precum o târfă oarecare.

Prin gesturi şi vorbe l-ai sedus pe rege,

ascunzând contractul tău cu Francis Dereham,

spre răul regelui şi al copiilor cărora aveai să le dai naştere.

După căsătorie, i-ai făcut favoruri aceluiaşi Dereham,

atrăgându-l pe Thomas Culpepper în plăceri carnale

şi spunându-i că-l iubeşti mai mult decât pe rege.

E de datoria mea să te însoţesc în turn.

Milady !

Sir Edward... Nu-i lăsa !

Nu !

Thomas ? Doamne !

Thomas !

- A fost condamnată ? - Da, Maiestate.

Şi ceilalţi ?

Dereham şi Culpepper au fost executaţi.

Iar petiţia care permite executarea unei persoane nebune a devenit lege.

Vreau o petrecere. Iată o listă a oaspeţilor !

Da, Maiestate.

Catherine Howard, trebuie să-ţi spun că vei muri.

Vei fi dusă la locul execuţiei mâine, 13 februarie,

însoţită de membrii consiliului Curţii.

Pot să cer o favoare ?

Vrei să-mi aduci butucul,

ca să ştiu cum să mă aşez şi... să fac o probă ?

Cum doreşti.

Mai ai nevoie de ceva ? Vrei un duhovnic ?

Nu.

Am vorbit atât de rar cu Dumnezeu, încât nu cred că ştie cine am fost.

Doamnelor...

O frumoasă regină !

Doamnă !

Vrei să spui câteva cuvinte ?

Cer iertare pentru păcatele mele

de la Maiestatea Sa,

de la Dumnezeu

şi de la voi toţi.

- Să spun mai mult ? - Nu. E destul.

Mulţumesc.

E timpul, milady.

Am venit aici ca să mor.

Mor regină.

Dar mai bine muream ca soţie a lui Culpepper.

Viaţa e foarte frumoasă.

Aţi urmărit DINASTIA TUDORILOR

Seria IV Sfârşitul episodului 5

Subtitrare extrasă de pe Blu-ray de către Raduk74 @ www.subs.ro