Original subtitles

FOLKESTONE, ANGLIA

- Harper, încalță-te, te rog! - Nu vreau!

Haide!

Hei! Știi ce facem azi?

Mergem într-o aventură împreună.

Vom urca pe o barcă și vom traversa marea spre un loc

mereu însorit și unde poți mânca înghețată zilnic.

Ți-ar plăcea?

Bun. Singura condiție

e să plecăm acum, da? Știi de ce?

Nu.

Pentru că e un dragon afară.

Dacă facem zgomot sau dacă suntem lente, dragonul ne va mânca. Bine?

Te încalți pentru mine?

E bine?

Bun, Harper. De aici va trebui să mergi. Crezi că poți?

Ține!

Da, acolo.

Poftim banii.

Care barcă e?

- Traulerul acela albastru. - Da.

Așa, domnișoară. Haide!

Asta e! Bine.

CINE ESTE ERIN CARTER?

CINCI ANI MAI TÂRZIU

Harper a exersat piesa toată săptămâna. Ne-a înnebunit pe mine și pe Jordi.

Du-te!

O femeie din Germania a fredonat o piesă patru ani.

- Au internat-o până la urmă. - Nu cred că e adevărat.

- Poate că doar sughița. - E un mit urban.

- Tu ești profesoara. - Doar suplinitoare, deci…

Doar până la marele interviu de marți.

Să-ți amintești și de noi când vei intra în cancelarie.

Sigur că-mi voi aminti…

Olivia? Secretara școlii?

Foarte nostim.

Mulțumesc.

Dar îi place.

Da, e bine. Începe să se integreze.

Mă bucur că am ajuns în Barcelona.

În plus, poate juca rolul unei planete.

E Pluto, nu-i așa?

Tot contează.

Da.

- Ce ai spus? - Opriți-vă!

- Ajunge! - Ești enervant!

Opriți-vă acum!

- Nenorocitule… - Încetați!

- Ce faci? - Harper, ajunge!

Ai de gând să-mi spui?

Sigur există un motiv. Să fii dată afară dintr-un musical.

Erai foarte vocală înainte.

Înjurai întruna.

Harp.

Am nevoie la toaletă.

Supermarketul se închide în două minute.

Nu ratați oferta specială de trei la preț de două produse congelate.

Să știți că închidem pentru inventar.

Regret. Vorbesc prost catalana.

Închidem în cinci minute.

Bine. Mulțumesc. Mulțumește, Harper!

Harp!

Atunci când dai un pumn, trebuie să-l ții strâns.

E fizică de bază.

Disipează forța impactului, altfel îți rănești mâinile.

Sigur, aceste informații sunt irelevante, pentru că n-ai să mai lovești pe nimeni!

A întrebat unde mi-e bastonul alb și a spus să stau în spate…

- Antonio e un mic r-a-h-a-t. - Un rahat.

Nu spunem cuvântul, de aceea-l zicem pe litere.

Îți vei cere scuze, da?

Nu ne rezolvăm problemele cu violență!

Ai să-i spui lui Jordi?

Nu știu. Mai vedem.

Poți să-i spui „tată”.

Știu, dar îmi place numele de Jordi.

Da, dar tot cred că ar prefera să-i spui „tată”.

Credeam că ți-am spus, ochii în pământ! Taci dracului!

Să nu scoți un cuvânt!

Ce e?

Jos!

Mișcă!

Mișcă, am zis!

Nu te opri!

- Mișcă! - Nu, te rog!

Ești teafără?

Mamă!

Tu!

Salvarea! Să cheme cineva o salvare!

Scuză-mă!

Erin! Harper!

Jordi!

- Suntem bine. - Bună!

Asistentă Garcia, contactați Urologia.

- Ești teafără? - Da.

- Au spus… - Nu e sângele meu.

- E-n ordine. - Bun.

Vă duc într-un salon. Bine?

Ești teafără.

Bine…

Coaste strivite, contuzie la șold, comoții minore.

- Îți prescriu niște calmante. - Bine.

Având în vedere tot ce s-a întâmplat, putea fi mai rău.

Tu și Harper sunteți gata.

Mulțumesc.

Vă reamintim că fumatul nu e permis în spital.

Fumatul e permis în zonele de fumat.

- Deci? - Totul bine. Doar niște vânătăi.

Te simți bine?

A fost înfricoșător. E-n regulă să nu te simți bine.

Sunt așa și așa.

Sigur?

Am văzut un automat pe coridor.

Ia-ți o gustare și un suc acidulat.

Parcă nu aveam voie gustări sau suc până la șase.

- Cred că putem face o excepție. - Da.

Poftim!

Fumatul e permis în zonele de fumat,

la ieșirea din cantină și la intrările de Urgență.

Asistenților li se cere să acționeze calm și cu profesionalism.

Da, e destul de liniștitor.

Bun. Pentru că în sinea mea am luat-o razna.

Mă bucur că ești teafără.

Ce e cu tipul?

A ieșit din operație.

- Bine. - E la ATI.

A pierdut mult sânge. S-ar putea să nu supraviețuiască nopții.

Pot să-l văd?

Erin, nu e vina ta.

Deloc.

O să văd ce pot să fac.

Nu putem sta mult.

Rahat! Am uitat să-i spun lui Harper unde mergem.

- Mă întorc imediat. - Bine.

Tu!

Tu ești, Kate. Chiar tu ești.

Nu te cunosc.

- Nu te-am mai văzut. - Mincinoaso!

Mincinoaso!

Mincinoaso!

Repede!

Urgență! Toți doctorii liberi, în salonul 12.

Poftim! Așază-te!

Așteaptă aici. Da?

Defibrilatorul!

Ieși, te rog!

Bine.

Liber!

E în regulă.

Sigur te simți bine?

Da.

Ei bine.

Nu.

Cum a spus Harper. Așa și așa.

Să știi că la spital sunt psihologi.

Specialiști care se ocupă de situații post-traumatice.

Da.

Ce faci?

Îți distrag atenția.

Nu va funcționa.

Ba da.

Bine, va funcționa, dar tot mai cred că trebuie să vorbim

despre cele întâmplate.

De aceea încerc să-ți distrag atenția.

Bună!

Așa.

- Revin imediat. - Pa!

Pa!

Uite așa. Trei, doi, unu.

- Asta e! - Mai mănânci?

- Bine. - Arată bine.

Mai toarnă puțin. Haide.

- Acum e bine? - E perfect!

- Pot s-o întorc din nou? - Sigur.

Bună, Antonio!

Cum te simți? Regret că te-a lovit Harper.

Ce i-ai zis n-a fost prea frumos.

Speram să vorbesc cu ai tăi.

Tata e în călătorie de afaceri. Mama are curs de tenis. E în spate.

E ziua ei.

Știu. Venim la petrecerea ei diseară. Ne vom distra!

- Ai reparat-o? - Da.

Fii atentă!

Nu!

Mai e puțin de lucru.

Nu-ți iei liber?

Nu pot. Urmează evaluarea. Trebuie să mă fac văzută.

Îmi promiți că nu te implici în jafuri armate?

Aș vrea să promit. Urechile.

Harper!

O să întârziem! Mișcă!

'Neața, Emilio!

Bună dimineața!

Aproape ai ajuns în casă.

Aproape. Da.

Voiam să sun aseară.

- Am auzit ce s-a-ntâmplat la supermarket. - Suntem tefere.

Va trebui să vă interogăm azi sau mâine.

Fac parte din anchetă, așa că să fii pe pace.

Nu prea am multe de spus, dar sigur.

- Dacă vrei cafea, a făcut Jordi. - Bine, mersi.

- Ne vedem. - Pa!

Ochelarii!

- De ce doarme în mașină? - Știi că soția lui nu mai locuiește aici?

Da.

Îi e dor de ea, așa că preferă să doarmă în mașină decât în patul gol.

- E trist. - Așa e.

Amice, dă-mi o cafea!

Știi că nu trebuie să vii dacă nu ești pregătită.

- Pot să te duc acasă. - Nu-i nevoie.

Pe mai târziu, mamă!

Pa!

Ești o eroină, Erin.

- Mă bucur că ești teafără! - Harper e teafără? Eram îngrijorați.

E bine. Mulțumesc.

- Am o veste proastă și una bună. - Bine.

Vestea proastă e că Penelope Reyna a depus plângere pentru exmatricularea lui Harper.

Glumești!

E supărată pentru ce a pățit fiul ei.

Susține că Harper e psihopată.

- Își bătea joc de problema ei cu ochii. - Sau o fi zis „sociopată”?

Psihopată? Sociopată? E același lucru din punctul meu de vedere.

Va reuși? Iar eu ce fac?

E vorba despre Penelope, deci…

Care e vestea bună?

Vestea bună e că ai fost atacată într-un supermarket.

Cum să fie asta o veste bună, Olivia?

Gândește-te. Înainte erai o figură amorfă, o suplinitoare ușor de uitat.

Acum ești eroina ce a împiedicat un jaf

care merită postul cu normă întreagă. În plus…

ai poza în ziar.

Nu-ți face griji. Arăți grozav. E o poză minunată.

Bine. Trebuie să plec.

- Bine. - Da.

Bine.

- Bună! - Bună!

Sunt dna Carter și îi voi ține locul dlui Luis.

DOAMNA CARTER

Bună țintă, Dylan!

A fost un accident.

Nu trageți!

Bine. Pagina 29…

- Salut! - Bună!

- Ce cauți aici? - Îmi făceam griji.

Cum merg cursurile?

Bine.

Interogatoriul tău e mâine la ora două.

La secția din Sant Àngel, cu inspectorul Tabarez.

Bine. Ai venit doar pentru asta?

Nu, dar voiam să-ți spun ce știu.

Erau profesioniști.

Știau că joi e zi de salarii.

Au venit la finalul zilei, au dezactivat camerele, cu excepția…

uneia.

Era un model mai vechi legat la alt circuit.

- Da… - Te-ai descurcat destul de bine.

Tot auzi despre situații de genul ăsta, nu?

Copilul unei femei e prins sub o mașină,

iar ea găsește puterea de a…

o ridica.

De a înjunghia pe cineva în picior de două ori cu un tester de tort.

- Iar apoi să-l împuște? - N-am tras eu. Arma s-a descărcat.

- Bine. - Voi avea probleme?

Sigur că nu. Adică…

Nu. Eu te cunosc.

Dar șeful meu e ca un ogar și s-ar putea să vadă lucrurile diferit.

Dacă ai ceva să-mi spui…

Doar că ești cam nesimțit acum.

Bine.

Să ai grijă. Erau doi la supermarket.

Unul e mort, iar celălalt e încă liber.

Mulțumesc, Emilio.

Mă simt minunat.

- Ne vedem la petrecere. - Pe curând!

Ai grijă de tine!

Asta fac.

Harp,

găsește-l pe Antonio și salută-l.

Chiar trebuie?

Da.

Du-te!

Da.

- Toți vorbesc despre tine. - Da.

Penelope va fi fericită că nu e în centrul atenției.

Poate că ar trebui să merg să-i urez la mulți ani.

Bună idee.

- Da. - Noi vom căuta barul.

- O idee și mai bună. - Totul bine?

Da! Sigur.

Bună, Antonio!

Mama spune că trebuie să-mi cer scuze. Să dăm mâna!

Dacă nu-mi dai mâna, îți scot ochii.

Mersi, Antonio. Pari foarte deștept.

Merg să iau înghețată.

Penelope. Bună!

Harper regretă cele întâmplate. La fel și eu.

- Mulțumesc, înseamnă mult. - A avut…

o săptămână grea.

- Au fost multe. - Știu și mi se frânge inima.

Dar ceilalți copii trebuie protejați de ea.

Du-te naibii, Penelope!

Serios? Nu reprezintă un pericol.

- Nu trebuie exmatriculată. - Văd pe cine moștenește.

Bine, îmi cer scuze.

Chiar speram să rezolvăm totul ca între vecini.

Nu suntem vecini. Locuim doar aproape.

- Te crezi mai bună decât restul? - Eu?

Tu ai o sculptură din gheață cu tine goală.

E cadou de la soțul meu.

Voi face tot posibilul să fiu o vecină mai bună, dacă asta dorești…

- Harper are nevoie de școala asta. - O să vedem, Erin.

Dă-te la o parte acum! Strici priveliștea.

Te simți bine?

- Da. - Da?

Nu!

Haide!

Nu ne certam. Întrebam cine a creat sculptura de gheață.

- Cine știe când o să avem nevoie? - A fost impresionantă.

Crezi că are pe cineva anume?

N-a vrut să-mi spună.

Ce e?

- Am stins luminile înainte să plecăm. - Harp, așteaptă aici.

Se poate să fi uitat?

Bună ziua, dnă Carter! Sunt inspectorul Tabarez. Să începem.

În Strasbourg erați meditator pentru o familie de americani.

Da, familia Palmer. Aveau doi copii, Lisa și Mark.

Când ați devenit suplinitor la St. Joseph International,

ați trecut familia Palmer la referințe.

Cred că da.

Numărul de telefon pe care l-ați dat nu mai e valabil.

Mai schimbăm telefonul.

Nu am găsit nicio astfel de familie în Strasbourg la acea vreme.

Nu știu ce să vă spun. Erau acolo…

Jordi Collantes, soțul dumneavoastră, e asistent la Spitalul General.

V-a dus la ATI la bărbatul rănit la supermarket?

Da. Aveam remușcări.

Pentru omul care a încercat să vă ucidă?

Aveam remușcări pentru ce s-a întâmplat. Da.

Era și soțul dv. acolo când bărbatul a făcut atac de cord?

Nu, îl rugasem să vadă ce face fiica noastră.

Deci erați singură cu decedatul?

Jordi a lipsit doar un minut,

iar în fața ușii se afla un polițist.

Știați că asfixierea poate provoca un stop cardiac?

Nu…

Deci bărbatul se poate să fi murit în urma complicațiilor

sau se poate să fi fost asfixiat cu o pernă…

Stați puțin! N-am greșit cu nimic.

Nu dv. decideți asta.

Nu mă interesează ce dracu' ați văzut pe acea filmare, da?

V-o arată și pe fiica mea, îngrozită? Ascunzându-se de un bărbat înarmat?

Nu.

Nu există înregistrări de la supermarket.

Toate camerele fuseseră închise.

Îmi pare rău. Asta sigur vă îngreunează munca.

Îmi pare rău și că am înjurat.

Bine. Te sun imediat. Scuză-mă!

Să mergem, Harper.

Cum a mers?

- N-au filmări de la supermarket. - Ciudat!

O fi fost probleme și cu acea cameră.

Unde naiba ți-a fost capul?

Erin.

Erin, oprește-te!

Voiam să te ajut.

Și dacă află cineva?

Știi cum mă face să par? De parcă aș avea ceva de ascuns.

Credeam că va fi mai ușor așa.

Nu e, nu-i așa?

Nu ți-am cerut ajutorul, nu ți-am cerut să furi filmările.

Nu ți-am cerut nimic.

Ce e, mamă?

Iartă-mă! Totul e în ordine, doar că…

Uneori mă întreb dacă n-am greșit venind aici.

Harper.

Mai încet!

- Ți-ai lăsat ochelarii în mașină. - Nu-mi pasă.

Soarele nu-ți face bine la ochi.

Bine! Vreau să orbesc. M-am săturat să aștept.

Pune-ți ochelarii!

Harp!

- Mă doare. - Nu te rănesc, încerc să te protejez.

Lasă-mă în pace!

Nu vreau să plec. Îmi place aici.

Îți amintești când ne-am mutat?

Și nu te puteam scoate din apă.

Voiai zilnic la plajă. Ne trezeai la șase dimineața îmbrăcată de baie.

Am renunțat fiindcă soarele-mi face rău.

De aceea porți ochelarii speciali.

Haide!

Vino, Harp!

Mamă…

Harp, poți să intri. O să schimb câteva vorbe cu Penelope.

Mă urăște, nu-i așa?

Cum? Nici vorbă.

Sigur că nu.

Tocmai începeam să mă bucur de școală.

N-o lăsa să mă exmatriculeze.

Te rog, mamă!

N-o va face!

Nicio grijă!

Vino încoace!

Du-te.

Ne vedem imediat.

Salut!

Ai renunțat la plângere?

Nu. Sigur că nu.

O să te mai rog o singură dată, politicos. Te rog.

Nu înseamnă nu, Erin.

Te-am filmat.

Făcând sex cu antrenorul de tenis.

Ai înnebunit?

Spionezi oameni.

- Îi filmezi. - Tu îmi ataci familia.

- Fiica ta a rupt dinții fiului meu! - Nu sunt mândră de asta.

Dar, dacă nu dai înapoi,

îi trimit filmarea soțului tău.

Îmi pare rău.

Vezi tu, Erin,

m-a sunat în dimineața zilei de naștere ca să-mi spună că nu poate ajunge.

Ceva întâlnire importantă.

Când i-am spus că sunt supărată, a zis…

că mi-a plătit petrecerea aia nenorocită, ce mai vreau?

Îmi pare rău să aud asta.

Și nu te judec, doar…

îmi protejez fiica.

Nu văd de ce nu putem rezolva asta între noi.

Ca vecine.

- Mulțumesc, Penelope. - Nu-mi mulțumi.

Ce ai făcut aici, Erin, a fost o greșeală.

O mare greșeală.

Cina e servită. Cât ți-e de foame?

Mi-e cam foame.

Bine. Îți dau o porție „cam de foame”.

Poftim. Trebuie să mâncăm rapid, ca să ajungem la musicalul lui Harper.

Harper nu mai participă

la musical.

Cum?

- Ce s-a întâmplat? - Cred că erau prea mulți.

Se mai întâmplă.

I-am rupt doi dinți lui Antonio și dna Reyna vrea să mă exmatriculeze.

Stai! Cum? Pe bune?

- Relaxează-te. - Să mă relaxez?

Regret. Trebuia să-ți spun.

Putem vorbi despre asta mai târziu? Trebuie să mă schimb.

Harp, poți mânca la televizor.

Faptul că Penelope vrea să ne exmatriculeze fiica

e important.

Am rezolvat.

Cum?

- Nu contează. - Totul contează.

Treaba de la supermarket, poliția, totul.

Puteai să mori seara trecută.

Dar te comporți de parcă ar fi normal. Uită-te la mine!

Port cravată.

Detest cravatele!

Mie îmi place cum arată.

Când ai început să-mi ascunzi lucruri?

Distracție plăcută! Pe acolo.

Distracție plăcută!

Bun-venit!

Pe aici!

- Bună! - Distracție plăcută!

- Mă bucur să te văd. - Și eu.

- Bun-venit! - Mulțumesc.

Salut!

- Distracție plăcută! - Mulțumesc.

Ce scuză mai ai în seara asta?

Trafic? Inundație?

M-am certat cu Jordi.

Doar că…

nu știu cum reușești.

Ai de două ori mai mulți copii și responsabilități, dar ești punctuală.

Sunt atât de drogată acum, încât parcă mă privesc din afară.

Știu. Totul va fi bine.

Ești în locul potrivit.

Da. Ești drogată.

Da. La naiba! Ratăm spectacolul! Du-te!

Tot ce te înconjoară

Fiecare lumină din cer

Stelele vor străluci deasupra ta

Soarele arde roșu

Totul a început cu o explozie

A început cu o explozie

A început cu o explozie

Mă întorc imediat.

Tot ce te înconjoară

Fiecare lumină din cer

Mă scuzați.

Pot să vă ajut?

Toaletele sunt aproape de coridorul de la intrare.

Plecați înainte să chem paza.

Nu mi-a venit să cred.

Când te-am văzut în supermarket, credeam că…

joacă luminile un renghi, că e o greșeală.

Dar nu.

Chiar tu ești.

Mă confundați cu altcineva.

Iisuse Hristoase! Ce…

Privește-mă!

Uită-te la mine, Kate!

Uite-o!

- Nu trebuia să vii aici. - Nu plănuiam să rămân, Kate.

- Dar știu că e la tine. - Nu e.

Uite ce am ajuns să fac!

Jefuiesc supermarketuri, adică cu un pas peste furtul din buzunare.

Doar din cauza a ce ai făcut tu.

Da-mi-l înapoi și am plecat. Nimeni nu va afla că ești aici.

Da, aș vrea să te cred.

Dar e vorba de tine. Deci nu pot.

Bine.

Nu mi-ai plăcut niciodată.

N-o să-i fac rău fetei, dar o voi lua cu mine.

Altfel nu mă vor crede. Îmi pare rău!

Nu te apropia de ea!

Ce mama dracului?

A murit?

Iisuse!

- Cine e? - E femeia de la supermarket.

M-ai avertizat, nu-i așa?

Bine.

Bine.

Curăță ce poți.

Avem 15 minute să facem curat și să scoatem cadavrul de aici.

Împărțim același sistem solar

- Ajută-mă puțin. - Bine.

Împărțim aceeași galaxii

Bun. Cred că e destul de adânc.

Hai!

- Vrei să spui câteva cuvinte? - Poftim?

Du-te dracului pentru asta!

La dracu' cu tine!

Mă gândeam la o rugăciune.

E bine și așa.

Adică… e bine.

De ce mă ajuți?

Pentru că ești soția celui mai bun prieten al meu.

Suntem ca o familie.

Am și eu probleme.

M-am înhăitat cu niște oameni răi.

Așa că ne putem ajuta reciproc.

- Emilio, sunt profesoară. - Da, sigur că da.

„Dna Carter, cu un cadavru în sala de clasă.”

Și dacă nu vreau să te ajut?

Am o presimțire rea.

Și, când am o presimțire rea, pur și simplu…

îmi văd de drum.

Cred că e arsă.

Ia să văd.

Scuze.

- Eu le prăjesc și tu le întorci. Da? - Sună bine.

Aceea.

Asta e.

Mamă?

Subtitrarea: Linda Pricăjan