Original subtitles

Am mai multe informații despre medalion.

Această schiță. L-am luat de la una dintre sursele noastre din Damasc.

Un desen complet de medalion?

Toate cele 9 piese.

Înainte să fie spart și dispărut.

Evident că ai dat-o.

Natural.

Cea mai probabilă părere este că această schiță datează din 5000 î.Hr

5000 aC?

Aceasta înseamnă că autorul nu a putut vedea medalionul original.

Sunt destul de convins de asta.

Fără îndoială, copia o copie a unei copii.

Ceea ce avem acum este o dovadă de necontestat

că medalionul a existat cândva dintr-o singură bucată.

Acum spune-mi despre celelalte piese pe care le-ai găsit.

Aparține unui bătrân, un indian din New Mexico,

Numele lui este Lucio. El dispare periodic și merge să se ascundă în deșert.

Uneori de luni de zile, alteori de ani de zile.

Dar recent am primit o veste bună.

Se pare că s-a întors în Taos.

- Și are cu el bucata de medalion? - Exact.

vreau piesa aceea.

Vă las la latitudinea dvs. să decideți ce metodă să utilizați pentru a o însuși.

Aș prefera să-l cumperi.

Dar dacă refuză, rezolvă situația așa cum crezi de cuviință.

MEDALIONUL DIAVOLULUI

Lasă-l jos, bătrâne.

Știi ce vrem.

Haide haide.

Te simți bine?

Acea...

Ce?

Ai ajuns.

Am văzut fumul de departe. Ce s-a întâmplat?

Nu știu, pur și simplu a explodat.

- A explodat? - Da.

Vedeți, câțiva indieni, doi băieți, îl deranjau pe bătrân.

Și ce a făcut ea?

Autostopul. Am părăsit drumul să beau apă,

Am văzut ce se întâmplă și...

Dă-i de băut.

- Care este numele lui? - Lucius.

Nu-l mai văzusem de trei, patru ani. Dar am auzit prin viță de vie că s-a întors.

San!

Lasă-mă să-ți aduc niște apă.

A spus că s-a oprit să ia apă, nu?

Da.

- Și asta? - Peyote. Unde se îndreaptă?

- În Taos. - Ei bine, a găsit pasajul.

- Lucius? - Vă rog.

Oh, da, bine. Poți păstra aceste lucruri.

vino

Aşa.

De ce nu te întinzi o vreme?

BUNĂ.

BUNĂ.

Shan Mullins.

Willie Longfellow.

Nou în Taos?

- Da. - Aşa mi-am imaginat.

Ce te-a adus aici?

Fac turism.

Și ai început de aici?

- Deja. - La urma urmei, nu e chiar atât de rău.

Măcar mâncarea este bună și nu te deranjează nimeni.

Se pare că cunoști destul de bine acest loc.

Deja. Sunt unul dintre cei mai buni clienți.

Ah, nu e mare lucru. Mai degrabă încălcările rutiere.

Tu, pe de altă parte, de ce ai fost arestat?

Ei bine, este o poveste lungă.

Al doilea.

Mulțumesc.

Ai nevoie de un avocat?

Nu știu.

Ce e în neregulă cu Lucio?

Il cunosti?

Toată lumea îl cunoaște pe aici.

Cred că toată lumea mă cunoaște aici, în Taos.

Gândește-te bine, îmi amintesc că când eram copil era deja bătrân.

Doar Dumnezeu știe câți ani are.

Ce faci?

Pentru Genara.

Pentru cine?

Nepoata mea.

Adu-i-o.

Uite, nu vom fi aici mult timp.

Îi poți oferi personal.

Asculta. Ascultă și atunci vei ști.

Toți bărbații mor.

Moartea este mereu cu noi.

Cu toate acestea, le este frică. Se tem de moartea lor.

Dar ei nu știu ce este.

Ea se uită la noi.

Ne urmărește mereu.

Uneori de aproape.

Uneori de departe.

Dar este mereu prezent.

Așteaptă să ne prindă.

Inainte sau dupa.

Mi-am văzut moartea.

Multe ori.

Are chip de bărbat.

Fata ta.

Guardia! Guardia!

De ce nu ne-a spus cine este?

Am crezut că am făcut-o.

Știi ce vreau să spun, că tatăl tău este judecător federal.

Cum ai aflat?

O comunicare din Boston.

Rapid.

Unde au luat cadavrul lui Lucio?

La morgă.

Ieri mi-a spus despre o nepoată.

- A spus că o cheamă Genara. - Da.

Genara Juantez. Locuiește în Rancho de Taos, chiar vizavi de biserică.

I-ai spus?

În aceste împrejurări, magistratul este cel care anunță rudele despre deces.

O caut pe Genara Juantez.

Pentru ce?

- Tu ești Genara? - Cine este ea?

Bunicul lui m-a trimis.

- Este un prieten de-al tău? - Păi, ştiam.

Și de ce a trimis-o?

- Am ceva pentru tine. - Ce?

- Pot intra? - Deci, ce ai pentru mine?

O stire.

- Ai spus că ai ceva... - Nu, stai.

Dar încă nu ți-au spus nimic?

Vezi tu, bunicul tău a murit aseară.

Dacă doriți să faceți aranjamente, vă pot spune pe cine să sunați.

Ce i-a dat bunicul meu?

Ei bine, a vrut să-i dea asta.

Ea nu este Genara.

- Arthur! - Dă-mi-l.

Ai grijă, oprește-l!

Hai, hai!

Hei, poți să-mi dai de băut?

Am plătit cauțiune și am rămas frânt.

Mulțumesc.

De unde ai știut că sunt la Rancho de Taos?

L-am auzit pe gardian spunând că s-ar putea să o găsești pe Genara acolo.

O cunosti?

Ei bine, vezi tu, m-am născut aici și îi cunosc aproape pe toată lumea din oraș.

Deja.

În orice caz, Genara nu mai locuiește acolo. Și ce au vrut acei indieni?

Nu știu. Dar cred că vor asta.

Ai idee de ce îi pasă?

Nu, nu știu.

Dar sunt sigur că Lucio este implicat.

Eh, s-au spus multe despre el. Era un tip foarte ciudat, știi?

S-a mutat continuu din Taos în deșertul mexican.

Și nu este doar atât! Se zvonește că ar putea dispărea în aer sau așa ceva.

Era un fel de om sfânt, știi. I-au numit Diablero.

Știți dacă a folosit Peyote în scopuri religioase?

Da, dar de unde Îl cunoști?

Da, am citit ceva despre asta.

Și tu crezi?

Da, parțial.

Cu toate acestea, cei doi trebuie să fi fost niște ticăloși.

Sunt sigur că au vrut doar banii lui.

Au muncit din greu pentru atât de puțin.

Ai dreptate.

Cunoști pe cineva în Taos care știe ce este asta?

Și cât valorează?

Da cu siguranță.

Sari peste ale lui.

- E aici? - Da, iată-ne.

Bine.

Ei bine, multumesc.

- Mulțumesc. - Și mulțumesc că mi-ai dat drumul.

A, apropo, nu crezi că vor veni din nou să te caute?

Nu. Nu, nu cred că vor încerca din nou.

- Îți place să fii singur? - Da.

Deja. Da, este.

- Bine. - O sa ne vedem.

Aceasta este străveche, foarte străveche.

Îl voi putea păstra pentru el o vreme și voi încerca să îl vând unor turiști.

Va dura un pic de timp.

Și cât vrea el?

Spune-mi. Cât crezi că valorează?

Ei bine, e greu de spus.

Vedeți, uneori colecționarii plătesc bine pentru cele mai extravagante lucruri.

De exemplu?

Ei bine, dacă a venit persoana potrivită, un entuziast...

Chiar anul trecut am avut doi zei Zuni sculptați în lemn.

Arătau ca doar două bucăți de lemn de foc.

Am câștigat 10.000 de dolari cu el.

Și aceasta este o piesă interesantă.

Aș putea să-ți dau chiar și 200 de dolari, în numerar, desigur.

Ei bine, mă voi gândi la asta.

Oh, 10?

10 ce?

sute. 1.000 USD.

Este o relansare frumoasă.

Deja. Se merită.

Nu, mulțumesc. Nu sunt interesat să-l vând.

Și nici măcar nu ești interesat de 5.000 de dolari?

Ar părea o chestiune de viață și de moarte.

Nu-l vând.

Da, centrală? Aș dori să sun la Londra, te rog.

Persoana este domnul Raymond Stryker, la 46247.

Chiar m-a refuzat pentru 5.000 de dolari.

Deci ce vrei să fac acum?

Și l-a luat așa, sub nas?

Nu-mi plac bolters, Stryker.

Nu ar fi trebuit să avem încredere în ei.

Vei pleca imediat în New Mexico.

Glenn, dacă am nevoie de serviciile tale în continuare, te voi contacta.

Domnișoara Juantez?

Domnișoara Juantez?

Este cineva acolo?

O vacă?

Ai avut probleme în a găsi locul?

Ce faci aici?

beau o bere. Vreţi?

De ce nu mi-ai spus că o cunoști pe Genara?

Nu ti-am spus?

Adică, de unde aș știu că locuiește în Rancho de Taos dacă nu aș cunoaște-o?

Să spunem că Genara și cu mine eram prieteni vechi. Înțeles?

Și de ce nu mi-ai spus unde locuiește?

După Rancho de Taos am început să reflectez.

- Pe ce? - Pe tine.

Vezi tu, m-am întrebat de ce îți pasă atât de mult de acea bucată de metal

pe care ti l-a dat Lucio.

Și de ce, n-ai fi făcut la fel după ce s-a întâmplat?

Dreapta.

Dar vezi, Glenn este un vechi prieten de-al meu

și am vorbit cu el cu puțin timp în urmă.

A încercat să-și bată joc de mine, dar știu.

E ceva dedesubt.

Se pare că îți bazezi cariera pe urmărirea mea.

- Ei bine, tu și medalionul. - De ce?

Uite, ce te împiedică să o găsești pe Genara și să o convingi că amuleta

A lui Lucio nu merită atât de mult?

Deci îl poți vinde cu un ban

și va deveni legal al tău.

Ai putina imaginatie.

Apoi te întorci la Glenn și faci o avere.

Ah, și deci ești aici pentru a proteja interesele Genarei, nu?

Da intr-adevar.

- Oh bine. - Și ea unde este?

La locul de muncă.

Uite, dacă vrei să-l lași aici și să pleci, du-te, eh.

Nu. Nu, nu, îl aştept.

- Nu ai incredere in mine? - Da, dar am mai multă încredere în mine.

Genara, la telefon! Un'interurbana.

Gata?

Sunt domnișoara Juantez.

Dar cine vorbeste?

Ah, domnule Stryker.

Și despre ce este vorba?

Da.

Da.

Da, am auzit despre asta.

2.000 de dolari?

O să-mi fac un sandviș, mă vrei și tu?

Da, este o idee bună.

Ce ai acolo?

Ai citit-o?

Nu, dar Gen mi-a spus că este vorba despre un tip ca Lucio.

- Buna dimineata domnisoara. - Cine este ea?

Eu sunt Willie Longfellow.

Longfellow? Ea a fost cu bunicul meu ieri când a murit.

El știa?

- Mi-au spus că l-ai ajutat. - Da.

Aș vrea să-i spun ce s-a întâmplat, dar nu pot.

Adică, nu ar avea sens. Este greu de explicat.

El nu trebuie. L-am cunoscut bine pe bunicul meu.

- Hei, Gen! BUNĂ! - Shan.

Dar ce faci aici?

Tocmai îmi făceam un sandviș.

Ei bine, să uităm de asta, eh.

Oh, Genara, bunicul ei a vrut să-i dau asta.

De când l-am cunoscut, bunicul meu îl purta mereu cu el.

Prima dată când l-am văzut aveam 10 ani.

M-a dus în deșert, era noapte.

A aprins un foc mic și și-a pus pătura pe umeri.

A luat medalionul, l-a ținut în mâini și a rămas acolo.

De ore.

Privind la cer.

De parcă ar fi așteptat ceva.

De parcă s-ar fi așteptat la ceva.

Ți-a explicat vreodată bunicul tău semnificația medalionului?

Nu, pentru că?

Cred că ar trebui să știe că cineva a încercat să-l ia de lângă mine.

Oh, haide, acum de ce vrei să o sperii?

Nu vreau să o sperii, doar să o avertizez.

Există cineva care o dorește.

Ascultă, nu ți-ai putea dori și tu?

Bine, oprește-te acum.

Îți mulțumesc că mi-ai spus.

Și, dacă nu te superi, aș vrea să fiu singură.

Anumit. Bineînțeles că înțeleg.

- Gen, dragă, ascultă... - Shan.

Nu am nevoie de ajutorul tău.

M-am descurcat foarte bine pe cont propriu în ultimele luni.

Muzeul Taos.

Aș dori directorul, vă rog.

Te voi chema dr. Henderson.

A spus că se numește Raymond Stryker, e un negustor de antichități din Londra.

Va fi în Taos mâine.

Și a spus că este pregătit să-i plătească o vedere grozavă de 20.000 de dolari nevăzută?

Da.

Aveti idee cat ar putea merita?

Nici eu habar nu am ce este.

De la cine l-a luat bunicul tău?

Mi-a spus că e a tatălui său, că l-au transmis.

Nu ai vorbit vreodată despre asta?

Nu. Dar El L-a tratat cu mare evlavie.

Aceste semne nu seamănă cu nicio limbă sau scriere pe care o cunosc.

Există doar o mică asemănare cu sumerianul.

Dar sumerienii trăiau în Orientul Mijlociu.

Cum este posibil?

Întreaga lume este plină de enigme istorice.

Această bucată de metal, dacă este metal

De fapt pare aur, dar nu este.

Uite, aș vrea să duc asta la Santa Fe pentru a-l analiza într-un laborator de metalurgie.

Genara, un comerciant de antichități vă poate spune valoarea acestui medalion.

Pot să-ți spun doar ce este.

Simt că nu vreau să știu. Dar ia-o.

Acum, deja se făcea foarte, foarte cald, foarte, foarte cald.

Soarele era direct deasupra capului, mai mult sau mai puțin așa cum este acum.

Ei știau că vor trebui să iasă pe drum dacă vor să găsească acel râu.

Și odată ce l-au găsit, au știut că îl pot urma în aval.

Au auzit că era o peșteră,

o peșteră mare și întunecată...

Scuză-mă, ești Genara Juantez, nu?

- Da. - Sunt Raymond Stryker.

Scuze pentru intruziune, dar dacă te-ai hotărât deja asupra medalionului, aș dori...

Nu m-am decis inca. Nu mă așteptam așa de curând.

Aș vrea să mă mai gândesc la asta.

Ei bine, o înțeleg pe domnișoara Juantez.

Dar aș dori să subliniez că 20.000 de dolari este încă o sumă foarte bună.

Un preț mult mai mare decât valoarea sa reală.

Uite, e ceva ce nu înțeleg, domnule Stryker.

- Ce este asta? - De unde ai auzit de medalionul din Londra?

Oh, draga mea tânără, sunt într-o profesie foarte competitivă.

Domnișoară Juantez, a ști este treaba mea.

Și, în orice caz, dacă este doar o chestiune de preț...

Nu este prețul.

Deci ce este? Sentiment?

Într-un fel.

Numai ea poate pune un preț.

Dar am nevoie de mai mult timp.

Foarte bun.

O voi suna diseară, cred.

O, un ultim lucru: în lumea artei, sentimentul,

este adesea un factor important. Și țin mereu cont de asta.

Dar aș vrea să vă dau un mic sfat util:

de multe ori facem o mare greșeală dându-i prea multă valoare.

Ne vedem diseară.

BUNĂ!

BUNĂ.

Dar ce faci aici?

Eu doar vizitez muzeul. Și tu?

Îl aștept pe dr. Henderson.

Știu cine este, i-am citit cărțile.

Ei bine, cel puțin așa îmi pot spune la revedere.

- Pleci din Taos? - Da.

Și trebuie să pleci? Imediat, vreau să spun.

Nu. Nu dacă am un motiv să rămân.

Mi-e teamă.

- Uite, dacă e din cauza a ceea ce ți-am spus... - Nu, nu din cauza asta.

Pentru ce?

Un bărbat pe nume Raymond Stryker.

Shan Mullins este doar un băiat din sat fără bani.

- Asta e tot ce știi despre el? - Da, până acum.

Vezi ce mai poți descoperi.

În regulă.

De când îl cunoști pe Shan Mullins?

Un pic de timp.

Sunteți... sunteți prieteni buni?

Eram. Imediat după ce am terminat școala, dar nu a durat mult.

Nimic nu durează foarte mult cu Shan. Mai ales prietenii.

Doar dacă nu ai ceva ce nu poate găsi nicăieri altundeva.

Și acum îl ai.

Am ceva pentru tine. Și o mărturisire.

Castaneda.

L-am purtat cu mine timp de trei ore, plimbându-mă căutându-te pentru că voiam să ți-l dau.

- Mulțumesc. - Deloc.

Am văzut că te uiți la ea la mine acasă, așa că m-am gândit că ți-ar plăcea să-l citești.

Ei bine, l-am citit deja.

Am citit-o când am fost în Saigon.

Această carte m-a adus în New Mexico.

Și unde vei merge acum?

Ei bine, nu știu.

Acasa, cred.

Voi lucra și voi studia puțin.

Nu pot să-mi petrec viața căutând ceva despre care nici măcar nu sunt sigur că există.

Măcar ai încercat.

Dar nici nu am curajul s-o fac.

Poate ai găsit totul aici, în Taos.

L-am sunat să aflu unde te pot găsi.

Nu știa, așa că l-am rugat să ne întâlnim.

L-am găsit, nu? Despre ce e vorba?

Am fotografiat piesa și am dat o copie decanilor facultăților

de arheologie şi antropologie la universitate.

Desenele de pe piesă sunt absolut necunoscute chiar și pentru ei.

Cu toate acestea, am descoperit ceva de o oarecare semnificație.

Și care ar fi asta?

Privește cu atenție tridentul.

Și acum asta.

Aceasta este o fotografie făcută de pe o stâncă cu vedere la golful Pisco, Peru

Tridentul indică hinterland, adică câmpia Nazca și are o dimensiune enormă.

Ah, arată ca o bandă de aterizare!

Există o teorie care spune tocmai asta.

„O bandă de aterizare pe câmpia Nazca pentru astronauții antici de pe o altă planetă”

Ce?

Și acum uită-te la asta.

Tridentul este un simbol comun în multe alte culturi, desigur,

deci ar putea fi o coincidenta.

În afară de asta: un mic detaliu.

„Analiza spectroscopică ne-a spus că medalionul este un aliaj necunoscut...

- Despre ce? - Metal?

M-am gândit eu.

Mai ales avand in vedere ca gradul sau de duritate il depaseste pe cel al diamantului.

Dar apoi, nu știu de ce, am făcut un test de termoluminiscență.

- Ce este asta? - O metodă de datare a ceramicii.

Cu excepția faptului că acesta nu este ceramic în niciun fel, formă sau textură.

Nimic nu a văzut vreodată pe acest Pământ.

Cu excepția patinei superficiale a prafului și grăsimilor rezultate în urma utilizării.

Dar materialul nu are vârstă sau timp.

S-ar fi putut face ieri.

Dar nu este așa.

Chiar spui asta?

Ei bine, am spus că ar putea. Dar nu este așa.

Când datează?

La minim 50-55 de mii de ani.

- Ai locuit aici? - M-am născut aici.

Vechea mea casa este acolo.

Și asta e casa bătrânei.

Bunicul meu va fi îngropat în apropiere.

Numai oamenii mei pot fi martori la ceremonia de înmormântare,

asa ca va trebui sa astepti pana la concluzie.

Dar mai întâi mă voi duce la bătrân și îl voi întreba ceva despre medalion.

Cred că este ceva care ne afectează pe toți.

Ei bine, voi arunca o privire.

Dacă găsești o bere rece, sună-mă, bine?

Wheeler, m-a sunat Genara. A mers la Pluebo pentru înmormântarea bunicului ei.

Cu Longfellow și Mullins?

Ei bine, să vedem dacă prietenul nostru Glenn poate afla atât de multe.

Shan.

Trezeşte-te.

Am vorbit cu bătrâna.

Și a aflat despre medalion și despre puterea și misterele pe care se spune că îl conține.

El spune că am dreptul să știu.

Dar nu am dreptul să-l împărtășesc cu alții. Sau cu tine.

Această decizie trebuie luată de o putere mai puternică decât cea a bătrânei.

Trebuie să fie făcut de Willow Lane.

Willow Lane?

Spiritul nopții, puterea fumului.

Trebuie luat în această noapte, după înmormântarea lui Lucio.

- Ascultă Gen, dar doar... - Lasă-mă să termin.

Bătrâna a permis să fii și tu de față pentru că bunicul meu ți-a încredințat medalionul

și pentru că vreau să împărtășești.

Dar nu sunteți indieni, așa că va trebui să meritați acest drept.

Înainte de a-l accepta pe rege,

consideră că nu este doar o ceremonie.

Este un proces și o judecată Willow Lane,

care este cel mai nemilos judecător.

Și dacă nu te aprobă, ți-ar putea provoca multă durere.

Chiar și moartea.

Willow Lane. Spiritul nopții, puterea focului.

Unde te duci?

Am vrut o bere.

Vrei să spui că nu vrei să rămâi?

Dar ai auzit?

Trebuie să crezi. Dar pur și simplu nu cred.

Mă voi întoarce să te iau după dansul ploii.

Vei primi încă 500 dacă o poți convinge pe fată să-l vândă.

În acel moment?

Deci, eh, eh...

Glen ia oferit 5.000 lui Willie Longfellow.

Ea i-a oferit 20.000 Genarei.

Și acum îmi oferă schimbarea.

Uite Stryker, dacă o conving pe Genara să vândă lucrurile astea,

poate îl voi anunța sau poate nu, dar dacă o fac

nu veni să-mi oferi această mizerie.

Unde e Shan?

S-a dus să ia ceva de băut.

El nu crede aceste povești.

Și tu? Îl crezi Willie?

Da.

Sunt fericit.

El vă întreabă dacă vă dați seama de consecințele dacă nu treceți de judecata lui Willow Lane.

Aşezaţi-vă.

- Sunt identice. - În afară de asta.

Bătrânul trebuie să fi încercat să ne spună ceva.

Ah, bătrânul ăla trebuie să fi băut mult din acel mescal

care nu mai ştia dacă e călare sau pe jos.

- Nici măcar nu putea să-și spună numele. - Lasă-mă să îți arăt ceva.

Aceasta este o fotografie făcută dintr-un avion de recunoaștere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Zona pe care o vezi este pustie.

Luat de Forțele Aeriene în 1943.

Dacă te uiți aici... vei găsi apoi asta.

Când ai plecat, m-am întors la Santa Fe să fac niște cercetări în

biblioteca universitară și am găsit asta.

Era ascuns într-o pivniță.

Acest.

A fost găsit în China acum aproximativ 80 de ani.

Și a fost achiziționat de British Museum.

Curierul care trebuia să-l ducă la Londra pentru a-l livra a plecat din Shanghai cu vaporul

și asta a fost ultima dată când a fost văzut. Sau asta.

Este evident că piesa găsită în China și cea aflată în posesia noastră fac parte dintr-un singur mozaic.

Și că medalionul a fost rupt și bucățile împrăștiate.

Cum a fost posibil să o tăiați și de către cine și de ce a fost tăiată, numai Dumnezeu știe.

Dar judecând după această piesă și pe cea fotografiată în carte,

medalionul ar fi trebuit împărțit în nouă bucăți.

- Nouă piese, care împreună ne-ar da... - Ce?

Răspunsul la întrebările pe care ne este frică să ni le punem,

secrete pe care nu vrem să le descoperim,

dovezi a ceea ce preferăm să numim legende, mituri și folclor.

Gândește-te la mistere, la toate acele povești care nu dispar, care refuză să moară.

Le găsim peste tot, în fiecare cultură antică.

Povești despre zei invincibili care au coborât pe Pământ din cer călare pe mașini

de fum și foc și apoi a plecat, promițând că se va întoarce.

Această piesă ar putea face parte dintr-un mesaj pe care l-au lăsat,

Sau s-ar putea ca aceste ființe să-și țină promisiunea prin întoarcere.

- Te referi la OZN-uri? - Da poate. OZN-uri.

Este o ipoteză pe care o împărtășesc, dar

Cum explici ce s-a întâmplat aseară? Și desenul acela?

Aceste linii localizează o zonă care ar trebui să fie cu siguranță Cheile Taieri.

Cheile Taieri? Dar nu e nimic acolo.

- Și de unde știi? - Pentru că am fost acolo!

Dar ai observat-o, ai observat-o bine?

Căutând un semn sau un simbol și gândind

la ceea ce ar putea fi

știind despre medalion și ce s-a întâmplat aseară și despre desen?

Asa de?

Dar ea... Ne cere să mergem să vedem.

Da.

Dar ești nebun!

- Unde te duci? - Îți spun unde nu merg.

Cheile Taieri. Și dacă tu și Willie vreți să mergeți în acea gaură a iadului căutând cine știe ce,

tot ce pot spune este mult noroc!

- Shan? - Lasa-l in pace.

Dar nu putem, nu o vom face singuri: el cunoaște toate acele canioane.

Shan!

Ai fost acolo, știi Cheile Taieri...

Shan, ajută-ne.

Uite, dacă nu găsim nimic acolo, voi vinde medalionul și împărțim banii în trei feluri.

Dar de ce să-ți asume riscul? Și atunci, din moment ce nu vom găsi nimic, de ce nu-l vinzi imediat?

Uite, te duc la Stryker acum, ca măcar să poți scăpa de orice problemă.

Nu, nu am nevoie să-l vinzi lui Stryker. Nu acum, niciodata.

Acolo acolo!

Dacă mergem acolo și nu găsim nimic, cine poate garanta că îl vei vinde efectiv?

Îți promit.

Dar cum să te cred?

Nu eu am fost cel care a încălcat ultima promisiune pe care ne-am făcut-o unul altuia.

Intelegere incheiata.

- Cât mai e până la gât? - La doar câteva mile.

Ceas.

Ai putea ascunde Oceanul Pacific acolo jos.

Deja.

Ei bine, atunci să începem.

Acum mut mașina mai aproape de margine.

- Ce vreţi să faceţi? - Folosește-l ca mâner pentru a mă coborî cu frânghia.

Ai urcat vreodată, Willie?

Da, de fapt, am făcut-o.

În regulă, coboară ușor.

Strângeți, strângeți cât puteți!

- Terminat! - Totul este bine?

Sigur, de ce?

Să mergem.

Ok, hai să urmăm râul acum.

Dă-mi mâna.

- Eşti în regulă? - Da.

- Aș vrea doar să mă odihnesc puțin. - Da.

La naiba, ce aș da pentru a avea o bere rece bună acum.

Una dintre acelea spumoase drăguțe pe care le găsești doar la Joe's.

Ce e acolo?

Este bifurcația dintre Rio Grande și Rio Negro.

Ce vezi?

- Tridentul este o spânzurătoare, nu? - Da.

- Poate că suntem acolo. - Ce vrei sa spui?

Dacă am trasa o linie de unde se întâlnesc râurile

ar ajunge într-un punct anume al văii, mă urmărești?

- Hei, omule, chiar atingem fundul. - Hai sa continuăm.

Ok, acum m-am săturat și dacă te uiți la ea o să vezi că și ea crede așa.

Are dreptate?

Nu Eu 50.

Totul pare fără speranță.

Să facem asta: acum ne odihnim puțin aici și apoi ne întoarcem în tabără.

- Nu, nu în tabără, în Taos. - Vom mânca ceva și apoi vom dormi puțin.

- Uita de asta. - Și vom vorbi din nou despre asta mâine.

Nu e nevoie să vorbim aici. M-am săturat și gen.

Hai spune-i. Spune-i!

- Shan. - Uite Gen, am fost de acord!

Și las-o în pace!

Genara!

Genara!

Poate blochează intrarea într-o mică peșteră.

Ceas.

- Poate o putem extrage. - A extrage?

Oh, haide, cum mutăm bolovanul acela?

- Ei bine, atunci hai să cumpărăm niște dinamită. - Toata lumea?

Nu, ascultă, aș fi mult mai rapid să plec și să mă întorc singur.

Între timp, tu și Gen tabără în apropiere.

Mă întorc mâine la prânz.

Când aveam 5 ani, părinții mei au părăsit Pueblo și s-au dus la Santa Fe.

Ani de zile am continuat să ne mutăm, dintr-un loc în altul.

Roswell, Gallup,

Albuquerque.

M-am oprit doar când a murit tatăl meu.

Dar până acum nici nu-mi aminteam cine sunt sau de unde am venit.

Uite, pentru cât valorează, există ceva ca apartenența prea mult. Prea multe legături.

Și nu este doar să știi cine ești, ce ești, ci și ce vei deveni.

Ce așteaptă oamenii de la tine.

Nu din egoism, ci din dragoste. Și pentru că așa a fost mereu.

Și în cele din urmă cred că nu este prea mare diferență între

bunicii tăi lângă râul Chama din New Mexico și Longfellows lângă Charles din Boston.

Amândoi au trăit viața pe care au trăit-o întotdeauna.

Și pentru ei este cel mai bun și se simt în siguranță și mulțumiți.

De fapt, aproape că au murit.

Nu te vei întoarce niciodată la Boston?

Nu.

Dacă am spus că mă întorc este pentru că e ușor de spus.

Poate se va întoarce într-o zi. La urma urmei, este întotdeauna acasă.

Și părinții mei vor fi acolo așteptând.

Doar că nu sunt sigur.

Am simțit...

Abia te-am cunoscut când am venit să te caut ieri.

Totuși, cumva, știam că pot avea încredere în tine.

Mai mult decât atât.

Aveam nevoie de tine.

Orice ai căuta, ai venit la Taos și la mine.

Și același lucru te va duce departe.

Vor fi oameni, tot felul de oameni, care pot avea încredere în tine și vor avea nevoie de tine.

Oameni care vor găsi ceva valoros datorită căutării tale.

Am spus că te invidiez.

Dar acum îi invidiez și mai mult.

- Ea nu mă crede. - Nu am spus asta.

- Nu e de folos. - Ascultă-mă, Mullins.

Cunosc destul de bine această zonă și Cheile Taieri acoperă foarte mult teritoriu.

Dar i-am spus că pot desena o hartă a locului exact.

Harta care mă va costa 30.000 USD și mă poate duce oriunde, în afară de locul potrivit.

- Uite, îţi garantez... - E suficient.

Ia-o ușurel.

Aș dori să-ți pun câteva întrebări despre tine.

Ești jumătate artist și jumătate leneș.

Dar sper că nu ești suficient de prost încât să crezi că îți cumpăr povestea.

Dacă vrei 30.000 de dolari, ți-o dau. Dar adu-mi medalionul.

E fantastic.

Nimeni nu-mi spusese vreodată că aici este apă curentă caldă și rece.

Și știai?

Dreapta!

Există o legendă care spune că viața a început așa.

Din unirea apei unui râu cu un curs subteran. Să-ți spun?

Si.

Ei bine, conform acelei povești, apă caldă

este cel al pământului, al mamei.

În timp ce râul este apa cerului, tatăl.

Și când zăpada de pe munți se topește, apele înghețate ale râului curg în vale,

unde s-au alăturat celor fierbinți.

Mamă.

Și viața a început așa.

- Ți-a plăcut? - Da.

Sunt fericit.

Pentru că l-am inventat acum!

Ea este foarte frumoasă.

Este bine?

Vom afla în curând.

Iau lanterna.

Da-mi o mână de.

Bine, sau azi.

Rapid și fără glume

Ce faci?

Uite, nu trebuie să fie așa.

Știi, i-am cerut lui Stryker 30.000 de dolari pentru piesa lui Lucio

iar acum cu acesta altul putem chiar să-l întrebăm dublu, înțelegi?

30.000... Ce e cu tine, prietene?

Privește în jurul tău: înțelegi ce înseamnă?

Treizeci de mii... treizeci de milioane!

Lucrurile astea de aici sunt neprețuite!

Voi doi sunteți proști. Da, oameni proști.

Știți cât am putea obține dacă am vinde acele piese lui Stryker?

Am putea...

Am fost ucis.

- Ce mai faci? - Sunt bine.

- Unde e Stryker? - Este mort.

S-a lovit cu capul de o stâncă și a fost dus de curent împreună cu medalionul.

Ambele piese?

Toate acestea degeaba.

Stai aici cu Shan, eu mă voi întoarce la Taos. O să trimit pe cineva să te ia.

Stai, vin cu tine la barcă să iau sticla de apă.

Hei Willie, eu...

Fiţi atenți.

Voi fi.

- Genara. - Care-i treaba?

Și nimeni altcineva nu poate dovedi că există alte piese.

Nu, dar dacă ar exista ar putea fi îngropați.

Acoperit pentru totdeauna de cutremure sau de o alunecare de teren, așa cum sa întâmplat în

pestera, la Cheile Taieri, dupa ce ai plecat.

Și noi doi suntem singurii supraviețuitori din afara acelui mormânt.

Deja. Este voința naturii.

Sau voia zeilor.

Dar nu vrei să afli mai multe?

Dar nu suntem siguri că vom găsi celelalte piese.

Poate e doar o curiozitate.

Sau chiar am putea găsi ceva imens.

Secretul a ceea ce suntem, cum am ajuns acolo, de unde venim.

Am ieșit cu adevărat din Grădina Edenului sau dintr-o mare primordială?

Sau de ce suntem atât de fascinați de stele. Întrebându-ne despre ele, lumini ale universului.

Pentru că sunt lumini dispuse de-a lungul unei cărări pe care am parcurs-o deja o dată.

Nu crezi că merită să cauți?

Vino cu mine.

Nu pot.

- Seara trecută, nu a fost... - Ştiu.

De ce nu?

Pentru că mi-am terminat explorarea.

A trebuit să găsesc pacea între cele două lumi ale noastre.

Două lumi la fel de diferite ca cele ale lui Lucio și Shan.

Nu pot risca să-l pierd.

Și nu vă pot cere să rămâneți

pentru că încă mai cauți.

Lucio a avut încredere în tine.

El te cunoștea.

Am încredere în tine.

Luați ambele fragmente. Găsiți-i pe ceilalți.

Și descoperiți-i sensul.

Găsește-te pe Willie.

A aprins un foc mic,

îşi puse pătura pe umeri

a luat medalionul în mâini.

Și a stat acolo ore întregi.

Privind la cer, parcă

astepta ceva.

De parcă s-ar fi așteptat la ceva.