Original subtitles

Fiindcă e nevoie de o schimbare, astfel încât fiecare dintre noi

să se simtă în siguranță, protejat și iubit.

Urmează o revoluție a grijii și afecțiunii.

Vă mulțumesc!

Cum a fost?

- Ai fost grozavă. - Chiar?

Nu m-am încurcat la dura... durabilitate ecologică?

Ba da, dar nu și înainte. Te-ai descurcat minunat.

Dumnezeule!

Are dreptate. Îmi cer scuze.

- Ți-a plăcut, Gaspar? - Enorm, pe bune.

Super!

Mi-a plăcut cum ai făcut legătura între violența sistemică...

- Așa. - Da, cu opresiunile care se suprapun...

- Da... - Eforturile ar trebui să se intersecteze.

- Exact! Adică... - Altfel, nu se poate.

- Și cum... - Quique, te prezint.

- Acum? - Baftă!

Sincer, te-ai descurcat grozav. Te-ai făcut ușor înțeleasă și...

Dragi colegi și colege, vi-l prezint

pe Enrique Notivol!

Mulțumesc!

Dragi colegi și colege,

am să vorbesc despre una dintre marile provocări ale țării.

Depopularea.

O Spanie pustiită.

Satele noastre mor.

Trebuie să le reclădim

cu măsuri ecologice, inclusive și durabile.

Reducând...

dependența...

de autovehicule,

promovând accesul femeilor pe piața muncii,

creând locuri de muncă în economia ecologică,

astfel încât nimeni să nu fie forțat să-și părăsească satul din disperare.

Bună, Quique! A fost mișto, nu?

- Mersi. - Da.

- Ai văzut-o pe Lina? - Da, e acolo cu Gaspar.

Mă bucur nespus, mulțumesc.

- Deci? - Hei! Cum merge?

Te-ai descurcat super.

Ai ascultat?

Fiindcă ați vorbit întruna.

Da, am vorbit despre tine.

Despre mine?

Gaspar mi-a spus că-i plac ideile tale despre Spania Pustiită. Corect?

Spune-i!

Deci, Enrique,

o să cer partidului să te însărcineze cu politicile contra depopulării, bine?

- O meriți. - Nu știu cum să-ți mulțumesc.

Cred că ideile tale

și proiectele pentru zonele rurale pot fi puse în practică acolo.

E visul meu.

Unde, mai exact?

Suntem amândoi de acord că Spania Pustie...

„Pustiită.”

Pustiită, exact...

Are nevoie de soluții care pot fi găsite acolo, nu la Madrid, nu?

- Sunt sigur, dar... - Deci, suntem de acord. Ascultă!

Îți trimit informațiile,

și, după ce se aprobă, te poți transfera.

Unde să mă transfer?

La Cañada del Infante, în Teruel. Ne-au donat un loc acolo.

Arată-le ce poți, campionule!

- Teruel. Să mă ia naiba! - Ei bine...

- Da, de ce nu? - Nu e rău.

Ar putea fi o aventură frumoasă pentru noi doi.

Dar de ce?

Fiindcă am proiectele mele.

Dar nu e deloc un efort.

E vorba de câteva ateliere, o grădină comunitară...

Putem pleca de acolo în două luni.

Quique...

Mi s-a oferit funcția de consilieră la Minister.

Consiliera cui?

A lui Gaspar, firește.

- Ce e? - Mi se pare dubios.

Ați plănuit amândoi să mă trimiteți la Teruel, ca să puteți...

Ce tot spui?

Nu-ți datorez nicio explicație.

Eu îmi continui viața aici, tu îți împlinești visurile în Teruel.

Știu, dar suntem împreună.

- Adică, tu ești... - N-o spune!

Ce? Tu ești a mea... Eu sunt al tău...

- Nu sunt... iar tu nu ești... - Bine.

Tu nu ești al meu, eu nu sunt a ta, Quique.

Nu suntem obiecte.

Nu suntem rucsacuri sau periuțe de dinți.

Suntem ființe libere și independente.

Bun, dar avem o relație.

O relație între doi adulți care au pornit pe același drum într-o zi,

dar acum au ajuns la o răscruce.

- Nu vrei să fii cu mine? - „Cu mine”?

Întotdeauna ești posesiv!

- Bine, dar cum rămâne cu relația? - Din nou!

La naiba! Bine.

Chestia care e între noi, indiferent ce e,

mai există sau nu?

Tu spui mereu că ar trebui să conservăm râurile, nu?

Să le eliberăm de canalele artificiale create de oameni.

Atunci, de ce nu facem asta?

Să lăsăm chestia să curgă.

Bine.

Dacă asta îți dorești...

Haide, că pierzi autobuzul!

Vorbim mai târziu, bine?

PROGRES

BAZAT PE ROMANUL LUI DANIEL GASCÓN

Un HIPSTER în Spania pustiită

Bună ziua?

Bună ziua!

- Te-ai pierdut, scumpule? - Nu.

De fapt, da, caut Hotelul Pilar.

Să lămurim asta!

Pilar nu e nici hotel, nici pensiune.

Nici măcar nu are autorizație.

Hai aici! Uite!

Mergi pe strada asta, tot înainte,

și, la primul colț, e casa aia veche.

De ce ai venit aici? Nimeni nu vine în satul ăsta.

Catalanii vizitează.

Ca să-și umple sticlele cu apă din fântână.

Cât stai, scumpule?

- Nu am bilet de întors. - Te sfătuiesc să cumperi unul.

Era uleiul.

Nu-l speriați pe puști! Poți face multe în La Cañada.

Nu mă sperie. Am planuri mari pentru sat.

Cel mai bun plan e să pleci.

Bine. Mersi de intervenție, dar mi-am luat un angajament în La Cañada.

Hei, nu e cea mai bună idee să mergi cu bicicleta pe aici!

Nu vă faceți griji, doamnă! Am mers cu bicicleta în Amsterdam, Beijing,

Calcutta, Marrakech...

Sunt locuri foarte aglomerate și nu am avut probleme.

- Aici nu e un loc pentru hipioți. - Nu.

Pe aici.

- Sper că-ți place. - Da, e autentic.

Camera asta a fost a lui José Manuel, până a plecat.

Auzi, cine ne plătește?

Nu vă faceți griji, se ocupă partidul.

O să organizăm un atelier de egalitate,

unul pe tema masculinității, o grădină comunitară și multe altele.

- Unde faci toate astea? - Ei bine...

În garajul lui Matías Gutiérrez.

Știți unde e?

La naiba!

Așa!

Garajul lui Matías.

Aici e.

Uite! Au venit deja să se alăture partidului.

Înțeleg gluma, Felipe, dar am venit să implementez politici noi.

Toți spun asta.

Unde pot găsi pe cineva care să mă ajute cu asta?

BARUL LA PLAZA

Uite cine e aici! Hipiotul!

Nu sunt hipiot, nu mă identific cu acea mișcare.

Hipioții erau mai hedoniști, mai pasivi din punct de vedere politic...

Aveau o energie diferită.

Eu aș spune că sunt...

- Sunt un hipster cu conștiință. - Da, sigur.

- Nu mai spune aiureli! Ce vrei? - Un merlot aromat.

Un Cabernet Sauvignon?

Aș zice să nu spui așa ceva aici, că dai de belele.

Bine, corect. Ce beau oamenii aici?

Aici poți bea vinul de la cooperativă sau pe celălalt.

Cel de la cooperativă e rău, celălalt e și mai rău.

Să nu ne audă. Se mândresc cu el.

Bine. Vin de la cooperativă.

Nu pari a fi din zonă.

Nu. Sunt, din Castellón.

Am preluat barul când a fost scos la licitație.

Acum mult timp?

Acum prea mult timp.

O zi aici...

e prea lungă.

E suficient să zic că economisesc bacșișuri în borcan să merg la mare.

- Și au trecut trei ani de atunci. - Poftim. Pentru borcan.

Mulțumesc mult.

Bună!

Avem un vin grozav, nu? Nu e cu nimic mai prejos decât vinul de Rioja.

Deloc. Sincer, nimic...

Caut pe cineva care mă poate ajuta să repar garajul lui Matías.

Garajul? E o dărăpănătură. Cere-i tatălui meu o clădire municipală!

E plin de clădiri goale pe-aici. Tata e primar.

- Eu sunt Ramón. - Quique.

Ea e iubita mea, Lourdes, dar v-ați cunoscut deja.

E cea mai frumoasă brunetă din sat.

Termină! Nu sunt iubita ta.

Știi tu, iubită, amantă, prietenă cu beneficii... Ne-o tragem.

Da, mi-am dat seama din context. Care e tatăl tău?

Tata? Cel cu spatele la noi.

- Dle primar! - El e.

Te poți uita, dar nu vorbi!

Am venit de la Madrid ca să înființez un punct de întâlnire

- ... și... - Spune odată!

Fiul dvs. a spus că-mi puteți da o clădire pentru ateliere.

Douăzeci!

Ajunge una. Nu am nevoie de mai multe.

Taci, prostule! A strigat „20”.

La naiba! Mi-ai distras atenția de la joc cu prostiile tale, om bun de nimic!

Vreau doar o clădire...

Clar! Clădire pentru proiectul tău inutil, activist afurisit!

Joc cărți acum, și jocul e sacru.

Nu e un bar. E un loc de unde pot crește conștientizarea.

Ai înrăutățit situația, băiete!

Nu vă dați seama că aceste sate au rămas blocate în secolul al XIX-lea?

Unde sunt femeile?

Au grijă de toate, în timp ce bărbații beau, joacă și se distrează,

practică manspreading, și sunt misogini cu singura femeie

care, apropo, e singura care muncește.

Bravo!

Satul ăsta are nevoie de un atelier de masculinitate.

La naiba!

- Puștiule... - Dă-i una! Pocnește-l zdravăn!

Nu am înțeles nici jumătate din ce ai spus,

dar, dacă vrei să deschizi tâmpenia aia progresistă, te descurci!

Clar?

Bine. Haide!

Stai!

Să vedem! Merge careva la slujbă mai târziu?

Tu?

Să te binecuvânteze Atotputernicul Dumnezeu, Fiul și Sfântul Duh!

Poți merge în pace.

Carte câștigătoare!

O să folosesc garajul.

Garajul e vraiște. Cât îmi dai?

Zece euro pe oră?

Cincisprezece și un whisky.

Bună. Nu pot răspunde. Lăsați un mesaj și revin eu.

Bună, Lina! Nu am avut semnal fiindcă, știi și tu, e Spania Pustiită.

Sper că nu te spetești la Minister.

Nu-l lăsa pe Gaspar să profite de tine!

Ce faci?

Mă refer la muncă.

Ascult.

- Sau în alt fel. - Acum?

Da.

Pregătesc o locație pentru ateliere,

fiindcă aici duc mare lipsă de informare.

Există mult sexism la nivel micro și macro,

vehicule pe combustibili fosili, consum de carne, alcoolism...

Și mai e ceva.

M-ai lăsat cu o senzație neplăcută când ai spus

că lucrurile trebuie să curgă, că nu ar trebui să avem limite.

Voiam să știu dacă ai pe altcineva.

Te vezi cu Gaspar?

Nu-mi plac modelele heteropatriarhale,

dar aș vrea să știu dacă sunt sau nu într-o relație cu tine,

sau câți suntem în relația asta, dacă există una.

Spune-mi punctul tău de vedere, cum vezi lucrurile acum.

În principiu, ca să știu la ce să mă aștept.

Spune-mi ce părere ai.

Pupici.

Iar carne?

Nu-ți place?

Îți pot prăji un ou pe lângă cârnatul primarului.

- Cârnatul primarului? - Exact ca ăsta.

Ce e ăsta?

„Votați-l pe Máximo!”

„E mai bun cu ouă.”

Super! Îi împarte în tot satul?

Mai ales când sunt alegeri.

La naiba! E demodat. E străvechi!

Deci, vrei un ou?

Ei bine, daunele s-au făcut.

- Ar fi absurd să nu-l mâncăm acum. - Așa e.

Dar e o crimă.

Ca să știți și voi,

fiecare friptură are o amprentă ecologică de 7,19 kg de CO2

care ajunge direct în atmosferă.

E inadmisibil!

O să distrugem planeta în câțiva ani.

Cartofii sunt cultivați local?

Da, firește.

Bine.

Nu e mai bună cu vin?

ATELIER DE MASCULINITĂȚI NOI GARAJUL LUI MATÍAS: JOI DUPĂ-MASĂ

Noi masculinități?

- Ce e aia? - E primul atelier al partidului.

E un curs de identificare a diferitelor moduri de a fi bărbat.

Fiindcă există câteva roluri...

Unele sunt mai tradiționale, nu?

Ei bine, poți fi bărbat în multe feluri.

Altul aici. Le punem peste tot.

O să vizionăm Viața la oraș nu-i de mine?

Filmul. L-am văzut la televizor.

O să proiectez câteva scene din el ca să exemplific trecutul.

O epocă când a dominat heteropatriarhatul și a existat un singur model familial.

Când rolurile pe sexe erau rigide, nu era acceptată diversitatea...

Nu pricep o iotă, dar filmul e super-tare.

E al naibii de haios, omule!

Bine. Să mai punem un afiș!

Viața la oraș nu-i de mine. Mi-a plăcut foarte mult actorul.

Și îl puteai înțelege.

Nu e ca actorii de azi, care nu vorbesc clar.

Trebuie să schimbi frigiderul, Maricruz. Știi cât curent consumă?

Fiecare zi de consum e catastrofală.

Bună, băieți! Ce faceți?

Nu!

Dă-l jos! Ia asta!

Ce e asta? Ce noi?

Masculinități.

Noi masculinități?

Ce nebun!

Sigur?

Aici ajung toți bărbații din sat. Unul după altul.

Bună, băieți! Ce faceți? Intrați!

Nu am prea avut clienți.

Bună, Moha!

Bună, Sandra!

Nu suntem clienți.

Am venit să punem afișe pentru un atelier de noi masculinități.

- „Noi” ce? - Masculinități.

Puteți să-l dați jos. Noi trăim din vechile masculinități.

Moha, ești complice la trafic de ființe umane

și la tratarea femeilor ca niște obiecte!

Să nu mă mai bagi în asta! Nu suport!

PROGRES ÎN LA CAÑADA

Când începem?

Peste cinci minute.

- Nu a venit nimeni. - E în regulă.

Poți să faci poze și să filmezi pentru partid?

Sigur, fac cu telefonul meu, e mai bun.

Bine. În caz că vine careva.

- Putem intra? - Da, uite!

- Firește. - Da, pe aici.

Zice că putem intra.

- Aici e. - Pe aici.

Baftă!

- Aici e. - Pe aici!

Baftă!

- Felipe, stai aici! - Nu, vreau să stau aici.

Felipe, aici!

În regulă.

Vă rugăm să tăceți. Vi-l prezint pe Enrique, hipsterul.

Bravo!

Mulțumesc.

Prieteni și prietene,

bun-venit la atelierul de masculinități noi!

Ce neîndemânatic!

Bun-venit tuturor la atelier!

Ce neîndemânatic!

Nu știam că există în acest sat

atât de multă conștientizare a nevoii de autoanaliză a bărbaților.

- Plăcută surpriză! - Pui odată filmul ăla?

Derrida spunea că deconstrucția

e o încercare de reorganizare a inegalităților discursive nelogice.

- Despre ce naiba vorbești? - Pune filmul, omule!

Pune-l!

Mai tăceți naibii! Lăsați-l să vorbească!

- Mulțumesc. - Doamne, câtă nepolitețe!

Scopul acestui atelier e să vă arate exemple de sexism...

Pune filmul odată, prostule!

- Heteropatriarhia impune... - Te rog!

Mă rog, multă vreme heteropatriarhia a impus...

Să-l vedem pe Paco Martínez Soria! E un geniu, nu ca tine, plictisitorule!

Dezbatem mai târziu. Mai întâi, filmul.

Era și timpul!

E mai bine!

Douăzeci în cupe.

Și cartea câștigătoarea. A mea.

Fură una, dle de la Finanțe, nu cred că ai avea probleme.

Dar, acum, ești soția fiului meu,

și ai dreptul la marchize, contese și restul.

O să răcești.

- Pot bea un ceai? - Da, te rog.

Ce artist!

- E foarte haios. - A fost tare chestia cu puii.

M-am prăpădit de râs.

A fost un dezastru nenorocit.

Au venit oameni.

Puștiule, să pui unul cu Pajares și Esteso.

Ei au fost adevărate vedete.

Haide! Nu se compară.

Nu mai proiectez astfel de filme.

Atunci, nu vine nimeni.

Plângi?

Da. Și ce?

Noua masculinitate nu se teme să se arate vulnerabilă.

Ți-aș dat o batistă, dar nu am.

Nu contează.

Dacă nu vin oamenii, ca partidul să vadă...

O s-o pierd pe Lina.

Pe Lina?

Faci totul pentru o fată?

E iubita ta?

E partenera mea în călătoria vieții.

- Bine. - Nu e a mea.

Adică, nu folosim pronume posesive.

Ea e la Madrid cu un coleg care...

Care vrea să i-o tragă.

Nu-mi răspunde la apeluri sau mesaje...

Poate e ocupată cu munca.

Sau poate și-o trage cu Gaspar.

Dar, dacă e așa, nu are dreptul să-și exploreze sexualitatea reprimată

după mii de ani de patriarhie?

Ce e? Te plictisesc?

Pe bune, ce e? Ai terminat?

Nu fi nerăbdător! Aproape am terminat.

- Îți arăt îndată. - La naiba! Haide!

Poți veni, mai am puțin.

Bine.

Mă face să am emoții.

Prieteni și prietene,

bun-venit la atelierul de masculinități noi!

Era și timpul!

E minunat.

Scopul acestui atelier e să vă arate exemple de sexism...

- Genaro e gelos. - Da. Și ce-i cu asta?

Nimic. Mă bucur.

Și eu. Înseamnă că mă iubește și mă bucur mai mult.

Derrida spunea...

E un geniu.

Bine. Și...

Montajul e incredibil.

- E super. - Îți place?

Da, dar nu e etic.

E super-mișto,

dar reiese că mă aclamă pe mine și huiduiesc filmul.

Nu-l pot trimite.

- Ai văzut videoul? - Firește.

Nu pot să cred. A fost plin.

Plin-ochi.

Ai dat lovitura.

Îl trimit echipei de social media să-l pună în circulație.

E posibil un spirit rural diferit. Tu dovedești asta.

- Mersi. A fost... - I-a plăcut și lui Gaspar.

Gaspar?

Faci o treabă excelentă, bestie!

E acolo?

Da, am avut o întâlnire aici.

De fapt, mai avem de lucru. Felicitări din partea amândurora!

Nu!

Nu folosim îngrășăminte sau pesticide sintetice aici!

E planta mea și fac ce vreau cu ea.

Nu e asta autoadministrare?

Ba da, dar trebuie să-mi urmezi regulile.

Uite, te ajut fiindcă mă plătești,

dar e încă una din prostiile tale.

Nu, e al doilea punct de pe agenda partidului.

O grădină comunitară autoadministrată. Funcționează în Amsterdam și Berlin.

Alea sunt orașe pline cu snobi ca tine,

care fac pe fermierii de roșii.

Toți au livadă aici, și cine nu vrea nu are.

Ce surpriză!

- Ce faci? - Lina!

Surprins?

Da, foarte.

Ce faci?

- Salaam alaikum. - Salaam.

- Super-Quique, ce faci, campionule? - Sunt Lina.

- Salut, Quique! - Ce faci?!

- Ce faci? - Super!

Bună!

- Ce faci? - Super. Ce faceți aici?

Am avut un eveniment în Logroño și ne-am gândit să venim să te salutăm.

- „Dă lovitura cu atelierele.” - Dar a fost greu.

Spania Pustiită e uriașă. Și e a naibii de pustie.

Nu am avut semnal pe Google Maps.

Acum știu de ce pleacă oamenii.

Aici îți organizezi renumitele ateliere?

Nu arăta așa, era o harababură.

L-am reparat cu Moha.

Îmi place diversitatea etnică a echipei.

E super.

Dar ai nevoie de izolație ca să obții neutralitate energetică.

Bine?

E o grădină comunitară 100% organică,

fără îngrășăminte și pesticide sintetice.

Și începe să dea mici roade.

Nu așa mici. Roșiile astea sunt fabuloase.

- Uau! - Astea sunt ale noastre.

Prostul nu folosește îngrășăminte, ale lui sunt mici.

În orice caz, grădina ar trebui să fie accesibilă

oamenilor cu diversitate funcțională.

Sunt multe pietre, hârtoape.

E o livadă.

- Bună dimineața, Satur! - Bună dimineața, copii!

- Bună! - Bună!

- Sunt prieteni din Madrid. - Bine.

Eu și Satur o să creăm un îngrășământ

din căcăreze de oaie, foarte bine echilibrat.

E cadoul oilor, ar trebui să-l folosim, nu?

Bună!

- Ascultă! Cântă oile. - Behăie.

Oile behăie.

Haideți!

- Există și la ele diversitate. - Cică sunt incluzive.

Ce multe sunt!

- Bună! - Haide!

N-o lovi!

Haideți!

Ai văzut? A lovit-o.

- Haideți, leneșelor! - Și strigă la ele.

- E un caz clar de microabuz al oilor. - Categoric.

Nu! Nu fiți enervanți! Vreau să închid.

Am stat aici toată dimineața și nu a venit nici Domnul. Mă rog, El da.

Da.

Să mergem!

Ultima dată când am intrat într-o biserică, eram în sutien.

- Da. Ne amintim. - Ce a spus?

- Că e o biserică frumoasă. - Chiar?

Nu prea cred. Altarul e bunicel, dar nu e valoros.

Fiind vechi, oamenii așa cred.

Catalanii spun că e al lor.

Sunt siguri că e Sf. Jordi, dar nu e așa.

E Sf. Gheorghe!

Vrem bere.

- Câte? - Șase sau șapte.

- Quique. - Da, vin.

- E ea, nu? - Da. De unde ai știut?

Să știi că femeilor nu le plac cățelușii.

Nu sunt cățelușul nimănui.

- Quique? Vii? - Da.

E o veveriță împăiată.

Satul ăsta e ca un Auschwitz al animalelor.

Categoric.

- E un porc mistreț? - Sunt sălbatici.

Să facem poze!

Îmi cer scuze.

Eu îmi cer scuze.

Stai acolo.

În vremurile bune, i-am fi aruncat în fântână.

Categoric.

Uită-te la prostănaci cum își fac poze cu mistrețul!

Știu. Dar fata e așa faină, îmi vine s-o mănânc.

Te-am auzit, Ramón.

Scuze, tu ești mai frumoasă!

Acum! E rândul meu.

Ce e?

Ceva legat de o misiune.

Habar n-am.

Știu că am fost cam distantă de când lucrez la Minister.

Mă gândesc că ești foarte ocupată.

Da, am primit câteva granturi de durabilitate pentru Spania Pustiită.

Care, apropo, ar prinde bine aici.

Ei bine...

Granturile aici ar putea...

Da, ar fi utile.

Și...

Noi...

Suntem împreună? Te vezi cu Gaspar?

Nu vreau să te țin într-o relație heteronormativă.

- Dar aș vrea să știu... - Nu mă văd cu Gaspar.

Sincer.

Nu sunt atașată emoțional de el.

Dar exact asta ne permite să avem o relație sexuală care e...

atât de...

pătimașă, înțelegi? Atât de animalică.

Într-un sens nediscriminatoriu.

Nu știu, Quique. Într-o lume ideală, mi-ar plăcea

să i-o trag lui Gaspar și apoi să mă cuibăresc în pat cu tine.

Ești genul de bărbat cu care aș vrea să îmbătrânesc și să privesc răsăritul.

Ești grijuliu, răbdător, profund.

Pe de altă parte, Gaspar e...

un om de acțiune. Un sculptor al viitorului.

De aia vreau să mi-o tragă pe frigider.

Pe frigiderul nostru?

Orășeni afurisiți!

- Eliberarea... - Ce ai făcut?

- ... animalelor! - Ce s-a întâmplat?

- Eliberarea animalelor! - La naiba!

- Eliberarea animalelor! - Pe bune? Eliberare?

- Eliberarea animalelor! - Plecați!

- Eliberarea animalelor! - Uite ce au făcut prietenii tăi!

- Bună! - Bună dimineața, Gaspar!

Hei, Quique...

Faci o treabă minunată. Excelent!

Mulțumesc. Îi spun lui Pilar că plecați.

Ia uite-i pe apărătorii oilor!

Sunteți idioți?

De ce v-ați dat în spectacol cu păstorul?

A cui a fost ideea? A Candelei?

- Nu, a lui. Era beat. - Facu!

Bună, Pilar! Mulțumesc și îmi pare rău pentru aseară.

Copiii s-au lăsat duși de val.

Nu-ți face griji! Haideți!

Hei, Gaspar,

aș vrea să coordonez proiectul Spania Pustiită,

dar de la Madrid.

Înțeleg.

Ascultă, Quique...

E mult de lucru.

Văd multă motorină, prea puține biciclete.

- Încă mai ai de muncit. - Corect.

O să pun o vorbă bună pentru tine la Madrid.

Continuă tot așa! Bine?

Haide, bestie!

- Plec. - Da.

- Ai grijă, bine? - Și tu.

Cum adică vrea un sculptor cu timp?

Un sculptor al timpului. E o metaforă. Adică vrea un om de acțiune.

Are dreptate.

Femeile vor bărbați dintr-o bucată, care le dau ordine și atârnă tablouri.

Nu ai văzut documentare cu animale?

Femelele aleg leul cel mai puternic,

pe cel care rage și e agresiv.

Tu ești leul mai slab, care stă și citește.

Moha, mă sperie misoginismul tău.

Deși te respect, fiindcă vii din altă cultură.

Și, poate că, dincolo de remarcile tale sexiste, există puțin adevăr.

O să fac schimbări.

Bună!

Bună.

Candidez la primărie.

Tu?

Da. Și, mai mult o să te fac praf.

Quique!

Quique.

Quique!

Ești prost?

N-o să obții niciun vot.

- Sunt oameni demodați aici. - Trebuie să combatem inerția.

Or râde ei acum de mine, dar o să mă voteze până la urmă.

Batjocura mă va ajuta să câștig.

Ca pe Trump.

Femei și bărbați din La Cañada,

nu sunt aici de mult timp, dar mi-am dat seama

că acest sat are nevoie de un viitor verde, durabil și inclusiv.

Ce e aia?

Ăsta e progresul, Cosme.

Mă refer la progres.

Dar ce e aia?

E timpul să vă eliberați de mirosul fetid al feudalismului.

Hei, tu!

Mucosule! Nu ne mai trata fără respect!

Máximo, a sosit timpul să înfrumusețăm satul.

Unde sunt zonele pietonale? Unde e centrul cultural?

Dar centrele de reciclare și compostare?

Nu-l ascultați!

Acest tânăr

vă crește taxele ca să pună în practică aberațiile alea.

Și, dacă nu plătiți,

vă ia casele, pământurile,

ca în Venezuela.

Să nu cădem în demagogie! Vreau să implementez strategii pozitive.

Eu nu te atac vorbind de cârnați, de exemplu.

Ce-i cu ei?

Sunt delicioși.

Vă cumpără voturile cu ei.

În plus, sunt produși în Valverde.

- Scrie pe etichetă. - Așa e. Sunt produși în Valverde.

Ce are magazinul lui Maricruz?

Sau celelalte magazine din sat? Nu sunt destul de bune pentru tine?

Plec.

Nu vreau să te fac de râs.

Uitați-l cum fuge de la dezbatere, fiindcă nu are nimic de spus!

Máximo, viitorul verde te va lichida.

La Cañada va fi ecologică și durabilă.

Știi să conduci mașini manuale?

Sunt de la oraș, dar nu sunt prost.

Ce face tipul din Madrid?

Nu are ce ara.

Taci, înregistrează o reclamă pentru alegeri.

- Spun replica. - Da.

„Votați Progres în La Cañada! Și La Cañada va progresa.”

Sigur știi să conduci manual?

Acum mișcă ușor camera, în stilul cinematografic francez.

Bine? Acum te oprești,

iar eu mă îndrept spre orizont, arând viitorul, semănând speranță.

Câte sloganuri știu! O grămadă.

La naiba, autobuzul!

- Ce e? - Afurisiții de catalani!

Aici e fântâna La Canyella.

Luați apă de aici, e grozavă!

Nu cheltuiesc niciun ban în sat, doar vin și ne iau apa!

Moha, fântâna e publică.

- Aparține tuturor, cred. - Nemernicilor!

Întoarceți-vă de unde ați venit!

- Plecați acasă! - Te rog.

Bun, schimb unghiul, ca să nu prind autobuzul.

Haide.

- Gata? - Da.

Filmez.

Motor!

Votați Progres în La Cañada! Și La Cañada va progresa.

Știam eu!

- Quique! - Quique!

Frânează, idiotule!

La naiba!

Dumnezeule!

Frâna! La naiba!

Ce faci, omule? Ești orb?

- Îmi pare rău... - Ești teafăr?

Da, mi s-a prins sandaua de pedală.

Quique, uite!

E Sf. Gheorghe de la altar?

Cine l-a pus aici?

Voiau să-l fure pe Sf. George?

Nu e Sf. Gheorghe. E Sf. Jordi!

Haideți!

- Doamne! Ce s-a întâmplat? - V-am zis eu că ne prind.

- Ce e? - Hipsterul.

Hai, spune ceva! Orice.

Cât timp va exista un singur sătean în La Cañada,

piesa de la altar va rămâne aici!

E simbolul rezistenței acestui tărâm nobil în fața veneticilor,

fie ei dragoni sau turiști.

- Plecați! - Dispăreți!

Plecați!

Ce se întâmplă?

Hipsterul i-a prins pe catalani. Furau tabloul de la altar.

Primar!

Ce măscărici!

Să mergem, fiule!

Bravo, hipstere!

- Tabloul de la altar. - Mulțumesc, fiule.

- Poftim! - Mulțumesc!

- Ura pentru noul primar! - Ura!

Am finalizat numărarea voturilor.

Prezența la vot a fost 99,5%,

fiindcă Tati și soțul ei sunt în Mallorca.

- Își vizitează fiica? - Da, a născut.

- E băiat sau fată? - Te rog!

Îmi cer scuze.

Voturi nule, unul.

Voturi pentru Máximo Quintana, 136.

Mai multe ca data trecută.

Progres în La Cañada,

coaliția feminiștilor progresiști din ținuturile Teruel,

candidat dl Enrique Notivol Garcés,

două.

Două?

Două...

sute și trei.

- 203? - Da.

Da, idiotule!

Deci, noul primar din La Cañada e dl Enrique Notivol Garcés.

Excelent!

Solicit renumărarea voturilor.

Nu te enerva, Máximo! M-ai văzut numărând.

Hai, felicită-l!

Nu mai sta, felicită-l!

Haide!

Să nu o dai în bară, tinere!

Mulțumesc mult.

Promit să am un mandat deschis tuturor sensibilităților.

Să mergem! Începe iar cu aiurelile și e ora mesei.

Da, tată.

Vii?

Trebuie să vorbesc ceva cu Quique.

Și eu voiam să vorbesc cu tine ceva.

Hai afară!

Vin.

- Nu vezi ce ai făcut? - Ce?

A câștigat fiindcă a avut noroc cu tabloul.

A avut noroc, dar tu ai dat clipul unei jumătăți din sat.

Nu-mi pasă de satul ăsta.

Știi deja că am să plec când pot.

Pricepi? Nu-mi pasă de sat.

Îți zic eu care e treaba. Îți place de el.

Și ce dacă e așa?

Nu-ți datorez explicații.

Îți aduc roșii și potârnichi din Valmadrigal.

Slăbănogul ăla ce-ți aduce? Nu pricep.

Îmi aduce idei noi,

cuvinte frumoase, implementarea unor politici noi.

„Moarte heteropatriarhiei. O nouă lume e posibilă.”

Îmi aduce bucurie.

O femeie nu poate trăi de pe urma roșiilor și potârnichilor.

Deci, ca să nu existe dubii...

Ce?

îmi dai papucii.

Da.

La naiba!

Să știi că el o place pe slăbănoaga din Madrid.

Nu pe tine. O place pe fata din Madrid.

- Felicitări, Quique! - Mulțumesc.

Merg pe deal să-i dau vestea Linei

și celorlalți colegi.

La Cañada va fi un sat al schimbărilor.

O să trecem de la teorie la practică, de la posibilități la fapte.

O să uităm de vorbele goale și ne dedicăm

- ... muncii grele, dar satisfăcătoare. - Da.

O să-ți dovedesc că sunt un om de acțiune.

Un sculptor al viitorului.

Nu-ți face griji! Savurează! La naiba, ești primar!

Ai realizat ceva uimitor.

Bine. Pa!

Da! La naiba, da!

Locuitori din La Cañada, de azi înainte,

La Cañada nu e doar un sat. E o comunitate a sufletelor.

O rețea a sentimentelor.

Vocile o să vă fie auzite,

iar ușile primăriei vă sunt deschise permanent.

Nu pe timp de noapte. Tinerii vin acolo să se îmbete.

O să fie deschise ziua.

Nu! Nu iarna. Aerul de munte e foarte rece.

Ușile primăriei o să fie deschise ziua, mai puțin iarna...

Și vara, din cauza muștelor.

- Le mai deschidem uneori. - Nu.

Ușile o să fie mereu deschise,

metaforic vorbind, bine?

Sunt oameni care așteaptă.

Din cauza ușilor deschise

și a tuturor porcăriilor pe care primarii le spun la început.

„Porcării”? Îi ascult pe toți.

- Lasă-i să intre! Pe rând. - Bine.

O să-ți pară rău.

Intră!

Bună, dle primar! Am o problemă. Frigiderul ei mă ține trează noaptea.

- Nu mă mir. - Drept de replicat.

„La replică.”

Toñi mă urăște de când am deschis magazinul.

E un frigider zgomotos.

Iar eu nu dorm adânc.

Atunci, ia un somnifer!

O să devin dependentă de droguri din cauza frigiderului tău.

Știi cât costă unul nou?

La cât ceri pe pere, sigur îți permiți unul.

- Sau două. - Uite cine vorbește!

Femeia care atinge toate roșiile, dar nu cumpără niciuna.

Destul!

Gata! Ieșiți!

Toată lumea afară, hai!

Mai aveți plângeri?

Îmi sar siguranțele în fiecare noapte.

Nu e problema consiliului. Schimbă-ți planul de consum electric!

Vreau un adăpost la stația de autobuz. Mă pârlesc la soare.

- Nu-ți da jos șapca! - La naiba!

Am venit pentru un scaun cu rotile. Nu pot merge cu cârje.

Casilda, fondurile nu sunt pentru asta.

Nu erau pentru mobilitate durabilă?

Gata! Nu vă dați seama că cereți fleacuri?

Consiliul e aici pentru probleme majore, provocări, planuri globale.

Nu vă e rușine că sunteți egoiști,

în timp ce ne pândesc schimbările climatice, relocarea industrială

- ... și globalizarea? - Ce e aia?

Olvido, notează!

O să schimbăm satul împotriva voinței sale.

Prima dispoziție.

Pentru a îmbunătăți egalitatea de gen...

„Care, la fel ca noi, e victima culturii heteropatriarhale,

„primarul a decis că toate tipurile de jocuri, cu minge, cărți sau pahare,

„o să implice și femei.”

Trebuie să implice același număr de bărbați și femei.

Scuze, văd doar bărbați jucând.

Dacă nu joacă și o femeie, vă amendez.

La naiba! Despre ce vorbește?

Hei, sunt bărbat, dar nu sunt practicant.

Nici eu.

„Pentru a promova jocul în echipă

„și a elimina concurența neloială, porțile vor fi înlăturate.”

Ce copii sălbatici!

„În cele din urmă,

„am implementat un serviciu public de biciclete

„și stații de încărcare a mașinilor electrice.”

Îmi pot încărca telefonul aici?

Nu, e diferită priza.

Deci, sunt inutile.

Cine vrea să meargă cu bicicleta?

Terenul e pietros și mereu cărăm ceva.

E un prost cu inițiative, ceea ce e și mai nasol.

Se crede în capitală.

Dar nu e vina lui.

E vina celor care l-au votat. Nu-i așa, Lourdes?

Sigur ai făcut ceva greșeli dacă te-a învins un nou-venit.

Imbecilul cheltuie bani pe tâmpenii.

Când vine timpul pentru chestii mari, n-o să mai fie fonduri.

Nu ați auzit ultima știre.

Strada General Dampierre.

- Care e aia? - Aleea Pisoar.

Dar, oficial, a fost mereu General Dampierre.

Ei bine, datorită implicațiilor istorice, i-a schimbat numele.

- A numit-o... - Strada Profesor Villegas.

Un profesor republican.

A fost republican. L-au ucis ceilalți.

Republican sau nu,

își bătea elevii la școală.

Deci, pe motive de abuz asupra copiilor, au dat jos placa

și au schimbat-o cu...

Strada Milagros Gómez, moașa.

Asta e moașa care...

Asta i-a spus Casilda maurului când s-a dat jos de pe scară.

Femeia aia a aruncat-o pe Marisa la Coneja pe scări

după ce a furat o vacă de la ea.

Nu a murit, dar a ajuns schiloadă

și nu poate pronunța litera „Ñ”.

Nu a existat nimeni cumsecade în satul ăsta?

Trei nume într-o singură după-masă.

Trei plăci pentru care am plătit noi.

Pentru mine, va fi mereu Aleea Pisoar.

A interzis tinerilor să cânte jota, știați?

De ce?

Cică versurile sunt sexiste și discriminatorii la adresa femeilor.

Bună ziua!

Ce dorești?

Un pahar de vin.

De la cooperativă.

Sunteți la curent cu regulamentul privind jocurile?

Da, îmi sună cunoscut.

Toate jocurile trebuie să implice același număr...

De bărbați și femei. Știm.

Și?

- Dacă încălcați... - Nu încălcăm regulile.

Nu?

Máximo zice că se identifică ca femeie.

- La fel și Cosme. - Eu?

Da, așa e.

Și voi?

Eu am euforie de gen.

- E „disforie de gen”. - Așa, da.

Și te-aș ruga să nu te mai uiți la mine.

Mă simt abuzată.

Mâine e rândul tău să joci rolul femeii, părinte.

Quique.

Trebuie să vorbim.

Mă ocup de programul festivalului. Trebuie schimbat complet.

Nu exagera!

Oamenii sunt sătui.

Pompier la curse de tauri?

Tauri? Salsa Brava? Sunt antici.

Orchestra Salsa Brava e renumită aici.

Da, balade heteronormative care emană iubire romantică...

Vin aici de ani de zile.

Mă gândeam să angajez o trupă subsahariană

sau pe Ariel Manara și Alianța Civilizațiilor.

E un argentinian care a pus opera lui Benedetti pe muzică.

Tu alegi.

Dar te avertizez. Oamenii sunt sătui de tine.

Mucosule!

Nu ești bun de nimic!

Dă-ne înapoi porțile!

Pleacă de-aici! Nu ne placi!

Nici măcar iubita ta nu te place!

Simt semne subtile că satul nu e mulțumit cu inovațiile.

Spania Pustiită o fi ea pustie, dar e plină de tradiții.

Știi ce e asta, nu? A revenit Quique cel fricos.

Cel căruia îi e frică să fie...

Un sculptor al viitorului, da.

Dar, uneori, bărbații și femeile de acțiune

- ... trebuie să țină cont de timp... - Bla, bla, bla.

Sunt scuze social-democratice, omule.

- Da, dar... - Știi ceva?

Când ai luat viața de coarne, m-am simțit atrasă sexual de tine.

- Dar Quique cel ezitant a revenit... - Bine.

Am înțeles. Mereu înainte.

E mai bine. Mult mai bine.

Nu pășim în trecut.

Nu ne negociem principiile.

Așa.

Mai bine în genunchi decât să mor în picioare.

- Da! - Sau era invers.

Așa!

- Nu vine Salsa Brava? - Nu, anul ăsta o să fie diferit.

- Sigur? - Hai, citește!

Doamne!

„A se ști că, din ordinul primarului...”

Să vedem ce ne-a pregătit tembelul!

„... festivalul se va ține în numele Fecioarei Maria.”

Slavă Domnului!

E anunțul pentru festival!

- „Sâmbătă: slujba și procesiunea.” - Bine.

„La amiază: castele gonflabile și chorizo la grătar la barul lui Lourdes.

„Anul ăsta, pentru prima oară, o să existe și variantă vegană.”

- Ce e aia? - De-o vrea cineva!

- Va fi jota, nu? - Îl scoatem pe Hristos?

Da, vă rog!

- De ce naiba să-l scoatem iar? - Nu-mi pasă.

- Dar ofrandele florale? - Da.

Bine.

„La 21:00, în piață va avea loc un concert

„susținut de Ariel Manara și Alianța Civilizațiilor.”

- Nici să nu te gândești! - Ce tot spui?

Nu vine Salsa Brava?

Salsa Brava!

- Salsa Brava! - Duminică...

- Salsa Brava! - Pentru copii...

... și adulți...

- Salsa Brava! - Liniștiți-vă! Ce e asta?

Fiți respectuoși! E funcționar public.

Vrem Salva Brava.

Ei vin aici de 20 de ani.

- Fiindcă ne plac! - Ne-am săturat de schimbările tale!

Vrem să ne păstrăm tradițiile.

Și ne-am săturat să luăm amenzi că jucăm cărți!

Și că ai luat porțile copiilor!

Și nu mai schimba numele străzilor! Ne încurci pe toți.

Bine. Să vorbim! Să nu ragem ca animalele!

- Ne-a făcut „animale”! - Nu fi nașpa! Nu am spus asta.

- Acum zice că suntem nașpa! - E o figură de stil.

E prea de tot!

- Aruncați-l în fântână! - Haide!

Haide!

Nu!

Nu, nu!

- Nu! - Aveți grijă la cap!

Ce faceți e complet nedemocratic!

Ești teafăr, fiule?

Sunteți fericiți acum?

Da?

- După el! - Ne scapă!

- Fuge! - Haideți!

Ce s-a întâmplat?

Vrem ca prostănacul ăla să nu ne mai distrugă tradițiile.

Oprește-te!

Vrei să știi unde să-ți bagi tradițiile?

N-o fi el cel mai bun primar, dar voi l-ați votat să facă schimbări.

De care satul are nevoie disperată.

Nu vă înțeleg. De ce vă purtați ca niște animale?

Uitați! E la fereastră!

La naiba!

Cosme, nu ai voie la bar o lună.

- Du-te naibii! - Două luni!

Mai sunt și alți eroi?

Nu? Atunci, plecați!

Hai, fiule!

Oamenii ăștia nu glumesc.

- Trebuia să te aștepți. - Eu?

Ce am făcut?

Ce ai făcut?

Cine te crezi de vii aici și cenzurezi jota și alte tradiții?

Apari aici și îi tratezi cu superioritate?

Ești precum Columb, iar ei sunt indienii?

Nu, nu indieni.

Nu fi colonialistă! Se numesc „amerindieni”.

- Te rog să le respecți obiceiurile. - Super!

Respectăm obiceiurile amerindienilor,

dar nu și pe cele ale acestui sat.

Îți dai seama ce norocos ești că poți ajuta oamenii?

Îi poți ajuta să-și rezolve problemele, să-și îmbunătățească viața.

Poți face ceva util cu banii disponibili.

Și nu mai fi ticălos!

Poți pleca acum. Nu mai e nimeni.

Ești frumoasă când ești serioasă.

Doar asta voiam să zic.

Și bucla aia...

- Pari foarte emancipată. - Du-te!

Toți îl știu că e de fier

Există un pod în Zaragoza

Un pod de fier

Nici măcar nu am timp să mănânc.

Un mare incendiu, și după șapte ani...

Pe sub el curge Ebrul

Pe sub el curge Ebrul

Există un pod în Zaragoza

Bună ziua!

Intră!

Îmi pare rău. Am venit să-ți zic că am greșit.

Am pus pe primul loc chestiile majore și am uitat de cele mici,

de chestiile materiale, de nevoile de zi cu zi...

Cred că doar așa putem lupta împotriva indiferenței

de care suferă oamenii când se simt excluși, nu?

Excluși de la chestiunile publice.

Repeți ce ți-am zis eu ieri,

dar cu cuvinte ciudate, de parcă ar fi fost ideea ta.

Cui îi pasă? Ideile curg în toate direcțiile.

Nu. A fost ideea mea. Tu ești cel fără direcție.

Ce vrei? Ce e?

Sper că nu e blană de animal.

E piele de bebeluș. Ce vrei?

Vreau să mă ajuți.

Nu mă pricep deloc la lucruri practice.

- Porți! - Moha, pe linie.

Porți!

Și, în sfârșit, strada se va numi...

Aleea Pisoar.

Bravo, omule! Așa!

Așa. Aleea Pisoar. Așa s-a numit dintotdeauna.

Și, dacă cineva are proiecte inovative, ecologice, durabile, incluzive...

Ce?

Primim bani de la UE și de la Minister.

Pentru orice?

Mă gândeam să-mi schimb frigiderul.

Ăla vechi nu merge bine și consumă energie.

Și o trezește pe Toñi.

Perfect! Să ne uităm la planul de economisire energie!

Nu e pentru afaceri locale.

Nu va primi fonduri?

Adăpostul din stație e distrus, iar soarele arde rău.

Și autobuzul de la Valverde întârzie mereu.

Nu avem buget pentru mobilier stradal.

„Înlăturați patriarhatul!”

Nu cred că era pentru asta.

Poate să fie Che Guevara pe el, dacă ține umbră, aia contează.

Îl poți întoarce, ca să fie vizibil de jos?

Da, sigur.

Plătește Ministerul și pentru asta?

- Da. - Da?

Creăm spații verzi.

E mai ecologic.

- E minunat. - Ai să vezi.

Așa?

E pentru stimularea cetățenilor în vârstă.

O să dai de necaz dacă fac verificări, știi?

Pe ei îi interesează doar să primească facturile la Minister.

E treaba ta.

Pot intra?

Firește, Máximo. Intră!

Bine.

Ia loc!

Te ascult.

Mi s-a spus că ajuți oameni.

Dar de data asta pe bune.

- Fac tot ce pot. - Așa.

Ascultă,

știu că noi doi nu ne-am avut bine.

Dar, dacă m-ai putea ajuta...

- Căpriorii sunt afectați de... - Umiditate.

Ploi torențiale. Schimbări climatice.

Nu. Aici nu prea plouă. E din cauza carilor.

Bun. Dar unde trăiesc carii? În lemnul uscat.

De ce e uscat? Fiindcă nu plouă. Schimbări climatice.

Păstrează facturile!

Ar trebui să izolezi și acoperișul.

Poate obții fonduri pentru eficiență energetică.

Sigur.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Să mergem!

Bărbați și femei din La Cañada,

nu am pornit cu dreptul ca primar,

dar, mulțumită vorbelor voastre și pietrelor aruncate,

- ... am învățat să vă respect. - Nu ne mai plictisi de moarte!

Lansează odată petarda!

- Da! Lansează petarda! - Fă-o!

Bărbați și femei din La Cañada,

trăiască sărbătorile!

Ce petardă de căcat!

- Și pârțurile mele fac mai mult zgomot. - Știu.

Nimic nu e mai potrivit pentru acest rămas-bun

sau pentru acest bun-venit în necunoscut

ca acest scurt poem muzical în care ne-am revărsat

sufletele și viața.

E important să o faci

Aș vrea să-mi spui Ultimul tău optimism

Îți pun la picioare

Încrederea mea toată

Chiar de e doar un mic schimb

Împăcarea cu noi o dorim

Ești singură

La fel ca mine

Nu ne aflăm aproape din întâmplare

Singurătatea

Poate fi o flacără

Mulțumesc foarte mult, La Cañada!

Salsa Brava!

- Mi-a plăcut. - Salsa Brava!

- E de înțeles. - Salsa Brava!

Scuze, dar nu știu ce e. Salsa Brava?

Salsa Brava!

- Salsa Brava! - E bolero sau tango?

- Îmi pare rău, dar nu îl știu. - Salsa Brava!

Salsa Brava!

- Mersi. - Salsa Brava!

Am avut febră mai ieri

Dragostea ta e de vină

Am ajuns la spital

Deși nu am asigurare

Mi-au băgat seruri colorate

Și mi-au făcut radiografii

Mi-au spus că sufăr din dragoste

Imediat ce mi-au auzit inima

Și mi-au privit și sufletul

Cu raze și operații

- Uite-ți sticla, frate. - Mersi.

Dar știința nu știe

Hei!

N-a fost Salsa Brava, dar n-a sunat rău.

Stai liniștit, îți fac cinste.

- Plătesc eu, Paco. - Bine.

Ne-ai dat internet, l-ai ajutat pe tata...

- Măcar atât să fac. - Mersi, omule!

Pentru puțin.

Mulțumesc. Frigiderul e perfect.

Iar eu pot să dorm, în sfârșit!

Fac cinste.

Nu, am deja una.

- O bei mai târziu. - Bine, mulțumesc.

Dragostea e contagioasă

Bilirubina mi-a crescut

Bilirubina o ia razna

Când nu mă privești

Deci? Cum e să ți se mulțumească?

- Mai bine decât să arunce cu pietre. - Mă gândesc.

Mă bucur. Dansezi?

- Pot încerca. - Da?

- Da. - Să vedem!

Ție îți datorez totul, Lourdes.

- M-ai făcut să mă schimb. - Nu.

Invită-mă la cină, e suficient.

Vorbesc serios.

Nu știu cum să-ți mulțumesc. Dacă nu erai tu...

Totul e datorită ție.

- Îți mulțumesc. - Tare îți place să vorbești.

- Ești politician? - Eu?

- Politician. - Dansează așa politicienii?

Dragostea e contagioasă

Bilirubina o ia razna

Când nu mă privești

- Când nu mă privești - Și aspirina nu m-ajută

- Serul sau penicilina - Dragostea asta e contagioasă

Bilirubina o ia razna

Dle primar!

Dle primar!

Au sunat de la Minister.

- Ne-au prins? - Vor să ne felicite.

La Cañada e satul care a primit cele mai multe fonduri în Spania.

Bravo, Quique!

Ai făcut La Cañada cea mai durabilă, diversă

și feministă localitate din Spania Pustiită.

Hai să vorbim mâine despre asta!

Vin mâine, dle primar.

- Cine vine? - Directoarea generală.

Vrea să știe cum am cheltuit banii

pe inițiative ecologice.

- Nu. - Ba da.

- Nu. - Crede-mă că da.

Sigur?

- Categoric. - La naiba, mă duc la închisoare!

Doamne, sunt terminat!

Ce are?

Vine mâine directoarea generală să vadă cum am cheltuit banii.

Hai, omule, nu e mare lucru.

Nu e mare lucru?

Am falsificat documente oficiale și am comis șapte contravenții.

Ai un atac de panică!

Poftim, ia o pastilă de la mine! O să te relaxeze.

Fac minuni.

Nu cred în industria farmaceutică, doar în remedii naturale.

Ia naibii pastila!

- Doarme buștean. - Amărâtul!

- Iei una în fiecare seară? - Uneori, iau două... și jumătate.

Ce facem acum?

Am o idee.

La naiba!

LINA 16 apeluri

La naiba!

La naiba!

Groapă afurisită!

El e?

- Primarul. - Da.

- În sfârșit! - Dnă directoare.

Enrique,

am vrut să vă felicit pe tine și pe toți cetățenii

pentru tot ce ați făcut ca să realizați...

Nu am realizat nimic.

- Poftim? - Nu am investit cu cap.

V-am dezamăgit pe dvs., Ministerul, partidul,

Europa și instituțiile europene, ideile mele

și, mai presus de toate, contribuabilii.

Ce spui?

Bună dimineața!

E primarul... Fostul primar.

Problema e că puștiul e prea modest.

Ar fi vrut să facă mai multe, dar a schimbat complet satul.

- Urmați-mă, prieteni, și vă arăt. - Sigur, de aia am venit.

Personal, conduceam mașină,

apoi am descoperit transportul durabil.

Și nu sunt doar eu.

Tot mai mulți oameni încep să circule

cu mai mult respect pentru mediu.

Felicitări, Quique!

- Mă rog... - Doamne!

O dimineață bună și sănătoasă!

- Bună dimineața, părinte Pascual! - La revedere!

Fiule?

Bună!

Bună!

- Bună dimineața! - Mohamed.

Haideți să vedeți!

Vând salată verde fără pesticide, coloranți artificiali și conservanți.

E bună și proaspătă. Haideți să vedeți!

Ascultați-mă!

Am o plantă foarte populară.

E adevărat că anumite măsuri au fost mai greu de implementat.

De pildă, jocurile nediscriminatorii. Nu, Quique?

Categoric.

Ca peste tot.

Eu mă joc, soțul gătește.

Uau!

Îmi place. Vă împărțiți sarcinile.

Aduci satul în secolul XX.

- Crezi? - Și asta nu e tot.

- Nu-i așa, Quique? - Da.

- Să mergem! - Da.

Am plecat.

Aici folosim căcăreze de oaie pentru campare.

- Campare? - „Compost.”

- Așa. - E mai bine.

Oi!

- Ce drăguțe sunt! - Mascul, femelă, nedefinită.

Urmați-mă, vă rog!

E același păstor care a lovit oaia.

- Da. - De necrezut, Quique!

Iar acum o să vizităm centrul cultural

de pe strada Iubire Frățească, nr. 3.

BUN-VENIT

Am ajuns.

- E frumos. - Vă rog!

Bună dimineața!

Atelierul de azi, la tema microsexism, o să vorbim de...

Mans-prea-ding.

Mai exact, expunerea organelor genitale.

Când stai lângă altcineva,

îți apropii picioarele.

Nu te lăfăi! Lasă loc!

E vorba de maniere. Înțelegeți?

Dnă directoare generală, mă bucur să vă cunosc.

- Sunt o mare admiratoare. - Mulțumesc.

Eulalia are o afacere în sat.

- O afacere mică. - Da.

- Toate angajatele sunt femei. - Impresionant!

Cu ce se ocupă firma?

- E în sectorul îngrijirii. - Exact.

Îngrijirea și afecțiunea sunt importante.

- Și neglijate, nu? - Chiar ponegrite.

Sper că firma va continua să se dezvolte, soro.

Avem o grădină comunitară. Doriți să o vedeți?

Totul e organic. Nu folosim pesticide sau îngrășăminte.

Fără produse chimice sintetice.

Tocmai le-am cules. Doriți căpșune?

Sigur. Mulțumesc.

Mai sunt încă în sezon?

E greu de știut ce anotimp e.

Schimbările climatice au și avantaje.

Acolo e sala media. Vreți s-o vedeți?

- Sigur. - Are gust de natură.

Aici, iar?

Sigur.

Cum e?

Delicioasă.

Vrei să încerci și alte fructe?

Du-te naibii, asupritorule, cu privilegiile tale de alb!

Eu, un imperialist alb,

sunt în agonie, în sfârșit, conștient,

de privilegiile mele injuste.

Îți plac legumele?

Uite, o tijă de țelină proaspătă.

- Cum ți se pare? - E grozavă.

Atunci, trebuie să încerci vânăta.

Acum ascultăm grupul nostru jota, Femeile Emancipate,

care o să ne încânte cu noul lor repertoriu

mai divers, mai incluziv și, evident, nonheteropatriarhal.

Vă prezint Clitoris Jota.

Explorează-mi sexualitatea

Hai aici, copile

Și explorează-mi sexualitatea

Nu am avut bucurie de la Crăciun

De la Crăciun

Hai aici, copile

Olé!

Sunteți un exemplu.

Un far pentru Spania Pustie. Sau Spania Pustiită.

Dar și pentru tot restul Spaniei.

Ne-ați umplut sufletele cu entuziasm, bucurii

și speranța că e posibil un alt stil de viață rurală.

Mulțumesc, Quique!

Colegul meu.

Plecăm de aici schimbați de tot ceea ce am văzut. Mulțumim.

Mulțumesc, Quique!

Mulțumesc mult!

- Să mergem. - Mergem?

Asta mă face să cred că trebuie să punem clitorisul

în centrul dezbaterii. În fond, e o problemă politică.

Exact, orgasmele clitoridiene emancipează femeile.

Nu ca cele vaginale, promovate de heteropatriarhie.

De acord.

Deci? Cum ți se pare satul hipster?

Ați făcut o treabă fantastică. Moha!

Am râs cu gura până la urechi.

- A cui a fost ideea? - A mea, a lui Maricruz și Lourdes.

Apropo, ea unde e?

Putem vorbi puțin?

Între patru ochi.

Să mergem!

Dna directoare e încântată de tine.

A zis că te vrea în departamentul ei, și există o poziție liberă.

Mersi, dar îmi place să fiu primar.

Să fiu om de acțiune, sculptor al viitorului.

Putem schimba multe sate ca ăsta de la Minister.

Nu sunt sigur.

Și putem fi iar împreună, la Madrid.

Am rupt-o cu Gaspar.

De tot.

Bine.

„Bine”?

- Ce vrei să spun? - Ți-e indiferent?

Mai știi ce super eram împreună?

Nu.

Cum?

Nu-mi amintesc.

Ce e?

Ai prietenă?

Nu e prietena mea, dar am cunoscut pe cineva.

Serios?

E atât de importantă

încât ești dispus să renunți la visul de a lucra la Minister?

Lina, să mergem!

Vin.

E o ocazie unică.

Urcă!

La revedere, Quique!

O să primești o ofertă peste câteva zile.

- Bine. Mulțumesc. - La revedere!

- La revedere! - Să mergem!

Lourdes!

Lourdes!

Quique, ai discursul?

- Da. - Da?

Haide! Așteaptă dna directoare.

Vin.

Diseară se lansează o revistă la Pandora.

Poate vii.

Nu știu. Îți spun mai târziu.

Trebuie să confirm.

Da, dar...

Mai bine lăsăm relația să curgă, ca un râu. Fără canale artificiale.

Au trecut câteva luni de când am implementat

programul Fresce pentru Egalitate.

Un program de mesaje inspiratoare

pentru sute de sate din Spania Pustie sau Spania Pustiită.

Sunt timpuri grele pentru Spania uitată.

Trebuie să fim proactivi...

Nu sunteți sătui de aiureli?

Urmează primarul.

E și primarul tău, Lourdes.

O, părinte!

Rezultatele fantastice obținute de prietenul și colegul nostru

- ... într-un sătuc... - Ce faci, bestie?

Ce e cu tine?

O să dezvoltăm programul trimițând alți ambasadori generoși

în locuri asemănătoare.

Ceva ce a început ca inițiativa unui partid mic va deveni...

Nu e de la cooperativă. Se poate bea.

- Ce faci aici? - M-a adus iubita.

- „Partenera.” - Partenera.

Sunteți împreună?

Am cunoscut-o când a venit să elibereze oile

și, când s-a întors cu dna directoare, m-am gândit:

- „Nu mai scapă.” - Nu, eu am spus asta.

- Ce face Lourdes? - E bine.

Nu ne-am luat rămas-bun.

Nu e bine. E tristă.

- Nu mai servește gustări. - De ce?

Nu știu. Îți duce dorul.

- Mersi, Quique. - Mie?

- Quique, acum! - Ce e acum?

Tu urmezi. Ești prost? Haide!

Dă-mi-l!

Poftim!

Trăiască primarul!

Quique, tu ești barosanul!

M-am gândit toată dimineața ce să spun...

Dar cred că cel mai bine improvizez și spun ceea ce simt.

Da, așa e corect.

Fresce pentru Egalitate e un program cu intenții bune,

fiindcă toți ne dorim egalitate.

Nu-i așa? Dar...

după experiența din La Cañada,

acest program e... fără sens.

„Fără sens”?

Satele nu au nevoie de fresce

sau studii privind diversitatea etnică sau biciclete publice.

Satele au nevoie de profesori, grădinițe, cabinete medicale,

internet... Au nevoie ca noi să ascultăm nevoile celor care trăiesc în ele.

Nu vor portretele Fridei Kahlo.

Ramón,

spune-le unde am pus pancarta contra heteropatriarhiei în La Cañada.

Ca acoperiș în stația de autobuz, ca să ferească oamenii de soare.

Asta vreau să fac și în continuare.

Să ajut oamenii

cu soluții reale la probleme reale.

- L-a ajutat baia din fântână. - Mie-mi spui?

Trebuia să-l aruncăm mai devreme.

Ar trebui să vorbim puțin și să ascultăm puțin mai mult.

Așa am să fac și eu, mă duc la...

Ramón, pot împrumuta mașina ta?

Bine.

Mulțumesc.

- A fost ciudat, nu? - Nu știu.

Primesc energii negative de la el.

Îmi cer scuze.

Sunteți expert în transport,

care e cel mai eficient combustibil din punct de vedere ecologic?

Lourdes.

Merg la mare. Tu?

Acolo e plin de nemernici.

Mi-e dor de sat și de tine.

Poftim? Nu te-am auzit.

Ei bine, dacă n-ai mai face zgomot, m-ai auzi.

Mi-e dor de sat și de tine.

De mine?

Da.

- Te iubesc. - Poftim?

- Ce? - M-ai auzit.

Nu, adevărul e că...

Adevărul e că nu te-am auzit fiindcă făcea gălăgie motorul.

Nu știu. Nu am înțeles ce ai spus.

La naiba, te iubesc!

- Puștiul zice că te iubește! - Da.

- Da? - Da.

- Da? - Da.

Scuze, nu ești fata de la barul din La Cañada?

Ba da.

- Acolo mergeți? - Da, avem concert diseară.

Îți pot cere o favoare?

Mai întâi, am un mesaj de la primarul vostru.

- Ura pentru primar! - Ura!

Nu știu dacă pot explica ce mi-a zis, dar am să încerc.

Zice că a venit aici crezând că vă poate învăța ceva,

dar, la final, voi sunteți cei de la care a învățat el ceva.

Frumos, nu?

Vă mulțumește pentru tot.

A plecat la mare cu cea mai frumoasă fată din sat.

Sunteți de acord cu asta, nu?

Da!

A mai zis el multe, dar nu sunt sigură că am înțeles corect.

Pe scurt, trebuie să rămâneți uniți. Nu uitați asta!

Acum tac, fiindcă am venit să cântăm.

Iar voi ați venit să dansați. Pregătiți?

Da!

Haide, La Cañada!

Iubitule, nu mă suna, nu am timp de tine

Încerc să uit suferințele

În seara asta ies la club

Cu toate fetele mele

Vreau să uit de tine Vreau să mă distrez

Am o nouă energie Și nu vreau să știu de tine

Mă mișc uite așa

La dreapta, la stânga

Azi o să fiu regină-n club Cu iubirea mea

Vreau să uit de tine Vreau să mă distrez

La tine nu mă mai întorc

Mă mișc uite așa Când la dreapta, când la stânga

Azi o să fiu regină-n club Cu iubirea mea

Regină

Cu fustă scurtă și cercei lungi Cu Piña colada tristețea o alung

Sunt aici cu Fefa, ea e cea mai tare

Știe să danseze și să mă învețe

Azi e ziua mea liberă

Fără faimă, fără job

Am noaptea înainte și mă simt bine

Muzica bună mă face să uit

Și cu ușurință să te anunț E ca și cum aș număra

Și cu ușurință te anunț

Că de azi nu mai sunt a ta

Și cu ușurință te anunț

E ca și cum aș număra Și cu ușurință te anunț

Că de azi nu mai sunt...

Vreau să uit de tine Vreau să mă distrez

Am o nouă energie Și nu vreau să știu de tine

Mă mișc uite așa Când la dreapta, când la stânga

Azi o să fiu regină-n club Cu iubirea mea

Vreau să uit de tine Vreau să mă distrez

La tine nu mă mai întorc

Mă mișc uite așa Când la dreapta, când la stânga

Azi o să fiu regină-n club Cu iubirea mea

Mă dezlănțui Sunt ca la curse

Tu nu ești atent Și te iau la curbe

Azi o să fiu regină-n club Cu iubirea mea

Tu nu ești atent Și te iau la curbe

Haide, La Cañada!

- A, B, C - Unu, doi, trei

- A, B, C - Unu, doi, trei

Așa ușor este

- A, B, C - Unu, doi, trei

E ca și cum aș număra De azi nu mai sunt a ta

Subtitrarea: Ramona Curt

Redactor Anca Tach