Original subtitles

* MAIGRET ŞI AFACEREA SAINT FIACRE *

"Ora pedepsei a sunat." "Vei muri înainte de oficierea slujbei."

Tradus la PedroSComp 18.oct.2011

Resincronizarea: "roeduard" pentru varianta "Maigret.et.l'affaire.Saint-Fiacre.1959.720p.BluRay.FLAC.x264-EA"

Ai venit, domnule Maigret.

- E drăguţ. - Dar este natural.

- Ai ezitat? - Să vin? De loc.

Să mă recunoşti.

Nu mai mult de o secundă.

Sunt totuşi schimbată.

Şi d-ta dealtfel.

Când mă gândesc că odată am fost colegi...

E ceva timp de atunci.

Era în anul... - '81

Dumnezeule...

Fără vara lui 1900 la moartea tatălui meu.

Nu l-am înlocuit niciodată.

Mai ales nu am mai găsit un director ca el.

De fiecare dată când ceva nu mergea...

...el era acolo totdeauna. Era un Maigret.

- Dar dl. conte... - A murit acum 10 ani.

- N-ai ştiut? - Nu.

Şi pentru domnul, ce să fie?

O bere cu spumă.

Ştiu că trebuia să te întâlnesc pentru a te preveni

dar prefer să-ţi anunţ bucuria.

Spune-mi...

E mult de când ai primit asta?

Patru zile.

"Ora pedepsei a sunat,"

"vei muri înaintea oficierii slujbei"

E vorba probabil de o glumă proastă.

Ooh, probabil.

Nu îţi cunoşti duşmanii?

E mai bine să-ţi neglijezi duşmanii.

Nimeni nu te-a ameninţat niciodată?

Nu.

Presupun că n-aveţi obiceiul să vă deranjaţi pentru asemenea fleacuri.

- Nu niciodată. - Mulţumesc.

Oh ştii, la sediu de obicei primim multe bilete ca ăsta,

dar sunt maculatură.

Cum am spus totuşi, nu trebuie să neglijăm ipoteza că e periculos.

Pentru aceea dacă îmi permiţi, te voi chema mâine.

După oficierea slujbei.

Nu ştii pe nimeni interesat să-ţi facă frică?

Nu mi-e frică.

În sfârşit... nu tocmai.

Să se pună... să te tracaseze?

Nu.

Şi fiul d-tale?

Fiul meu?

Credeam că aveai un fiu, scuză-mă.

Dar am un fiu într-adevăr. E Maurice.

Dar cum poţi să te gândeşti...

Oh nu, nu vreau să fiu rău înţeles

voiam doar să ştiu dacă el era la curent cu asta.

Nu.

Maurice n-a mai văzut castelul de multă vreme.

El s-a mutat la Paris.

De mai mult de patru luni nu l-am mai văzut.

Trăieşti singură la Saint Fiacre?

Da. De după...

Dar cum ştiam, Maurice vine mâine.

Dacă voiai să-l vezi.

D-ta ai vreun copil, Maigret?

Nu, n-am avut bucuria de a avea.

Dar mă gândesc la fiul d-tale.

E ciudat că el a abandonat tradiţia moştenită.

Fără-ndoială a preferat afacerile.

Nu ţi-ai băut berea.

Întunericul de seară cade la ora şase şi...

lui Albert nu-i place să conducă noaptea.

La ce te gândeşti, Maigret?

Oh, mă gândesc la castel, la Mathias Sandorf.

E tot atât de genial ca Lucifer.

La domnul conte care mi-a oferit prima carte,

Mathias Sandorf şi prima mea bicicletă.

O bicicletă roşie cu un ghidon Micoff

căci aveam menţiunea 'bine' în certificatul de studii.

Şi e o eroare că eşti moştenitoarea castelului

dacă aţi fost logodiţi?

După zilele căsătoriei cu o etapă de pulbere.

El avea 17, eu aveam 18.

Ştiu bine că un om cu mustaţa mi-a urat bun venit.

Tatăl d-tale.

Şi un băiat mic cu ochii albaştri care m-a privit.

- Şi-a fugit speriat la zece metri. - Ha!

Mă fâstâcisem.

În ziua aceea cum îmi amintesc, purtai o rochie albă cu flori.

Prin urmare dealtfel nu-mi amintesc rochia clar.

Pot foarte bine să-ţi spun astăzi că mă ascundeam

prin tufele din parc ca să te văd trecând.

Deci nu aşteptai pe alta. Şi eu cam treceam anume.

Nu scoteai o vorbă micule Maigret.

Aveai întotdeauna o şuviţă de păr blond care te făcea atrăgător.

Când ai părăsit castelul pentru colegiu,

la moartea tatălui d-tale, în octombrie sau noiembrie 1900...

Foarte exact 18 septembrie.

Nu am memorie dar am dovada.

Sunt eu...

Aha...

Chiar d-ta mi-ai dat-o, când plecăm la colegiu.

M-ai îmbrăţişat pentru o zi

şi am muncit bine pentru a-ţi face onoare.

Trebuia încă mult timp să rămân colegul d-tale.

Da.

Dar ai făcut din asta un omagiu.

Şi asta e un exemplu.

Pe aici nu s-au schimbat prea multe.

Clopotele bat încă.

E tot Guillaume Armoin cel ce sună?

E fiul sau mai mic.

- Vrei să dai o raită mică? - Da.

Albert.

Dăm o tură prin sat.

Vreau să ne întoarcem înainte de masă, doamna.

Nu m-am gândit de loc. Ai dreptate prietene.

Vrei să-mi faci cererea mâine?

Şi spune-mi...

Aş vrea ca aici toată lumea să nu ştie cine sunt.

Oi fi eu fiul lui Maigret,

dar e totuşi un comisar în mine.

Şi asta-i ţine locul.

Albert.

Trebuie să pregăteşti camera albastră pentru domnul.

Dar eu ştiam de cea verde. Cel puţin soneria funcţionează.

Da, e drept. Fă-o pe cea verde.

Dar... Tine prietene.

Nu-l lua în seamă pe Albert.

Nu e prea stilat dar, e un băiat bun.

- Erai aici părinte? - Nu ştiaţi?

Da, dar...

Domnul e un anticar din Paris.

Domnul La Bijode. Abate de Saint Fiacre.

Ştiaţi doamnă că am multe vizite de făcut.

Ştiaţi de-asemenea că trebuie să vă văd, absolut.

Mâine e slujba.

E adevărat.

Dacă vreţi să mă aşteptaţi câteva clipe...

Instalaţi-vă în bibliotecă.

Albert reporneşte maşina. Plec la Moulins în cinci minute.

Va trebui să pun benzina. N-ai decât s-o faci.

Nu-i mare lucru în toate astea.

Ediţiile originale au dispărut, frumoasele rescrieri de-asemenea.

Şi n-am beneficiat de nimic.

Şi cred că vreţi comodă.

Sunt secretarul doamnei contese

şi m-a împuternicit cu...

aceste negocieri.

- Lucien Sabatier. - Încântat.

Înainte de a pleca dacă vreţi să vedeţi această comodă.

Aceasta comoda încă mai e...

foarte bună mobila.

Şi foarte căutată, chiar fără a o expertiză.

O altă recepţie a mobilierului numărul 711 în Franţa.

Îl cunoaşteţi desigur pe Blackman.

- Da l-am cunoscut. - Ei, el mi-a propus 16.000.

Spuneţi-mi dacă sunteţi grăbit,

n-aş vrea să pierdeţi prea mult timp.

Un Charles Louis VII. O piesă foarte frumoasă.

Dar nu e contele de Saint Fiacre.

Defectul contează într-adevăr.

- Frumoasa alură. - Hm...

Factura e puţin prea clasica dar...

...are patos.

Şi Charles VII merge încă...

Dar dacă pictura vă interesează noi avem mai bune.

Mult mai bune. O piesă de colecţie.

Aş spune chiar de muzeu.

Era salonul.

Ha?

Ce ziceţi?

Un Girard.

Da domnule.

Noi am refuzat 3.200.000.

D-na contesa ii avea, eu nu vă ascund.

Amintiri din tinereţe, uneori neîmpărtăşite.

Etc. etc...

D-na contesa se spune că în prezent a refuzat într-adevăr.

Dar, poate ca ea o face pentru a afişa o notă interesantă.

Eu urmez pot zice...

- Mulţi ascendenţi. - Da.

Doamna contesa vă cheamă.

Ah, dar nu puteai să-i spui că am plecat?

- Şi celălalt? - S-a dus.

Bine deci... vă las.

Pe mâine. Plec. Aşteptând uitaţi-vă, studiaţi...

...faceţi-vă o idee.

Ooh, cred că deja mi-am făcut.

Domnul vrea să ia ceva înainte de masă?

Ne-a mai rămas doar vin de Malaga.

Nu, mulţumesc, merg în cameră.

Cum doreşte domnul.

Dar să ştiţi d-le ca Malaga e veritabil.

Pardon.

D-na contesa a avut o mică tulburare.

- Nimic grav. - Sunteţi doctor?

- Nu, dar am obişnuinţa. - Hm...

Şi scuzaţi-mă, trebuie să merg la Moulins, am un articol de dus la ziar.

- Ah, sunteţi şi... - Critic de artă.

Bine, bravo.

Intră Maigret.

Scuzaţi-mă, v-a fost rău?

Nimic serios. Nu te îngrijora.

Dar, mă tem că nu voi putea coborî.

Deşi mi-ar fi făcut plăcere să cinez cu d-ta.

- Odihneşte-te. Noapte bună. - Noapte bună, Maigret.

Şi... dacă ai nevoie de ceva sunt aici.

Vei vedea...

Mâine voi fi pe picioare.

Şi vom face puţină plimbare.

Aşa sper şi eu. Haide, noapte bună.

- Ce mai face doamna? - Bine. E la slujbă.

Cum la slujbă?

Dar la ora asta?

Dar cum de la ce oră, nu e duminică?

Pentru numele lui Dumnezeu!

Cafeaua e gata! V-o aduc?

Eh... Da, dar e normal.

Nu mă-ndoiesc. Oprire brusca.

Şi dvs găsiţi asta normal...

Era chiar previzibil cu inima ce o avea.

- O cunoşteaţi? - Da.

Ah da, îmi spuneam chiar că v-am mai văzut undeva.

Şi nu ştiaţi că ea e cardiacă?

Nu.

Era anxioasa de mai mulţi ani.

Datorită primului incident.

Un efort, o lovitură în plus.

Acest loc ciudat te împiedica să mergi la biserică.

Examinarea dvs s-a terminat?

Sunteţi grăbit?

Da, am o slujbă la ora 8.30 la Boici.

Am trecut pe la castel înaintea slujbei de ora 11:00.

Şi eu ar trebui să fiu la Boici.

Mi-a fugit canarul.

Deci vă veţi căuta şofer.

Putem şti cine e?

Dar fie cine-o fi.

Nu ai nimic de pierdut. Nevastă-ta te aşteaptă.

Dacă mergeţi la Boici, vă pot duce.

Şi permisul de înhumare?

Bine, voi trece pe la castel astăzi după masa.

Am crezut că aţi înţeles că sunteţi doctorul preferat al d-nei de Saint Fiacre.

Da. Şi atunci?

Atunci...

nu credeţi că cea mai elementara corecţie ar fi să... hm?

Vă puteţi găsi canarul mai spre seară.

Nu-i nicio problemă.

Atunci, dricul ăla vine, da sau nu?

Puţin cam bătrână.

Eraţi prieteni?

Da am cunoscut-o cândva pe d-na contesa de Saint Fiacre.

Era bună ca o pâine. Dar credincioasa cât pentru doi.

Moartea soţului ei a lăsat-o fără apărare...

ca multe femei.

Aţi cunoscut castelul în timpul contelui?

Hm...

Desigur l-a cunoscut când era abia venit.

Şi micul secretar, politicos în felul lui...

...a pus mobilierul la ruletă.

Un declin complet în 10 ani.

Şi dvs credeţi că micul conte se-ntoarce astă seară?

Cine ştie?

Fiul... domnul conte. Bunul Maurice.

Dar chiar voia să vină astăzi.

Pentru ce?

Să o tapeze? N-a făcut niciodată drum pentru altceva.

Pe dvs nu v-am văzut decât odată.

Sau sunteţi de pe-aici sau aveţi obiceiul de a circula.

Oh, nu tocmai. Am venit mai îndată s-o văd.

Ah...

Gauthier.

Gauthier, repede!

Cine e?

Intendentul. Asta-i va fi o lovitură.

Dar repede, vino mai repede!

- Ce se întâmpla? - O nenorocire.

Doamna contesa...

- Ea e... - Inima ei.

Ei, dar n-o putem lăsa acolo. Grăbiţi-vă vă rog.

Ce este?

Doamna de Saint Fiacre e moartă.

Nu e posibil...

Nu e posibil...

Şi spunea că nu va muri fără să-şi vadă fiul.

Oh, sunt aici...

El putea s-o omoare de douăzeci de ori.

Oooo, ce-mi povesteşti acolo?

Contele de Saint Fiacre să-şi ucidă mama.

Cred că...putea...

Aţi văzut sufrageria, salonul, biblioteca.

- Ei da, mi le-ai arătat. - Sunt la fiul ei. E lucrul lui.

E opera lui.

A plecat fără un cuvânt, fără un telefon, o telegramă,

un S.O.S.

De fiecare dată luând câte ceva care se vindea.

Originalele lui Proust, Steinway, Fragonard...

De fiecare dată trebuia să le vândă, hazardându-se.

Dumneata te hazardezi.

Ea avea încredere doar în mine.

Ei, dar ai fi putut profita să o pui în gardă, nu?

Nu-l cunoaşteţi pe Maurice.

D-ta eşti răspunzător pentru comodă şi cred că şi pentru tablou.

Dar vă spun că nu îl cunoaşteţi.

El îi cerea totul şi lanţul, şi ceasul...

În sfârşit, e mai bine să plec.

Iată că mă simt obligat să plec.

Da, dar oricum n-o să pleci în pijama, urca să te îmbraci.

Da, domnule...

Batista mea.

Se pare că domnul e anticar.

Nu-i nimic de luat de aici. Doar trenul de 12.30.

Ce-aştepţi? Îndreaptă-te spre gară.

Intraţi.

Veniţi, veniţi! Instalaţi-vă. Nu mă deranjaţi.

Aţi procedat la examinare?

Da. Inutil dealtfel.

Era evident. Oprirea brutală a inimii.

După părerea dvs. provocată de ce?

Am să vă spun. Fără-ndoială frigul.

Dar cu inima nu poţi să ştii.

E capricioasă. O mişcare în contra ei, oboseala, o emoţie.

Emoţie?

Dar, o emoţie la biserică?

Da, sunteţi surprins că era în timpul slujbei, ha?

Oooh, desigur.

Cum vedeţi, adevărul e că această întrebare a fost refuzată şi dezavuata.

Sărmana a mai trecut prin asta acum un an.

Eu m-am retras dar i-am recomandat: Prudenta, prudenta.

E otrăvire deci?

O sinucidere? Prudenţa cum era,

nici vorbă.

Şi-apoi urmele... Şi-apoi aproape toate lasă urme.

Oh, da. Ei ştiţi, eu am spus asta.

Sunt curios ca-ntr-un roman ce vei face d-ta?

Ştiaţi că secretarul îi servea de infirmieră şi-i făcea injecţii?

- E normal asta? - Eu l-am învăţat.

Camforul ăla a-nceput s-o supere.

Nu puteam fi mereu acolo.

Crizele erau frecvente. Şi injecţiile la fel.

Iată. Priviţi urmele.

Între noi, era încă o femeie frumoasă.

- Nu interogaţi? - Nu nu-nu nu-nu...

Oooh, domnul conte.

Unde e mama? A citit?

- Domnule conte... - Ea a citit acest ziar?

D-le conte, trebuie să fim calmi, trebuie...

Ce faci acolo Buchardon, mama e bolnavă?

De ce nu vrei să-mi spui?

- Domnule conte... - Ei, ce domnul conte!

Doamna contesa e moartă.

- Atunci l-a citit? - Citit ce, domnule conte?

Biata bătrâna...

Poate prea bătrână...

Eşti încă aici scursură?

Deci fii gentil şi evită-mă să nu te dau afară.

SINUCIDEREA CONTELUI DE SAINT-FIACRE

Doctore...

Dacă de boala ei mă întrebi, ea e crudă.

A citit, nu-i aşa?

Mama dvs a murit azi dimineaţă la prima slujbă.

Pot să vă asigur că nu a suferit.

N-a suferit...

- E un accident nenorocit. - Nu.

Nu-i un accident, ci o crimă.

O crimă pe care n-am putut-o împiedica.

Ce tot povestiţi acolo? Sunteţi nebun!

Dar cine sunteţi dvs, domnule?

Maigret în serviciul dvs, comisar.

Jules Maigret! Juju Legalosche! Acum ştiu!

E totuşi adevărat că eşti comisar.

Cum spui, e totuşi adevărat.

Iată ce-a publicat în dimineaţa asta "Le petit Moulinois".

O dramatică sinucidere a avut loc în această

dimineaţă în apartamentul din strada Miroumennil

ocupat de mai mulţi ani de contele de Saint Fiacre.

Contele şi-a tras un glonte în cap

şi a murit câteva minute mai târziu fără a mai avea conştiinţa.

El declarase unui prieten că-i era ruşine de scandalul

provocat de un membru din familia lui

care nu e alta decât mama acelui disperat.

"Ora pedepsei a sunat".

Falsa ştire pentru ziua slujbei

şi scrisoarea ce spune că ea va muri înaintea slujbei.

Hazard? Coincidenţă?

- Dacă l-aş şti pe acela... - Care a scris asta, sau asta?

Credeţi că e acelaşi?

Oooh, acestea două par a fi scrise de aceeaşi mână.

Şi-apoi Jules, nu puteau anunţa oprirea unei inimi.

Asta-i, o oprire a inimii prevăzută cu cinci zile înainte.

Şi cine v-a dat această scrisoare? Mama dvs.

Pentru asta sunt aici.

Vă binecuvântez.

Domnule conte, nu credeam să vă revăd în circumstanţe atât de dureroase.

Nici eu.

Înţeleg afecţiunea dvs, dar vă pot asigura ca mama dvs. a murit în pacea Domnului.

În pacea Domnului...

Dar sigur nu sunteţi la curent, n-aţi citit această porcărie.

Domnule conte, preotul a venit aici pentru o sarcină mai urgentă.

Cred că prefera ca noi să-l lăsăm singur. Să mergem.

Cu adevărat am uitat de burtă.

Buchardon. Bubuche... În '16 cu tatăl lui.

Asta-i istorie.

De fapt e o crimă?

În orice caz, această poveste din ziar nu ţine.

Da? Şi de ce nu ţine?

Fiindcă ea n-a putut s-o citească.

"Le petit Moulinois" n-ajunge aici decât pe la 11:00 în cel mai bun caz.

Iată, nu e încă aici.

La ce oră l-aţi avut în mâna?

M-am trezit ca de obicei la hotel la ora 8, apoi am urcat la micul dejun.

Bine. Admiţând că ziarul iese de la tipar în jurul orei 2:00 a dimineţii

cum îl pot duce la ambulanţi înainte de ora 6:00?

Cel ce-a vrut s-o avertizeze a avut destulă vreme.

- Nu crezi că e o glumă proastă? - În materie de crimă ştiu atâtea motive.

Un interes uneori fie zis, uneori ura, adesea intenţia.

Gluma niciodată.

Ce intenţionaţi să faceţi d-le Maigret?

Ei bine, dacă-mi permiteţi mai întâi voi merge la toaletă.

Scuzaţi-mă că vă părăsesc aşa repede,

dar trebuie neapărat să merg la Boici. O urgenţă.

Cine a putut scrie această infamie?

Aaah asta... dacă aveţi vreo idee...

Cine-mi pune întrebarea, poliţistul sau anticarul?

Unul din aceşti creştini v-a recunoscut.

El afirma chiar ca a fost la şcoală cu dvs.

Cred chiar că e mândru.

Scuzaţi-mă, e ora oficierii.

Bine, va voi însoţi puţin, căci trebuie să cumpăr săpun de ras.

Nu vă deranjez, nu?

Trebuie să admit că d-na de Saint Fiacre nu a putut citi "Le petit Moulinois"

de vreme ce nimeni nu i l-a dat

dar pe altă parte e o convorbire telefonică.

Dar ar fi putut foarte bine să primească această veste cum spuneam.

Trebuie să vedem.

Dvs sunteţi unul dintre ultimii ce-aţi văzut-o pe d-na de Saint Fiacre.

Nu v-a spus nimic din ce ne-ar putea pune pe cale?

Nu vorbesc de dimineaţa asta. Vorbesc de ieri seară.

Noi am avut cu d-na de Saint Fiacre o mică întrevedere.

Şi nu cred că e salvarea oamenilor poate interesa raporturile poliţiei.

E drăguţ să spui asta când nu eşti la curent

dar cred că salvarea oamenilor e un subiect de conversaţie.

Mai mult chiar, sunt ore de confesional.

Dar văd ca pe dvs. ura vă opreşte.

Ei, da!

N-am ascultat dar am auzit.

Puteţi avea spirit creştin dar să fiţi rău la nervi

puteţi certa doamnele bătrâne văzându-le descoperite

dar, e chiar indicat pentru un cardiac.

Am făcut doar rugăciunea.

Ei bine, vezi, nu poţi trânti de pământ portretul lui Saint Sabattiere.

Dezordinea naşte dezordine.

Dacă am gesturi ce sunt regretabile ele sunt solitare.

Dacă dau socoteala e fiindcă mi-a luat prea mult să le părăsesc.

Credincioşii mă aşteaptă. Îmi permiteţi?

Domnule paroh...

D-ta cunoşti asasinul, nu-i aşa?

Dumnezeu îl cunoaşte.

Săpun spune-i nevestei tale că vom avea sâmbăta.

Bine, am să-i spun.

Spuneţi domnule, ce să vă ofer?

Aş dori un pachet cu bomboane de supt madame Taten.

Jules, Jules Maigret!

- Totuşi nu eşti tu. - Ba totuşi sunt eu madame Marie.

Ce gând ai de apari pe la noi după atâta timp?

- Să te văd. - Nu mă privi aşa...

Ştii, n-am fost niciodată înnebunitoare dar cu anii...

- Vrei ceva? - Da, unul mic, alb.

Nu te-ai schimbat totuşi, ochii tăi albaştri se păstrează.

Ei, na!

Dacă "Petit Moulainois" cauţi, acela e cel de ieri ieri.

- Cel de azi... - Nu apare până la ora 11:00.

- Ai telefon acum? - Da, acolo în spate.

Iată...

Alo? Daţi-mi 54 la Moulains.

Şi eu am telefon în ascunzătoare.

Iată Marie, să nu uit ţine-mi un săpun de ras deoparte.

Ieri îl ştiam în chiloţi scurţi şi-acum îşi rade barba.

Alo, Le petit Moulinois?

Vreau să vorbesc cu şeful informaţiilor, vă rog.

A părăsit castelul?

Alo! Aici comisarul Maigret de la poliţia judiciară.

Bună ziua, domnule.

Aş vrea să ştiu cine v-a dat informaţia privind moartea contelui de Saint Fiacre.

Corespondentul dvs. din Paris. Vreţi să verificaţi, vă rog?

Eu am fost în Moulains.

Vă felicit.

Alo, da... La ora 23.45...

Asta-i! Atunci daţi-mi directorul.

Doarme?

Ei bine, când se trezeşte, spuneţi-i directorului

ca dl conte de Saint Fiacre e viu şi sănătos

şi spuneţi-i cu aceeaşi ocazie că exista un oarecare articol 27

al legii din 29 iulie 1880 asupra propagării ştirilor false,

şi vă sfătuiesc cu tărie la o rectificare.

Da. Aşa e.

Mulţumesc.

La 23.45 aţi fost la ziar.

V-am spus deja că fac critică de artă.

Dau articolul şi plec.

Natural ca pe mine mă bănuiţi.

Nu-mi amintesc de dl conte dar...

Tatăl d-tale n-a servit în familia mea.

Sunt sărac, nu sunt de-ai lor şi deci suspect.

- Cunosc poliţia. - Da?

Fiecare articol al meu spune că dvs

n-aveţi nicidecum vreun drept să faceţi ancheta asta.

Nu suntem în departamentul Senei! E caz de securitate naţională.

Secretariatul, artele, dreptul... apreciez acreditările d-tale.

Alo, ascult.

Din partea cui?

Maitre Moglion, avocat al curţii?

Nu plecaţi, vi-l dau.

E pentru d-ta.

Ecleticii şi prevăzătorii din principiu îi admir.

Vreau să vin să vă văd cât mai repede posibil.

O afacere foarte importantă.

Ah, aţi citit? Da.

Dar e precis un subiect.

Nuuu. Nu, bine-nţeles că nu.

Nişte probleme cu poliţia, pe care vreau să le închei.

Cu cât mai repede, cu-atât mai bine.

Mulţumesc dragă maestre.

- Vrei un păhărel cumva? - Mulţumesc, n-am timp.

- Spune-mi cât? - Ei bine, cincizeci.

Pentru telefon, un pahar mic şi săpunul de bărbierit.

"Le petit Moulinois" n-a apărut. Ai înţeles?

Nu. Dar dacă tu spui...

Dă-mi un pachet de "High Life" şi spune-mi cât îţi datorez.

Şi sunteţi sigur că v-aţi petrecut seara la Moulins?

Da, domnule, cu totul sigur.

Mulţumesc. La revedere Marie.

- Sper să te revăd. - Bine-nţeles.

Ah, de fapt dle Sabathier, am uitat.

Informaţia nu apare a fi telefonata de la Paris, ci de la Moulins.

Asta face doar rău în Moulains.

- Nu vă deranjez? - Gândeam c-am să vă văd.

Cum vedeţi dimineaţa...

a căzut asupră-mi un mare rău şi mi-am pierdut capul.

- Oh, nu tocmai. - Aşezaţi-vă. Mulţumesc.

Şi v-am luat drept ceea ce v-aţi prezentat, un biet anticar.

Fiindcă v-am văzut defilând pe-aici cu atât mai mult.

Un om ca tatăl d-tale ce-ar fi făcut în locul meu?

- Oooh, ca dvs probabil. - Dar aşezaţi-vă d-le Maigret.

- Nu vă dezbrăcaţi? Nu, nu, sunt în trecere.

La început, când i-am luat locul...

era ca pe timpul dvs.

- Vreţi să gustaţi puţin? - Nu trebuie.

Mama, adu-ne o gură de ţuică.

E puţin cam tare, trebuie să te previn. E cam vicleană, dar sănătoasă pentru corp.

- O cunoaşteţi pe nevastă-mea? - Da, doamna Gautier.

Dacă dl doreşte o bere, avem la frigider.

Nu, o ţuică mică e bună.

Mirosul de fum nu vă deranjează?

Nu. Nu ştiu de ce nu vine să mănânce. Dar într-o zi ca asta...Dar mai este timp.

Pe vremea mamei mele bucătăria nu era pe-acolo.

- Am schimbat-o din cauza tirajului. - Ah...

- Adesea bate vântul. - Şi căldura scade.

Domnul conte n-a vorbit de intenţiile lui pentru înmormântare?

A trecut pe-aici. Ah, da? Dar... nu pentru asta.

- Voia bani. - Deja?

- Cât? - 800.000.

800.000!

- Un jaf atroce. - Dar lucrează bine.

Ei, dar 800.000 s-ar putea găsi.

Puteţi închide farmacia Ptimenil.

Ce spuneţi? Auzi Adelle?

Domnul Maigret vorbea de Ptimenil.

Sărmanul de el. E mult de când e vândută Ptimenil.

Şi hectarele de la Peau du B'uf până la Croix Blanche.

Nu mai vorbesc de închiderea lui Tresilneuf care era promiţătoare.

Atunci ce e?

Nimic. E terenul Langar care face să putrezească totul.

Şi un castel ipotecat. Asta-i ce rămâne.

Mi-e ruşine să-ţi spun cum s-au dus toate astea.

Şi pentru cine şi pentru ce.

La Paris, apartamentele, maşinile şi restul.

Aici secretarii. L-aţi văzut pe ultimul.

Acela ar putea fi mai rău de-acum.

Celălalt se credea director pe pielea mea,

acesta se crede un administrator.

Ei o fac pe titraţii.

Acela voia să facă plasamente.

Imitaţii din material plastic. Nu va spune nimic?

Nu, dar e promiţător.

Zic ca aceasta ar fi adus raul doamnei.

Credeam totul.

Şi ca un fapt divers...

e timpul în care dl Maurice şi-a cumpărat faimosul vapor din Sud.

Se cheamă "Roşe de Tahiti".

Vă spun că îmi amintesc.

Şi am făcut cât am putut.

Acoperişul, impozitele... Chiar şi poliţele la băcani.

Oh, dar aceşti stăpâni ai castelului nu mă agreează.

- Tatăl dvs. ar fi făcut la fel. - Oh, tatăl meu! Bietul bătrân.

Spuneţi deci, de şase milioane afaceri în plastic,

"La Roşe de Tahiti" şi plăţile la băcani.

La cât se ridica totul?

Asta nu pot socoti eu.

Puteţi mânca supa de varză cu noi, căci masa e pusă.

Ne aşteptam fiul.

Nu, mulţumesc.

- El este? - Da. Emile.

În prezent e casier la banca din Moulains.

Va fi titularizat.

I-am telefonat pentru a-i anunţa nenorocirea.

Pentru el doamna era o zână bună.

Gândiţi-vă, când s-a instalat aici el avea... cât?

13 ani şi jumătate.

Avea vârsta mea de când am plecat.

Mi-ar fi plăcut supa de varză dar am treabă.

Spune-mi, cu banii de care vorbeai aţi fost pe la notar? Era o mică afacere.

Oh d-le, ce a fost a fost.

De fapt, vă mulţumesc totuşi pentru propunere.

Şi mulţumesc pentru ţuica.

- Domnul conte e sus? - Nu, e pe-aici.

Domnul paroh ne-a adus vestea.

N-aveţi decât să urcaţi. E deja lume.

Oh, pardon.

Nu ştiam că sunteţi aici, şi sper să nu vă deranjez.

Da, aţi ajuns prea devreme.

Dl. abate aici puţin enervat cum vedeţi, era pe punctul...

De a cere d-lui conte instrucţiunile pentru înhumare.

Ei bine, iată-ne cu mortul în faţă. Asta-i evident.

Pe urma vedeţi, dl abate mi-a cerut un jurământ.

Oh, ce jurământ?

Şi din păcate n-am ajuns decât la preliminarii dar...

totuşi... s-a sfârşit destul de bine.

"D-le conte, puteţi să-mi juraţi..."

Să vă jur ce, d-le abate, că n-am ucis-o pe mama?

D-na contesa se odihneşte în castel, vă întreb.

Vă somez deci să tăceţi. Acum cinci minute îmi cereai să vorbesc ca să auzi mai bine.

E jenant să ne certăm în faţa dvs dar, mă făcea vinovat.

Între noi, şi dvs, nu?

Ei bine, e greu...

Ei bine d-le Maigret, să fim pozitivi.

Dacă e cineva care poate profita chiar şi slab din această proprietate, acela sunt eu.

Ştiam că mama era cardiacă.

N-am ezitat să-mi anunţ sosirea acum opt zile.

A proferat ameninţări,

a cerut conturi.

A pronunţat numele lui Lucien Sabathier.

În sfârşit, m-a întrebat de această frumoasă femeie. Deliberat.

Nu găsiţi că aş fi un asasin extrem de prezentabil?

Şi d-ta nu găseşti că faci pe prostul?

Pe prostul, da... nu fac decât asta.

N-aveţi nicio idee de ce m-au făcut să plec de-aici.

Ştiţi de ce am venit atât de repede?

Fiindcă am făcut un CEC fără acoperire.

- Şi ştiţi de cât? - 800.000...

Şi totul este pentru farmecul provinciei.

Şi veţi şti unde se distinge imbecilul.

Ce se poate face cu 800.000 franci? Să cumperi valori, un teren?

Facilitaţi, convenţii... Eu am luat parte la o cursă de cai.

Un pot cum se zice.

"Sinuciderea contelui de Saint Fiacre".

Nu era decât o anticipaţie căreia îi pot fi foarte bine autor...

- S-ar putea să vă placă, d-lor. - Încetaţi să mai beţi căci divagaţi.

Bine că sunteţi în Moulins. Informaţia nu e adevărată, o ştiţi!

A fost scris în ziar.

De ce ai venit în Moulins de ieri?

Iată, comisarul se trezeşte.

Era treaz. Atunci...

Am trecut pe la bancă locală să mă asigur şi să văd ce-a mai rămas în cont.

Ei bine dvs aţi apelat-o deja.

Şi ştiţi cine mi-a dat această veste bună?

- Emile, fiul majordomului dvs. - Exact.

- Încetaţi să beţi, vă rog! - De ce, alcoolismul vă şochează?

Mă bucur că face parte din întreg.

Mama nu v-a vorbit niciodată de acest neplăcut obicei?

Dar arunci pentru Dumnezeu, despre ce vorbeaţi voi?

Bătrâna se confesă adesea, pentru a vă spune ceva.

Prin urmare se temea de moarte şi de iad, 'ai?

Ei bine să-ţi spun de cine. Se temea de mine.

Se temea de mine pentru că-i era ruşine. Ruşine!

Da... Biata bătrâna era ruşinată.

Înţeleg asta.

Oh, dar nu... Nu înţelegeţi de loc...

Nu de mine-i era ruşine. De ea!

Banii trecuţi la secretar până la urmă sunt moştenirea mea. Patrimoniul.

Ea ştia ce îi cer.

Că îi reproşez acestea. Conduita răutăcioasă.

Şi dvs... trebuie să-i dezbateţi nostimada.

Şi chiar desfrâul.

Plătind bani pentru absolvire contra pocăinţei, dar şi contra secretarului.

Răspunde-mi, spune-mi că nu e adevărat.

Spune că nu!

Oh, nu...

N-o veţi scoate de-aici până nu voi şti că a suferit din cauza mea şi-a d-tale.

Plecaţi d-le abate.

Plecaţi.

Mă voi ruga pentru dvs.

Pentru a obţine ce? Iertarea mamei sau creditul de la bancă?

Iată că acum mi-e ruşine.

Sistemul nostru satanic deci va face să verificaţi,

fără a avea un sistem de apărare, asta va face penibil.

Vă trezesc amintiri, 'ai?

Ah, e drept ca şi tatăl meu era... cum să spun...

Mai de clasă.

Ei da... da, ştiu...

Am fost văzut că acolo. Mahmur şi cu ochii roşii...

...dând din mâini şi cam sfârşit.

Se poate zice că are alură.

Pare bun ultimul Saint Fiacre. Dar era un...

şarlatan, un bigot, şi un curvar ce făcea pe gigolo.

Scuzaţi-mă.

E drept că nu merita asta.

- Cine? - Mama.

Ah, şi ticălosul de Sabathiere.

Da, pot să vorbesc înainte de a vă lăsa singur.

Nu e secretar pentru ce-şi imaginează preotul.

Fără vicii. Nicidecum nici unul.

Avea e drept, nevoie de tandreţe...

...afecţiune.

D-le conte, doamna primarului vrea o întrevedere.

- Pot să-i spun dacă... - Dacă-s mort sau viu?

Bine, du-te.

Ei nu vin să-mi vadă mama, vin să contemple sinuciderea.

Desigur ştiu pe de rost articolul. Îi cunosc.

Şi-atunci ce aşteptaţi?

Arătaţi-le numărul dvs.

Fie.

Până să-l vedem pe dl conte,

le vom arăta că suntem aici.

Nu strălucitor, dar aici.

- Domnule, acceptaţi regrete sincere. - Mulţumesc.

- În aceste circumstanţe... - Sunteţi foarte galanta.

- Ea e fiica mea. - D-soara...

O iubeam atât...

Vă datorez totul d-le conte. Totul.

Emile Gauthier, fiul majordomului.

45 de voturi - majoritatea. Abţineri la socialişti.

Nu, nu, nu-l rechema o facem în cinci minute.

Hai, duceţi-l.

- Aţi fost de serviciu noaptea trecută? - Da.

Prin urmare dvs. aţi trecut articolul despre moartea contelui de Saint Fiacre.

- Da. - Complimente.

Presupun că directorul v-a vorbit de mine. Maigret.

Da, într-adevăr. Dar cum vă pot ajuta?

Spunându-mi de ce aţi lăsat să treacă această ştire care era falsă.

- Fiindcă mi-au telefonat. - De unde?

- De la Paris. - Nu.

Adică eu... credeam că din Paris.

Operatorul de noapte a trecut-o.

Ca de obicei am auzit dar... "Nu închideţi, vorbim din Paris".

Atunci oricine vă poate telefona orice.

Din nefericire e un mic detaliu ce mă îngrijorează.

- Da, şi care? - Că mă luaţi de prost.

Lăsaţi-mă să vă explic.

De obicei Brasspart transmite faptul divers.

El era se spunea între timp la operă.

Asta a pretins tipul de la telefon.

Şi dvs. aţi crezut asta.

Să va fi văzut în locul meu.

Şi dacă informaţia ar fi fost exactă şi n-aş fi luat-o?

Dacă o ratam şi eram concediat?

- A fost o ştire falsă, eh! - Trebuie totdeauna edificarea, proba.

- Şi Sabathiere, unde a fost el între timp? - Sabathiere?

Ascultă prietene, jurnalismul mă duce departe

ajungând la judecătorul de instrucţie

dar Sabathier n-a fost în acel moment aici.

Dar Sabathier nu e parte din redacţie. Ne aduce unu-două articole pe săptămâna.

El e la noi un critic de artă.

Oricum, Sabathiere era sau nu aici în momentul convorbirii?

Nu!

- Şi d-ta erai singur? - Da.

Dar dvs nu mă credeţi. Spune-mi măcar ce am făcut.

O ştire falsă nu e cea care aduce moartea unui om!

Nu, dar a fost moartea unei femei. Şi d-ta ai avut asasinul la capătul firului.

Complicitatea nu poate doar aduce moartea unui om, dar îi poate complica viaţa.

Gândeşte-te.

O bere cu spumă.

Iată de exemplu, o surpriză! Nu vă ştiam noctambul.

Putem vorbi un minut?

Ei bine eu sunt...cuminte

la castel dar vă iau?

E un mic necaz căci putem rămâne fără benzină.

Da, dar n-am să vă pun să plătiţi. Să zicem că e în ordinea lucrurilor.

Nu pot dormi fără pijama.

V-aţi uitat valiza la hotel?

Nu e vorba de-a o uita la hotel

dar de o măsura conservatoare a hotelierului.

Accent fără cusur şi mustaţă mare.

Oh nu, asta nu...

Să nu vă imaginaţi că am să spun ceva suplimentar.

E un calcul rău.

Să dormi fără pijama e bine,

dar 15 km e mai rău, mai ales dacă împingi maşina.

- Luaţi. - Fie.

Dar bine-nţeles că la prima ocazie vi-i restitui.

Prin CEC.

Dar... din succesiunea de la Saint Fiacre, dragul meu.

Având doar tablouri.

Atunci vă iau? Acum că avem benzină se poate.

Nu, mulţumesc, aştept un taxi.

- Bine, pe mâine dimineaţa. - Desigur.

- Poate vreţi fără spumă. - Nu, nu, nu, e bine.

Vă întreb. Căci cea de ieri era fără spumă.

Dar ca peste tot, trebuie măsura.

Eu de exemplu, prefer... chiar de-un deget.

Căci cum spuneam trebuie mereu să lăsăm loc pentru lichid. E bună aşa?

Mai ales când lenea face sete.

"Moartea Contesei de Saint-Fiacre"

"O eroare de transmitere a făcut să anunţăm ieri decesul contelui de Saint Fiacre."

Permiteţi?

Vă întreb fiindcă sunt prieten cu Maurice. E mult de când îl cunoaşteţi?

Trebuie să-ţi spun? Eram aici singură, el era în formă,

Nu-l diluaţi mult.

- Şi-apoi? - Să vedem, e pentru Mirabelle?

Ah nu-nu-nu... Eu ziceam de Maurice şi d-ta.

Ah! Am pălăvrăgit până la 2-3 dimineaţa.

- Aici? - Oooh...

Aici nu-s decât banchete şi nu e în ton...

S-o facem fără intimitate...

Nu, am mers la el. În sfârşit, am fost la "Leul de aur".

- De ce mă întrebi asta? - Ah, bine... Doar aşa...

Zahărul meu?

Iată-l.

Eşti în trecere?

Dar de ce stai aşa?

Sunt aici 48 de ore pentru afaceri.

Aveam întâlnire aici cu un client, dar am impresia că a uitat.

E mai bine sau mai rău?

De fapt d-ta eşti de aici, îl cunoşti poate.

- Sabatier. Lucien Sabatier. - Da. Îmi spune ceva.

- E mic şi brunet? - Da.

Nu lucrează într-un castel din împrejurimi?

Da.

Prevedeam că e un castelan. Poate-s numai bârfeli.

Dacă-l căutaţi aţi greşit etajul.

Cartierul lui general este sub "Hullah-Hoop".

Luaţi-o în jos pe scări şi găsiţi inscripţia "Telefon".

Bine.

- Tine. Mulţumesc, dar cum te numeşti? - Arlette. Plecaţi?

Da, dar mâine seară am ceva timp. Unde te găsesc?

Mă găsiţi aici. Pe la ora 18.00. Bine.

- Bună seara d-le Maigret. - Bună seara d-le Gauthier.

O partidă lungă... complimente.

- Sunteţi amator? - Am jucat puţin cândva.

Noi aşa petrecem timpul.

Domnule Maigret, el este dl. Buard, directorul băncii.

- Încântat domnule. - Dl. Flaubert, casier principal.

Bună seara d-lor. Ei bine, continuaţi.

Dvs. d-le Buard. E mingea dvs, vă rog.

- Urmăriţi oamenii acum? - Ei, nu. De loc.

Sunteţi supărat? M-am confesat dimineaţa Mariei, căci am fost stângaci.

Recunosc, să nu mai vorbim. Căci suntem nervoşi.

Eram foarte calm.

Desigur, dar piedica aşa ca şi mie

v-ar putea schimba ideile.

- De-aceea suntem aici. - Ce serveşte domnul?

- O bere. - Nu servim bere domnule, noi facem cabaret.

Whisky, o cupă cu şampanie?

Ei, atunci... Aduceţi o cupă cu şampanie.

Ştiu ce gândiţi. Ca locul meu nu-i aici.

La castel gândiţi acelaşi lucru. Parcă n-am loc nicăieri.

Sabatier, de ce crezi mereu că eşti invidiat?

Lulu al meu, de ce eşti plouat?

Spune-mi ce pot să-ţi fac, Lulu... Nimic, nimic vezi tu...

E domnul Maigret.

Eu sunt anticar la Paris.

- Domnişoara Miriam. - Încântat.

Ascultă Lulu, prietenul tău e anticar, e formidabil.

Şi asta îmi spune că e bun pentru căutările noastre.

Aţi preluat şi stilul Louis XVI?

- Da. - Îl ador.

L-aş vrea peste tot. În holuri, în camera de zi, în toate camerele.

Un Louis XVI e ca un lucru care coexista. Dar ce credeţi dvs?

- Dar el ce crede, Lulu? - Pe el apartamentul îl tulbura.

Nu-l avem încă. Dar îl vom găsi.

- Cu relaţiile pe care le are. - Desigur.

Dar până în 15 iunie avem destul timp.

15 iunie?

Lulu nu v-a spus că se însoară în 15 iunie?

Nu. O fi vrut să fie discret.

Căci Lulu e discret. Nu spune nici ce se-ntâmplă uneori.

Uneori? Adică nopţile, da?

Bine, am fost încântat de cunoştinţa dar...

...mâine am o zi încărcată.

N-ar trebui să plecaţi, în 20 de minute am finalul.

Venus. Nu vreţi să vedeţi asta?

Nu, nu totul într-o zi...

Nu, e pentru mine! Pot plăti o cupă, ştiţi?

Aveaţi dreptate, el are o indispoziţie.

Dar ce e asta? Vrei să-mi surâzi?

Hai, repede... Hai răutăciosule.

Lulu Uratul, hmm!

Albert, eu plec la Moulins, când domnul conte va coborî, spune-i...

Dar deja a ieşit.

Cred chiar că mi-a spus că e la slujbă.

Plecaţi, aţi găsit apartamentul. Vă mutaţi?

De fapt decenta m-a făcut să plec. Plec.

Bravo, dar nu confundaţi decenta şi imprudenta cu fuga.

Nu vă-ndepărtaţi prea mult, mai am sigur să vă pun întrebări.

Maitre Moglion va răspunde pentru mine. Soseşte astă seară.

Ajunge tocmai bine.

Cere-i să vină la ora 7:00. Vei avea nevoie de el.

N-am niciun motiv să vin la castel la ora aceea.

Niciun motiv să vă ascult. Pentru ce de fapt?

Ai un joc care nu-mi place Lulu, dar care poate-i place judecătorului de instrucţie.

De aceea te sfătuiesc să-ţi iei un avocat zelos şi să vezi ce faci.

Vedeţi? M-am reconciliat cu biserica.

Oricum e o cale justă, un început.

Credeam că ştiţi noutăţile.

Slujba s-a celebrat pentru odihna sufletului mamei mele.

Nu ştiam.

Nu m-am ocupat de banca din Saint Fiacre de la moartea tatălui meu.

Dl. abate are un discurs de mare stil.

Marie Taten a plâns.

Mărturisesc totuşi...

Mi-a lipsit acest demult acest spectacol edificator.

Bine-nţeles nu e ca cel de la Paris.

- Direcţia Moulins, nu vă interesează? - Nu, nu pentru moment.

- Bună ziua, d-le abate. - Bună ziua.

N-am ştiut că veţi face o slujbă pentru d-na de Saint Fiacre, căci aş fi venit.

Am făcut anunţul ieri în timpul slujbei.

Nu vă reproşez nimic, m-aş bucura, din contră, dacă mi-aţi acorda câteva minute.

V-aş cere ajutorul.

Ştiţi că am catehismul peste cinci minute.

Nu vă reţin de loc.

Vedeţi d-le abate, m-am gândit...

Nu pot spune dacă d-na de Saint Fiacre a citit sau nu ştirea morţii băiatului ei.

Nu sunt sigur de un lucru. Dac-a fost ucisă aici, ce s-a întâmplat?

E imposibil.

Eeei, da, e imposibil, deşi, nu ţi-am spus, am gândit-o de mult.

D-le abate...

Opririle inimii se-ntâmpla adesea pe drumurile publice. Am cunoscut multe,

fiecare având particularităţile ei.

Victimele păstrează impresia cu care îi surprinde moartea.

Există morţi pasivi, uneori veseli. Scuzaţi-mă,

dar aveţi un mort înspăimântat.

- Se vede în privirea ei. - Da.

Aşa că vă cer să intraţi cu mine în biserică.

Şi ar fi bine dacă aţi încerca să... Veniţi.

Vreţi să încercaţi ce? Să reconstitui crima.

Poate-ţi uitat că sunteţi în Casa Domnului.

Oh, n-am uitat nimic, nici locul unde suntem,

nici că o femeie a murit în împrejurări criminale.

Spuneţi-mi ce trebuie să fac.

Bine. Vă veţi lua locul ce l-aţi avut ieri

în momentul începutului slujbei.

Aşadar d-na de Saint Fiacre a fost aici,

aproape de dvs, sacristia aici, şi copilul era...

Mă învinuiţi?

Bine. Acum vă rog să repetaţi gesturile şi cuvintele.

Vă repet: toate gesturile şi toate cuvintele.

În acest ritual nu sunt multe gesturi, mă pregăteam să-i fac o mică rugăciune...

Ce expresie avea în acel moment?

Era umilă.

Deci nu ştia încă nimic. Şi staţi o clipă.

Încă o secundă...

Cartea de rugăciuni.

Scuzaţi-mă d-le abate, trebuie să merg la castel.

- Dar... cărţile de rugăciuni... - Ce?

Eu le-am adunat. Le-am aranjat în dulapul sacristiei.

Ei bine?

Nu înţeleg, eu pun totdeauna aici cărţile uitate.

Le-am pus aici, sunt sigur.

- N-ai văzut cartea d-nei contese? - Ah nu, eu n-am văzut nimic.

Nu le-aţi luat cu dvs. din neatenţie?

- Cu siguranţă nu. - Ar trebui să mergeţi să vedeţi.

Mi-aş aminti.

Ca să-mi împac conştiinţa...

- Mergeţi să vedeţi şi dvs. - Să văd ce?

- La prezbiteriu, dacă sunt. - Hm...

Hei, puştiule.

- Cum te numeşti? - Ernest.

- Ernest şi mai cum? - Ernest Bouffard.

Bouffard, Bouffard... Aşteaptă puţin.

Era un mare fierar.

- E străbunicul meu. - Aaah, vezi tu?

Ştii că şi eu am fost un copil slujitor?

Perfect. Chiar aici. Am servit la slujbe ca tine.

Îmi amintesc că după slujbă, jos,

aşteptam toţi copii fără supărare, asta era totdeauna.

Îmi amintesc chiar meniul.

Un ou fript, o cafea cu lapte şi o bucată de caşcaval. E aşa sau nu?

- Nu era caşcaval, era brânza. - Ah, dar au schimbat.

Iată. Îmi mai amintesc ce era aici. Aici era vinul slujbei.

Şi aici ţineau cartea de rugăciuni a preotului ca-ntr-un loc ascuns.

Ştii, toată scrisă cu litere roşii şi ariile muzicale.

Oare şi în cartea d-nei contese

erau litere colorate?

Hai să facem o afacere amândoi.

Îţi cumpăr un breviar nou...

...în franceza şi latina cu desene şi muzică şi tu îmi dai cartea.

- Nu-am luat-o eu. - Bine-nţeles că n-ai luat-o tu.

Numai că te-ai uitat şi ai ascuns-o în altă parte.

Hai, ai pus-o altundeva?

Aşteaptă... Nu-mi spune nimic, căci n-ar mai fi un joc.

Ai să mă ghidezi pur şi simplu spunându-mi unde arde.

Arde?

Hmm? Brrr! Îngheţ.

Am impresia că nu arde dar nici nu e prea cald aici.

Ce-ţi spuneam?

Să vedem.

Atunci arde?

Arde, arde, e arzător...

E arzător...

Arde...

Ei iată, am găsit-o. Mulţumită lui Ernest.

Ştiţi pagina?

Dumnezeule...

Spuneţi-mi...

- Bună ziua, d-le Maigtret. - Bună ziua, d-le Gauthier.

Spuneţi-mi l-aţi văzut pe dl. de Saint Fiacre sau pe dl. Sabatier?

E la domnul director.

Ştiţi de ce?

Nu, domnule.

Fiţi amabil, veniţi o secundă.

Nu vreau să vă întreb de secrete profesionale dar...

... v-a spus tatăl dvs de ce sunt aici.

Da. E groaznic.

- Groaznic. - Aţi aflat ceva?

Sunt pe-aproape. De aceea am venit, să-mi daţi o idee.

Domnul de Saint Fiacre v-a vizitat aici alaltăieri?

- Da. - În ziua dramei?

- Da. - Ce voia?

Doar să vadă situaţia depozitelor şi contul curent.

- I-am comunicat starea portofoliului. - El s-a îndoit. Nu pierde nimic.

- N-are nimic vandabil. - E stabilit.

Cât despre contul curent, în sfârşit, motivul pentru care contele era grăbit...

Nu-l ştiaţi?

Un CEC fără acoperire.

Da. E aranjat. Suma asta care n-are acoperire.

Dl. director a dat telefon la sediu. Un CEC va fi plătit astăzi.

Credeam că dvs nu ştiaţi de ce a venit.

Vă cer iertare.

Dar dacă în seara asta aş avea

nevoie de 800.000 de franci aţi putea să mi-i găsiţi?

Eu nici atât.

Hai! Scuză-mă că te-am deranjat micuţule.

- De fapt ai putea să-mi faci un serviciu? - Bine-nţeles, legat de ce?

Bilanţul pentru aceşti 800.000 de franci cu toate cifrele ce le ai în cap.

- Dar e foarte uşor să... - Nu, treci diseară la castel pe la 19:00.

Suma aceasta e incredibilă. D-na de Saint Fiacre n-a rămas cu nimic.

Şi totuşi s-a adresat mie. E totuşi o poveste dedesubt.

Mă scuz d-le abate că v-am deranjat la ora asta.

Mănânc foarte devreme.

Sunt mâhnit, dar cred că în seara asta veţi cina târziu.

- Sunt noutăţi? - Vor fi noutăţi.

Cred că putem demasca vinovatul în noaptea asta.

Noi?

Da, trebuie să m-ajutaţi.

Dar să ne înţelegem bine, d-le abate.

Când spun "vinovat", asta înseamnă că poate fi oricine.

Ne-am înţeles bine?

Da.

- Bună seara, d-le Maigret. - Bună seara, d-na Gauthier.

Dar ce se-ntâmplă?

Dl. conte a invitat aceşti domni la cină.

Aaa, d-le comisar nu v-aşteptam decât pe dvs.

Ce e povestea asta a dineului?

Nu-i nicio poveste, ei m-au invitat la cină în alte seri, acum îi invit eu.

D-na Gauthier a avut bunătatea de a ne servi la dineu.

Nu e rău că i-ai adunat aşa dar nu v-am convocat pentru asta.

Convocat?

Ah, aici d-le comisar, permiteţi-mi să remarc amabil că termenul nu e adecvat.

Suntem aici din pură plăcere şi n-ar trebui să vedem invitaţia ca o constrângere.

- Cine-i domnul ăsta? - Maitre Moglion, avocat al Curţii.

Eh!

D-le comisar, sunt chiar încântat de cunoştinţă.

Clientul meu mi-a vorbit mult de dvs.

Ei, e bine căci tocmai voiam să vă vorbesc de el.

- Dar paharul vă e gol, maestre. - E-adevărat.

- Albert, un pahar pentru dl. Maigret. - Nu, nu, e inutil, mulţumesc.

Admit că situaţia e foarte picantă.

Un poliţist cunoscut şi un avocat putem zice...cunoscuţi.

Am putea spune chiar faimoşi.

Până într-o zi... Până la afaceri...

Da.

Trebuie spus că între noi şi contele de Saint Fiacre e o înţelegere totală.

Privind pe băiatul ăsta...

Dacă mergeţi des la biroul lui e normal să vă înţelegeţi.

Exact.

Oricum afecţiunea ce o avem de a-l apăra

e de-ajuns să interzicem toate contestaţiile.

Eraţi credem un prieten al dragei noastre dispărute.

- Mmm-hmm. - Aşa se explica totul.

Cum spuneam acestor domni, poziţia dragului nostru comisar e delicată.

Nimic oficial, fără comisie rogatorie...

Niciun titlu permiţând ancheta. Depinde desigur ce anume vreţi să întrebaţi.

Şi pentru ce să nu vă întreb când sunteţi toţi convocaţi?

Convocaţi 'ai? Încă odată spun nu.

Mai întâi ca nimeni dintre numiţi n-a fost încă acuzat de asta.

Cine a făcut mărturia?

Boubousche. De el vorbim. - Aaah da?

Dvs. aţi dat autorizaţia de înhumare, nu-i aşa?

Desigur.

Ne menţinem aici. Îngăduiţi să vorbim de convocare?

Oooh, dar nu împiedic arbitrariul, o ştiţi.

Din partea cui?

Bine, nu închideţi.

D-le Maigret, e pentru dvs. Comisarul principal din Moulins.

Alo, d-le Goutreau?

Nu, de loc. Mulţumesc că aţi sunat.

Da.

Ei bine, mai repede decât gândeam.

Oh nu, doi inspectori ajung, oh-la-la!

Şi eu cât de repede posibil.

Mulţumesc.

Luaţi-vă paharul, iubite maestru.

Iată, o vizită.

Bună seara, d-le abate.

Domnilor...

- Bună seara - Bună seara.

Am trecut doar să vă aduc cartea de rugăciuni a d-nei contese.

Am luat-o de lângă ea, n-am putut s-o aduc mai repede, emoţia m-a făcut să uit.

Mai bine s-o punem acolo, sus. Gauthier.

Dacă doriţi o fac chiar eu, aş vrea să mă reculeg o clipă.

Cum doriţi.

Ei bine doctore, d-ta nu bei?

Bună seara, d-le abate.

Dar ce faci tu aici? Nu eşti acasă la culcare?

Eu i-am cerut să vină.

Domnul conte e servit.

Albert, pune un pahar în plus pentru Emile.

Aveţi desigur dreptate d-le Maigret, dar cât despre mine,

am fost nefericit de toate astea.

Domnul conte l-a invitat pe Sabatier. Ce-o să fie?

Şi pe noi ne-a invitat să luăm masa.

Ce-o fi şi asta? Ce ai dragule, nu face mutra asta.

Eu nu înţeleg de ce suntem aici.

Ne tratăm afacerile, bine? Pentru afacerile noastre.

Ai vreo surpriză de m-ai făcut să vin? Ai să ştii.

D-ta nu cinezi cu noi?

Ba da. Trebuie să lipsesc o clipă.

Sper că nu e interzis.

Dar... chiar de loc.

Haideţi d-lor, la masă. Fără protocol. Fiecare sta unde vrea.

Aşează-te Gautier. Ne vom servi singuri.

D-le conte vă cer permisiunea de a pleca acasă.

Ah, nu, eşti de-al nostru. Emile, dă-i un scaun d-lui abate.

Sunteţi foarte amabil dar am treabă. Nu cred că locul meu e-aici.

Dar unde în altă parte?

Nu puteţi dezerta când reînviem tradiţia din Saint Fiacre

reunind la aceeaşi masă preotul şi doctorul.

Ştiu că braconata de Gautier sos alb făcut de doamna.

Albert, pune alt rând şi adu vinul cel alb.

Doamne binecuvântează mâncarea,

şi dă-ne pâinea cea de toate zilele.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh. Amin.

Oooh...Frumoase exemplare. Bravo, Gautier.

Ştiu că sunt excelente dar vreau mai mari.

Cândva am prins unul de 12 livre în Oise. Ia-o mai încet.

Căci nu e deschiderea la pescuit. Îmi amintesc de '37...

Toată lumea serveşte cafea?

Şase arme, 110 parteneri în tranşee. Nu va spune nimic?

Eu nu pescuiesc decât la Deauville fără noroc.

Dl conte ar vrea să ştie dacă asasinul va lua şi el cafeaua.

Oh, nu dragul meu, e din deformaţie profesională.

Cred că e extrem de jenant.

Prezenta asasinului la masă. Şi eu.

Trebuie să admiteţi că amândoi suntem excluşi,

domnii aceştia sunt doar şase.

Scuzaţi-mă, d-le abate.

Şase, dintre care unul va fi acuzat astă seară.

Ştiu că nu sunt abilitat să fac ancheta.

Ca permisul de înhumare a fost eliberat, cam repede dealtfel.

Ucigaşul d-nei de Saint Fiacre va fi totuşi condamnat

pentru crimă cu premeditare. Căci de asta sunt sigur,

e vorba de-o crimă.

O crimă fără revolver, fără cuţit, fără otrava,

o crimă de laş, dar o crimă.

Ah, nu... M-am înşelat. Sunteţi şapte.

Dealtfel vinovăţia unuia singur nu exclude responsabilitatea tuturor.

- Hai Jules, tu ne iei prea tare. - Buchardon, taci.

Dar îţi permiţi să ne pui pe toţi într-o oală fără a fi drept.

N-am ce face. Bine.

De când ştiai că bolnava ta e în pericol de moarte permanent?

De-aproape 12 luni. Urmare a ce?

Ei bine, spune-i Buchardon dacă te întreabă.

Urmare a telegramei mele din Maugere.

"Am rugămintea să-mi trimiţi 1,5 milioane de franci, fără retur.

Şi semnarea unui CEC fără acoperire, poliţia fiind avertizata. Semnat Maurice."

Dar CEC-ul n-a fost încă trimis. Nici poliţa dealtfel.

Adevărul era mai poetic.

Cumpărasem o căsuţă să schiez cu o persoană drăguţă.

Şi ţi-ai falimentat mama pentru asta.

Asta nu era prevăzut.

Probează pericolul schiului chiar prin corespondenţa.

D-le conte...Gauthier, nu fi formalist. E umor negru. Dl. conte e un spirit modern.

Dealtfel pentru o clipă să nu fim prinşi de incompetenţă.

Când ai ştiut natura răului ai apelat la un specialist?

Nu. Şi starea sănătăţii d-nei de Saint Fiacre era gravă.

Dar nu disperată.

Găseşti normal că era ades atacată

şi normal să-i facă injecţii secretarul ei?

E normal să fi murit, având un medic ca tine.

Cine a ştiut de primul atac?

Toată lumea. I-am recomandat prudenta, menajare,

ei nu i-a păsat. Crezi că se preta să facă circ?

Pe deoparte i-au cerut un acont,

celălalt îi promitea un loc în rai.

Şi e ciudat. Amândoi ocupa un loc în farsă.

Maestre, e legat de clientul d-tale.

Nu răspundem la acuzaţii false.

- False? - Buchardon, aşează-te!

Ei, da Buchardon, calmează-te.

Fiţi reţinuţi domnilor, suntem la castel.

Vă rog scuzaţi-mă. Am un telefon de dat. Revin într-o clipă.

Admit că clientul meu să fie centrul discuţiilor,

dar cum se întâmpla în familie, mici controverse, neînţelegeri...

Da, dar din păcate noi nu discutăm de o neînţelegere ci de mobilul crimei.

Mobilul? E drept că nu e un mobil. Cine şi-ar ucide binefăcătorul?

Totul ar fi frumos.

Căci domnul e trecut în testament. Notarul mi-a arătat asta.

Nimic nu e mai legitim decât ca d-na de Saint Fiacre

să-şi dea bunurile fiului său.

Dealtfel a costat-o prea scump.

Şi-apoi moştenirea nu va împiedica să vindeţi

dar de data asta lucrurile care vă aparţin.

Pentru o natură delicată asta e de apreciat.

Şi-apoi a vrut să cumpere Louis XVI.

Nu ştiu. Mă voi descurca.

Te descurci cu moştenirea. Normal, e garantată.

Ne descurcam întâi printr-o secretară bătrâna,

apoi o secretară putându-i spune o confidenţă,

o confidenţă de încredere şi în sfârşit legătura,

fiindcă-ntre timp bătrâna doamnă moare.

Spune dar' ca noi am omorât-o.

D-ta ai trecut seară pe la jurnalul lui "Petit Moulinois"

şi-ai anunţat vestea sinuciderii. Da, dar...

Şi aducând ziarul aici i l-aţi dat să-l citească.

- E o presupunere. - E absurd! De ce-aş fi făcut asta?!

De frică.

Te temeai că vine Maurice de Saint Fiacre, frica să n-audă de maşinaţia ta,

frica de a te da afară şi de-ai spune mamei sale să te scoată din testament.

Ştiaţi că mai avem un moştenitor?

Într-adevăr, am aflat amănuntul.

Un amănunt. Dl. conte spune bine, e-un amănunt.

Unu-n plus.

La clientul d-tale tocmai detaliile jenează.

Căci el nu e numai critic de artă, cunoaşte şi muzica. Aşa-i Lulu?

3.200.000 de franci vechi plasaţi în acţiuni.

O numeam "Mami". Desigur.

Şi Lulu trăgea pe "Mami" la notar.

Nu-s mânios că ai dormit cu ea.

Taci.

Mi-e ciuda c-ai înşelat-o. Nu-mi plac escrocii afectuoşi.

Preferi escrocii loiali. Să-ţi cânte-n strună. Gauthier de exemplu.

- Ce? - Perfect.

Pentru ce m-aş jena eu? Ei se jenează cu mine.

Ei bat mereu mâna care ia.

Dar ce-ar fi vrut? Să mor de foame?

Tu nu meriţi să lucrezi în administraţie. Ca să faci chetă!

Da, mă voi însura. Da, voi căuta un apartament.

Da, Miriam vrea Louis XVI.

Şi nu-mi pasă de toate astea! Calm...

- Calm... - Nu, lasă-mă-n pace!

De ce nu-l întrebi nimic pe el? Fiindcă-i o fată respectabilă?

Asta nu l-a împiedicat să vândă pământuri, să vândă fermele, să ia ipoteca!

- Ce spui tu? - Perfect, ipoteca!

Ptimenil a fost cumpărat cum ştii! Doamna o ştia şi ea.

E exact, o ştia.

Numai Gautier nu putea ţine casa. El trata, el avansă banii,

fiindcă-ncepuse şi trebuia.

Emile, şase milioane în material plastic, cât?

5.900.000 de franci.

Dar pentru asta am vândut Ptimenil.

Evident că în toate aceste cazuri la 25% din valoarea reală.

Mai bine decât 100% puse în buzunar! Te plesnesc! Termin-o...

La cât se ridica deficitul operaţiilor lui Sabathier?

Raportând la retragerea din circulaţie, în jur de opt milioane.

Cum faci să îi returnezi?

Auziţi?

Se trezeşte.

Va coborî şi-şi va înfrunta asasinul.

Suntem ca în Edgar Allan Poe. Atunci fără-ndoială va fi bine.

Vă răzbunaţi, 'ai?

Sunteţi mulţumiţi. Aţi aşteptat asta, hm?

La ce bun dacă în el aveţi încredere?

- Şi vă e de încredere, 'ai? - E abominabil.

Vă rog, faceţi-l să tacă.

Calmează-te băiete, calmează-te, vorbeşti mereu prea mult.

Bietul meu Lucien, văd că ţi-ai pierdut capul.

Nu-i răspunde Lucien, neglijează-l.

Dac-am fi avut intenţia de a o ucide,

n-am fi făcut prostia să trimitem o scrisoare anonimă.

Oooh, dar da. Şi-am să vă spun chiar şi de ce.

Pentru a atrage atenţia asupra d-lui conte de Saint Fiacre

şi a-l împiedica să moştenească.

Atunci de ce Sabatier? De ce nu dl. conte de Saint Fiacre?

Fiindcă acuzându-mi clientul el moşteneşte în întregime?

Aţi auzit întrebarea, d-le de Saint Fiacre?

Aaah, în sfârşit, credeam că m-aţi uitat.

Eu am tot spus. Mereu am spus că sunt vinovat.

Da, forţându-mă să aud, am terminat prin a crede.

Vinovat în orice caz

ca v-aţi ucis mama, şi ştiţi că aţi putut s-o ucideţi de multe ori.

De câte ori, vă interesează doar de dvs, nu şi justiţia.

Ultima mă interesează. Cea în care a murit.

Telegrama din Megere nu era decât o repetiţie,

o armă făcută doar spre a servi în caz de nevoie.

Şi nevoia a venit. Cumpărarea unui pachet de 800.000 de franci.

Rămânea să trimiţi din Mejefa cu un cont diferit.

Gauthier, du-te vezi ce se-ntâmplă acolo?

În dimineaţa asta adică la 24 de ore după crima

aţi depus cei 800.000 de franci la bancă. Dar nu pe CEC. Emile...

Erau amândouă de acelaşi specimen.

De unde veneau şi unde i-ai găsit?

Ori în borseta mamei d-tale, ori era aşternutul plin cu bani.

Întrebaţi-l pe dl. abate.

- Nu mai pot să... - Regret d-le abate, rămâi.

E mai bine să ştim acum.

I-am obţinut de la d-na Rouinard. Văduva unui vechi avocat.

De ce? Vă temeaţi pentru arestarea contelui de Saint Fiacre la înmormântarea mamei sale?

Credeam că i-aţi rambursat expres.

Vedeţi că e o afacere de sume mari ca mobil al crimei.

Mişcă-te.

Şi acum d-le conte,

explicaţi-mi de ce aţi venit direct la Saint Fiacre şi n-aţi rămas la Moulins

în noaptea în care precis au telefonat din Moulins vestea sinuciderii dvs?

Ei bine dle conte, aştept.

Ce faceţi aşadar acum cu efectele dvs. de teatru?

Nu le mai folosiţi? Căci acum e momentul.

El e omul dela pompe funebre. Au terminat.

- Aşadar Maurice? - Numiţi-mă totuşi "d-le conte".

Oh, nu... am cunoscut un conte de Saint Fiacre.

Dvs. n-aveţi nimic comun cu el.

Dvs. sunteţi ceea ce numiţi intre dvs. un "diletant".

Şi am dedus de la început că asasinul aparţine unei asemenea clase.

Ştiţi de ce nu l-am bănuit pe Sabatier?

Căci Sabathier în afară că e un cretin,

nu e compatibil cu mecanismul crimei.

Îi lipseşte putina inteligenta.

Ca a unuia capabil să se gândească la asta!

Căci iată arma crimei.

Ucigaşul e cel ce a strecurat articolul din "Petit Moulinois" aici înăuntru.

Totul a plecat de la Grand Cafe.

Ziarul care pleca la ora 2:15 încărcat în maşină,

a fost furat din buzunarul transportatorului,

adus aici, decupat, şi afişat în cartea de rugăciuni.

Cine-a fost alaltăseară la Grand Cafe? Dv. şi Sabatier.

Eu am fost înainte de ora 2:00! De asta sunt sigur!

Şi eu te-am auzit venind la 0:30.

Dar dl. conte era încă la cafenea la 2:15.

Dar cum venise pentru prima oară, nu putea şti că ziarul era acolo.

Dar atunci?

Atunci...Rămâne un al treilea client al Grand Cafe.

Obişnuitul, campionul de biliard, drăguţul Emile.

Şi Arlette e o obişnuită şi-am văzut-o luând ziarul.

Şi complicele ei e acela care a părăsit masa pentru o hârtie e aici!

Nu doar tatăl meu a ieşit. Şi Sabatier! Şi domnul conte!

Şi el s-a plimbat toată seara!

După întoarcerea d-lui Sabatier urmată de a d-lui conte,

articolul era tot în carte.

Nu suntem noi, n-am făcut nimic!

Nu voi timp de 10 ani aţi cumpărat fermele şi terenurile adesea?

Nu-i adevărat!

Nu sunteţi voi cei ce aţi ipotecat castelul pentru 5 milioane?

Căci şi asta am aflat la notar. Cinci milioane e o afacere bună.

Tocmai bună să oprească biata bătrâna să-şi revadă fiul.

Pentru ca fiul era puţin golan, dar n-ar fi îndrăznit să facă asta!

Nu-i adevărat!

Vezi deci nu eşti doar stupid, eşti şi obraznic!

V-aţi încântat că stăpâniţi castelul de Saint Fiacre

şi el era Delfinul.

Directorul model ce făcea calculele şi regulile.

Şi d-ta casierul doar pentru a vă pune în cont.

D-ta, 10 ani închisoare!

Cât despre tine nemernicule, te va costa scump.

Tu vino cu mine!

- Emile! - Stai acolo Gautier.

Dar dvs aţi fost acolo cu Jules?

Ţineţi-i pe loc pe cei de acolo. Mă voi întoarce imediat.

Acum îi vei cere iertare căci ştiai bine că va muri.

Hai, hai, în genunchi şi cere-i iertare.

Pardon.

Iată, a avut asta la ea când a murit. Te recunoşti?

Aminteşte-ţi că te-a tratat ca pe fiul ei, şi tu ai făcut-o să piardă tot ce avea.

Hai, acum spune pardon! Pardon.

- Încă odată! - Pardon.

Cum mă găsiţi în haina tatălui meu?

La locul dvs. pentru prima dată.

La ce te gândeşti Maigret?

Resincronizarea: "roeduard" pentru varianta "Maigret.et.l'affaire.Saint-Fiacre.1959.720p.BluRay.FLAC.x264-EA"

Tradus la PedroSComp 18.oct.2011