Original subtitles

S P I O N (I) Traducere şi adaptare: SamMurray237

Nu laşi şi tu cartea aia pentru o clipă ?

N-o las, e interesantă.

Ce e ?

"Inima instruită" de Bettelheim.

- N-o ştii, nu ? - Nu...

Apropos de cărţi, ştii ce scrie în ziar ?

Sunt moschei la aeroport.

Sunt multe tâmpenii în ziare, Gerard.

Ei, ce facem, îi dăm drumul ?

Mda.

Ia-o pe-asta.

Ia să văd.

Mai nimic.

Zborul OLM 567 de la Damasc la Londra,

via Paris, e bun, nu ?

E valiză diplomatică, las-o.

Ei, şi ?

Bingo.

Să văd.

Înţeapă.

- Ce ? - Au, înţeapă, arde !

Ajutor !

Gerard !

Întinde-te !

Da.

Deci, ce s-a întâmplat ?

Şi ce făceaţi în zona de securitate cu o jumătate de oră înaintea decolării ?

O valiză ni s-a părut suspectă, aşa că Gerard a luat-o de pe bandă.

Şi a explodat.

Pur şi simplu a explodat ?

Da.

Nu a încercat să o deschidă ?

Nu.

Uită-te.

Am găsit astea pe bandă.

Poliţia o să deschidă o anchetă.

Deci ?

Nu am nimic de adăugat.

Ascultă, nu fă pe isteţul, de acord ?

Ştii unde poţi ajunge ? La răcoare.

Acum şterge-o, dă-mi cardul, eşti concediat, hai !

Bravo !

A, nu, la naiba.

Fir-ar să fie.

Dl. Vincent Lucas ?

Da.

Urmaţi-mă, vă rog.

De ce ?

Bună seara.

Bună seara.

Simon Faure.

Luaţi loc.

- Sunteţi de la poliţie ? - Da.

D-le Lucas, e ceva ce nu-mi explic.

Aţi făcut studii strălucite, diplomă în ştiinţe politice, cu notă mare

şi de atunci doar slujbe neînsemnate.

Ce s-a întâmplat ?

Corespund statisticilor. Nu mi-am făcut niciodată planuri de carieră.

Aţi lucrat la Consulatul Franţei din Hong Kong.

La secţia vize.

Şi aţi fost săltat pentru trafic cu paşapoarte.

E tentant, îmi imaginez, să trăieşti pe picior mare.

Am făcut asta ca să ajut oameni.

Sunteţi membru al vreunui partid politic ?

Nu, am propriile mele opinii.

Vânzând paşapoarte unor disidenţi chinezi, de exemplu.

Asta a fost acum opt ani. Intră în prescriere, nu ?

La noi nu există niciodată prescriere.

Şase luni la popreală, totuşi.

A meritat, nu ?

Sunteţi bine informat, ha ?

Asta mi-e meseria.

Lucrez la DST (contraspionaj).

Revin.

Deci, ce s-a întâmplat la aeroportul Roissy ?

Colegul dvs. Gerard a murit acum o oră.

O, Dumnezeule...

ca urmare, s-a deschis o anchetă în legătură cu bagajele jefuite,

asta e procedura.

Şi în 24, maximum 48 de ore, veţi fi acuzat de complicitate.

Ce aveţi cu mine ?

Vreţi să mă speriaţi, aşa-i ?

Speriat e puţin zis.

Aveţi o prietenă ?

Nu.

Corinne Marchand.

Ar trebui să fiţi împreună cât mai repede posibil.

Acum o să vă las să plecaţi, să reflectaţi.

Sunaţi-mă la acest număr.

Dar repede, foarte repede.

O să îmi spuneţi ce ştiţi, şi o să încerc să vă scot din asta.

Să nu vă treacă prin cap cine ştie ce.

Cu un cont bancar blocat n-ajungeţi departe.

Timpul se scurge.

Doar dacă nu preferaţi să sărbătoriţi Crăciunul în spatele gratiilor.

Noapte bună.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Aveţi un telefon, vă rog ?

Mulţumesc.

Alo ?

Sunt Vincent.

Un tip a intrat peste mine să mă bată. Ce e porcăria asta ?

Nu, nu mă voi calma !

- Ce adresă e aici ? - Alger 5, sectorul 11

Alger 5, setorul 11.

O cafea, vă rog.

Făceam echipă cu Gerard şi mai ciupeam câte unele,

dar mereu lucruri mărunte.

Ne-a căzut sub ochi o valiză frumoasă ce venea de la Damasc.

Gerard a scos din ea o trusă de toaletă

din care a luat un flacon de parfum.

S-a stropit pe mână, l-a ars, l-a scăpat şi a explodat.

Nitrometan.

E un lichid utilizat în industria farmaceutică,

dar şi pentru a fabrica explozivi.

Aşadar a explodat. Şi mai departe ?

Aţi observat ceva ?

- Da. - Ce ?

Doi tipi care veniseră să caute valiza în zona de securitate.

Un muritor de rând nu ajunge acolo. Nu ştiu cum au făcut.

Spuneţi-mi, cei doi tipi pe care i-aţi văzut la aeroport,

i-aţi putea recunoaşte ?

Da, cred că da.

- Pot fuma acum ? - Nu.

Vincent, aţi picat într-o poveste mai degrabă complicată.

Valiza aparţinea unui diplomat sirian, ştiţi ?

Da, ştiu.

Să vă citesc ceva:

"Valizele diplomatice nu pot fi nici deschise,

nici supuse unui control electronic, sau cu raze X."

Vă spune ceva termenul "inviolabilitate diplomatică" ?

Deci, dacă rezumăm:

Aţi deschis o valiză fără a avea autorizaţie şi,

în plus, aţi încălcat inviolabilitatea diplomatică.

Înţelegeţi acum ce înseamnă asta ?

V-am spus ceea ce ştiu. Avem o înţelegere.

Despre ce înţelegere vorbiţi ? Asta a fost ieri.

Azi sunteţi vârât până peste urechi.

Vincent, aş vrea să încerc ceva. Împreună cu dvs.

Vreau să mă ajutaţi să-i identific pe cei doi tipi de la aeroport.

Plecaţi în seara asta la Londra. Iată biletul dvs.

Cineva de la MI5 vă va spune ce să faceţi în continuare.

Numele său este Palmer.

Şi eu ce sunt acum ? Agent ?

Nu. Sunteţi ceea ce se cheamă o "sursă".

Dvs. ne furnizaţi informaţii.

Priviţi, ascultaţi, ne raportaţi, nimic mai mult.

Şi cred că ar trebui să fiu plătit pentru asta.

Bineînţeles.

Şi deloc rău, de altfel.

Paşaportul dvs.

Am păstrat Vincent ca prenume.

Biroul d-lui Palmer ?

La capătul coridorului şi la stânga.

Mulţumesc.

Nu mai vreau materiale tipărite, vă rog.

Salvaţi pădurile, la naiba.

Tinere, vino încoace.

Ia loc.

Sper că ne vei fi de ajutor. E a naibii de serioasă treaba. ?

Tiu.

Urmărim un om de afaceri, sosit cu cursa Damasc-Londra.

Peter Burton, industria farmaceutică.

Are afaceri mai ales în Orientul Mijlociu,

călătoreşte adesea la Damasc.

N-avem prea multe despre el. ? Tim doar că

are legături cu ruşi şi sirieni influenţi.

Soţia lui este franţuzoaică.

O căsătorie anterioară. Divorţată.

A pierdut tutela celor doi copii.

Când Burton s-a întors de la Paris, în ziua aceea,

era însoţit.

Şi credeţi că era unul dintre cei pe care i-am văzut la aeroport ?

S-ar putea. Asta urmează să aflăm.

Burton organizează o cină de caritate deseară.

Ai loc la masa principală.

Am aranjat asta cu Simon, la Paris. ?

I-am creat o acoperire: eşti doctor care lucrează pentru un ONG.

Intri în lume mare, tinere prieten.

Primul nostru obiectiv este

să-i facem să accepte vaccinarea.

Localnicii sunt destul de suspicioşi, le e teamă

le e teamă, de exemplu, că îi infectăm cu virusul SIDA.

Asta face parte din problema mai generală.

Pe lângă asta, există problema jafurilor,

problema revoltelor...

Au loc adesea jafuri în timpul revoltelor.

Am văzut oameni omorându-se pentru un sac de orez.

Asta face parte din munca noastră de zi cu zi.

Pardon.

Vă dau cartea mea de vizită şi mă puteţi suna oricând.

În regulă.

Trimiteţi-mi e-mail şi telefonul şi vă voi contacta în curând.

Excelent.

A fost o plăcere.

Bună seara.

Vincent Dastier, de la ONG-ul Earthlight.

Earthlight, desigur.

- Încântat de cunoştinţă. - De asemenea.

Sunt Peter Burton. Aceştia sunt David şi Philippa, ei lucrează cu mine.

Încântat.

Îmi pare bine de cunoştinţă.

Soţia mea, Claire.

Încântat.

Vă mulţumesc pentru invitaţie.

Când aţi sosit la Londra ?

De dimineaţă.

Cunoaşteţi oraşul ?

Nu, nu chiar.

Cunosc mai mult muzeele decât oraşul.

Sunteţi norocos.

Eu nu merg la muzee.

Peter munceşte şi călătoreşte foarte mult astfel că nu are timp de nimic.

Eu am două neveste, Vincent,

Claire şi firma.

Bravo !

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Şi pe unde călătoriţi, d-le Burton ?

Păi, mai ales în Orientul Mijlociu, Peste tot în Golf.

În Emirate ?

Şi ţările vecine.

Dar Damasc ?

Aş dori să ştiu mai mult despre Siria.

Au un patrimoniu cultural fascinant, mi s-a spus.

Dar dvs. ?

V-aţi pregătit discursul ?

Despre Darfur, da.

Teribilă tragedie !

... au doar şapte vertebre la un gât atât de lung,

şi acesta este punctul lor slab.

E suficientă rănirea unei singure vertebre şi girafa...

OK, Charlie, să mergem.

Mollie, Mollie, aşteaptă, aşteaptă.

Termină, cum ţi-am zis.

Dar nu mi-e bine...

Nu spune nu, te rog...

- Salut ! - Bună seara, domnule.

- Mulţumesc. - Cu plăcere, domnule.

Bei ceva cu mine ?

- Nu. - Sigur ? Doar un păhăruţ.

Sunt sigur, domnule.

- Sigur ? - Da, mulţumesc.

Bine, atunci.

Bună seara.

Ei, cum a fost ?

Absolut nimic.

N-am câştigat.

Nu va fi uşor.

De ce ?

Omul ăsta nu spune nimic.

Se controlează, e atent, e politicos...

n-o să meargă.

Dar cu soţia lui aţi vorbit ?

Da, dar şi ea e la fel.

Dar dacă aţi vorbit cu ea, îmi imaginez că totul a fost în regulă, nu ?

Aţi marcat, Vincent ?

Nu ştiu.

Ce-i aia” marcat”?

Dacă e interesată.

E bine aşa, e bine aşa.

Mergeţi pe linia asta.

Ei, Palmer, ai văzut-o ?

Îi dăm drumul.

Se îndreaptă spre Burlington Arcade.

OK.

Bună ziua.

Bună ziua.

Ce mai faceţi ?

- Bine, şi dvs. ? - Merge, mulţumesc.

Asta e o capcană pentru turişti, nu ?

Da, un pic, dar sunt aici câteva magazine care-mi plac.

Vreţi să bem o cafea ?

Păi, da.

Aici e un mediu mai diferit, nu ?

Nu ştiam locul ăsta.

Locuiţi de mult la Londra ?

De când l-am întâlnit pe Peter, acum trei ani.

Aveţi copii ?

Da, doi, din căsătoria anterioară.

Lapte ?

Aveţi o căsnicie fericită ?

Da.

Ştiţi regula pentru lapte ?

Nu.

Se spune că, atunci când îl torni în ceai,

îţi dezvălui originea socială.

Şi eu ce am dezvăluit ?

Nimic, dvs. beţi cafea.

Nu v-a plăcut dineul de aseară.

Eu nu fac acţiuni umanitare pentru dineuri în hoteluri de cinci stele.

Găsesc că e formidabil ceea ce faceţi.

Da, formidabil...

Dar se repetă mereu acelaşi lucru.

Săteni care s-ar omorî pentru un sac de orez.

Proşti care se opun vaccinării copiilor pentru că ei cred că îi infectează cu SIDA.

E formidabil să le oferi o mică bucurie, asta-i tot.

Deloc strălucit pentru un început.

Ce naiba ?

Calmaţi-vă.

Potoleşte-te !

Ei, hai !

Da ?

Bună dimineaţa, Vincent, sper că te-ai odihnit bine.

Te aşteptăm la birou.

OK.

Simon ?

Protejatul tău este deja aici. Vorbeşte cu el acum.

Ei bine, Vincent, credeam că o să marchezi.

M-ai dezamăgit.

Ar fi trebuit să faci mai multe eforturi.

V-am spus că n-o să reuşesc cu fata asta.

Nu vreau prea mult de la dvs.

Doar să-i obţineţi încrederea, asta-i tot.

Claire !

Ia uite, strălucitul nostru lucrător umanitar...

Ce faceţi ?

Nimic.

Atunci mă urmăriţi ?

Da.

Mai sunteţi supărată pe mine ?

Nu, deloc.

Atunci, să luăm un pahar...

Nu. Nu am timp.

Chiar dacă aş avea timp, ăăă...

Puteţi merge alături de mine, dacă doriţi,

să fiţi sigur că nu vă pierdeţi.

Cât costă ?

O puteţi avea pentru o sută.

Nimeni nu o vrea. Se spune că e blestemată.

- De ce ? - A murit de anemie.

Mai este încă unul, la muzeul John Soane.

Similar. O variantă diferită, dar similar.

- Într-adevăr ? - Da.

Vi-l ofer. Pentru a rupe blestemul.

Nu, Vincent, mă jenez.

Insist.

Poftiţi.

Mulţumesc.

Credeţi că o să rupă blestemul ?

Sunt sigur că doamna o va face.

Aşadar...

Sunt atât de fericită de cadou, că nu pot decât să tac.

Pentru mine nu e foarte pasionant.

De ce ?

Am făcut un stagiu într-un ONG,

mi-a plăcut, aşa că am continuat.

N-aţi dorit niciodată să vă fixaţi ?

N-am înţeles niciodată ce înseamnă să te fixezi.

Întotdeauna am găsit asta puţin... sinistru.

Întotdeauna am crezut că înseamnă să abdici, să predai armele.

Altceva este să oferi iubire şi să primeşti,

să fii mulţumit...

Am avut recent o relaţie ceva mai complicată cu o fată

V-a frânt inima ?

Nu vreau să vorbesc despre asta.

Dar dvs. vă înţelegeaţi bine cu tatăl copiilor dvs ?

Nici eu n-aş vrea să vorbesc despre asta.

Cum doriţi.

Primul meu soţ era în finanţe.

Era tipul de autodistructiv... Iar copiii erau mereu la mijloc...

A fost groaznic.

S-a sinucis acum cinci ani.

Era ruinat şi aveam de gând să-l părăsesc.

Familia sa a făcut totul să păstreze copiii,

eu am părăsit Parisul, şi l-am întâlnit pe Peter.

E solid şi sunt liniştită.

Mergem ?

Ei bine, la revedere.

La revedere. Mulţumesc pentru portret.

Pentru nimic.

Vincent ?

Nu vreţi să vă las undeva ?

Nu, hotelul meu e în apropiere.

Bine.

Mai rămâneţi mult timp la Londra ?

Nu ştiu. De ce ?

Veniţi să luaţi cina la noi ?

Da. Când ?

Mmm... poimâine ?

De ce nu ? Da.

Atunci, pe Eaton Square 26.

Ştiu, doar vă urmăresc.

Eaton Square 26, vă rog.

Vă va însoţi cineva.

Expert în cercetarea caselor.

De ce ? S-ar putea supăra.

Omul nostru o să arunce o privire,

în timp ce dvs. deveniţi cel mai bun prieten al lui Burton.

E ideea lui Simon ?

Ce contează ?

Faceţi cum vă spun.

Sunteţi inteligent, Vincent, dar vă lipseşte experienţa.

Iar eu sunt responsabil pentru siguranţa dumneavoastră.

Aveţi o întâlnire la ora 6, la hotelul dvs.

Pregătiţi-vă evoluţia, o să fie greu.

Noroc.

Bună seara.

Apropos, mă cheamă Anna.

Te faci frumoasă pentru doctorul tău francez ?

- Bună seara. - Bună seara.

Ar fi trebuit să vă previn, dar i-am promis Annei...

Nicio problemă.

- Încântată de cunoştinţă. - Anna, Claire.

Poftiţi, intraţi.

Peter ?

Ţi-l aminteşti pe Vincent ?

Bună seara.

Ce mai faceţi ? - Mulţumesc, bine.

Vă rog să mă scuzaţi, în seara asta o să-mi exersez franceza.

OK.

Aceasta este Anna, o foarte veche, dar tânără prietenă.

- Încântat. - Încântată.

Vorbeşti franceza ?

Un pic.

Un picuţ.

Malik ?

Acesta este Malik.

Burlacul nostru.

Vorbeşte şi chiar gândeşte în limba franceză.

Malik, dânsul este Vincent Dastier de la Earthlight.

- Bună seara. - Bună seara.

Încântat.

- Iar aceasta este... - Anna.

Prietena lui, Anna.

Scuzaţi-mă. Ce plăcere.

Paris poate fi identificat ca oraş,

dar Londra este doar un conglomerat de multe sate.

Nu are un centru adevărat.

- E atât de mare încât mă pierd în el. - Nu mă miră,

Londra este un oraş care nu se opreşte niciodată

iar New York-ul nu doarme niciodată.

Ştiţi, aici prefer să mă odihnesc, Deoarece călătoresc tot timpul...

Ar trebui să ieşiţi un pic... să descoperiţi, să vă bucuraţi...

ştiu, dar prefer să rămân în camera mea.

CNN şi MTV ?

Da.

Şi Adult Channel...

Cum ?

Uneori.

Dar e un oraş frumos.

Veniţi deseori la Londra, nu ?

Da. Cu afacerile.

Lucraţi cu Peter ?

Industria farmaceutica e promiţătoare în Siria.

Asta e bine.

Au mare nevoie de medicamente.

De acord.

Şi dvs. cu ce vă ocupaţi, Anna ?

Sunt infirmieră.

Ne-am întâlnit în Sri Lanka.

Şi sunteţi căsătorită ?

Nu, ar trebui să fiu ?

Sunteţi o femeie modernă...

O s-o iau ca pe un compliment.

Depinde.

Şi dvs., Vincent, care sunteţi lucrător umanitar,

probabil că nu duceţi lipsă de activitate, nu ?

Nu, asta-i sigur.

Peter, organizaţia ta sponsorizează ONG-ul lui Vincent, nu-i aşa ?

Nu chiar, noi facem donaţii.

Vaccin împotriva febrei galbene, lucruri de genul ăsta.

Aţi fost în Madagascar, în urmă cu doi ani, nu ?

Vincent ?

Poţi să-mi dai o ţigară, te rog ?

Da. Sigur.

Mulţumesc.

Oh, scuze.

Deci...

Acum doi ani ?

Nu, am fost în Liberia.

Cealaltă parte a continentului.

Scuze din nou.

Alo ?

Vincent.

Opreşte-te acum, e prea periculos.

Da, dar tocmai iau masa, te sun eu.

Salut.

L-am oprit.

Ce spuneţi de asta ?

Mi-a închis telefonul în nas.

E totul în regulă ?

Da. Pot să folosesc toaleta doamnelor ?...

E chiar acolo.

Deci, cine vrea să bea ceva ?

Avem ceva brandy, nişte whisky.

Vincent, ce crezi ?

E foarte bun. Mulţumesc foarte mult.

Noroc.

De obicei nu beau whisky, prefer vodca.

Dar ăsta e chiar bun. Este vechi, nu-i aşa ?

E mai vechi decât casa asta, cred.

Ia iahtul...

Mă costă o avere...

O poţi lua pe Claire... câteva momente frumoase...

Da, i-am promis o vacanţă.

Eşti un dulce, dar nu ştiu dacă aşa mi-am închipuit-o...

Câteva ore la Tripoli, şi apoi putem merge la Alep...

Vincent.

Unde este Anna ? E totul în regulă cu Anna ?

Da, da, aşa cred.

- Mă duc să văd. - Merg cu dvs.

Anna ?

Scuzaţi-mă.

- Eşti bine ? - Da, mă simt mult mai bine.

În regulă.

- La revedere. - Pe curând.

- Mulţumim foarte mult. - Pa, Anna.

Nu e cam aiurea să ne despărţim atât de repede ?

Poate ar trebui să mergem cu toţi undeva...

Ce ai de gând, Peter ?

Peter are dreptate.

Ar trebui să ieşim. Putem merge la clubul meu.

Am o masă şi e muzică bună.

E o idee foarte bună. Ce credeţi ?

De ce nu ? Dacă muzica e bună...

Hai !

Hai, veniţi !

E un tip simpatic, ce crezi ?

Nu cunosc vreun om simpatic.

Alo ?

Alo, Claire ? Bună ziua, sunt Vincent.

Bună ziua.

Aş dori să vă revăd.

Puteţi trece pe la mine, la hotel ?

Aşteaptă.

Vino.

Dar banii ?

Suma la care ne-am înţeles...

Asta e tot ceea ce cer.

Totul la timpul său, Peter.

Te rog...

Mă întâlnesc cu Shokat la locul obişnuit.

Mâine după amiază.

Apoi, mai târziu, mă întâlnesc cu celălalt tip

şi o să aranjăm restul.

Dar avem o înţelegere !

O să faci doar ceea ce îţi spunem noi.

Nu pot, nu pot continua aşa !

Cred că ar fi trebuit să te gândeşti la asta, Peter,

înainte să-ţi începi activitatea creativă în Emirate.

Acela e Shokat.

Lucrează la ambasada siriană.

I-a furnizat lui Malik imunitate diplomatică.

Să mergem la maşină, o să-i urmărim.

Vincent !

Vin acum !

La naiba !

Unde se duce ?

Hristoase !

Şi-a închis telefonul. Tipul ăsta o să mă bage-n mormânt.

Dă-te naibii din drumul meu !

Vincent.

Urcă-n maşină.

Ţi-ai uitat telefonul.

Nu se poate să te prosteşti asta. Asta nu e o joacă.

Nu avem timp de pierdut.

E stare de alertă teroristă maximă.

Trebuie să aflăm ce pun la cale Burton şi amicii lui sirieni.

Vincent ?

Mă mai ţii minte ?

Paul Dupuy.

Nu-ţi aminteşti ? Hongkong.

Păi, sunt vreo şapte ani.

A, da, da. Da, Paul.

Cum îţi merge ?

Ce faci la Londra ?

Am venit să-mi văd naşul (fr. parrain).

Naşul tău e englez ? Formidabil !

Paul Dupuy, investitor francez.

Ei, atunci, salut !

Ne mai vedem...

Ne mai vedem...

Încântat de cunoştinţă.

E vreo problemă ?

Nu, nu e nimic.

” Parrain”... ce înseamnă ?

” Naş”.

S-a vrut să fie un compliment ?

Nu.

Vă prinde, asta-i tot.

E minunat.

Ce ?

Tabloul.

Nu l-am mai văzut.

E un cadou, de la o prietenă.

Care ?

Nu o cunoşti.

Are foarte mult bun gust.

Deci ?

Cum merge ?

Nu ştiu.

Nu ştiu.

Armata britanică a decis să restabilească ordinea.

Ocazia s-a ivit după bombardarea intensă a poziţiilor armatei Mahdi.

Insurgenţii sunt deja...

Alo ?

Eu sunt.

Unde eşti ?

Sunt la un spital de copii. Am terminat.

Ne putem vedea la mine, la hotel ?

Da, pot ajunge în jumătate de oră.

45 de minute...

Trei sferturi de oră, mai degrabă ?

De acord.

OK. Pe curând.

Pa.

Ce e ?

Trebuie să-ţi spun ceva care ne priveşte.

Mă sperii.

Uite...

Eşti urmărită, Claire.

Nu mă crezi ?

În dimineaţa asta ai fost la o librărie franceză.

Marţi ţi-ai cumpărat sutienul pe care-l porţi azi.

Lucrez pentru oameni care vor să-ţi pună întrebări despre soţul tău.

Claire, eşti aici cu mine pentru că aşa mi s-a cerut.

Ţi s-a întins o capcană.

Şi de ce ai făcut asta ?

M-ai minţit pentru că aşa ţi s-a cerut ?

Nu am avut de ales.

M-ai lăsat să mă dezvălui aşa, doar pentru asta ?

Cred că vei înţelege mai bine când ţi se va vorbi.

Te vor ajuta.

Te supui ordinelor...

Şi Vincent e numele tău real ?

Te aşteaptă jos.

Foarte bine, o să cobor imediat.

Doamnă Burton.

Sunt Anna Sherman, MI5.

Vă rog.

Uitaţi, ştim că soţul dvs., Peter Burton,

merge în mod regulatla Damasc, cu afaceri.

Şi ce e cu asta ?

Aţi auzit vreodată de nitrometan ?

Este un lichid explozibil foarte instabil.

Acesta este soţul dvs., acum două săptămâni, la Damasc.

Aceste sticle, cu eticheta Burton Chemicals,

se presupune că sunt umplute cu dezinfectant.

În realitate, este nitrometan.

Soţul dvs. spală bani în Emirate.

Ştiaţi despre asta ?

Nu.

Nu ştiu nimic despre aşa ceva.

Astfel, serviciul secret sirian l-a prins în laţ,

iar acum îl plătesc pentru a introduce în Europa substanţe foarte periculoase.

Ascultaţi-mă, Claire, vă oferim o cale de ieşire din asta,

pentru dvs. şi soţul dvs.

Dacă ne ajutaţi, am putea să evităm o perioadă

foarte lungă în închisoare pentru el.

Gândiţi-vă la copii.

Ce au de a face copiii mei cu treburile astea ?

Uitaţi, dacă ne ajutaţi MI5 şi serviciul francez DST

vă vor ajuta să obţineţi custodia copiilor dvs.

Claire, e o promisiune.

Avem nevoie ca dvs. să introduceţi asta în hard-drive-ul computerului soţului dvs.

Nu o voi face.

Puteţi scăpa dintr-o grămadă de necazuri, dacă veţi coopera cu noi.

Ştiţi, sunt vieţi în pericol.

Vă sunăm, OK ?

E o situaţie groaznică. Nu mai e timp.

Banii ăia trebuiau să fie de ieri în bancă.

Peter, Sike e în negocieri.

Sunt zeci de locuri...

Dar banii ar trebui să fie acolo !

Bună.

Claire, suntem în mijlocul unei discuţii.

Ar trebui să telefonaţi imediat şefului vostru, să termine treaba.

Se va face, marţi seară. Ai cuvântul meu, Peter, bine ?

OK, OK ! În regulă.

Hei !

- Da ? - Se poate o bere, te rog.

- Ce mai faci, omule ? - Bine.

Bine ?

- Da. Tu ? - Bine. Bine, da.

De unde eşti ?

Paris. Franţa.

Cred că e puţin zdruncinat. Mă îngrijorează.

Şi pe mine.

Am vorbit cu Simon.

E convins că n-o să bulească treaba.

Nu, numai dacă vrea el.

Intră !

Nu am obţinut ceea ce aveam nevoie, vincent.

Ea va trebui să meargă la Canary Wharf, la biroul lui.

Şi cu stick-ul de memorie.

Vă daţi seama ce îi cereţi ?

E greu de tot !

E o muncă a naibii de grea !

Asta o să facă. Nu mai vreau nicio altă discuţie !

- Bună. - Bună.

Caut ceva pentru un băiat şi o fată.

Ce vârstă ?

Băiatul are şase ani, iar fata cinci.

Şi ce le place ?

Zău că nu ştiu.

Nu prea îi văd.

Atunci, uitaţi aceste animale din pluş,

avem de toate formele, mărimile, culorile...

” Apples to apples”, îi atrage mereu pe copii.

Mulţumesc.

- S-a răzgândit ? - Nu.

Bine.

Atunci o să-l duc eu pe Tarik în staţiune, o să-l distrez 2-3 ore

şi o să se simtă bine şi relaxat.

Şi atunci ne vom întâlni la restaurant.

Nu e al meu.

- O clipă. - E în regulă.

Scuze, un moment.

Da ?

Eu sunt, vreau să ne vedem mâine.

Găseşte un pretext, e foarte urgent.

Biroul soţului tău de la Canary Wharf, trebuie să căutăm acolo.

Dar n-am acces la biroul lui.

Şi nu vreau să merg.

Dar n-avem de ales.

Crezi că e simplu pentru mine ?

Crezi că e uşor să trădezi aşa ?

Nu ştiu, o să mergi şi o să te descurci, o să fii în stare.

Şi ce să caut ?

Tot ce poţi recupera de pe calculator.

Şi mai ales să nu te atingi de hârtii.

Dar nu există oameni la voi, care să facă asta ?

E dezgustător să mă vâri în asta.

Eu nu fac parte din oamenii ăia şi, da, e dezgustător, dar trebuie s-o faci.

Bună dimineaţa, dl. Burton e la birou ?

Nu, d-nă Burton, încă nu.

Îl aşteptăm mai târziu azi.

Bine.

Atunci urc la terasă şi îl aştept acolo, OK ?

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa, d-nă Burton.

Sunt d-na Burton.

Aş vrea să folosesc computerul soţului meu.

Ştiţi cumva parola ?

Nu, doamnă Burton, nu o am.

Nicio problemă. Mulţumesc.

Dl. Burton e în birou ?

Nu încă, d-le Fazad, dar d-na Burton e acolo.

Mulţumesc. Urc şi eu.

- Claire ? - Bună.

Ce surpriză plăcută.

Ce mai faci ?

Îl cauţi pe Peter ?

Da, dar nu e aici.

O să fie în scurt timp.

Spune-i că îl sun mai târziu, OK ?

Pa.

Pa.

Poftim.

E-mailuri şi alte chestii.

Mulţumesc.

Cred că se va termina curând.

Te vor contacta.

Ai grijă.

De ce-mi spui asta ? Ce-ţi pasă ?

Gândeşte-te la tine.

La copiii tăi.

S-ar putea să fie nevoie să plec la Damasc în câteva zile.

Iarăşi ?

Acolo e de muncă, Claire.

Ce faci acolo ?

Ştii ce fac.

Nu.

Nu ştiu.

Ce încerci să spui ?

Trebuie să ai încredere în mine.

Niciodată n-am ascuns ceva de tine.

Întotdeauna am fost curat ca lacrima.

Ai încredere în mine, nu Claire ?

Am încredere în tine.

Avem o mulţime de informaţii interesante pe al doilea stick.

Cum ar fi...

E un e-mail despre un tip pe nume Fouad Aztre.

A sosit la Londra acum două săptămâni,

avea paşaport diplomatic.

Malik e în spatele chestiei astea.

Bună, Wafa. Ce mai faci ?

Bună. Bine.

- Bună seara. - Bună seara.

E ceva în neregulă ?

Unchiul meu a murit ieri în închisoare.

Doar din cauza ideilor sale.

Să-i ia naiba.

Mulţumesc.

Fouad Aztre, a sosit de curând aici.

Îl cunoşti ?

L-am întâlnit acum câteva zile.

E bun de gură.

Merge la restaurantul ăla de kebab unde dezbat politică şi religie.

A venit cu o viză de student, dar are prieteni sus-puşi

la ambasadă.

Cred că ăsta e tipul pe care l-am văzut cu Malik, când l-am urmărit.

Sigur ?

Da, aşa cred.

Dacă mă întrebaţi pe mine, e periculos.

Vreţi una ?

Nu.

Hei, uitaţi-vă.

El e.

Hristoase !

E o maşină diplomatică.

Nu ne putem atinge de ei.

Hai, Seb.

- Înapoi. - Vreau să vă ajut.

Ce ?

Pot să vă ajut, aveţi încredere. O să fiu prudent, am telefonul.

- Nu uitaţi să-l ţineţi deschis. - E deschis.

Trăznitule !

Sunt la staţia de metrou Moorgate.

Am nevoie urgentă de întări, cât de mulţi oameni posibil.

Prietenul nostru francez urmăreşte un suspect,

iar eu urmăresc un altul.

Rahat !

Rahat !

O iau după el. Voi rămâneţi în maşină.

Anna, nu-l pot contacta pe Vincent.

Încearcă să-l găseşti şi sună-mă.

Unde mergeţi ?

Ăăă... Brixton.

E în cealaltă direcţie.

Aha.

Mulţumesc.

Staţia următoare: Camden Town.

Staţia Camden Town.

Vincent îl urmăreşte îndeaproape. Se îndreaptă spre Lardbroke Grove.

- Avem un agent cu ei. - Bun.

Sunt într-un autobuz, cu un tip de la ambasadă.

Ţine-mă la curent.

Staţia Tufnell Park.

- OK, calm, OK ! - Uită-te în geantă.

E absolut curat.

Ce ?

Nimic despre Fouad.

Lucrează la securitatea ambasadei. Azi are zi liberă.

Hristoase.

Ce e ?

- Vincent. - Ce se întâmplă ?

Bombă.

Vincent !

Ce faceţi la Londra, d-le Aztre ?

Acelaşi lucru ca şi dvs.

Ce vreţi să spuneţi ?

Exact ceea ce am spus.

Unul dintre oamenii noştri e mort

şi există o serioasă ameninţare a securităţii interne, d-le Aztre.

Răspundeţi-mi la întrebare.

Hai, să mergem.

Palmer s-a aruncat peste tip.

A fost ucis.

Acela e fiul lui Palmer.

A murit în războiul din Malvine.

Avem de vorbit, draga mea.

Am probleme foarte serioase cu afacerile, la Damasc.

Ce fel de probleme ?

Unii dintre oamenii lor, după mi s-a spus,

sunt cu ochii pe mine.

Trebuie să plecăm imediat.

Să plecăm ?

Sunt atât de speriat.

Bună seara, Vincent.

Am venit să vă spun la revedere.

Operaţiunea e terminată.

Nu e decizia mea, dar moartea lui Palmer,

incidentul cu diplomatul... Un întreg rahat.

Vă întoarceţi la Paris.

La Paris, siguranţa mea, nu credeţi că e prea periculos pentru mine ?

Nu, s-a terminat.

La Paris nu vă paşte niciun pericol.

Situaţia s-a schimbat.

Sunt răpiţi ziarişti,

credeţi-mă, acum avem nevoie de sirieni de partea noastră, nu împotrivă.

Şi Claire ?

Claire ? Ce-mi pasă de fata asta ?

O să se descurce ea.

Deci aşa...

Dispar din viaţa dvs., dvs. din a mea.

Nu ne-am văzut niciodată. Nici urmă.

Vreo şansă să am încredere când spuneţi astea ?

Aveţi de ales ?

V-am pregătit bagajul.

E un avion care zboară peste o oră.

A, da.

Ultimul onorariu.

Ei, hai.

La revedere.

A fost o plăcere să lucrez cu dvs., zău.

Sunt eu, Vincent.

Ce faci aici ?

N-am unde să mă duc.

Cazul e închis. Ar trebui să ştii asta.

Intră.

Vorbeşte încet.

Scuze, eşti cu cineva ?

E băieţelul meu. Doarme.

Nu mă mai întorc acolo.

Nu pot avea am încredere în nimeni.

Atunci de ce ai venit aici ?

Ştiu că în tine pot avea încredere.

Eşti un tip ciudat.

Malik e periculos. Şi Claire ?

Familia Burton pleacă mâine, cu un zbor privat.

Ei pleacă, deci cazul e închis.

La ce oră e decolarea ?

Asta e.

Intră pe acolo. Mai departe nu te pot ajuta.

Mulţumesc.

Peter ! Sincronizare perfectă.

Decolarea e peste câteva minute.

Şi banii ?

La ghişeul pentru diplomaţi.

Ai o geantă acolo.

O să ai nevoie de asta.

Am o recipisă pentru un bagaj diplomatic.

Da, domnule.

- Poftiţi, domnule. - Mulţumesc.

Peter !

Chemaţi o ambulanţă !

Dă-mi drumul !

Dă-i drumul ! Las-o !

Du-te !

Unde e ? Unde e ?

În parcare.

Mergi.

Mergi !

Mişcă-te.

Unde ţi-e maşina ?

Acolo, cea verde.

Atunci grăbeşte-te.

Înainte !

Ce e asta ?

Mobilul, mă urmăresc.

Aruncă-l.

Aruncă-l departe !

Scoate cheia.

Atenţie, sunt explozivi în maşină.

Deschide.

Opreşte-te.

- Francezul e cu mine. - Ce caută el cu tine ?

M-ai auzit ? E cu mine.

- Nu te cred. - Ai grijă, e înarmat !

Aveţi vreo rană, vreo durere de cap,

sau alte probleme de sănătate ?

Nu.

Bine, dacă aveţi vreo problemă...

Traducere şi adaptare: SamMurray237