Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Descărcat de pe YTS.MX
Site-ul oficial de filme YIFY: YTS.MX
Aprilie 1970, Pierre Goldman este acuzat cu patru atacuri armate,
dintre care unul a condus până la moartea a doi farmaciști.
decembrie 1974, instanța de fond îl condamnă
la închisoare pe viață,
dar el își proclamă nevinovăția in cazul farmaciei.
octombrie 1975, publicarea cărții sale sub formă de pledoarie, scrisă în închisoare,
„Amintiri obscure a unui evreu polonez născut în Franța”.
noiembrie 1975, curtea de apel anulează hotărârea inițială
și transferă cazul la Tribunalul Penal Amiens.
Paris, 19 aprilie 1976
Domnul Chouraqui este aici.
Mulțumesc.
Bună ziua, domnule Kiejman.
Mulțumesc că ai venit atât de repede.
Am să citesc ceva care te preocupă.
„Domnule Kiejman,
Apărarea mea se va ocupa de acum înainte de domnii Bartoli şi Chouraqui
care o va asigura fără tine.
Sunt sigur că ai fi luptat din greu pentru a obține achitarea mea,
dar si eu cred
te bucuri de ceea ce dăunează si ma dezorienteaza.
Îți face plăcere.
Nu sunteți dispus să discutați relatii client-avocat,
această decizie atent analizată,
al cărui impact îl măsor cu o săptămână înainte de procesul meu,
lasă-mă să-mi afirm libertatea, dată fiind atitudinea ta.
Cu mulțumiri sincere pentru toată munca ta. Pierre Goldman.”
Știați?
Da, mi-a scris acum câteva zile.
De ce nu mi-ai spus?
Scrisoarea lui părea prea ridicolă.
Il ai aici?
E la biroul meu.
O poate aduce cineva peste?
Nimeni nu e acolo acum.
Este important. Aș vrea să o citesc.
Apel.
Din moment ce insisti...
Voi citi câteva extrase pentru ton.
„Francisc,
Vreau să explic calm ostilitatea pe care o simt față de Kiejman.
Dacă cineva își declară prietenia și-l dau pe al meu în schimb,
implică o relație autentică.
Dar acum văd că Kiej rămâne în mlaștina murdară a vieții societății.
Asta conteaza putin deoarece cred că mă poate apăra bine,
dar jur, Francis, Nu-l suport pe tip acum..."
- Să merg mai departe? - Da, continuă.
"Unu:
din cauza lui, greșelile bolnave din prima ediție a cărții mele
există încă în impresiile ulterioare.
Trebuia să găsească o cale legală pentru a-mi păstra aluatul în siguranță.
Toate soluțiile lui au fost proaste.
Doi: l-am întrebat să-mi pună de lucru în presă.
Nu numai că nu a făcut-o, dar el a răspuns în glumă:
— Te pot angaja oricând ca alergător.
Trei: nu a spus dacă Christiane va participa la proces.
Ea nu trebuie să depună mărturie și să fie supusă la voyeurismul bolnav al legii.
Patru: în schimb vorbește despre o premieră cu Signoret şi Montand
sau văzându-i pe Depardieu şi pe Adjani în Amsterdam. Da-l incolo."
Te scutesc de restul.
Nu mă scuteste de nimic. Continuă, te rog.
„Nu suport ironia tipului frivolitate și fotoliu meschinăria evreiască.
A tras fiecare sfoară,
chiar folosind prietenul meu Régis Debray, pentru a obține acest caz,
în timp ce se preface că o face fără tragere de inimă. Mă îmbolnăvește.
Paranoia închisorii poate mări acest lucru dar tristul adevar
este că Kiejman joacă sincer
când am ocazia lui să acapareze lumina reflectoarelor juridice.
Ce scenă bună pentru el!
Urăsc să mă posede. Mă demoralizează
și asta e rău înaintea procesului meu.
Contactul cu el este insuportabil.
Vreau să-l arunc,
dar nu voi lua nicio decizie fara parerea ta.
Răspunde-mi curând. Prietenul tău, Pierre.”
Cum ai raspuns?
Că ar fi o mare greșeală.
Vezi tu, nu a ascultat.
A făcut-o, tocmai l-am văzut. Îți va scrie astăzi,
cerându-ți să-i ignori scrisoarea.
Un evreu de fotoliu!
Cum îndrăznește? Cine crede el că sunt?
A trebuit să muncesc din greu ca să ajung aici.
Sunt dintr-un mediu sărac.
Mama mea analfabetă m-a crescut singur pe mine și pe surorile mele.
El este evreul din fotoliu cu bestsellerurile și grupările sale de stânga.
Ignora-i cuvintele. E pe cap cu procesul.
E prea ușor. Cine nu e pe margini?
Este enorm pentru mine. Am făcut câteva încercări.
Am lucrat la acest caz zi și noapte de săptămâni.
Ideea că ar putea fi ghilotinat mă face rău și mă ține treaz.
Și acum mă insultă?
Sincer, îmi vine să renunț.
Nu, nu-l abandona, de dragul milei.
De ce nu? Dă-mi un motiv să merg mai departe.
Nu se va descurca fără tine.
Știu cât de mult îți pasă de caz.
De ce să aperi pe cineva atât de reticent să câștige? Se sinuciga.
Pentru el, acuzația este un blestem,
legat de soarta poporului său.
El se vede ca pe un martir.
O scuză pentru a nu răspunde la acuzații.
Nu, vrea să le răspundă tuturor, punct cu punct.
El crede că se poate apăra mai bun decât oricine.
După cum a arătat primul său proces.
Încearcă să înțelegi, se simte victima unei nedreptăți.
Nu te întrebi dacă e vinovat?
Nu o voi lua în considerare.
Vreau să ajut un prieten, un frate in dificultate...
- Un frate? - Da, un frate.
Un frate evreu.
Adu țapul ispășitor din deșert.
Vă rog. Unde v-ati intalnit? La un curs de Talmud?
Nu, la karate.
Fiind dintr-o familie bună, este greu să întâlnești un exemplar ca el.
Asa de? Ce ai de gând să faci?
îl voi apăra, nu din motivele pe care le crede.
Ajută-mă să-l controlez.
Trebuie să muncim senin pentru a reuși.
CAZUL GOLDMAN
Amiens, 26 aprilie 1976
doamna Signoret!
doamna Signoret!
Domnule Debray, vă rog.
Aici...
Domnule Goldman, doamna Goldman...
La dreapta.
Domnișoară, uitați-vă aici în dreapta.
Tânăr...
Uită-te la mine. Din nou, uită-te la mine.
Domnule Garaud!
Banca reclamanţilor. Ia loc.
Mulțumesc.
Goldman, nevinovat!
Fotografii trebuie să părăsească sala de judecată acum.
Toate se ridică!
Curtea și juriul.
Vă rugăm să stați și să confirmați numele dvs. de familie, prenumele,
data și locul nașterii, profesie și adresa.
Goldman, Pierre Bernard,
născut la Lyon la 22 iunie 1944,
fără profesie, fără domiciliu fix, și ținut în închisoarea Fresnes.
Poți să stai.
Vom trece la rechizitoriu.
Pierre Goldman, acestea sunt acuzațiile împotriva ta:
pe 4 decembrie 1969, în jurul orei 20:00,
jaful armat din suma de aproximativ 2.500 de franci
de la domnul și doamna Farmachi, la magazinul lor de feronerie,
25, Rue de la Butte aux Cailles, în districtul 13 al Parisului.
Pe 19 decembrie 1969, la 20:10,
jaful armat al unei farmacii în districtul 11 din Paris,
și uciderea intenționată a lui Simone Delaunay
și Jeannine Aubert, cei doi farmaciști,
și tentativa de omor lui Raymond Trocard și Gérard Quinet,
ambii răniți de împușcături la o distanță directă.
Pe 20 decembrie 1969, în jurul orei 19.30
atacul organizat asupra VOG, în districtul 8 din Paris,
de trei bărbați, doi negri,
pentru o sumă de 22.675 de franci.
Pe 16 ianuarie 1970, la 19:45,
Pasajul Ramey, în districtul 18 din Paris,
furtul de la Securitatea Socială
a unei sume de 7.800 de franci,
din nou cu un complice negru.
Observăm că Pierre Goldman recunoaște toate acuzațiile împotriva lui,
cu excepția atacului de la farmacie
pentru care are un alibi.
El susține că pe 19 decembrie, de la 19 la 21,
era cu un prieten, Joël Lautric,
care domiciliază la 47, Rue de Turenne, în districtul 4 al Parisului.
Mai notăm că singura sa infracţiune anterioară
a fost evitarea proiectului,
și că apărarea nu a chemat martori de caracter.
Domnilor,
poti explica asta?
Este decizia clientului nostru, domnule onorar.
Domnule Goldman,
puteți explica?
Nu voi chema martori pentru apărarea mea
ca eu sunt total nevinovat în cazul atacului de farmacie.
Prin urmare, stau în fața ta cu singura mea nevinovăție,
fără mijloacele folosite de obicei în încercări,
care adaugă la fast și la teatralitate, care mă dezgustă.
Tăcere vă rog!
Ar trebui să adaug că, referitor la caracterul meu moral,
este clar că, pentru lege și societate,
Îmi lipsește mai degrabă după trei jafuri armate.
Prin urmare, ar fi absurd
pentru oricine, oricât de prestigios sau onorabil,
să spună acestei instanțe Mă înec în calități morale.
Sunt nevinovat pentru că sunt nevinovat,
nu pentru că alții depun mărturie caracterului sau comportamentului meu.
Este bine cunoscut faptul că mulți ucigași
au fost adesea bărbați foarte amabili
cu moravuri aparent fine și o natură pașnică.
Pe scurt, îmi doresc ca acest caz să fie judecat numai pe fapte
și intenționez să ajut, cât pot de bine, pentru a scăpa de acest proces
a oricărui artificiu care întunecă problema.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Domnule Goldman, vom începe povestindu-ti viata.
Viața mea?
Toată viața mea?
- Da. - Va dura ceva timp.
Avem destul timp.
Te-ai născut pe 22 iunie 1944, la Lyon, israeliților de origine poloneză,
Rezistență și comuniști.
În 1945, suspectat de spionaj pentru URSS,
mama ta a fost expulzată
și s-a întors în Polonia.
Tatăl tău te-a încredințat unei mătuși pentru un an
până când s-a căsătorit cu doamna Ambrunn, Ruth.
Tatăl tău și mama vitregă te-a recunoscut în 1949
și nu ai văzut-o pe mama ta până în 1959
la prima ta călătorie în Polonia.
Anturajul tău vorbește de o copilărie foarte tulburată.
Ne poți spune mai multe despre asta?
Nu voi discuta astfel de chestiuni private in public.
Deci, altfel spus,
a făcut-mama ta natală trăiesc doar pentru ideile ei?
Nu, pentru că sunt aici astăzi.
Învățământul tău primar a mers fără probleme.
Ai fost apoi la un internat,
despre care spui în cartea ta, într-o manieră premonitorie,
"Am iubit acea căldură carcerală și virilă”.
În liceu, lucrurile erau mai haotice.
În penultimul tău an, ai organizat o rebeliune studențească.
Da, am fost cu zece ani mai devreme!
Te-ai înscris la Sorbona în științe sociale.
Și, în 1962, te-ai alăturat Uniunea Studenților Comuniști
și chiar au fost șeful securității.
La acel moment, toată lumea te descriea la fel de activ şi foarte agresiv.
În aceeași perioadă, ai avut crize de depresie
cu mai multe sejururi într-un spital de psihiatrie.
Avem scrisori de la psihiatri
despre terapia cu electroșoc ti s-a dat.
Poți să ne spui despre aceste perioade depresive?
Refuz să fac asta. Aș dori să rămân la fapte.
Foarte bine, sa revenim atunci la fapte.
Ulterior ai evitat obligațiile tale militare.
- Ai fost un „dodger de la draft”. - Da.
Ce sa întâmplat mai exact?
Am pornit să merg la cazarma Nancy,
dar în schimb, m-am dus la mama în Polonia.
Atunci ai stat mai mult decât în vacanțele tale de vară acolo.
Da, am recuperat timpul pierdut.
am vrut să descopăr țara părinților mei,
istoria lui, războiul,
Holocaustul... Mama m-a ghidat.
Mergeam des la cimitirul ghetou.
M-am întors la Auschwitz, pe care l-am văzut prima dată la 13 ani.
Tu spui ca in sfarsit am cunoscut-o pe mama ta.
Da, exact.
Eram destul de mare pentru discuții reale,
și am văzut cum, în ciuda sărăciei, Stalinismul și Gulagul,
a rămas loială ea însăși, un activist și revoluționar la suflet.
Am întrebat-o despre rezistență, anii ei de război cu tatăl meu.
Povestea lor m-a bântuit.
Am vrut să fiu ca ei,
cunoașteți acea atmosferă de revoltă, acea mândrie și onoare.
Am vrut să fiu și eu un războinic evreu.
- Un războinic evreu, zici? - Da.
Să mă eliberez de stigmat de a fi evreu.
De asta ai vrut să se alăture gherilelor?
Absolut.
Mama ta te-a prezentat la revoluționarii cubanezi.
Da, dar ea a refuzat la început.
Ea a spus că a fost o nebunie.
Totuși ea a făcut-o.
Am insistat atât de mult să cedeze
și a aranjat o întâlnire.
Am fost la Havana să-i văd
și s-a întors gata să plece când este sunat.
Întors la Paris, ați luat parte la evenimentele din mai 68.
Da, dar de departe.
Pentru mine, a fost o preluare imaginară,
o parodie a gherilelor urbane,
unde răzvrătiții se îndreaptă spre casă la mama și la tata noaptea.
doar am vrut să se întoarcă în America Latină.
Și într-adevăr, în iunie 1968,
ai plecat în Venezuela pentru a te alătura un grup armat de șase luptători.
Cum a mers?
A fost cea mai bună perioadă din viața mea.
Antrenament de luptă, camaraderie viata ascunsa,
tot ce am visat.
Cum te-ai descurcat?
Cu ce fonduri?
Am dormit greu, am fost hrăniți de fermieri, și a trăit cu foarte puțin.
Liderul grupului tău era un anume Oswaldo Baretto,
un francofil erudit, un absolvent de sociologie, dar și
un om cu un trecut tulbure,
obişnuit cu lupta armată și folosirea armelor.
În cartea ta, acest om pare să te fascineze. De ce?
A fost cel mai mare scriitor al Americii Latine, în ciuda faptului că nu a scris niciodată.
Te-ai întors brusc la Paris cu el în septembrie 1969,
împreună cu doi camarazi din grupul tău.
- De ce această întoarcere grăbită? - Aveam alte planuri.
Un zvon spune tu și grupul tău ați luat parte
într-un jaf major la cea mai mare bancă din Venezuela,
și că ați fost căutați cu toții de politie.
Ar putea asta explica întoarcerea ta grăbită în Franța?
După cum spuneți, era un zvon.
Adevărat, este măgulitor, dar mi-e teamă că este fals.
Trebuie să ne întrebăm
dacă nu ți-ai abandona idealurile in Venezuela...
și să se îndrepte către crimă.
Nu, cu siguranță nu.
Cu toate acestea, la întoarcerea la Paris, nu ai facut nimic,
nici studii, nici munca.
Dar am vrut o revoluție.
Mi-am cumpărat arme și chiar am scris un manual pentru gherilele urbane.
Vechii mei camarazi de sindicat m-au numit nebun.
Vechii tăi tovarăși, cum le numiți,
te-a descris la momentul respectiv ca lipsite de spinare, profitori și volatile.
Adevărat, dar nu cred care constituie infracțiune.
Adevarul este, ai devenit total inactiv.
N-ai făcut nimic, ai dormit toată ziua,
ieşea noaptea
la cluburile din Caraibe,
și a băut mult.
Adevărat, eram o durere la acea vreme.
Nu neg, dar nu văd cum aceste fapte de netăgăduit
conectați-vă la crimele urâte sunt acuzat de.
Legătura este situația ta la momentul.
Asculta,
e adevarat ca asa eram,
dar n-aș fi deschis niciodată focul pe două femei neînarmate!
Vă vom întreba despre asta mai târziu.
Aceiași prieteni spun ai avut gusturi scumpe.
Dacă vrei.
Ți-ai cheltuit toți banii.
- Ai fost ceea ce ei numesc un mare cheltuitor. - Da.
Am plătit pentru o mulțime de băuturi.
Am cheltuit mult și pe prostituate.
Am cumpărat o mulțime de cămăși. Transspir și urăsc să spăl rufe.
Acel stil de viață m-a obligat să devin hoț.
Nu aveai altă cale de a-ți câștiga existența?
- Probabil că am făcut-o. - Dar mai puțin ușor?
Hotul nu este usor, Onorată Instanță, există riscuri.
- Ca? - Pedeapsa cu moartea.
Știai atacurile armate implică pedeapsa cu moartea?
Absolut.
- Nu te-a speriat? - Mai puţin decât închisoarea.
Ți-a fost frică de închisoare?
Teribil de speriat, da.
Nu este contradictoriu, optând pentru o viață criminală
când ți-e frică de închisoare?
Da, probabil.
Așa că explică-ne.
eram disperat.
Am simțit că sunt într-un gol politic.
Și aveam nevoie de bani, atâta tot.
Nu vreau să mă opresc asupra asta.
- De ce nu? - Nu sunt foarte mândru de asta.
Domnule Goldman,
te putem numi gangster?
Da.
- Și un ucigaș? - Nu, sigur că nu.
Daca as fi efectuat hold-up la farmacie,
Nu aș fi împușcat niciodată două femei neînarmate care nu-mi făcuse nimic.
Este împotriva tuturor principiilor mele.
Goldman, nevinovat!
Mulțumesc!
Tăcere vă rog!
Mulțumesc!
Noi am terminat cu curriculum vitae.
Poți să te așezi.
Citez din cartea lui Pierre Goldman.
„Am fost surprins să am relații bune cu psihiatrii desemnați de instanță.
În special unul dintre acei doctori, o femeie, doamna Boitelle.
Discuțiile mele cu ea mi-au făcut bine.
Vorbind cu ea, mi-am văzut crimele au fost o formă de delir,
și că fusesem aproape de nebunie.
Am făcut o descoperire banală, dar majoră:
Mă pedeam fără milă.
O curte stătea în mine, condus de o lege nemiloasă
izbindu-mă în relaţie la visele și idealurile mele.
Legea nu m-a putut pedepsi pentru, în crimele mele, mă pedepsisem.
Acele crime nu au fost jaful armat fraudulos de bani.
În schimb, m-am pedepsit pentru că nu sunt partizan ca tatăl meu,
pentru că nu te confrunți cu un pluton de execuție,
pentru că nu te-ai luptat cu El Che,
pentru că nu a vânat naziștii pentru a le elimina”.
Doamnă, puteți confirma Pierre Goldman ți-a spus toate astea?
Nu exact în acele cuvinte, dar da.
Cum fac cuvintele lui despre auto-judecata te lovesc?
Aș spune că seamănă cu el.
Le-ai putea vedea ca o recunoaștere a vinovăției?
Nu, pur și simplu dezvăluie complexitatea lui.
Se gândește mult despre ce i se întâmplă.
Care a fost impresia ta când l-ai cunoscut pe Pierre Goldman
pentru prima dată în închisoare?
Era într-o stare de singurătate profundă, incapabil să relaționeze cu ceilalți.
Gândirea lui era incoerentă, nu se putea controla,
și anxietatea lui era așa Mi-a fost greu să iau contact cu el.
În primul tău raport de expert în acea zi,
aproape l-ai declarat schizofrenic.
Asta e corect.
De ce nu ai făcut-o?
Pentru că nu eram sigur.
Cu toate acestea, în aceste rapoarte inițiale, îl descrii ca fiind periculos.
Da.
De ce?
I-am simțit fragilitatea mentală l-ar putea face
periculos în anumite situații.
În timp, părerea mea s-a schimbat
și concluziile mele inițiale nu mai sunt valabile.
Ai zice și-a găsit împlinirea în închisoare?
Da.
Ai spune măcar că e fericit în închisoare?
Cadrul penitenciarului îl liniștește oricum.
Și tu, Goldman, ce crezi?
Aș spune că îmi place închisoarea într-un fel.
Dar, mai devreme, ai spus exact invers.
Inainte de a pleca. Acum sunt acolo,
Aproape că mi-e frică să plec.
Este compatibilă personalitatea lui Goldman cu crimele de care este acuzat?
Nu pot să răspund direct,
dar pot spune că, în numeroasele mele discuții cu el,
nu am detectat o înclinație pentru agresivitate
descris în atacul farmaciei.
Și atacurile pe care le-a recunoscut?
Sunt diferite.
Într-adevăr? In ce fel?
Am văzut, în munca mea cu prizonierii,
că actul este adesea precedat de un trecut familial violent
și instabilitate mentală inerentă,
ceea ce nu este cazul domnului Goldman.
Mulțumesc.
- Onoarea ta? - Continuaţi, domnule Garaud.
Doamnă,
înainte de primul său proces,
pentru a-și arăta marea stima pentru tine,
ți-a oferit Goldman flori ales în închisoare?
A făcut-o, dar nu văd cum este legat.
Văd foarte bine cum este.
Goldman te-ar fi putut fermeca și te-a făcut să pierzi orice obiectivitate.
Tăcere!
Domnule Garaud, vă rog...
Onorată Instanță, îmi permiteți să citesc o scrisoare de la Dr Oury,
a clinicii La Borde
unde a stat Pierre Goldman de câteva luni când avea 18 ani.
Vă rog să mergeți înainte.
„La sosire, Pierre Goldman a apărut
o stare disociativă și anxietate
manifestată prin accese violente bruște
și idei suicidare.
Asemenea momente psihotice episodice
a început de la o vârstă fragedă, cu perioade de depresie
din cauza paranoiei latente
și o personalitate slab structurată.
Ar fi trebuit să aibă tratament cu mult înainte de,
dar a fost greu să intervin întrucât era precaut și se simțea persecutat”.
Doamnă, spre deosebire de tine, Dr Oury nu exclude psihoza.
Am citit și scrisoarea aceea.
Dr Oury vorbește despre episoade psihotice,
nu psihoză și, în acest punct, Sunt total de acord cu el.
Pentru tine, Pierre Goldman nu poate fi considerat iresponsabil?
Absolut.
Mulțumesc doamna.
Domnișoară, vă rog să confirmați numele dvs. de familie, prenumele,
data și locul nașterii, profesie și adresa.
domnișoară Sucab, Christiane,
30 de ani, născut în Guadelupa,
în prezent șomer,
și locuind la 66, Rue Daguerre din Paris.
Relația ta cu acuzatul înseamnă că nu ești sub jurământ.
Da.
Poți să ne spui cum tu și Pierre Goldman v-ați întâlnit pentru prima dată?
Era la începutul anului 69 la o petrecere din Caraibe.
Ne-a prezentat un prieten.
- Joël Lautric? - Da.
- Alibiul domnului Goldman? - Da.
Cum a decurs prima întâlnire?
Am dansat puțin și apoi
am plecat de la petrecere, a făcut o plimbare lungă la Paris
și am petrecut câteva săptămâni împreună.
Și apoi?
Apoi a dispărut peste noapte.
M-am întors în Guadelupa.
Unde te-ai căsătorit?
Da.
Cu toate acestea, l-ați contactat din nou pe Goldman
la auzul că fusese arestat.
Cum l-ai contactat?
Ne-am scris unul altuia,
apoi m-am întors să-l văd în închisoare.
Ce i-ai scris?
- Trebuie să răspund? - Nu, nu!
Domnul Goldman vă descrie relația în cartea lui.
„Am fost copleșit de dragostea pentru această femeie
care a venit dintr-un moment cheie din trecutul meu.
Am luptat să distrug această iubire, să-l anihileze,
să-mi scap trupul și sufletul de ea, dar nu puteam.
I-am spus, pe 21 decembrie 1969,
că aș reuși într-o zi și să-i vezi ochii.
Am reușit și i-am văzut ochii, nu le uitasem.
Am scris că o iubesc, a vrut să se căsătorească cu ea și să trăiască cu ea.
I-am spus că vom avea copii.
Nu i-am văzut ca niște evrei întunecați cu sânge negru,
dar negrii cu sânge evreu...”
Doamnă, cum vă explicați Pasiunea lui Goldman pentru cultura Caraibe?
Nu explic.
Goldman, cum explici asta?
Și eu sunt negru.
Desigur.
Evreiesc și negru sunt la fel.
- Onoarea ta? - Domnule procuror.
Doamnă, în prima dumneavoastră declarație la politie,
ai spus că acuzatul era foarte interesat
în articolele din ziare despre cazul farmaciei.
Nu-mi amintesc să fi spus asta.
Dar ai spus-o, este în declarația ta.
Poți să o confirmi?
Răspunde, te rog, domnișoară.
Așa cum am spus, Nu-mi amintesc să spun asta.
Goldman, ai citit fiecare articol?
pe cazul farmaciei în zilele de după crimă?
Da am făcut.
De ce un asemenea interes pentru caz?
Poate mi-am dorit să fiu acuzat.
Dorința ta a fost îndeplinită.
Într-adevăr, Goldman,
fii sincer în răspunsurile tale.
Răspundeți sincer, vă rog.
Această dublă crimă părea să mă atragă.
Nu pot explica de ce,
dar m-am simțit atras la crime cumva.
Și așa i-ai comis?
Deloc!
Vă rog, domnule Garaud, așteaptă rândul tău să vorbești.
Doamnă, ca să vă citez,
îl descrii pe Pierre Goldman când te-ai cunoscut
ca „dezechilibrat, bea mult
și visând să mor, cu pistolul în mână, după ce a împușcat câțiva polițiști,
reprezentanții a ordinii burgheze în ochii lui”.
Ai spune la fel și acum?
Cu siguranta nu.
De ce, pentru că acum ești partenerul lui?
- Nu, nu este asta. - Deci de ce ai spus-o?
Poliția m-a pus să spun asta.
A pretins că poliția te-a intimidat este o acuzație serioasă.
- E scandalos! - Este adevarul!
Ea nu este singură spunând astfel de lucruri.
La momentul, toți prietenii lui Goldman din Caraibe
descrie-l ca fiind violent, agresiv, periculos
și de nerespectat.
Ca să-l citez pe domnul Caprice, cumnatul domnului Lautric,
„Am avut șansa
să-l audă exprimându-și părerile politice
și, din cuvintele lui, era clar
vieţile umane nu-l preocupau
dacă ar fi un obstacol în calea scopurilor lui. Era un extremist”.
Dacă toți cei citați mi-au vorbit de rău la politie,
a fost din aceleasi motive!
Toate sunt negre și, numai din acest motiv,
au fost abuzați și intimidați de politie.
Tăcere vă rog!
Insinuezi politia franceza este rasista?
O insinuez și o afirm.
Asta e rușinos!
Tăcere vă rog!
Onoarea ta...
clientul meu se referea la niște ofițeri poate avea atitudini rasiste,
nu poliția în ansamblu.
Nu, poliția este rasistă în ansamblu.
Tăcere vă rog.
Tăcere vă rog!
Aşezaţi-vă!
Mulțumesc, domnișoară, puteți să vă așezați acum.
Alter Moïse Goldman,
născut la 30 noiembrie 1909, în Polonia,
cu domiciliul la 36, Rue Pierre Valette, în Montrouge, negustor.
Ești tatăl acuzatului, născut într-o familie săracă de shtetl,
și ai emigrat în Franța în 1927
pentru a fugi de discriminare și pogromurile antievreiești.
In timpul razboiului, ai fost un erou al Rezistenței.
Mulțumesc, Onorată Atenție.
Domnule, hai să vorbim despre copilăria ta în Polonia.
Chiar crezi Sunt atât de interesant?
Subiectul principal aici este fiul meu.
Foarte bine.
Povestește-ne despre primii ani ai fiului tău.
Condițiile în care mama lui și cu mine știa la Lyon
încercau și chiar îngrozitor.
Ne-am înțeles foarte rău.
Ne-am certat mult.
Despre ce te-ai certat?
Politica de cele mai multe ori.
Dar de fapt, ne certam despre toate.
Te referi la Janka Sochaczewska, mama natală a acuzatului?
Ai fost în același grup în Lyon?
Da, ea a fost secretarul Rezistenței
pentru regiunea Lyon.
Te-ai îndrăgostit și, în ciuda războiului, a decis să aibă un copil.
Ea și-a dorit asta mai mult decât mine.
Ea a văzut asta ca sfidând moartea.
Un copil ar continua lupta
și cântați pentru toți cei asupriți.
Ne poți spune mai multe despre ea?
Janka este poloneză ca mine,
dar provine din un fundal mult mai religios.
Tatăl ei a studiat Tora toată ziua. Era un fel de fanatic.
Ea s-a răzvrătit împotriva lui La o varsta frageda
și a devenit un activist comunist,
chiar dacă tatăl ei a prezis acel comunism
ar duce doar la nenorocire.
Pe măsură ce comuniștii erau vânați, a fost arestată de poliție.
Mama ei a venit să o vadă în închisoare și i-a spus,
„În curând este Paștele, te-am dori să accepte pâinea mața”.
Janka se ridică fără să răspundă,
lăsând-o pe mama ei singură
în camera de vizită.
Și când a ajuns acasă,
tatăl ei a dat-o afară.
Ziua urmatoare, a plecat din Polonia în Franța.
Îl voi cita pe fiul tău din cartea lui...
„După război, tatăl meu a părăsit-o, sau ea l-a părăsit. S-au despărțit.
Am stat cu mama care lucra la ambasada Poloniei.
În 47, din diverse motive,
a trebuit să părăsească Franța. Amintesc.
Trebuia să mergem dar, în timp ce mama era plecată,
tatăl meu, cu vechii tovarăși de rezistență, a venit să mă răpească.
Mama nu a putut să o oprească,
incapabil să dovedească că sunt fiul ei
după ce a născut sub un nume fals în timpul războiului.
Ea a plecat în Polonia fără mine.
Poate tatăl meu m-a ținut pentru că m-a iubit,
dar știu că nu mă dorea a trăi într-un pământ
unde au fost uciși milioane de evrei,
un pământ antisemit, antisemit și stalinist.
Un pământ blestemat după el.
Asta este tot ce stiu.
Tatăl meu nu își exprimă niciodată sentimentele.”
Domnule Goldman, sunt adevărate cuvintele fiului dumneavoastră?
Recunosc că poate am spus asemenea lucruri despre polonezi,
dar mereu mi-am dorit ce e mai bun pentru fiul meu.
M-am asigurat întotdeauna că nu-i lipsește nimic.
Și când m-am recăsătorit cu Ruth,
l-am luat imediat la noi acasă.
Soția mea l-a recunoscut și l-a crescut
ca propriul ei copil.
Nu a fost niciodată o problemă?
Problemele au venit mai târziu, cu adolescenta.
Mai multe licee l-au expulzat pentru că a fost indisciplinat.
Ne-am certat uneori și acasă,
dar jur
nu a ridicat niciodată mâna către nimeni,
nici fraților săi, nici la sora lui,
și cu atât mai puțin mamei sale vitrege.
Fiul meu nu putea ucide o femeie.
Dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi orice legătură între noi,
și nu aș fi plecat niciodată să-l văd în închisoare.
Totuși ai așteptat doi ani să merg să-l vadă.
De ce?
Ai vrut să fii convins de nevinovăția lui?
Cum te-a convins?
Mi-a scris o scrisoare
în care a jurat că este nevinovat pe cap
a unui camarad decapitat de poliția din regimul de la Vichy în 44.
- Și tu l-ai crezut? - Da.
Până când a scris acea scrisoare, credeai că ar fi putut să o facă?
Nu, pentru că știu asta, chiar și în cele mai rele momente,
și-a păstrat respectul pentru viață.
Ajunge cu toate astea!
Ce conteaza ce crede tata?
Cui îi pasă dacă aș fi putut face asta?
Adevărul este că nu sunt vinovat, bine?
Goldman, taci.
Hai sa continuăm.
În ceea ce privește celelalte atacuri,
ar putea fi capabil?
Nici ăia.
- Cu toate acestea, a mărturisit. - Știu.
Cum explici asta?
Poate este o formă de sinucidere.
La 16 ani, de exemplu, la internat,
după o ceartă cu un coleg de clasă,
s-a aruncat pe o fereastră printr-un baldachin de sticlă.
Avea o rană gravă la cap.
Poate că totul este vina mea.
Iartă-mă că nu te-am înțeles.
Știi, înainte de a-ți citi cartea,
Nu te-am cunoscut.
Alte intrebari?
Am unul, Onorată Instanță.
De ce era mama acuzatului nu a fost convocat?
Nu a putut obține o viză pentru a părăsi Polonia.
Cu fiul ei riscând pedeapsa cu moartea?
Pentru lege, ea nu este mama lui, deci a fost negat.
Văd un truc al apărării
a masca trecutul controversat al mamei sale,
suspectat de spionaj, închisoare în Polonia,
rebeliune, abandonarea familiei ei etc.,
a favoriza gloria mai mare a tatălui,
Rezistența, patriotismul... Ce poză bună!
Cine naiba te crezi?
Cum îndrăznești să vorbești despre părinții mei? Care este viața ta?
Ce ai experimentat? Nimic!
Părinții mei sunt eroi exemplari, curajoși.
Au supraviețuit unor încercări excepționale.
În loc să fii demn de ei, M-am bătut în petreceri, băutură și crimă.
Trebuie să le cer scuze.
Mulțumesc, domnule, puteți merge.
Mulțumesc.
O amânare de 15 minute.
Nu am vrut ca Christiane să depună mărturie.
De ce ai lăsat-o?
A fost chemată. Ce as putea sa fac?
Și tatăl meu obligat să-mi justifice nevinovăția.
Cât de umilitor!
Nu te voi ierta niciodată!
De ce îmi târâi familia înăuntru?
Din cauza ta, desigur! Tu ești acuzatul.
Acum stai jos.
Următorii martori se va dovedi mai complicat pentru tine.
- Într-adevăr? - Da.
Să-i dezlipim de credibilitatea lor unul câte unul.
Am făcut asta deja în cartea mea.
Erai singur într-o celulă!
A fost ușor.
Ei vor fi înaintea ta în carne și oase, capabil să te contrazic acum.
Pur și simplu te întreb pentru a nu ne face sarcina mai grea.
Controlează-ți furia și inteligența.
Nu mai vorbi despre conspirații ale poliției.
Ar putea fi dezastruos pentru tine cu juriul.
Și vă rog să rezistați provocărilor lui Garaud.
Este înverșunat de inteligent și viclean.
După cum am văzut, va încerca orice să te facă să arunci în aer.
Dacă reușește, va fi câștigat.
Înțelegi?
Domnule Jobard, la momentul crimei, ai fost inspector de poliție
și un oarecare „X2” ți-a dat încredere.
Poți să ne spui cum ai înregistrat mărturia aceea?
În martie 1970, la aproximativ trei luni după crime,
unul dintre informatorii noștri a venit să ne spună
un anume „Goldi” a organizat atacuri, inclusiv cea de farmacie.
În ziua în sine, a băut ceva cu Goldman lângă Odéon
iar Goldman i-a spus că va ataca un magazin de lactate în acea zi lângă Saint-Paul.
I-a arătat chiar și armele sale, un Herstal și un P38.
Cum a ajuns informatorul acela convins
Pierre Goldman a fost ucigașul farmaciei?
Goldman i-a spus imediat după.
Este o minciună. Nu l-am mai văzut niciodată.
Deci de ce te-a acuzat?
Este un idiot care încearcă să facă un zgomot.
- De ce nu se poate opri? - Nici o idee.
Mintea lui simplă a produs un rezumat dezastruos pentru mine.
Un rezumat?
Era obsedat prin articole de presă despre crime.
A citit că a fost folosit un Herstal de un ucigaș cu o pungă ca a mea.
Totul s-a potrivit și s-a convins eu am fost vinovat.
Tipul este un idiot.
Nu era un prieten?
Ai nevoie de ghilimele în jurul cuvântului respectiv.
Fiind un prieten, de asta nu-i vei da numele?
Nu.
Pentru că, în copilărie, tatăl meu a spus: „Niciodată să nu răzbați pe nimeni”.
Aceasta este o regulă a lui pe care o respect.
Cu toate acestea, ți-ai numit toți prietenii
care ar putea oferi un alibi.
Este diferit?
În totalitate, nu este denunț.
Nu văd de ce,
dupa atata timp, continuați să protejați X2.
Cu numele lui, l-am putea chema să depună mărturie
și răspunde la așa-zisele sale minciuni.
Așa cum am spus, nu voi da niciodată peste nimeni.
Destul, Goldman, spune-ne cine este. Viitorul tău este în joc.
Nu, nu pot.
Pot să vorbesc, domnule onorar?
Domnule Goldman,
pune-te în pielea noastră. Ajuta-ne.
Nu intelegem.
E simplu.
Din cauza mărturiei sale nenorocite, legea a pus în mine.
El mi-a cauzat toate problemele.
N-ar fi mai ușor să-l invoci Să depună mărturie?
Fără îndoială, dar, după cum am spus, Nu-l voi bate.
Este o chestiune de etică personală.
Am fost arestat pentru hold-up-uri pe care l-am mărturisit,
dar am păstrat o fărâmă de eroism în mizeria asta
jurând să nu răzbată niciodată pe nimeni.
Doar dacă nu este pentru un motiv mult mai puţin nobil.
Ce vrei sa spui?
Se poate imagina Goldman nu-l va lăsa pe X2 să depună mărturie
întrucât l-ar condamna.
Mărturia lui nu m-ar condamna!
M-ar dovedi nevinovat.
X2 greșește în toate,
arme, haine, geantă, magazin, lot.
Este absurd!
Onoarea ta, pot reveni la fapte?
- Daţi-i drumul. - Mulțumesc.
Domnule Jobard, când X2 ți-a denunțat Goldman,
a vorbit despre o piele unde poliția a găsit arme,
dar nu cele de farmacie. Este corect?
Da, dar erau compatibile cu cele de farmacie.
Dar recunoști, așa cum spune clientul meu,
că X2 a identificat greșit armele.
Da.
În acest caz, ar putea l-au identificat greșit și pe Goldman.
Goldman ar fi putut fi la fața locului cu alte arme,
dar nu există nicio dovadă că a fost.
Da.
Deci recunoști că nu există nicio dovadă materială Goldman a fost la locul crimei?
Da, așa e.
Să încercăm să fim serioși, Onorată Instanță!
Oricare ar fi numele și inexactitatea lui X2,
informaţiile lui au condus poliţia la martori,
fiecare dintre care l-a identificat pe Goldman.
Mulțumesc, domnule supraveghetor.
Când intru în farmacie,
sunt surprins pentru a vedea sistemul de securitate pornind.
În ciuda alarmei, Mă duc la ghișeu
și acolo văd două picioare la uşa din spate.
Sunt cele ale domnișoarei Delaunay, șeful soției mele.
Ea este pe spate,
haina ei complet nasturii,
și eșarfa ei în jurul gâtului.
Lipsit de viață.
Ocolesc tejgheaua
și găsiți o viziune de groază.
Soția mea stă întinsă pe podea in fata mea.
Ea poartă mănuși de piele
iar haina în carouri alb-negru că am cumpărat-o de ziua ei.
Am crezut că s-au sufocat.
Era un miros ciudat.
Dar, la întoarcerea în camera din spate,
Văd capul însângerat al domnișoarei Delaunay întins într-o baltă de sânge.
Atunci am inteles.
Lângă ea, un bărbat stă întins pe podea.
Sângele curge neregulat de pe fața lui, dar el respiră.
Și sunetul asurzitor continuă...
Fug înapoi afară, chem ajutor,
Trimit după un doctor,
dar știu că e prea târziu pentru Jeannine și șeful ei.
Mi-aș întâlni soția de la serviciu in fiecare seara
să o ducem acasă, în mica noastră Florență,
în vârstă de 28 de luni la momentul respectiv.
Goldman, ucigaș!
„Când am intrat, cei doi farmaciști erau în camera din spate.
Amândoi aveau hainele pe ei, gata să plece.
Am văzut și un bărbat în fața femeilor, care amândoi erau vădit speriați.
A venit la mine, cu pistolul în mână.
A îndreptat-o spre mine și a spus:
— Du-te și tu acolo.
În timp ce privea femeile, Mi-am aruncat portofelul spre perete.
Conținea în jur de 500 de franci.
Apoi ne-a făcut să ne mutăm în camera din spate sub amenințarea armei.
Întorcându-se spre mine, el a spus: — Predă ceea ce ai.
I-am spus că nu am bani,
doar o monedă de cinci franci
pentru medicina, fiind sfarsitul lunii.
Și am adăugat,
'Esti un nesimtit, te vor lua imediat!'
Când am ajuns la monedă,
bărbatul m-a împușcat și am căzut într-un dulap lângă mine.
Apoi le-am auzit pe femei strigând:
'Nu! Nu! Nu!'
Încă o împușcătură și mi-am pierdut cunoștința.
Ucigașul avea aproximativ 30 de ani, mai înalt decât mine, cu o față lungă,
subțire, un ten întunecat, mediteranean, spaniolă sau portugheză.
Purta o șapcă plată din piele sau ceară
și o haină de ploaie gri închis.
Vorbea bine franceza.
sunt total sigur
că l-am recunoscut pe Goldman în rândul poliției.
I-am recunoscut și vocea.
Nu există nicio îndoială în mintea mea.”
Asta a fost declaratia de la Domnul Raymond Trocard, membru al Rezistenței,
și supraviețuitor al crimelor din farmacie,
care de atunci a murit într-un accident de mașină.
Doamnă Carel, ați trecut pe lângă farmacie cu sotul tau,
l-a oprit să intre
și s-a dus să tragă alarma la o cafenea din apropiere.
Înainte de a fugi,
l-ai văzut pe atacator? in farmacie?
- Da, din spate. - Mai tare!
Vă rog să vorbiți.
Da, din spate.
Cum l-ai descrie pe bărbatul pe care l-ai văzut?
O silueta întunecată, ținând un pistol în mâna dreaptă.
Ai văzut toate astea din spate?
Nu, avea trei sferturi pe, aproape de profil.
Goldman, ridică-te. Stați în profil trei sferturi.
De ce parte, domnule onorar?
De ce parte, doamnă?
Partea dreapta.
Întoarce-te spre perete.
Îl recunoști pe bărbatul pe care l-ai văzut în farmacie pe 19 decembrie 1969?
Fă-ți timp, asta este important.
Nu sunt chiar sigur acum.
Poate că fața lui era mai osoasă,
dar, când am intrat în această sală de judecată și l-am văzut, am simțit același lucru
ca la farmacie.
- Ce vrei să spui, „simțit”? - Acelasi sentiment.
Ce este asta? Poate fi judecat un om? pe un simplu sentiment?
Ce vrei să spui?
Domnule Kiejman, fără intimidare a martorilor. E prea ușor.
Iartă-mă.
Ai spus că ai același sentiment. Ce vrei sa spui cu asta?
Ei bine, ceea ce am vrut să spun este...
când am intrat și l-am văzut,
Eram speriat ca în ziua aceea.
- Aspectul lui te sperie? - Da.
Acest om seamănă cel din farmacie?
Nu mai conduceți martorul.
Domnule Kiejman, întrebări mai neutre.
În regulă.
Spui că ți-a fost frică de el. Ce vrei sa spui cu asta?
Ei bine, când l-am văzut mai devreme,
se simțea la fel.
Un sentiment instinctiv.
Dar nu seamănă cu el?
El face.
Suntem în sfârșit acolo.
Această doamnă tocmai a descris un sentiment, după șase ani,
adăugând că seamănă bărbatul pe care l-a văzut.
Ea nu spune că este el,
ea spune că seamănă cu el.
La urma urmei, domnul Goldman se potrivește imaginea ei de criminal.
Imaginația ei este mai puternică decât memoria ei.
Toată lumea de aici știe
Ucigașul nu este un suedez blond înalt, si cazul
depinde exclusiv de martori.
Condamnăm un bărbat cine seamănă cu ucigașul?
Nu, nu asta este justiția.
Trebuie să găsim bărbatul.
Această tactică este insuportabilă.
Domnul Kiejman extorcă răspunsuri să-şi plaseze monologul repetat.
Repetată și grotesc.
Dacă Goldman seamănă cu ucigașul, de ce naiba cauta altul?
- Terminat? - Aproape.
Francis, fotografia, te rog.
Mulțumesc.
Juriul îl recunoaște pe Pierre Goldman? in aceasta poza?
- Da. - Da, el este.
Este el.
Nu, mă tem că nu este el, este un actor care îi seamănă.
Atât pentru obiectivitatea martorilor.
Eu beam ceva cu verișoara mea
când un cuplu a alergat strigând, — Se împușcă la farmacie!
merg direct acolo.
În timp ce alerg, Mai aud una sau două focuri.
În spatele ghișeului farmaciei, Văd un bărbat care țipă,
— Îngheață sau ești mort.
Trage, dar i se blochează arma.
Face un pas în jurul tejghelei,
și încerc să-l prind, dar haina lui de ploaie îmi alunecă printre mâini.
alerg după el,
ajunge din urmă cu el, și abordează-l la pământ.
Dar când îl imobilizez,
ticălosul scoate o a doua armă și mă împușcă, fără îndoială.
Mă prăbușesc la pământ.
Aud trecători venind să mă ajute,
apoi leșin.
Dle Quinet, sunteți ofițer de poliție, în afara serviciului în seara aceea,
si ai reactionat potrivit.
Curtea te salută pentru curajul tău.
Mulțumesc, Onorată Atenție.
Mi-am făcut doar datoria.
Domnule, puteți confirma
că bărbatul care stă în bancă e alesul
care te-a împușcat pe bulevardul Richard-Lenoir pe 19 decembrie 1969?
Da, acesta este el.
- Esti sigur? - Pozitiv.
domnule,
Aș dori să subliniez
pe care domnul Quinet o are continuu s-a contrazis pe sine.
El a spus mai întâi bărbatul era „mulat”.
Apoi a spus poliției era mediteranean,
purtând o jachetă, apoi o haină de ploaie maro sau bleumarin,
si in sfarsit o gabardina.
La început avea 35 de ani, apoi 30 și în final 25.
Spune că a intrat în farmacie,
dar martorii afirma nu a trecut niciodată pragul.
Mai mult, mulți martori spun că ucigașul avea șapcă, domnul Quinet nu.
Din punct de vedere matematic,
cineva ar crede că atât de mulți au dreptate, și domnul Quinet, greșit.
Cu toate acestea, domnul Quinet este un „martor cheie”.
Cât valorează cuvintele lui? Domnule Quinet, nimeni nu pune întrebări
eroismul și sinceritatea ta,
dar contul tău este prea contradictoriu pentru a-l face pe domnul Goldman omul care te-a împușcat.
Avocatul meu vorbește de sinceritatea ofițerului Quinet,
dar aș numi asta nesinceritate și chiar parțialitate.
Ce vrei să spui?
Avocatul meu nu este de acord cu mine în acest punct,
dar conspirația poliției împotriva mea
l-a făcut pe ofițerul Quinet agent.
Odată ce am fost arestat,
Am devenit vinovatul ideal, și a fost îndemnat să mă identifice.
E ridicol.
Am fost condus înainte de formație și l-a identificat imediat.
Chiar și vocea lui.
I-am ales fotografia cu câteva zile mai devreme.
nu am ezitat.
Totuși, am stipulat la polițiști
că atacatorul meu era mai în vârstă.
Fotografia demonstrează că a fost aranjată dinainte.
Poliția a ales o fotografie veche
în care nu pot fi recunoscut.
Totuși, ofițerul Quinet, după ce m-a văzut pentru câteva secunde la amurg,
m-a identificat cumva din poza aceea.
Domnule Quinet, după incident,
la 20:15, i-ai spus unui spectator,
„Nenorocitul, m-a împușcat în intestin. Sunt înnebunit.
Era un fel de mulat.”
Este corect?
Pot fi. S-a întâmplat atât de repede, Nu sunt sigur.
Ce ai vrut să spui prin „mulat”?
Cineva cu pielea întunecată sau bronzată.
Cum arată domnul Goldman acum?
Mai puțin bronzat decât înainte.
Dicționarul definește un „mulat” ca
„născut dintr-un negru și o femeie albă,
din spaniola mulo, adică catâr”.
Ți-am pus asta înainte.
Nu-mi amintesc să fi spus „mulat”.
In orice caz,
Îmi amintesc ce le-am spus poliției in spital.
Am spus că are un aspect mediteranean,
vorbea bine franceza și nu era arab.
Asta îl descrie pe acuzat, ca mii de oameni din zona Parisului.
- Onoarea ta... - Tăcere!
Hai sa fim seriosi aici!
Nu suntem aici pentru a ne întreba ce înseamnă cuvintele.
Două femei și-au pierdut viața
iar omul acesta aproape că și-a pierdut-o pe a lui.
E serios.
Nu neg asta,
dar prejudecățile pot transforma mărturia.
Domnul Goldman este părtinitor crezând că poliția este rasiști.
El a scris în cartea sa și îl citez,
că domnul Quinet, „are clar, hilaritatea rasistă a poliției”.
El adaugă chiar „natural”. Scandalos!
Total scandalos!
Este adevărul absolut!
Tăcere!
Aşezaţi-vă!
Domnule Quinet,
recunoști la pronunțarea cuvântului „mulat”?
Asculta,
Am uitat, dar știu ce am văzut.
L-am văzut pe acest om, la lumina din farmacie,
apoi cu faţa lipită de a mea pe bulevard.
Onoarea ta,
un bărbat care te împușcă
nu este cineva pe care îl uiți.
Domnișoară Lecoq, în acea zi, ai părăsit un salon de coafură
condus de un prieten la 27, Bulevardul Richard-Lenoir.
În timp ce mergeai spre Bastille, ai văzut doi bărbați luptându-se.
Un bărbat s-a prăbușit, celălalt a fugit, împingându-te.
- Este corect? - Da, exact.
Dar nu ai văzut poliția până la 23 de zile mai târziu.
De ce a fost asta?
Am plecat direct acasă. M-am simțit emoționat.
Emoţional?
Da.
De ce? Pentru că ai văzut doi bărbați luptându-se?
Da.
Și nu te-ai gândit de a merge la poliție a doua zi?
Pentru mine a fost doar o luptă.
Deci de ce te-ai dus 23 de zile mai târziu?
Am auzit că au murit oameni.
Într-adevăr? Cum ai auzit asta?
am uitat acum.
Încercați să vă amintiți, este important.
Poate prietenul meu coafor, dar uit acum.
Ai spune că bărbatul care te-a împins în seara aceea
este cel care stă în bancă la stânga ta?
- Da, este. - Nu vă grăbiţi.
Uita-te la el. Răspunsul tău este important.
Nu trebuie să-mi iau timp, Sunt sigur că este el.
Cum poți fi sigur când ai spus poliției
l-ai văzut pe ofițerul Quinet în uniformă și nu ai auzit nicio împușcătură?
Care este răspunsul dumneavoastră, domnișoară?
Nu știu ce vrea să spună.
E simplu, în declarația dumneavoastră din 11 ianuarie 1970,
ai spus că ai fost martor la o ceartă între un civil și un polițist.
- Un poliţist în uniformă? - Da, exact.
Cu toate acestea, ofițerul Quinet nu era de serviciu și în haine civile.
Ei bine, am văzut un polițist în uniformă.
Ai mai spus că nu ai auzit nicio împușcătură. Confirmi asta?
Da.
Cum ai putut să vezi lupta
și să nu aud împușcătura, deoarece ambele au avut loc simultan?
Nu știu, dar, așa cum am spus, bărbatul acela m-a împins.
Deci, cum ai descrie omul care te-a împins?
Era ciudat, părea supărat.
Nebun? Ce vrei să spui?
Ei bine, un nebun.
Și atunci i-ai spus acestui nebun:
— Nu-ți cere scuze, ticălos arab.
Da, am spus asta.
De ce ai spus-o?
Am crezut că am văzut un arab.
Dar ești de acord că omul din bancă nu este arab?
Are aspect arab.
Arata arab? Ce vrei să spui?
Vreau să spun
are nasul lung și pielea închisă la culoare ca un arab.
Ce, Goldman?
Am spus că sunt circumcis, ca un arab.
Doamnă, unde a fost bărbatul de la cine te-a împins?
Bulevardul.
- Unde a plecat? - La metrou.
Te-ai ciocnit? pe trotuar sau pe drum?
Trotuarul, după cum tot spun.
Fugea?
Nu, uluitoare.
Nu te-ai clătinat în seara aceea?
Nu, eram normal.
Este un mod de a spune vorbesti prostii uneori.
Nu este adevarat!
Onoarea ta, vă rugăm să sunați pe domnul Kiejman pentru a comanda.
El nu poate umili martorii pentru a obține răspunsurile pe care le dorește.
Remarcat. Domnule Kiejman, continuați, dar schimba abordarea.
Doamnă, unde ziceți că a fugit bărbatul după ce te-am împins?
Spre metrou, cum am spus.
- Care oprire? - Bastille.
- Esti sigur? - Pozitiv.
Pot să subliniez pe care îl indică toți ceilalți martori
bărbatul a alergat la oprirea Bréguet-Sabin.
Această doamnă a văzut un polițist, in uniforma,
o luptă fără o lovitură
și un bărbat care fuge la oprirea greșită.
Este uluitor.
Doamnă, o să vă întreb din nou...
Ești sigur că l-ai văzut pe bărbat? fugi spre Bastille?
Absolut.
Totuși, așa cum am explicat, este evident neadevărat.
Cum ar trebui să o luăm când spui că era Pierre Goldman?
Este diferit, nu este același lucru.
Interesant. Deci, două feluri de certitudine,
unul care duce la adevăr,
celălalt la eroare?
Ești un empiric pentru cine conteaza doar subiectivitatea?
Conturul pe care l-ai întrezărit, convingerea ta,
este mai sigur decât lumea obiectivă.
Poate cineva să se ofere voluntar
pentru a încheia această lecție jalnică in filozofie?
- Lasă-mă să termin. - Nu, nu o voi face!
Nu te las să termini. Nu ai fost la locul crimei
și nu ai nicio îndoială mai departe de adevăr decât această doamnă
care, șocat și confuz,
a greșit direcția fugarului,
dar nu toate celelalte.
Nimeni nu susține că martorii sunt infailibili.
Gata cu întrebări, mulțumesc.
Domnule Pluvinage, sunteți un medic pensionar
și locuiesc la etajul al patrulea din 6, Bulevardul Richard-Lenoir,
aceeași clădire ca și farmacia.
Ne poți spune ce ai văzut și auzit de la ferestrele tale în seara aceea?
Mai întâi, am auzit împușcături
și după ce am exersat împușcatul,
am realizat era o armă de calibru mare.
Am fugit la fereastra mea și am văzut un bărbat fugind din farmacie,
cu altul urmărindu-l.
Al doilea bărbat l-a prins din urmă,
l-a abordat, și s-a tras un al doilea foc.
Urmărătorul s-a prăbușit iar criminalul a fugit la metrou.
Cat era ceasul?
Chiar înainte de 8, eram pe cale să mănânc.
Poți să descrii bărbatul pe care l-ai văzut?
Înalt și atletic,
cu părul negru, pielea închisă la culoare și ochii foarte adânci.
Într-o noapte de ceață la peste 40 de metri?
Am verificat distanța între ferestrele tale și trotuar.
Ai un ochi de vultur.
Mulțumesc. Sunt specialist în microscopie.
Necesită o vedere precisă.
Dă-mi voie să mă îndoiesc precizia vederii tale.
Declarațiile tale variază atât de mult,
bărbatul pe care îl descrii alterează ca ceara lui Descartes.
Cu toate acestea, pentru tine, el este Pierre Goldman.
Îți amintești că ai semnat declarația ta la sediul poliției
cu un magistrat si un avocat te-ai identificat drept Gisèle Halimi,
când nici magistraţi sau avocații au fost prezenți.
În timp ce Pierre Goldman a avut mulți avocați ai apărării, după cum știu,
Gisèle Halimi nu era una dintre ele.
Și nu te lăuda cu curajul tău
pentru că ai alergat să bârfești vecinilor tăi
mai degrabă decât să ajute un om rănit sau sunați la poliție.
Ajunge cu acest masacru!
Moralitatea sau opiniile martorilor nu sunt subiectul aici.
Acestea sunt tactici de diversiune.
Domnul Goldman le-a subliniat în cartea sa
cum spune el, citez, ar trebui să examinăm trecutul
și opiniile politice ale domnului Pluvinage!
Da, susțin asta.
Trecutul și opiniile fiecărui martor ar trebui examinat,
dat fiind faptul că trecutul și părerile mele sunt cernute aici.
- Nu asta e problema. - Luați antisemitismul.
Ar putea un martor să fie antisemit?
- Conteaza? - Da!
Este important.
La fel de importante ca detaliile a biografiei mele.
De asemenea, poliția. Care sunt opiniile lor politice?
Inspectorul Goussard acolo, la interogatoriu...
- Pierre! - Stai.
El mi-a spus nu avea nimic împotriva israeliților,
și chiar le cunoștea pe unele bune.
Poate chiar a salvat ceva in timpul razboiului.
Nu poți permite asemenea prostii în sfinţenia acestei săli de judecată.
E scandalos.
Este o insultă la adresa căutării adevărului si legea in general.
Eu sunt cel insultat aici.
Martorii sunt toți rasiști, fiecare ultima!
- Opreste-te acum. - Nu, fac ceva.
Onorată Instanță, suntem redusi
pentru a judeca opiniile de oameni cinstiți, nevinovați,
unii traumatizaţi de evenimente.
Chiar dacă se dovedește că un martor este rasist sau antisemit,
el sau ea este încă credibil, iar domnul Goldman un ucigaș!
Rasist al naibii! Ești un rasist și un fascist murdar!
Un rasist!
Puți a rasism. Îl detectez ca și cum detectezi wops!
Du-te dracului!
Goldman! Taci, nu ai dreptul.
Sunt nevinovat, Onorată Instanță, si asta imi da tot dreptul!
Onorată Instanță, vă rog să vă asigurați de aceste insulte intra in inregistrare.
Goldman, cere scuze domnului Garaud!
În nici un caz!
Este un fascist și un rasist, apărarea unei forțe de poliție rasistă!
Criminal!
Vino și spune-mi asta în față, Goussard!
Dă-mi drumul, blestemat de polițist!
Sunt inocent!
Audierea este amânată.
Poliție fascistă! Justiție complică!
Da-mi drumul! Nenorociți de rasiști!
Da-mi drumul!
Sunt inocent!
Poliție fascistă! Justiție complică!
Tăcere!
Tăcere!
Goldman, nevinovat!
Ce dezastru! Ne-ai distrus toată munca.
Ai căzut direct în capcana lui Garaud.
Aroganța ta idioată trebuie să înceteze.
Ești sinucigaș.
Cu fiecare martor care te identifică, capul tău e în joc.
Acea propoziție se potrivește cu destinul meu.
Îmi pare rău?
M-am născut și am murit pe 22 iunie '44.
Păstrați liniile fanteziste pentru prietenii tăi de stânga!
- Este adevarul. - Taci!
Numai eu te pot salva, așa că taci!
- Nu am nevoie de tine. - Ce?
Sunt inocent, nici măcar tu nu poți schimba acest fapt.
Este ontologic.
Deci o formă divină a inocenței care scapă de orice judecată?
Cazul trebuie să vă dovedească nevinovat.
Joacă-te sau te las!
Superintendent Leclerc, ați fost de serviciu la 8 și 9 aprilie 1970,
când Goldman a fost arestat.
Am dori să analizăm întrebările lui Cu tine.
Cum părea la sosirea lui pe 8 aprilie?
Calm.
Cu doi nasturi rupti.
Cum vrei să spui?
Polițiștii și-au început munca în dubă.
M-au insultat copios și chiar m-a bătut.
- Este corect? - N-am auzit niciodată asta.
Domnul Goldman nu a menționat-o niciodată.
Pentru cineva atât de litigios și precis, este surprinzător.
Este adevarul.
În seara zilei de 8 aprilie, ai inceput sa te intrebi.
Cum a mers?
Am început cu întrebări generale,
compania pe care a păstrat-o, întâlnirile lui, obisnuitul.
Cu toate acestea, el a negat imediat crimele din farmacie
înainte să ajung la ei.
- Am fost în alertă. - Alerta?
- Da. - Puteți explica?
Chiar înainte de a pune întrebări, Am auzit un polițist spunând:
— L-am prins pe ucigașul farmaciei.
Apoi a intrat un alt polițist și a spus:
„Ai făcut-o pe farmaciști? Te-am imaginat diferit.”
Am început să intru în panică.
Așa că, când am întrebat dacă am frecventat Bastille, Am negat ceea ce au vrut să-mi pună.
Taci-l!
Apoi ce s-a întâmplat?
De ore, a negat cele patru jafuri armate,
dar la EU SUNT, le-a mărturisit la trei dintre ei,
în timp ce neagă crimele din farmacie.
La un moment dat, și-a luat fața în mâinile lui și a întrebat:
„Este posibil într-un moment de nebunie să comită o faptă greșită și să nu-ți amintești?"
M-am gândit că s-ar putea să crape atunci.
- Goldman, ai spus asta? - Pot fi.
"Pot fi"? Este important, ai spus-o sau nu?
Da, a doua zi, mult mai târziu, odată ce confruntările au început.
De ce ai spus-o?
Când am ajuns la sediul poliției,
Eram sigur de nevinovăția mea ar fi evident.
În schimb, a doua zi fiecare martor m-a identificat.
Onorată Instanță, îmi pierdusem toată orientarea.
Am fost confuz și am pus această întrebare,
dar era total absurd.
Cu aceste cuvinte, nu spuneai? superintendent Leclerc
responsabilitatea ta a fost diminuată?
Nu înțelegi,
Ți-am spus că sunt nevinovat!
Ca om nevinovat, te-ai întrebat dacă ai putea fi vinovat?
O să-l iau pe tipul ăla!
Doar calmează-te.
Domnule Leclerc, confirmați Goldman ți-a spus acele cuvinte?
Da, sunt pozitiv.
Deci de ce nu sunt în înregistrare?
Le-a spus într-o pauză.
- Deci este cuvântul tău împotriva lui? - Da.
Apoi ce s-a întâmplat?
Nimic, era 2 dimineața, am fost bătuți.
L-am băgat într-o celulă.
Dimineața următoare, ai început identificarea martorilor.
De ce atât de curând?
Unii îl identificaseră deja din fotografii.
A trebuit să-l confruntăm repede cu ei.
Poți să ne spui cum s-a desfășurat această identificare?
Ca de obicei, cu ofițeri de vârsta lui.
Le-am pus să eliminăm ceasuri, cravate și bijuterii,
și pune-le în impermeabile pentru a le face clare.
Onoarea ta, fără a contesta cuvântul domnului Leclerc
sau profesionalismul lui,
Eram nebărbierită și dezordonată într-un grup de tipi curați.
- Este o minciună. - E adevărat!
Mi-au dat un aparat de ras electric vechi cu un singur cap,
dar miriștea mea este prea dură chiar și pentru modelele cu 5 capete.
Sunt inspectorul Goussard,
Îl supravegheam pe Goldman.
Briciul funcționa.
I-am spus că nu e bine, dar a spus să încerc.
Am spus că nu pot și el a spus: "Nu contează."
Atunci mi-am dat seama a fost un complot al poliției.
Nu am spus asta niciodată și s-a bărbierit.
Ia un aparat de ras electric, îl voi lua.
S-a bărbierit în fața mea!
Inspector Goussard, stai jos, te rog.
Ai avut șansa să te bărbierești,
dar nu a putut și a renunțat.
Nu prea urmez.
E ciudat, având în vedere miza.
De ce să nu ceri să speli, să te schimbi și să te bărbierești?
Când am ajuns, Am simțit că nimeni nu mă va identifica.
Dar când oamenii au început să te identifice,
de ce nu ai protestat?
Am fost devastat.
A fost un dezastru.
Am simțit că mintea îmi merge. Nu am inteles nimic.
Am vrut doar să fiu tipul mi-au sugerat să fiu, un vinovat.
Domnule Leclerc, il mentineti pe Goldman ras?
- Da. - O minciună.
Acest lucru ar fi irelevant
dacă am avea acces la fotografiile de identificare.
Domnule Leclerc, ne poți aminti de ce
nu apar în fișier?
Pentru că am avut o problemă tehnică.
Ce anume?
Când am venit să verificăm camera, am descoperit că nu există niciun film.
Dacă camera nu a funcționat, poate că nici briciul nu a făcut-o.
- Superintendent... - Tăcere!
Admiți haina lui Goldman îi lipseau două butoane,
hainele lui erau dezordonate, și dormise doar câteva ore?
Și am avut miriști negre.
Nu-mi amintesc.
Dar domnul Goldman a recitit fiecare stenogramă.
Dacă ar fi simțit vreo falsificare, l-ar fi notat.
Cu toate acestea, nu a spus nimic în acest sens,
în ciuda faptului că știe cinci martori îl identificaseră.
Doar dacă nu credea gafele poliției
l-ar ajuta mai târziu.
Domnule Garaud, nu toată lumea este la fel de viclean și viclean ca tine.
Aș spune că clientul tău este.
Superintendent,
de ce nu au fost făcute alte fotografii mai târziu?
A fost prea tarziu.
Spune doar că ești sigur cazul a fost rezolvat.
Doamnă, totul a fost făcut să mă sublinieze.
La urma urmei, Quinet era acolo când am fost condus afară.
- Este o minciună! - E adevărat.
- O minciună! - El a fost acolo.
S-a uitat la mine și i-a spus colegului său:
„M-a împușcat în intestin, ticălosul ăla urât!”
Nu l-am văzut niciodată acolo.
Era ușor de recunoscut printre prietenii mei de culoare.
M-am uitat la el,
m-a insultat, apoi i-a spus colegului său și-a luat pistolul peste tot acum.
E un mincinos! L-am văzut doar pe el prin oglinda bidirecţională.
Jur că este adevărat, pentru tot ce țin.
Mulțumesc, stai jos, te rog.
Onorată Instanță, este neplăcut a fi atacat într-un caz ca acesta.
În 25 de ani, nicio instanță
a pus la îndoială procesul nostru de identificare.
reafirm cu tărie totul a fost făcut la carte.
Și afirm că nu m-am bărbierit și că Quinet m-a văzut acolo.
Nu spun că inspectorul Leclerc, un adevarat profesionist,
a conspirat cu bună știință împotriva mea.
Dar, convins că sunt vinovat
și cunoscând vinovații scapă adesea de dreptate,
mi-ai pus în scenă prezentarea pentru a asigura rezultatul.
Și declar categoric
cei doi bărbați nu s-au întâlnit.
Domnule Goldman disprețuiește munca poliției.
El scrie despre ignoranța lor, incompetenţă şi vulgaritate.
Nici un cuvânt nu este adevărat!
Goldman este un mincinos înnăscut!
În ziua aceea, am mers direct la biroul inspectorului Leclerc.
Spune că am fost în biroul tău, domnule.
Biroul
lângă cel unde a avut loc identificarea?
Vă puteți confirma biroul a fost adiacent cu cel pentru line-up?
Este posibil să vezi camera alăturată printr-o oglindă cu două sensuri?
Și așa spune domnul Quinet
a așteptat în acel birou în timp ce colegii lui puneau lucrurile la cale
și a așteptat sosirea lui Goldman în cătuşe.
Domnul Quinet putea să vadă cealaltă cameră prin oglinda bidirecțională, nu-i așa?
Da, este posibil.
Dle Quinet, ați mers direct la biroul superintendentului în ziua aceea?
Nu, nu direct.
Deci unde ați fost, domnule Quinet?
Pe coridor, cum spune Goldman?
Nu, nu eram pe coridor.
Inspector, suntem confuzi.
Sunt mai multe coridoare?
Nu, doar unul.
Apoi, domnule Goldman l-ar fi putut vedea pe domnul Quinet.
Minciuna e rea, Quinet!
Goldman, nevinovat!
Tăcere!
Fii așezat!
Domnule Quinet, pentru ultima dată, unde ai fost înainte de apariție?
Ți-am spus, cu mine pe coridor.
Domnul Quinet neagă ceea ce este evident.
Acest lucru este absurd. Juriul o întrerupe,
apărarea se plimbă liber...
îți reamintesc ca fiecare avocat să vorbească pe rând
și că jurații trebuie să alerteze judecătorul a pune intrebari.
Nu, articolul 310 privind atribuțiile judecătorului permite tuturor juraților
să „pune orice întrebare care nu exprimă o părere personală.”
În acest caz, Voi cere juraților să mă alerteze mai întâi.
Cât despre apărare, lasă acuzarea termina inainte de a vorbi.
Mulțumesc, Onorată Atenție.
Domnule Kiejman,
Cred că am terminat cu problema de identificare.
Nu, nu am terminat deloc.
Scuzați-mă. Executorul judecătoresc...
Intră, domnilor.
Hai și tu.
Aceștia sunt ofițerii care s-a aliniat cu Pierre Goldman
pentru identificare.
Și asta
este o mărire în mărime naturală
din fotografia de poliție a lui Pierre Goldman,
luată la 11 aprilie 1970, în urma întrebărilor,
a doua zi după lista de identitate.
Poate că fotografiile nu au fost afișate întrucât poliția avea ceva de ascuns.
Domnule Oswaldo Baretto, în tinerețe te-ai opus
regimul Jimenez din Venezuela,
a petrecut timp în închisoare în țara ta,
urmate de luni de ascuns
înainte de a fugi la Paris la sfârșitul anilor '50
unde ai studiat și a obținut un doctorat în sociologie.
Dar chiar dacă ai putea fi chemat un intelectual,
ți-ai dedicat viața la lupta armată.
Te-ai alăturat lui Ben Bella în Algeria în 1964,
apoi a plecat în Cehoslovacia să ia parte
în mişcarea studenţească a primăverii de la Praga.
Ai plecat apoi în Cuba, să te alăture prietenului tău Régis Debray,
pe care l-ai cunoscut ca student.
A fost și în Cuba, câțiva ani mai târziu,
că l-ai cunoscut pe Pierre Goldman.
Cum l-ai convins să se alăture gherilelor?
Nu l-am convins, a insistat el.
Dimpotrivă, m-am gândit
un francez nu avea loc printre noi.
Într-adevăr? De ce?
Din cauza a ceea ce sa întâmplat cu Régis în Bolivia.
Închisoare, tortură...
Am încercat să-l descurajez, dar nu a fost de folos.
Cum ai încercat să-l descurajezi?
L-am întrebat dacă este gata să moară
sub tortură
sau dintr-un glonț inamic pentru o cauză care nu era a lui.
El a spus că nu numai că este pregătit,
era tot ce voia.
În septembrie 1969, ai plecat brusc din Venezuela cu Goldman
să se întoarcă să locuiască la Paris.
De ce ți-ai părăsit țara atât de grăbit?
Totul s-a terminat.
Tancurile au pus capăt revoltei de la Praga,
El Che era mort, Cuba se instalase.
Revoluția se terminase.
La sosirea la Paris, ai avut o sumă mare de bani
dintr-un jaf de bancă în Venezuela?
nu aveam nimic.
Cum ai trait?
m-am descurcat.
Dar, la început, Pierre Goldman te-a cazat în garsoniera lui.
Da, așa e, dar...
Cum se leagă asta, domnule onorar?
Legătura este natura exactă
a legăturii tale cu Goldman la acea vreme.
Eram prieteni, atâta tot.
Doar prieteni?
- Fără activitate comună? - Nu.
Nimic.
Joël Lautric, Alibiul cheie al lui Pierre Goldman,
a spus poliției că la 24 decembrie 1969,
la cinci zile după crimă,
l-ai întrebat dacă Goldman a fost în spatele crimelor din farmacie.
Ai?
Da.
De ce ai fost îngrijorat când nimeni nu l-a bănuit?
Citisem despre incidentul farmaciei în ziare
și știam că Pierre avea multe probleme de bani la momentul respectiv.
Că a făcut câteva furturi acum și atunci.
Mi-a trecut prin minte, asta-i tot.
Am o altă teorie.
Ești un militant sud-american obișnuit cu activități ilegale, ascunse,
fără nicio dorință de a vedea poliția concentrează-te asupra ta.
Dacă Goldman ar fi responsabil pentru crimele din farmacie,
trebuia să părăsești apartamentul lui și tăiați toate legăturile.
Onoarea ta,
Nu am părăsit niciodată un prieten,
orice ar fi făcut.
Dar nu l-ai mai văzut până astăzi.
Voi insista. De ce l-ai întrebat pe Joël Lautric asta
dacă nu l-ai crezut capabil de asta?
Din nou, domnule Baretto,
de ce să-l întrebi pe domnul Lautric dacă Goldman a fost ucigașul farmaciei,
cum am spus la 24 decembrie 1969,
când X2 încă nu vorbise
si politia nu l-a suspectat?
Am vrut doar să mă liniștesc.
V-a asigurat domnul Lautric?
Da.
Domnule, vă rog să confirmați numele dvs. de familie, prenumele,
data și locul nașterii, profesie și adresa.
Lautric, Joël,
născut la 18 august 1944, în Pointe-à-Pitre,
cu domiciliul în Trois-Rivières, Guadelupa, profesor suplinitor.
Domnule Lautric, înainte de a depune mărturie vă cerem să depuneți un jurământ.
Juri să vorbești fără ură sau frică
sa spun tot adevarul, doar adevarul?
Da, domnule onorar, jur.
Goldman a afirmat întotdeauna că, pe 19 decembrie, s-a dus
la locul tău la 47, Rue de Turenne
după ce și-a abandonat planul să atace un magazin de lactate
și că a plecat imediat după 8, ora exactă a crimei.
El mai afirmă
că sora ta Annick, care era acolo cu iubitul ei, Alain Caprice,
i-a deschis ușa.
Mărturia ta este foarte importantă încă din primele tale declarații
voi trei vă contraziceți
la ora si ziua a prezenței lui Goldman.
Adevărat, dar acum sunt pozitiv.
Lasă-mă să termin, atunci te vom întreba.
În prima declarație la poliție la 9 aprilie 1970,
ai spus Goldman a venit într-o noapte de decembrie,
dar nu putea da ziua sau ora.
Doar câteva zile mai târziu ai specificat data,
dar tot fără să acorde timp.
Apoi, în timpul primului proces, ai dat timp,
dar fără dată.
Și acesta este un simplu rezumat.
Domnule Lautric,
a fost Pierre Goldman la tine la 19 decembrie 1969?
Da, a fost la mine în acea seară.
Ne poți da timpul?
A sosit la 7:30 și a plecat la 8:30.
Domnule Lautric, sunteți sub jurământ iar mărturia ta este capitală.
Esti sigur de data si ora?
Sunt pozitiv.
Felicitări. Tu esti barbatul a căror memorie se îmbunătăţeşte
pe măsură ce trece timpul.
Sfidezi legile naturii. Un cobai ideal pentru știință!
Membrii juriului,
la primul proces,
Domnul Lautric a spus că Goldman l-a vizitat pe 19 decembrie, ziua crimelor.
Cu toate acestea, a fost mai puțin precis despre vremea respectivă.
Mai întâi a spus că a sosit la 19:00
și probabil a plecat chiar înainte sau imediat după ora 20:00,
cu cinci minute înainte de dubla crimă.
Pierre Goldman a spus mereu a avut o durere groaznică de dinți în acea zi
și fusese la spital cu o zi înainte pentru un analgezic.
Se uzase
și durerea era mai mare,
suficient pentru a-l înnebuni.
S-a dus să-l vadă pe Lautric pentru o aspirină, dar nu avea.
Cum apartamentul lui Lautric este atât de aproape la farmacie,
dacă Goldman a plecat
cu cinci minute înainte de reținere,
exact asta e timpul necesar a ajunge acolo.
Și, pentru că avea nevoie urgentă de aspirină,
care ne conduce la locul crimei.
Ce spuneți, domnule Lautric?
Onorată Instanță, sunt sigur acum că Pierre Goldman
a fost la mine în ziua aceea până la 20:30.
Îți dau cuvântul meu ca ofițer.
Un ofițer, într-adevăr?
Da, sunt ofițer de rezervă al armatei franceze.
Daca spui tu.
Pot să plec acum?
Alte intrebari?
Da, Onorată Instanță.
Domnule, conform primei dumneavoastră declarații,
i-ai spus lui Oswaldo Baretto cateva zile mai tarziu
că Goldman era la tine când au avut loc crimele.
Nu l-ai acoperit pentru că poliția nu l-a bănuit,
ai liniștit un prieten.
Da.
- Ai spus-o fără a ezita? - Da domnule.
De ce?
Goldman ți-a cerut să o faci?
Nu, nu a făcut-o.
- Deci ai făcut-o spontan? - Da.
Întrebarea mea este simplă, domnule.
După ce l-a acoperit spontan pe Goldman cu acest prieten,
de ce nu ai fost atât de ferm cu poliția, cum ai fi putut să-l eliberezi?
În schimb, ai spus că Goldman nu era acolo și chiar l-a condamnat
spunând că era periculos și violent.
Răspunde, domnule Lautric, te rog.
Imediat după arestarea lui Pierre, poliția a apărut,
mi-au jefuit apartamentul și m-a luat cu forța.
Pe drum, au strigat la mine și m-a făcut să înțeleg Pierre era...
suspectat de uciderea farmaciștilor.
Au menționat un complice „mulat”.
Am intrat în panică, de teamă să nu fiu închis, și a spus orice lucru vechi.
Prima mea reacție a fost să mă salvez.
Sunt rusinat.
Îngrozitor de rușine.
Pierre, prietene, te rog să mă ierți.
Mulțumesc, domnule Lautric. Asta va fi tot.
Vom auzi cererile, după o scurtă amânare.
Să părăsesc ghetoul
și scăpa de obscurantism,
exista doar sionism sau comunism.
Acesta este un aspect fundamental al iudaismului,
nu un aspect religios,
ci o legătură cu universalismul,
cu istoricitate.
Cel al istoriei emblematice a evreilor revoluționari,
al Bund-ului, al FTP-MOI, dintre menșevici...
Au împărtășit o glumă.
„De ce nu o face comitetul JCR vorbesc idiș?”
Răspunsul nu s-a schimbat niciodată.
„Deci Rachid poate participa”.
Nu se poate înțelege pe Pierre Goldman, fara intelegere
impactul trecutului familiei sale asupra personalității și a luptelor sale.
Bine?
Ce crezi?
Francis, nu vei pleda. Trei cereri ar fi prea multe.
- Émile, ești de acord? - Desigur.
De fapt, Cred că e mai bine dacă merg ultimul.
Ce? Nu de ce?
Din cauza legăturii dintre voi.
Ce vrei să spui?
Cum o pot pune?
Este mai bine dacă avocatul israelit nu vorbește ultimul.
Nu, mi-am bazat cererea pe îndoială.
Încheiem cu asta.
Nu-ți face griji, evreitatea mea nu se va arăta.
Bine, nu voi insista.
Cred că este păcat de evreitatea ta nu se va arăta.
De ce?
Tu și Pierre sunt evrei polonezi născuți în Franța,
cu parintii saraci care a trăit războiul.
Împărtășiți un trecut comun. De ce ascunde?
Nu este relevant aici.
Dar este pentru tine.
Curtea și juriul trebuie să simtă această emoție.
Nu mă simt confortabil cu asta. Voi rămâne la fapte.
Ei bine, cred că te înșeli.
Procesul secolului, spun ei, dar secolul nu s-a terminat.
Instituția juriului a fost criticat,
acuzând notabilii minori voi jurati sunt considerati a fi.
Unii spun acuzatul ar fi trebuit să fie judecat de colegii săi.
O concepție ciudată despre dreptate
pentru rezultate și mai rele decât vechea noastră instituție,
ceea ce cel puţin nu este ambiguu.
Voi vorbi în numele Franței,
adevarata Franta,
cea a muncitorilor și a oamenilor cinstiți,
cel în numele căruia se face dreptate.
Afară, se spune că acest proces este fraudat, că au venit ordine de la Paris
a se răsfăța inteligenței,
chiar dacă poliţia şi legea sunt subminate.
Pierre Goldman,
faptele tale s-au săvârșit atât de deschis arăta o impunitate insuportabilă.
Te vezi ca o gherilă urbană pândind în mulțime
dar mi-e teamă de revoluție este acum un bun de larg consumator.
Te-ai vândut aici ca rebel gata pentru fiecare lupta,
dar te-ai alăturat unui sistem capitalist
ai vrut cândva să anihilezi.
Ești un notabil,
un notabil printre notabili care a scris o carte
asta se vinde bine.
Ai devenit
draga unei elite pariziene care leșină peste faptele tale.
Au spus că ai fost condamnat ca evreu și de stânga.
Vor îndrăzni oare să spună că ai fost achitat ca evreu și de stânga?
O acuzație falsă,
cu dreptatea în judecată.
Judecăm un om, nu o instituție.
Membrii juriului nu vă lăsați păcăliți.
Pierre Goldman a fost condamnat la închisoare pe viață la primul său proces
dintr-un singur motiv,
ca e vinovat!
Procurorul nu se dă înapoi acuzarea orbește.
Voi rămâne la fapte și revizuirea evenimentelor
care se combină pentru a dovedi vinovat pe acuzat.
Mai mulți martori l-au văzut pe ucigaș:
Ofițerul Quinet, care a luptat cu el
și a fost împușcat în stomac,
și domnule Trocard,
de când a murit,
împușcat în obraz la mai puțin de un metru pentru că a oferit cinci franci.
Cele două sunt categorice.
De ce ar greși când domnul Goldman
admite martorii în celelalte cauze au dreptate?
Acuzatul a întrebat inspectorul Leclerc,
„Este posibil într-un moment de nebunie
să comită o faptă greșită și să nu-ți amintești?"
Pentru mine,
asta nu înseamnă acuzatul a uitat,
dar că actul nu se potrivește adevărata lui personalitate
și că nu își va asuma responsabilitatea.
Pierre Goldman nu este un ucigaș,
am putea fi cu toții de acord cu asta,
si totusi
a ucis.
Pierre Goldman,
crimele tale nu au ce face cu politica ta și America de Sud,
dar sunt o alternativă slabă pentru un rebel incapabil să-și găsească de lucru și bani.
Cred că așa ați văzut lucrurile de la început,
probabil cu sentimentul dureros a unui fel de sinucidere personală
văzând bărbatul care ai vrut să fii
se estompează în crime obișnuite.
Am spus fosta ta acțiune politică nu avea nicio relevanță,
dar asta nu este chiar adevărat.
Atacul tău a eșuat.
Ai crezut că vei fi singur in farmacie la ora inchiderii.
Nu te așteptai, domnule Trocard,
bietul domnul Trocard și gestul său tragic, cei cinci franci pe care ți i-a oferit.
Și chiar în acel moment,
trecutul tău de gherilă a jucat un rol.
Ești obișnuit cu situații grele și erai în alertă.
Domnul Trocard v-a surprins și, ca un luptător, ai deschis focul.
Ai crezut că l-ai ucis și asta a schimbat totul.
Martorii au trebuit eliminați.
Când Quinet a intervenit,
ai încercat să tragi, dar erau fără gloanțe.
Ai fugit, te-a prins și te-a abordat.
Ai scos o a doua armă și împușcă din nou în el.
Domnule Goldman, este adevărat,
l-ai împușcat pe domnul Trocard într-un gest involuntar dar, după,
ai ucis fiecare martor pentru a-l șterge urmele primei tale lovituri.
Asta e mai rău decât rău.
Nu știu dacă un gangster ar fi fost atât de rece.
Totul este un rezultat de inteligența ta rece,
o formă înghețată și sângeroasă de inteligență.
O formă de inteligență care, în alte circumstanțe,
aș fi lăudat cu plăcere.
În cursul acestui lung proces,
m-a impresionat și chiar m-a atins.
Dar nu trebuie să devenim sentimentali aici.
Inteligența vine cu obligații.
Nu ești un ucigaș, dar ai ucis,
și asta te face un criminal. Ești de neiertat.
Având în vedere oroarea crimei, trebuie
cere o pedeapsă care să satisfacă cerinţele fundamentale ale justiţiei. Și așa,
Cer nu mai puțin decât închisoarea pe viață pentru tine.
Procurorul este un credincios în martori.
Foarte bine să-i facă.
Dar trebuie să vă spun
un martor este al lumii cel mai fragil lucru,
un copil, un nou-născut.
Unii martori văd bine, alții prost.
Unii aud bine, alții sunt surzi.
Unii sunt distrași sau nu le-ar putea păsa.
In orice caz,
sunt întotdeauna de bună credință,
în timp ce acuzatul este întotdeauna considerat un mincinos.
Ei depun mărturie sub jurământ, ni s-a spus.
Mare lucru!
Ai nevoie de permis pentru a conduce o mașină,
dar oricine poate depune mărturie în instanță, necontrolat.
Ti se pare normal?
Pierre Goldman,
ai spus că tatăl tău te-a achitat,
si prietenii tai.
Există un bărbat căruia nu ai pus intrebarea asta,
si asta sunt eu.
Eu, cel care vorbesc acum.
Si pentru mine, ești nevinovat de aceste crime.
Niciodată, în cariera mea de 40 de ani,
am fost atât de convins de nevinovăția clientului meu.
Dacă greșesc acum,
M-am înșelat în toate.
Profesia mea, prietenii mei, cei dragi mei...
Ruth și Alter Goldman, in seara asta ma gandesc la tine.
Inima mi se strânge să te gândești la durerea pe care trebuie să o simți
la această vedere jalnică.
Tu, Rut, care l-ai crescut ca fiu al tău,
aşteptându-l în fiecare seară în casa ta umilă,
un loc amenajat pentru el la masa ta
cu frații săi vitregi care a iubit și a admirat
acest epic, sălbatic și genial frate mai mare.
O familie exemplară,
un model de integrare, ca al meu,
o familie care trăiește atât de mult timp cu anxietatea și durerea
de a-și cunoaște fiul și fratele este în închisoare pentru totdeauna.
Locotenentul Alter Goldman,
Locotenentul Alter Goldman,
în această seară, Franța,
țara asta pe care ai ales-o,
Îți va întoarce fiul.
Vă suntem datori,
Îţi sunt dator, Locotenentul Alter Goldman.
Eu, care nu am luat niciodată armele,
în timp ce luptai pentru noi.
Da,
Sunt aici să pledez pentru toți evreii,
toți jumătate evrei, toți sferturi evrei,
pentru toți țiganii și wops.
Locotenentul Alter Goldman,
fiul tău, îți promit,
va lăsa această curte un om liber.
Nu a fost pusă în scenă nicio reconstituire din acea zi de 19 decembrie 1969.
Nu au fost obținute dovezi materiale
peste patru ani.
Nu există dovezi criminalistice noi a stabilit vinovăția lui Pierre Goldman
în crimele pentru acest nou proces.
Ancheta poliției a fost de 48 de ore în arest.
Taxele sunt bazate
pe minciunile unui informator,
la interogatoriile poliției
și identificarea greșită a martorului.
nu voi vorbi,
ca clientul meu, al unui complot polițist, dar declar
că ratele de foc a politiei si instantelor
pur și simplu a fermentat minciunile și a creat îndoială.
Onestitatea martorilor nu este pusă la îndoială,
dar
i-am văzut cu toții contrazicându-se.
Cum este posibil?
Este destul de simplu.
Însuși mecanismul mărturiei este înfricoșător.
Esti solicitat.
Crezi că ai văzut și vreau să văd,
dar de fapt nu am văzut nimic.
Procuratura a avut o țintă ușoară în Joël Lautric,
„omul a cărui memorie se îmbunătățește pe măsură ce trece timpul."
Dar, dacă acel alibi a fost fabricat,
de ce a ales clientul meu zona Saint-Paul?
De ce să vorbim despre o zonă atât de apropiată
la farmacie înainte de a fi întrebat ceva?
Nu condamni un bărbat la închisoare pe viață
pe dovezi atât de șocante.
Fără dovezi suficiente, acuzarea a recurs la ipoteze.
Spui că nu acorzi nicio valoare științifică
la alibiul lui Pierre Goldman.
Foarte bine! Dar cum poți îndrăzni
acordă valoare științifică la dovezi atât de vagi
când rolul tău de acuzare este să dovedesc vinovăția?
Are prezumția de nevinovăție nu mai există?
Acum ar trebui să condamnăm pe cineva în ciuda îndoielilor?
Legea trebuie să-și respecte principiile, inclusiv unul de bază, esențial,
prezumția de nevinovăție.
Ca toată lumea de aici,
am vrut sa inteleg
de ce ne fascinează acest proces, de ce nu putem privi în altă parte.
Este al acuzatului personalitate exceptionala?
Într-adevăr, este tentant să-l vezi ca un erou Dostoievski.
Crima și pedeapsa, Idiotul,
demonii...
Alege orice titlu.
Dar din pacate,
Pierre Goldman este rodul unei adevărate tragedii,
primul si cel mai important.
Tragedia evreilor din Europa de Est.
Membrii juriului,
Pierre Goldman nu este excepțional, dar este excepţional de chinuit.
Amândoi aparținem aceleiași comunități, cea a evreilor polonezi,
care a integrat societatea franceză
păstrându-şi totodată originea
anxietăţile şi rănile adânci.
Vă rog, dacă este posibil, să uitați efectul pe care îl are personalitatea lui asupra ta
și să nu-l judece după înfățișarea lui.
Și spun sincer
nu ne revenim niciodată din copilărie.
Vă implor în această seară
pentru a pune capăt coșmarului său.
Mulțumesc, domnule Kiejman.
Rugăciunile s-au terminat.
Înainte ca instanța să se retragă a delibera,
ai ceva de adăugat, Goldman?
Sper că nu mi s-a părut diabolic de machiavelic,
priceput în a induce în eroare sau a ascunde,
sau folosit într-un mod insuportabil
spectrul a unei erori judiciare de inspirație rasistă.
Să-l puneți pur și simplu,
Nu vreau să spună nimeni M-am comportat ca un evreu care a sugerat
un ne-evreu nu are niciun drept a crede că un evreu poate ucide,
iar cei care o fac sunt antisemiti.
4 mai 1976, ora 22.00
Toate apar.
La întrebare, este Goldman, Pierre vinovat, la 8 decembrie 1969,
al jafului de 2.500 de franci
de la domnul Farmachi, Serge
și soția sa, născută Chaminand, Jacqueline,
instanta raspunde ca da cu o majoritate de opt.
La intrebare, a fost jaful specificat mai sus
comise de un vinovat care poartă o armă,
instanta raspunde ca da cu o majoritate de opt.
La întrebare, este Goldman, Pierre
vinovat, la 20 decembrie 1969,
al jafului de 22.675 de franci
de la compania VOG,
instanta raspunde ca da cu o majoritate de opt.
La întrebare, este Goldman, Pierre vinovat, la 16 ianuarie 1970,
a tâlhăriei de 7.897,35 franci
din Paris Oficiul Central de Asigurări Sociale,
instanta raspunde ca da cu o majoritate de opt.
La intrebare, este Goldman, Pierre vinovat,
la 19 decembrie 1969,
a uciderii lui Delaunay, Simone,
farmacist la 6, Bulevardul Richard-Lenoir,
instanta raspunde
nu cu o majoritate de opt.
La întrebare, este Goldman, Pierre vinovat, la 19 decembrie 1969,
al uciderii lui Durcot, Jeannine, numele căsătorit Aubert,
asistent de farmacist, la 6, Bulevardul Richard-Lenoir,
instanta raspunde ca nu cu o majoritate de opt.
La intrebare, este Goldman, Pierre vinovat
în 1969 și 1970,
de detinere fara nici un permis
un pistol Herstal automat,
un pistol automat Walther,
două reviste pentru acele arme,
și muniție,
instanta in unanimitate raspunde ca da.
La intrebare, este Goldman, Pierre vinovat
în 1969 și 1970,
de folosire deliberată a documentelor
emise de autoritățile publice
pentru a crea un pașaport
și o carte de identitate venezueleană
falsificat, falsificat sau modificat,
instanta in unanimitate raspunde ca da.
În lumina declarației precedente,
instanța și juriul,
după deliberări comune,
hotaraste in unanimitate
pentru a condamna pe Goldman, Pierre
la închisoare pe o perioadă de 12 ani.
Goldman, nevinovat!
Pierre Goldman a fost acordat o lansare anticipată pe 5 octombrie 1976,
după 6 ani de închisoare.
A fost asasinat 3 ani mai târziu în condiţii care rămân neclare.
Înmormântarea sa din 27 septembrie 1979,
a fost participat de peste zece mii de oameni.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.