Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Din partea întâi :
Motivul pentru care am sunat, doamnă Ashley,
este că vreau să vă propun ca ambasador în România.
Este chiar atât de importantă pentru noi?
Se potriveşte perfect scopurilor noastre.
Bine, vin imediat.
Am să vă spun deschis, d-nă Ashley.
Preşedintele speră că poate veţi reconsidera oferta lui.
Jur solemn că voi apăra Constituţia Statelor Unite,
împotriva tuturor duşmanilor, externi şi interni.
Eşti o amatoare, dnă Ashley,
şi ai putea fi, la fel de bine, ambasadoare în Islanda.
- Am un cadou pentru tine. - Ce este?
Acesta.
D-nă ambasador, bine aţi venit în România. Sunt ataşatul militar Bill McKinney.
Nimeni nu-l păcăleşte.
Sunt de acord cu scrisoarea de acreditare, a preşedintelui dumneavoastră,
şi vă anunţ oficial că sunteţi acum ambasadorul american al ţării mele.
Asigură-te că copiii vor fi acolo. Va trebui să fie un adevărat festin.
De obicei, se presupune că se vor folosi focuri de artificii la 4 iulie.
Mary Ashley şi copiii ei vor fi ucişi.
ŞANSA ZEILOR - Partea a doua -
- Bună dimineaţa, Dorothy. - Bună dimineaţa.
V-am pus toate rapoartele pe birou.
Asta a fost adusă de serviciul de informaţii al Armatei.
De la biroul domnului Stanton.
Aici sunt toate detaliile despre oficialii români. Totul.
- Chiar totul? - Da, doamnă.
Dar sunt sigură că şi ei ştiu totul şi despre dvs.
Nu vor ajunge prea departe.
Bună dimineaţa, doamnă ambasador. Sper că aţi dormit bine.
Îţi petreci timpul umblând dintr-un loc în altul?
Prima lecţie:
Niciun ambasador nu începe ziua, fără o cafea oferită de şeful de personal.
E un cadou din partea mea.
- Mulţumesc. - Zahăr?
Fără zahăr sau frişcă.
Am făcut-o chiar eu. Marfă bună.
Există şi lecţia numărul doi, dle Slade?
Mă bucur că aţi întrebat.
Vedeţi această maşină... Acesta este un tocător.
Ştiu ce este.
Aseară, când aţi plecat, aţi lăsat câteva documente pe birou.
Până acum au fost deja fotografiate şi trimise la Moscova.
Ce documente?
O listă cu cosmetice, hârtie igienică, mai multe lucruri personale.
Glumeşti.
Cei de la curăţenie sunt angajaţi de către Securitate.
Sunt mulţumiţi de orice informaţie pe care o pot obţine.
Şi sunt genii în a pune lucrurile cap la cap.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru propriul personal de acasă.
- Cum vi-i se pare? - Ce?
- Cafeaua. - Ca o cafea.
Mulţumesc.
Securitatea de aici este la fel ca KGB-ul şi poliţia noastră împreună.
Unul din trei români lucrează pentru ei într-un fel sau altul.
Şi fără a fi plătiţi.
Cel puţin nu pentru nivelul lor de trai, care este destul de scăzut în Europa.
- Sunteţi bucuroasă că aţi venit aici? - Da, sunt, domnule Slade.
- A venit dl Maltz. - Invită-l înăuntru.
- Bună. - Care-i treaba, prietene?
O studentă americancă, la Universitatea din Bucureşti
- ... are probleme... - Scuzaţi-mă, dle Maltz...
- Aţi venit să mă vedeţi? - Da... avem o problemă.
O fată de 1 9 de ani a fost arestată ieri pentru posesie de droguri.
l se aduc acuzaţii extrem de serioase.
- Ce fel de droguri? - Marijuana. A spus că le-a primit.
E la arest şi e foarte speriată.
- Ce se va întâmpla cu ea? - Pedeapsa obişnuită este de cinci ani.
Şi ce putem face?
Păi, ţi-ai putea folosi farmecele pe şeful Securităţii.
Fata spune că a fost o capcană şi s-ar putea să aibă dreptate.
De ce?
Păi, se pare că a avut o relaţie cu un poliţist român.
Au petrecut noaptea în apartamentul fetei şi tipul a turnat-o.
El a turnat-o?
Am încercat să-ţi explic, dnă ambasador, că aici suntem duşmani.
Poate că părem a fi prieteni pentru că suntem departe de Rusia
dar de fapt ei sunt încă comunişti şi noi suntem încă duşmanul.
Suntem tineri din 20 de ţări diferite.
Iar unul dintre băieţii italieni se tot uită la mine.
- Se uită după toate fetele. - Ba nu.
- Cu siguranţă. - Iar tu eşti indiferentă?
- Nu. - Asta vrei?
în loc să vorbească, să se holbeze?
Ce este asta?
O broască moartă, pe care o voi diseca mâine.
- Şcoala are un laborator minunat. - Tim, ia-o de pe biroul meu.
Acum!
Voi doi se pare că vă descurcaţi destul de bine. N-aveţi probleme cu şcoala?
Nu, Mike ne-a ajutat.
Mike?
Domnul Slade. Ne-a spus să-i spunem Mike.
Ce-a căutat la şcoală?
- A fost azi pe acolo. - Da, el ne-a prezentat profesorilor.
Cunoaşte majoritatea cadrelor didactice.
Chiar şi pe câţiva din copii. E un tip elegant. Nu crezi, mamă?
Da... Foarte elegant.
V-am aranjat s-o vizitaţi la închisoare, la sfârşitul săptămânii.
- Vă anunţ atunci când se confirmă. - Mulţumesc.
în această seară aveţi primele trei petreceri.
Trei?
- Sunt 21, în această săptămână. - Imposibil.
Sunt 75 de ambasade în Bucureşti, şi întotdeauna sărbătoresc ceva.
Le spui lui Janklow, Thompson şi Maltz că vreau să-i văd?
- Sunt într-o şedinţă, acum. - Şedinţă?
- Cu cine? - Cu ceilalţi şefi de departamente.
Spui că ţin o şedinţă de personal fără mine?
Da, doamnă.
- Şi acest lucru nu este pentru prima dată? - Da, doamnă.
Spune-mi ce se mai întâmplă pe aici, fără ştirea mea?
Ei bine... trimit telegrame fără permisiunea dumneavoastră.
Bună ziua. Voi fi scurtă, deoarece ştiu cât de ocupaţi sunteţi.
Mi-i s-a adus la cunoştinţă că ţineţi şedinţe fără ştirea mea.
De acum, toţi care vor participa la aceste şedinţe vor fi demişi.
De asemenea, ştiu că trimiteţi telegrame fără să mă informaţi.
Dl Hatfield, aţi trimis ieri, neautorizat, telegrame la Ministerul de Externe.
V-am rezervat un loc în zborul de mâine spre Washington. Nu mai lucraţi aici.
Data viitoare, oricine din această încăpere, va trimite o telegramă fără ştirea mea
sau nu-mi acordă un sprijin total, va fi trimis înapoi în Statele Unite.
Asta e tot pentru acum.
Domnule Slade.
Vreau să-ţi mulţumesc pentru că ai fost atât de prietenos,
cu Beth şi Tim, la şcoală, ieri.
Nicio problemă. Sunt copii buni.
- Cum m-am descurcat? - Foarte frumos.
A fost ce-a mai scurtă şi eficientă şedinţă de personal, pe care am văzut-o.
- Felicitări, doamnă ambasador. - Mulţumesc.
TBILISI, RUSIA
Veţi găsi că evenimentele din România progresează conform programului.
Voi citi administraţiei oportunităţile la recomandările date de Angel.
Preţul este mare, dar evenimentul poate avea consecinţe internaţionale majore.
Sunt întrebări? Comentarii cu privire la recomandări?
Ca să nu fie greşeli, contractul specifică cauza
privind asasinarea doamnei Ashley şi a copiilor ei.
Vă reamintesc obişnuitele măsuri de precauţie
atunci când plecaţi. Vă mulţumesc, domnilor.
Este aici.
Veţi avea zece minute.
Mary Ashley, ambasador al S.U.A.
- Totul va fi bine. - Voi muri dacă va trebui să stau aici!
Spune-mi ce s-a întâmplat.
Am întâlnit acest poliţist şi am ieşit de câteva ori.
- Părea atât de drăguţ. - E în regulă...
Într-o zi, săptămâna trecută...
Am făcut dragoste.
Apoi am fumat marijuana. Am primit-o de la un prieten.
A fost doar o singură ţigară.
Când m-am trezit dimineaţa, el dispăruse.
A apărut poliţia. M-au urmărit în timp ce mă îmbrăcam.
Apoi m-au adus aici.
Mi s-a spus: "cinci ani".
Hannah, ascultă-mă! Voi face tot ce-mi stă în putere să te ajut.
Ai înţeles?
Te rog să mă crezi. Totul va fi bine.
- îţi pierzi timpul, fata este de vină. - Nu putem s-o părăsim acolo!
- Cum îl cheamă? - Pe cine?
- Pe şeful Securităţii? - Istrate.
Căpitanul Aurel Istrate. Bună ziua, doamnă ambasador.
- Bună ziua. - Aţi dorit să vorbiţi cu mine?
- Da. Vă rog, staţi jos. - Mulţumesc.
Aş dori să discutăm despre cazul Hannah Murphy.
Da, traficanta de droguri.
Iertaţi-mă, nu vorbesc engleza foarte bine.
Vă înţeleg.
Vedeţi, avem legi stricte aici, pentru droguri.
Mă bucur să aud asta. Mi-aş dori asemenea legi şi în propria mea ţară.
Bine. Deci suntem de acord.
Da. Oricine vinde droguri merită o pedeapsă cu închisoarea.
Dar, Hannah Murphy nu a vândut droguri. Ea a dat marijuana unui singur om.
- E acelaşi lucru. - Nu chiar.
Omul este locotenent în poliţia voastră. Şi, de asemenea, a fumat şi el marijuana.
- A a fost pedepsit? - De ce ar fi? El a colectat doar probele.
Am înţeles că are o soţie şi trei copii.
Fata americană, a fost atrasă în pat, ca să spunem aşa.
Ca să spunem? Fata are 19 ani şi locotenentul 45?
Vârsta nu are nicio legătură cu asta.
Nu suntem singuri.
Am avut grijă să pun microfoane în cameră, înainte de sosirea dumneavoastră.
Şi?
Ştie soţia locotenentului de relaţia soţului ei?
De ce ar şti?
Mie mi se pare a fi un caz de atragere în capcană.
Cred că ar trebui să dezvălui, întreaga afacere, presei internaţionale.
- Asta n-are nici un sens. - De ce?
Pentru că...
Pentru că se întâmplă ca locotenentul să vă fie ginere?
Categoric nu.
A obţinut o promovare pentru asta?
- Vrem doar să se facă dreptate. - Asta vreau şi eu.
După cum văd, ginerele dumneavoastră a atras şi alte turiste tinere
şi s-a culcat cu ele să vadă dacă posedă morfină.
Oricum, nu văd nici un motiv
pentru care fiica dumneavoastră ar trebui să ştie despre comportamentul soţului ei.
Nu. Cred că ar fi mai bine pentru toată lumea
dacă o veţi scoate din închisoare pe Hannah Murphy
iar eu o voi trimite înapoi în SUA. Ce spui, căpitane?
Sunteţi o femeie... foarte interesantă.
Mulţumesc.
Aştept cu nerăbdare să o văd pe dna Murphy în biroul meu în această după-amiază.
Voi avea grijă să fie în primul avion care pleacă din Bucureşti.
Promit să-mi folosesc puţina influenţă, pe care o am.
Sunt sigură că o veţi face, căpitane.
Doamnă...
- Deci, unde este? - Unde nu poate fi găsit.
Spune-i că trebuie să plece spre Bucureşti, săptămâna viitoare.
- Mai mult. - Ce?
Lui Angel nu-i place să facă lucruri rele copiilor.
El vrea două milioane de lire. Lire englezeşti.
- Poate ar trebui să uităm totul. - Bine, de ce nu.
- Trebuie să verific ceva. - Bine.
Iubitul meu nu este în oraş, dacă înţelegi ce vreau să spun.
Pleacă de aici.
- Vă rugăm să ne ajutaţi. - Americanii ne vor ajuta.
Domnule Slade, acei oameni...
- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.
Ca să vezi, tocmai la timp pentru cafea!
Cine sunt cei de la poartă?
Cei mai mulţi dintre ei sunt evrei români, care aşteaptă pentru o viză.
De ce nu se duc la ambasada Israelului?
Ei cred că au mai multe şanse să-i ajutăm noi. Nu greşesc, desigur...
dar ăsta e jocul. Ionescu lasă să plece din ţară câţiva oameni, în fiecare an.
Ar trebui să fie câţiva pe care să-i ajutăm.
Asta e o problemă mai mare decât un caz de droguri.
Este politica de fier a guvernului. Poftim.
Spune-mi, domnule Slade... Mike.
Crezi că ar fi posibil...
să îmbunătăţim relaţia dintre noi?
Desigur. De ce nu.
Mă tot gândeam în această dimineaţă
dacă aţi dori să mergem la teatru în seara asta.
Mi-ar place foarte mult.
Este o balerină româncă... Corina Socol.
- O mare vedetă. Pare destul de bună. - Pare distractiv.
Am trei bilete. Îi puteţi lua pe Tim şi Beth.
Mulţumesc.
Alo? Da, un moment.
- Dorothy. - Da, Dorothy?
- Clerici? - Oh, lasă-mă pe mine.
Dorothy...
spune-le că nu s-a schimbat nimic. Încă nu-i putem ajuta. Mulţumesc.
Oamenii ăştia au şansa să plece la o biserică din Utah...
dar n-au obţinut vizele. Aici sunt biletele.
- Florian te va lua pe la ora opt. - Mulţumesc.
- Chiar trebuie să merg? - Nu, bineînţeles că nu. Eu...
E vorba de prietenul meu italian.
- De cine? - De la şcoală...
L-am invitat la cină. E în regulă? E o grămadă de personal cu noi aici.
Desigur. Unde-i Tim?
- în camera lui, cu Ivan. - Ivan?
Un prieten de la şcoală. Îşi fac temele împreună.
Nu cred că ar vrea să vadă un teatru românesc.
Probabil că ai dreptate.
Distrează-te.
Bună, sunt Mary Ashley...
Doamnă ambasador, trebuie să mă ajutaţi.
Nu pot continua să mai trăiesc în această ţară.
în curând nu voi mai dansa aici. Vreau să ajung în America.
Vă mulţumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase.
Doamnă ambasador...
anvelopa din faţă este spartă, dar am trimis după una nouă.
- Cât timp îţi va lua? - Poate o oră.
Cât de departe suntem de reşedinţă?
Aproximativ cinci blocuri. Din strada Calea Moşilor spre centrul pieţii.
Cred că o să merg pe jos. Ne vedem mâine, Florian.
După piaţă o luaţi pe Strada Rosetti şi aţi ajuns.
Bine.
Scuzaţi-mă.
- V-aţi pierdut? - Aşa cred. Caut piaţa...
Nu.
Atenţie! Lăsaţi-o în pace!
Lăsaţi-o în pace!
- Sunteţi bine? - Da.
Ce s-a întâmplat?
Au încercat să mă împingă în maşină. Fără acest om...
- Te-au rănit? - Nu.
- Ţi-au luat ceva? - Nu.
Dacă ar fi vrut să-ţi fure poşeta, ar fi făcut-o pe stradă.
Cine ar vrea să mă răpească?
Scuză-ne, caporale.
Desigur, nu oamenii lui Ionescu. au încercat să te răpească.
El încearcă să menţină cât mai bune relaţiile dintre noi.
Cineva în speranţa unor bani de răscumpărare?
în această ţară? Nici măcar n-ar încerca, ar ajunge în faţa plutonului de execuţie.
îţi spun eu ce aş face, dnă Ashley. M-aş duce acasă chiar acum.
Domnule Slade, am fost numită în acest post de preşedintele Statelor Unite ale Americii.
Numai el mă poate concedia.
Şi nu vreau ca tu sau oricare altcineva să-mi spună să mă întorc acasă.
Tot ce aveţi de făcut e să scrieţi o scrisoare de demisie
şi vă întoarceţi în Kansas, cu copiii, unde veţi fi în siguranţă.
Mă aştept ca oamenii să colaboreze cu mine nu împotriva mea.
Dacă este prea mult pentru tine, domnule Slade...
îţi sugerez să-ţi schimbi planurile.
Doamnă Ambasador, am prins mesajul dumneavoastră.
Ţara mea consideră acest împrumut al Statelor Unite ca pe o oportunitate
pentru liberalizarea comerţului dintre ţările noastre.
Apreciez asta, dle preşedinte.
Am depus deja o cerere la Senat, Comitetului pentru Relaţii Externe.
Deci, putem spune că depindem de dvs, doamnă Ambasador.
Promit să fac tot ce pot.
Mi-e dor de Paris, desigur, dar sper că anul viitor...
Doamna cu probleme...
- Vă cunoaşteţi? - Nu am fost prezentaţi în mod oficial.
Doamnă ambasador, vi-l prezint pe dr. Louis Desforges.
Doamnă Ambasador? Scuzaţi-mă, n-aveam idee...
Ar fi trebuit să vă fi recunoscut, desigur.
Aţi făcut mai mult de-atât. Mi-aţi salvat viaţa.
Oh, deci tu ai fost?
Am auzit despre nefericita dvs experienţă.
Dar care, datorită dr Desforges, s-a terminat cu bine.
S-a întâmplat să fiu în locul potrivit, la momentul potrivit.
Scuzaţi-mă.
Spuneţi-mi, de ce aţi fugit, atunci când a sosit poliţia?
Nu ar trebui să ai de-a face cu poliţia română.
Ei au obiceiul de a aresta martorii.
Sunt doar un doctor în Ambasada Franţei şi fără imunitate diplomatică.
- Puţină şampanie? - Nu, mulţumesc.
- Nu vă place şampania? - N-aş putea spune asta şi despre francezi.
Trebuie să recunosc că nu-mi fac griji despre asta prea mult.
Dar am observat că, atunci când cineva vrea să propună un toast
o poate face pur şi simplu ridicând mâna. Nimeni nu va observa diferenţa.
Scuză-mă dacă păream ca şi cum te-aş fi părăsit aseară.
Sunt foarte atent cu toate conflictele politice.
- De când am fost în Beirut. - Beirut?
Da. Am fost acolo când ne-am luptat împotriva teroriştilor.
Când identitatea mea a fost descoperită
au pus o bombă în clădirea rezidenţială.
Soţia mea...
şi cei doi copii au fost ucişi în explozie.
Şocant. îmi pare foarte rău.
Se spune că timpul vindecă rănile.
- Dar eu nu cred asta. - Nici eu.
Doamnelor şi domnilor!
Un toast pentru gazda noastră.
Şi pentru preşedintele Alexandru Ionescu!
Felicitări.
Comisia pentru Afaceri Externe a acordat împrumutul României.
Se pare că ai dat lovitura.
Aş vrea să-mi aranjezi o întâlnire cu preşedintele Ionescu cât mai curând.
- Voi veni cu tine. - Nu, mă voi duce singură.
Doamnă Ambasador!
Am înţeles că-mi aduceţi veşti bune?
Din păcate, nu.
Vreţi să spuneţi că nu s-a aprobat împrumutul?
A apărut o problemă de ultim moment.
O problemă?
Da, sunt la fel de dezamăgită ca şi dumneavoastră, dar...
Unul dintre senatori a auzit că câţiva oficiali ai Bisericii Române
nu au obţinut vize pentru Utah.
Vedeţi, senatorul este mormon, şi asta l-a supărat foarte tare.
- Utah? - Exact, domnule preşedinte.
- Nu văd nici o problemă. - Nu?
Oficialii bisericii noastre sunt liberi să plece sau să vină.
Dar ei...
Suntem mult mai toleranţi decât alte ţări ale blocului estic.
Da, ştiu...
- Ei pot pleca aşa cum doresc. - Serios?
Da!
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Sunt sigură că senatorul de Utah va fi încântat. O zi bună.
O zi bună.
- Doamnă Ashley. - Excelenţă.
Aş dori să subliniez faptul că oficialii bisericii nu au avut probleme.
A fost doar o mică neînţelegere.
Desigur, o mică neînţelegere. Guvernul meu a acordat împrumutul.
Desigur. Poporul dvs recunoaşte interesele noastre comune.
Ar mai fi ceva, oricum, sunt mulţi atâţia, români,
care vor să păstreze ţara, dar le este interzis.
- Ei sunt disidenţi. Scandalagii. - Doar pentru că...
Caviar...
Aţi gustat caviarul?
Belugă proaspătă. Trebuie să gustaţi.
Are dreptate. În ceea ce priveşte caviarul, e delicios.
Cum se spune? "Trebuie să încetăm să ne întâlnim astfel."
La câte petreceri sunt în Bucureşti ar fi imposibil.
- Ştii de un restaurant numit "La Carul"? - Mă tem că nu.
E un loc încântător.
Am făcut o rezervare pentru unul singur, dar în doi ar fi mai potrivit.
- În seara asta? - M-am gândit să întreb.
- Mi-ar face plăcere. - Serios?
- Am înţeles că ai doi copii? - Da. Un băiat şi o fată.
- Dacă doreşti să-i aduci... - Nu, sunt ocupaţi diseară.
Ei bine, atunci... La ce oră vin să te iau?
Mai am ceva de terminat, la Ambasadă şi vreau să-mi întâlnesc copiii.
- Pe la opt ar fi bine? - Opt ar fi perfect.
DU-TE ACASĂ SAU MORI!
MORI!
Când mă uit în trecut acum...
toţi acei ani în Beirut mi se par a fi foarte departe.
- Iartă-mă, cred că vorbesc prea mult. - Nu, deloc.
E ceva în neregulă?
- Nu, e un nimic. - Spune-mi.
Am avut doar ceva probleme la Ambasadă, în seara asta.
- De cât timp eşti aici? - Trei ani...
Luptând cu diferite grupuri teroriste.
- Dar tu eşti doctor. - Da.
Cred că fiecare om trebuie să rişte ceva
astfel încât, în cele din urmă, să nu piardă totul.
Dar dacă aş fi ştiut că preţul pe care trebuia să-l plătesc
era soţia şi copii mei...
- Te-ai gândit vreodată să te recăsătoreşti? - Nu.
Soţia mea a fost o femeie minunată.
De asemenea, cred că nimeni nu ar putea-o înlocui.
Am venit, probabil, în România, pentru a putea încerca să uit.
Dar aici e ceva...
Pot să spun, că în această ţară există ceva rău.
Nu oamenii...
Ei sunt încântători, dar neputincioşi. Ei sunt sclavi.
Voi fi bucuros când mă voi întoarce din nou în Franţa.
Sunt unii care cred că şi eu ar trebui să merg acasă.
Nu. Este imposibil.
Ai făcut impresie, toţi care te cunosc sunt impresionaţi.
Spun că eşti imaginea Americii,
şi că eşti foarte fermecătoare şi foarte inteligentă.
- Cel puţin încerc. - Tu crezi în ceea ce faci, ştiu asta.
Nu lăsa pe nimeni să te sperie.
- E înăuntru? - Da, ce s-a întâmplat?
Scuzaţi-mă dar alarma limuzinei s-a declanşat în apropierea şcolii americane.
Copii!
L-am apăsat din greşeală!
Mary, preşedintele e foarte mulţumit de surplusul de grâu vândut
şi de împrumutul dat României. Spune că a fost norocos bazându-se pe tine.
- Mulţumesc, Stanton. Spune-i că apreciez. - Desigur, o voi face.
Am de gând să plec în China pentru câteva săptămâni.
- Cum pot lua legătura cu tine? - Prin biroul meu. Vor lua legătura cu mine.
- Fă treabă bună în continuare, Mary. - Mulţumesc. La revedere, Stanton.
Plec devreme, astăzi, Dorothy. Mă duc la banchetul ambasadei chineze...
- Ce s-a întâmplat? - Nu ştiu.
Nu m-am simţit prea bine săptămâna asta. Nu mai am energie.
Ne vedem mâine.
Şi apoi, tocmai când ne-am aşezat la masă
purcelul sare de pe masă şi începe să guiţe.
în franceză, desigur.
l-am spus soţiei mele:
"îmi place şunca, dar acest lucru este prea mult."
Dar, trebuie să vă spun, acel purceluş ştia ce face.
Apoi, soţia mea nu l-a mai tăiat şi aşa a devenit animal de companie pentru copii.
- Într-adevăr? - Într-adevăr! Jur.
Tim, acum îţi voi spune povestea bicicletei care nu avea ghidon.
- Velocipedul. - Aşa e!
Este controlat cu picioarele!
- Copiii tăi sunt adorabili. - Mulţumesc.
Mi-au spus că ar dori să te mai vadă din nou.
Serios?
Ştii, Beth îmi aminteşte de fiica mea cea mare.
Atât de frumoasă.
Cred că e timpul să plec.
Cred că ai înţeles ce fac?
Îmi retrăiesc din nou trecutul.
Sau poate că e viitorul meu.
Nu-ţi pot spune ceea ce a însemnat această seară pentru mine.
- Noapte bună, Mary. - Noapte bună.
Cafea pentru doi. Fără frişcă şi zahăr.
- Puţin tare. Aşa cum îţi place. - Mulţumesc.
Am fost la întrunire în locul tău.
- Ionescu a anulat toate numirile. - Cum aşa?
Fiul său s-a intoxicat cu botulism. Se pare că e foarte grav.
De unde l-a luat?
Băiatul a vizitat Franţa şi Germania. Se pare că au o epidemie mare acolo.
Dar ei au anticorpi disponibili.
Focarul de epidemie a consumat toate stocurile, inclusiv ale noastre.
Dorothy, fă-mi, te rog, imediat, legătura
cu Institutul de Control al Epidemiilor din Georgia, Atlanta.
Îţi pierzi timpul.
Ei au serul, dar nu va ajunge la timp. Nu cât de repede avansează boala.
BAZA AERIANĂ ANDREWS
V-am auzit, doamnă ambasador. Dar nu vă pot ajuta.
Ca să rechiziţionaţi un avion supersonic
aveţi nevoie de aprobarea ministrului Apărării, şi apoi...
Da, vă ascult.
Dar eu nu pot autoriza o astfel de operaţiune fără...
Generale, dacă fiul lui Ionescu va muri pentru că pierzi timpul, îţi promit că,
Casa Albă, va auzi despre asta. M-am făcut înţeleasă?
Excelenţă am comunicat tuturor, şi Estului şi Vestului Europei,
dar nimeni nu are nimic.
Nu vreau să aud asta.
El nu va muri.
Ai înţeles?
El nu va muri.
De obicei, e un tip de botulism, care poate fi luat din conservele de peşte.
Semnele apar în câteva ore iar în cazul în care nu există nici-un ser...
- Îmi pare rău că vă întrerup... - Îl cunoşti pe dr. Desforges...
Tocmai vin de la aeroport. Avionul a aterizat la Bucureşti acum o oră.
- Primul ministru a dus serul la palat. - Oh, mulţumesc Domnului.
Aveţi o influenţă dată naibii, dnă Ashley. Scuze că v-am întrerupt.
Dumnezeule! Trebuie să coste milioane de dolari.
Cred că eşti destul de aproape...
Nu cred că a mai primit cineva un astfel de mulţumesc. Ce-o să faci?
Îl returnez, desigur.
- Poate o va lua ca pe o insultă. - Voi risca.
Ăsta e greu.
- Trimite câţiva puşcaşi marini s-o ducă. - Voi avea companie.
- Deci, mi-ai returnat darul? - Da, Excelenţă.
- Ce vrei? - Nu vreau nimic.
- Eu nu fac comerţ cu vieţile copiilor. - Dar ai salvat viaţa fiului meu.
- Trebuie să vă oferim ceva. - Nu.
Asta e tot, Excelenţă? Pot să plec?
Nu vreau să-ţi fiu dator.
Excelenţă, şi eu am doi copii.
Cred că am înţeles cum vă simţiţi.
Dacă ai avea o dorinţă... Orice dorinţă...
Care ar fi?
O dorinţă? Nu ştiu ce vreţi să spuneţi.
Ştiţi bine ce vreau să spun.
- N-am niciuna. - Insist.
Am încercat zilnic la Ministrul Afacerilor Externe
să ridice restricţiile pentru cei care doresc să emigreze din România.
- Toţi acei pe care-i numiţi dizidenţi. - De ce?
De ce un bun român ar dori să-şi părăsească patria?
Eu nu-i numesc dizidenţi. Ei sunt dizidenţi.
Ei sunt scandalagii.
Revoltele lor nu sunt de nici un folos pentru ei.
La revedere, doamnă Ambasador.
La revedere.
Aş dori toate rapoartele dvs. la începutul lunii iulie.
Colonele McKinney, poţi obţine o evaluare a securităţii până vineri?
- Da, doamnă. - Mulţumesc.
Asta-i tot.
Revin imediat.
Eşti bine?
Da. Nu am nimic.
- Eşti sigură? - Sunt bine.
- Ai ceva să-mi spui, dle Slade? - Da. Ceva confidenţial.
- De aceea am preferat să-ţi vorbesc aici. - Ei bine?
E vorba de dvs, şi dr. Desforges.
Ascult.
Personalul ambasadei n-ar trebui să aibă relaţii cu străinii.
Mulţumesc. Apreciez grija ta, dar cu cine mă văd nu e treaba ta.
- E treaba tuturor de la ambasadă. - Pentru că este un străin?
Dr. Desforges este un agent inamic.
- Ce? - Este un agent inamic.
- Nu cred asta. - Gândiţi-vă cum l-aţi cunoscut.
Am avut noroc că s-a întâmplat.
Exact, cavalerul în armură strălucitoare salvează o femeie aflată în necaz.
- Am folosit şi eu un asemenea truc. - Nu-mi pasă ce naiba ai folosit.
A luptat împotriva teroriştilor în Liban şi şi-a pierdut familia acolo.
Doctorul tău n-a avut niciodată o soţie sau copii.
Eddie. Aş dori să-ţi cer o favoare.
Sigur.
Aş dori nişte informaţii despre dr. Louis Desforges de la Ambasada Franţei.
Ceva anume?
Aş vrea să ştiu dacă a fost căsătorit şi are copii.
Bine. Altceva?
Nu, asta-i tot. Mulţumesc.
Căsătorit în Dijon. Numele soţiei: Renee. Două fiice, în vârstă de 10 şi 12 ani.
Au fost ucise în atacul terorist din Beirut. Poftim, doamnă.
Mulţumesc, Eddie. Poţi să-l pui în tocător.
Specialitatea casei e carnea de căprioară. Îţi sugerez să iei altceva.
- Voi încerca. E prima. - Nu sunt căprioare în Kansas?
Nu. Nu, într-un magazin de colţ.
- Minunată. - Ce?
Tu. Stând acolo, cu râul şi copacii în fundal.
Îţi taie respiraţia. Aş fi vrut să fiu pictor, nu doctor.
Poate, într-o zi îmi vei da o fotografie.
Desigur. Şi poate că-mi vei da şi tu una de-a ta.
De fapt, singura fotografie pe care o am,
a fost făcută în Beirut, cu familia mea.
- Pot s-o văd? - Vrei într-adevăr?
- Mi-ar face plăcere. - Desigur.
Ce familie minunată.
A fost făcută cu două luni înainte de a fi ucise.
M-am simţit atât de mult timp ca o fantomă...
care rătăceşte pierdută...
Atât de neputincios, fără o soţie.
Chiar şi lucrurile mărunte...
nu ştiam cum să gătesc, nici măcar să-mi fac patul.
Cred că toţi suntem victime într-un fel.
îmi amintesc că am citit ceva, după moartea soţului meu,
ceva care mi-a rămas în minte.
- Cred că sună cam poetic... - Spune-mi.
Am citit că destinele noastre sunt decise de zaruri cosmice.
"Vânturile destinului suflă prin morile de vânt ale zeilor."
- Şi o crezi? - Da, cred că da.
V-am adus rochia roşie, doamnă.
- Vă simţiţi rău? - Da.
- Poate ar trebui să chem doctorul? - Nu, nu face asta.
Îi spui lui Mihai să sune la ambasadorul statului Chile
şi să-i spună că nu mă simt bine?
- Da, doamnă. - Mulţumesc.
El este mai deştept decât întreaga clasă!
Copii, copii, vă rog nu aşa tare. Mama voastră nu se simte bine.
- Ce s-a întâmplat? - Nu ştiu.
Oh, doamnă!
Sună la Ambasada Franţei şi spune-i dr. Desforges să vină.
Da, doamnă!
Mary.
Nu-ţi fă griji, sunt aici.
De cât timp se întâmplă?
De câteva zile.
- Ce ai mâncat? - Nimic.
- Îţi este sete? - Da.
- Dureri, crampe musculare, greaţă? - De toate.
Ce este? Ce e în neregulă cu mine?
E în regulă. Mulţumesc, Carmen.
Îţi aminteşti când a început, mai exact?
A doua zi după ce am venit de la munte.
Îţi aminteşti ce ai mâncat sau ai băut atunci?
Nu.
Ai luat micul dejun aici, cu copiii?
- Şi copiii sunt în regulă? - Da.
- Ai luat masa de prânz în acelaşi loc? - Nu.
Uneori la ambasadă, uneori deloc.
E un loc anume unde iei masa, sau mănânci în mod regulat ceva?
Mary, încearcă să stai trează şi ascultă-mă!
E vreo persoană cu care mănânci în fiecare zi?
- E doar un virus, nu-i aşa? - Mary...
E foarte greu pentru mine să-ţi spun acest lucru
dar cred că cineva te otrăveşte.
De fapt, suspectez că ar fi arsenic, dar aceasta nu este vândut în Bucureşti.
Bunule Dumnezeu. Cine? Cine ar face-o?
Gândeşte-te bine.
Ai vreo mâncare sau băutură legate de rutina zilnică?
- Da? - Nu. Nu.
Ce este?
Mike Slade îmi aduce o ceaşcă de cafea în fiecare zi.
Se pare că o are pregătită tot timpul.
Dar ar avea motive să o facă el?
De când am venit la...
De la început, el...
încearcă să mă alunge din ambasadă.
- Nu pot să cred că... - Hai să vorbim despre asta mai târziu.
Mai întâi trebuie să te facem sănătoasă din nou.
O să-ţi dau anticorpi împotriva arsenicului, care se numesc BAL.
Ai, de asemenea şi penicilină.
- Angajaţii? - E în regulă. Ei nu trebuie să ştie.
Nu-ţi fă griji, draga mea. Vei fi din nou sănătoasă.
Ah, iată-vă!
- Cum se simte? - Mult mai bine.
Mama voastră va fi bine.
Dacă vreţi s-o vedeţi puteţi merge la ea vreo cinci minute.
Ce crezi? Eşti destul de sănătoasă să te întorci la muncă?
Până luni voi fi sigur. E a doua oară când îmi salvezi viaţa.
Trebuie să aflăm naibii cine este în spatele acestui lucru.
Cum?
Am verificat toate ambasadele, în afară de a ta,
care a refuzat să-mi de-a vreo informaţie.
Nimeni altcineva nu are arsenic de nici-un fel.
Dar tu te poţi duce la farmacia ambasadei, spune-le că ai ceva probleme în gradină
şi întreabă de un pesticid pe nume Antol. Este plin de arsenic.
- Şi dacă daca o au? - Cine a scos otrava...
a semnat pentru ea. Semnătura trebuie să fie pe un formular.
- Ai înţeles? - Da, am înţeles.
Bine aţi revenit, doamnă ambasador. Gripa v-a doborât cu adevărat.
Da, aproape.
- Scuză-mă, mă poţi ajuta? - Staţi puţin... Oh, doamnă ambasador.
Iertaţi-mă. Nu v-am observat.
- Vă simţiţi mai bine? - Mult mai bine.
- Să vă aduc ceva, un antigripal? - Nu, nu, altceva.
Grădina mea are probleme cu dăunătorii.
Mă întrebam dacă ai ceva... Se numeşte Antol?
Da, chiar avem.
Furnicile sunt neobişnuit de multe în această perioadă a anului.
Sunteţi a doua persoană care-l cere.
Da. Trebuie să semnaţi pentru el.
Doamnă ambasador! Sunt atât de fericită să vă văd din nou.
Mulţumesc, Dorothy.
- Vă simţiţi mai bine? - Mult mai bine.
în primul rând pentru sărbătoarea de 4 iulie.
O pot anula.
Nu, festivităţile vor avea loc ca de obicei.
- Domnule Maltz. - Da, doamnă.
Vei trimite acest mesaj codat, imediat, la Washington.
- O poţi face pentru mine? - Desigur că pot.
Este pentru Stanton Rogers. E foarte important.
Imediat, doamnă!
Nu ştiu cum a trecut de gardieni, ştiu doar că este aici!
Doamnă ambasador, e o femeie în biroul dvs. A trecut pe lângă gărzi.
Vă rog, vă rog... trebuie să mă ajutaţi!
Hai, stai jos.
Vreau să plec în ţara dvs. Nu mai pot sta aici.
Te putem ţine aici, în Ambasadă, doar o perioadă scurtă de timp...
Vă rog! Vă rog!
Voi face totul pentru a te ajuta, dar nu-ţi pot promite nimic.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Dumnezeu să vă binecuvânteze, dnă Ashley.
Vă mulţumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Vă mulţumesc, vă mulţumesc.
- Alo? - Aici este Louis Desforges.
M-am gândit că ai vrea să şti că doamna Ashley va supravieţui.
De ce ar trebui să ştiu?
- Pentru că cineva ia dat otravă. - Ce naiba vrei să spui?
Cred că ştii la cine mă refer.
N-am idee, dar dacă vrei să insinuezi...
Da, chiar insinuez.
Ei bine greşeşti. Nu ştiu de unde ai scos asta dar trebuie să-i punem capăt.
Ar trebui să ne întâlnim să vorbim despre asta.
Sunt de acord cu tine.
Voi fi plecat toată ziua dar mă voi întoarce în oraş deseară.
Pe la ce oră? Ne putem întâlni în Parcul Băneasa, când te întorci.
Pe la şapte.
Să rezolvăm asta cât mai repede.
Ai spus la telefon că cineva a încercat să o otrăvească pe Mary Ashley.
- Ştiu cine este. - Şi crezi că eu sunt responsabil de asta?
Ai fi putut să-i pui câte puţin în cafea din când în când.
- Ai raportat asta cuiva? - încă nu.
Am vrut să vorbesc cu tine mai întâi pentru că...
sincer, mi se pare foarte greu de crezut.
- Crede-o. - Ce?
Am spus s-o crezi.
- Îmi pare foarte rău. - De ce?
De doctorul Desforges.
Ce e cu el?
Corpul său a fost găsit azi dimineaţă în Parcul Băneasa.
A fost împuşcat.
încerc să dau de Stanton Rogers. Să mă sune imediat, vă rog.
Da?
Cred că faceţi o greşeală, ţinând-o pe Socol aici.
Adică, ea este prim-balerină. O comoară naţională a ţării.
O putem ţine aici pentru o vreme,
dar niciodată nu va părăsi România.
Vom găsi o cale.
BUCUREŞTI, ROMÂNIA
- Alo? Da, aştept cu nerăbdare! - Bună, Mary.
- Mi-ai primit telegrama, Stanton? - Telegrama? Nu.
L-am pus pe Eddie Maltz s-o trimită.
N-am primit-o. Am auzit doar că m-ai căutat la telefon.
Te rog, ascultă-mă atent.
Cineva de aici, din această Ambasadă, încearcă să mă omoare.
- Dumnezeule... - Şi ştiu cine este.
- Stanton, eşti sigur că linia e sigură? - Da, absolut.
în fiecare dimineaţă, de când sunt aici,
mi se pune în cafea o cantitate mică de arsenic.
Am fost otrăvită încet şi sistematic...
în fiecare dimineaţă, cafeaua mi-a fost adusă de către Mike Slade.
Nu, eu nu pot...
Ascultă... n-ar fi posibil să nu fi ştiut că, cafeaua, a fost otrăvită.
- El a făcut-o în biroul lui! - Putea cineva să aibă acces la acea cafea?
Stan, nu înţelegi!
A încercat să mă alunge din România, încă de când am venit aici.
Voi informa imediat preşedintele.
Între timp voi aranja pentru tine o pază specială.
Avem de sărbătorit Ziua Independenţei sâmbătă noaptea.
Nu-ţi fă griji, va fi în custodie până atunci.
- De ce face asta? - Nu ştiu.
Dar, pe naiba, voi afla.
- McKinney. - Sunt Stanton Rogers.
Da, domnule, ce pot face pentru dvs?
Vreau ca să-l reţineţi pe Mike Slade, în custodie, până vin să-l văd.
- Slade? - Nu-l lăsaţi să vorbească cu nimeni.
Mă tem că ar fi o problemă, domnule.
Am încercat să dau de el, în ultimele ore, dar nimeni nu ştie unde este.
Am verificat peste tot. A dispărut.
SOFIA, BULGARIA
Domnilor, membrii ai Comitetului Estic.
Îmi face plăcere să raportez că misiunea din Bucureşti a ajuns în faza finală.
Sir George, vă rog.
Se va întâmpla pe patru iulie, la petrecerea Ambasadei Americane.
Am aranjat să fie prezente presa şi televiziunile internaţionale.
Doamna Ashley, copiii ei şi oaspeţii vor fi cu toţii implicaţi în asta.
Nu ştim exact cum se va face acest lucru, şi nici nu vreau să ştiu.
Dar suntem cu toţii conştienţi
de riscurile şi posibilele distrugeri, care probabil vor urma.
Domnule Preşedinte, noi suntem de partea ta.
Ajunşi la acest punct, cred că suntem cu toţii îndatoraţi
persoanei din România care ne-a ajutat.
Beth, spune-i lui Tim că trebuie să poarte cravată.
Vreau să arate cât mai bine.
Bine, dar n-o să-i placă.
Avem o grămadă de baloane pentru decor. Cine naiba va sufla în toate?
Nu fi nervos. În acest scop, a fost angajat un civil.
- Ce faci aici? - Eşti convinsă că vreau să te omor.
Şi nu te învinovăţesc.
Bill.
- Unde sunt baloanele? - Încă lucră la ele.
Îmi pare rău. Heliu, nu-i aşa? Nu mi-am dat seama că heliul ia foc.
De fapt, doamnă Ashley, guvernul nostru e convins că,
comuniştii din blocul sovietic ne vor distruge.
Pe de altă parte, comuniştii cred că sunt înşelaţi
de capitaliştii care spionează în ţările lor.
Ei sunt uniţi în grupuri secrete, de oameni foarte puternici,
al cărui nume este Patrioţii Libertăţii.
Vor să distrugă programul în aşa fel încât nimeni nu-l va mai încerca.
Te-ai potrivit perfect pentru asta. O doamnă tipic americană, cu doi copii.
O ambasadoare anunţată cu trâmbiţe.
Şi-au folosit contactele cu presa internaţională
aşa că vor fi cu toţii aici, cu căţel şi purcel.
Asasinarea dumneavoastră va spulbera orice idee de extindere.
S-a întâmplat ca Mike să se infiltreze în grup.
Dar ai încercat să mă omori.
Nu, doamnă.
Ce am încercat să fac şi m-am străduit s-o fac, doamnă Ashley
a fost să te întorci acasă în siguranţă.
Am încercat să te îmbolnăvesc puţin, ca să părăseşti România.
Un doctor vă aştepta în Washington...
Nu v-am putut spune adevărul ca să nu distrugem operaţiunea.
Nu ştim cine este fondatorul grupului. El este cunoscut doar de administrator.
Din păcate, prietenul tău, dr. Desforges aparţinea grupului.
De ce a fost ucis, atunci? Cine la ucis?
N-am avut de ales. Ştia că fac parte din grup
şi a devenit suspicios când a aflat că te otrăveam.
Nu trebuia să moară aşa, dar nu-mi puteam permite să mă expună.
- A avut copii. - N-a avut niciodată familie.
- El mi-a spus. - A minţit.
- Eddie Maltz, mi-a spus acelaşi lucru! - Maltz?
Da. L-am rugat să verifice.
El mi-a spus că Louis a fost căsătorit şi avut două fiice.
La naiba, trebuie să sun la Frankfurt!
Problema noastră e un asasin numit Angel.
- E un asasin profesionist... - Edward Maltz trebuie arestat imediat.
Maltz este la baza aeronautică din Frankfurt.
Ne aşteptăm ca contractul cu Angel să expire diseară, la petrecerea de 4 iulie.
O va face cât mai şocant pentru public.
Au fost iniţiate măsuri de securitate speciale.
Avem totala cooperare a guvernului român.
Îmi cereţi să devin o ţintă?
Mai e ceva ce nu ţi-am spus.
Cu luni în urmă,
când au auzit că ai refuzat numirea din cauza soţului tău...
au decis să-l înlăture din drum.
Şi au făcut-o.
Au încercat să pară ca un accident, ca să nu devii suspicioasă.
Dumnezeule...
Putem opri toate astea, în seara asta, dacă ne vei ajuta.
- Dar, fără tine şi copiii tăi... - Nu. Nu copii mei.
Doar pentru a păstra aparenţele. îi voi strecura afară şi-i voi aduce aici.
Nu, copiii mei!
Tot perimetrul e izolat de soldaţii UNESCO. Nimeni nu intră fără un permis.
Avem propriile noastre puncte de control la fiecare intrare.
Staţi în alertă şi păziţi-vă postul.
De îndată ce vă faceţi apariţia cu mine, în Sala Mare,
patru gardieni vă va aduce aici.
- Nu putem sta la petrecere? - Nu!
De ce nu?
Este secret. Nu veţi spune nimănui că veţi pleca.
- De ce trebuie să fie atât de secret? - M-aţi auzit? Nimeni.
- Tim? - Da, mamă.
Beth?
Vă iubesc.
Du astea afară de aici!
Hei, uşor! Uşor!
Nu-ţi fă griji, nu-ţi spargem preţioasele baloane!
Hei! Stai puţin.
Sunt în siguranţă. Nu-ţi fă griji.
Crezi că e acum aici?
îmi cer sincer scuze, domnule.
- Arăţi de parcă te-ai răzgândit? - Sunt aici şi am de gând să rămân.
Ţi-am spus-o cu mult timp în urmă.
De unde sunt baloanele alea?
Sunt aduse întotdeauna de la baza din Frankfurt.
Ei livrează şi pentru Casa Albă.
- Cine le livrează? - Statul Major al Forţelor Terestre.
- Cine, din Statul Major? - Nu ştiu unitatea, dar voi afla.
Fă-o, te rog, Bill.
Baloanele au fost luate direct din maşina armatei şi depozitate aici.
A durat toată după-amiaza să le umple.
- Cine le-a adus înăuntru? - Nu şi-a dat numele, un civil...
Un civil?
Ce naiba spui? Cine i-a dat permisiunea?
Nu am văzut hârtia, dle colonel, dar a fost adus de dl Maltz de la ambasadă.
Briggs vă poate spune mai multe despre asta.
Briggs! Hei, Briggs!
Briggs?
Nu înţeleg, domnule.
El n-a părăsit niciodată încăperea fără permisiune.
FEMElE
Îngerul este o femeie. Eddie Maltz ia dat permisiunea de a intra în depozit.
Uită-te la asta.
Tuburile cu care a umplut baloanele, conţin mai mult decât heliu.
Fosfor şi propan alb, oxigen şi acetilenă destulă cât să arunce în aer un cartier.
- Mihai, vrei să-l cauţi pe domnul Slade? - Da, doamnă.
Trebuie să fie undeva un detonator. Cât timp s-a scurs de când a plecat?
Potrivit sergentului, acum câteva minute. Poate fi oriunde.
Vreau să fie eliberată imediat încăperea. Scoate-i pe toţi afară.
Ce este?
Toate acele baloane sunt mortale. Undeva există un detonator care le va aprinde
şi toată încăperea va fi aruncată în aer în orice minut.
"Vanitatea ambasadorului. " Acoperişul poate fi deschis.
Nu de la comutator.
Chiar şi cea mai mică scânteie le poate declanşa.
Ar trebui să se poată face manual.
Scoate-i afară! Spune-le ceva, şi scoate-i afară. Hai, Bill!
Doamnelor şi domnilor. Doamnelor şi domnilor!
Aţi putea să vă deplasaţi rapid afară? Avem un foc mic în bucătărie.
Nimic pentru care să vă alarmaţi, doar pentru precauţie.
Puteţi ieşi afară pentru câteva minute?
Mulţumesc.
- Ai grijă, Mike! - Am...
- Eşti bine? - Sunt.
Ăsta este.
Cu grijă.
Scuzaţi-mă, doamnă, colonelul McKinney mi-a dat ordin să eliberez sala.
CIA
Domnule Connor, vă rog, deschideţi uşa!
Sir George, sunt un ofiţer de poliţie. Vreţi să deschideţi uşa?
Sir George, vă rog să deschideţi imediat!
Sir George! Deschideţi uşa!
Sir George, aici este un ofiţer de poliţie.
Nu e necesar.
La revedere, draga mea.
Da, am înţeles. Bine Jerry, mulţumesc.
Tocmai am primit un apel din Bundersland.
Ultimul din lista lui Mike a fost arestat. Toţi, cu excepţia liderului.
- Încă nici un indiciu? - Nu, nu l-au identificat, încă.
Slade s-a întors?
Ieri. în acelaşi avion cu doamna Ashley.
Mă îndoiesc că o să vrea să se mai întoarcă acolo.
Nu e de mirare. Toţi au profitat de ea, încă de când a ajuns acolo.
Aş vrea să-mi aranjezi s-o întâlnesc mâine dimineaţă.
Şi spune-i lui Slade că are o nouă misiune în Washington.
Du-mă la sediul CIA.
- La timp. - Ce? Ce ai spus?
Mai întâi... să vorbim.
- Tu? - Domnule, trebuie să-ţi spun asta.
Sunt dezamăgită. Nu e nimic în banca din Geneva.
La naiba, ai dreptate. Nu e nimic acolo.
Uneori, se mai întâmplă. Data viitoare voi reuşi.
Nu va mai fi o ""dată viitoare. "" Nu vei primi nici-un cent.
Domnule...
Te rog, nu lua decizii pripite.
Putem vorbi.
Am vorbit destul.
M-ai auzit?
Niciodată nu vei mai vedea îngerul.
Până atunci...
De ce Stanton Rogers?
Cred că nu mai există nicio onoare printre asasini.
Asasini?
Patrioţii Libertăţii şi-au pierdut ultimul dintre membrii
şi asta ne-a scăpat de o grămadă de probleme.
- Stanton Rogers? - "Liderul".
Mary Ashley mi-a spus ceva pe când zburam înapoi.
A spus că numai în două persoane avea încredere, în Preşedinte şi în Rogers.
Asta m-a făcut să mă gândesc că trebuie să fie cineva foarte mare.
Doar nu era ca Preşedintele să-şi saboteze propriul program.
Dar cu Stanton Rogers a fost altceva.
Era "cineva", într-o poziţie înaltă, şi avea toate relaţiile necesare.
Cineva care s-a ocupat personal de publicitate,
şi ştia exact, foarte exact ce simbolizează Mary împreună cu copiii ei.
Toate astea au fost ca un clic, pentru mine.
De fapt, a fost cât pe ce să nu funcţioneze.
Crezi că se va întoarce acolo?
Nu-mi place să pariez, dar îţi spun un lucru.
Doamna are curaj.
- Ştii, desigur, de ce te-am rugat să vi aici. - Domnule Preşedinte...
Nu, nu... Ştiu. Simt compasiune pentru tine, crede-mă.
- Pot să-ţi arăt ceva? - Da.
Această scrisoare a sosit ieri la Casa Albă.
Ionescu a cerut să-mi fie înmânată personal.
- Ionescu? - Da.
Îmi cere să fac tot posibilul, să te conving să te întorci în România.
El a menţionat chiar şi de 23 de disidenţi.
Ce?
Va da permisiunea la 23 de disidenţi să părăsească ţara.
Poate chiar la încă câţiva. Gândeşte-te la câte ar face, dacă ai reveni,
dar cred că este destul de evident.
Deci, ai acum doi preşedinţi, care-ţi cer să te răzgândeşti.
- Dacă aş fi de acord, dle preşedinte... - Da.
Insist ca ţara noastră să-i acorde azil Corinei Socol.
Îmi pare rău, Mary, nu ştiu cum am face asta fără să-l ofensăm pe Ionescu.
Îl cunosc pe omul acesta, dle preşedinte. O foloseşte ca pe un instrument de schimb.
- Cum o scoatem din România? - Cu avioanele de transport ale armatei.
Bine. Rezolv asta cu Ministerul.
- Vă mulţumesc, domnule preşedinte. - Cu plăcere.
Oh... ar mai fi ceva.
- Da, Mary? - Am nevoie de Mike Slade.
- El a fost deja numit în altă parte. - Slade.
Am sentimentul că sunt şantajat.
De fapt, acum înţeleg, de ce v-aţi descurcat atât de bine în România.
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vă mulţumesc, foarte mult!
Mary!
- Stai departe de necazuri. - Bine.
Bună.
Bună.
Vom fi din nou vecini, domnule Slade.
Voi fi în biroul de alături,
până la sfârşitul săptămânii, când mă voi întoarce.
- Acasă? - Nu, în România.
Am vorbit cu preşedintele, în această dimineaţă
şi mi-a spus să mă feresc de necazuri.
- Preşedintele are simţul umorului. - Şi tu te vei întoarce acolo!
Nu. Acum, te înşeli...
Am fost numit în altă parte. Preşedintele, tocmai mi-a spus...
Nu. Tocmai mi-a spus mie, că nici să mă gândesc să mă întorc
fără Mike Slade.
I-am spus, desigur, că poate nu vrei, dar a insistat.
- A insistat? - Da.
Păi, poate asta va ajuta la rezolvarea problemei.
Problemă?
Dacă ambasadorilor nu le este permis să fraternizeze cu străinii,
cu cine vor fraterniza?
- Trebuie să fie cineva, nu? - Absolut. Trebuie să fie.
Până atunci...
Cafea?
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.