All language subtitles for Windmills of the Gods - Part one

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic Download
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

PERHO, FINLANDA

în 1978, italianul Aldo Moro a fost răpit

şi ulterior ucis.

în 1986, suedezul Olof Palme a fost asasinat.

Iar acum, dizidentul român Marin Groza va fi următorul.

E mult prea periculos.

- Am pune tot ce avem în primejdie. - Mie-mi spui.

Dacă ar ieşi toate astea la lumină, ne-ar distruge, nu?

Prostii! Am deveni eroi. Nu sunt distruşi cei care fac asta.

- Trebuie să existe o altă cale. - Nu există o altă cale.

De-a lungul ultimilor cinci ani

lumea a văzut asasinarea lui Anwar Sadat şi Indira Gandi

chiar şi încercarea de asasinare a Papei.

Realizările noastre sunt impresionante. Sunt sigur că sunteţi de acord.

Avem un scop comun:

distrugerea politicii de extindere.

Vom folosi toate mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Vom continua conform planului.

Voi informa Liderul.

Luaţi obişnuitele măsuri de precauţie când călătoriţi.

ŞANSA ZEILOR - Partea întâi -

ORAŞUL JUNCTION, KANSAS

Mary!

Cobor! Cobor!

Niciun, rămas bun?

Am o intervenţie chirurgicală în aproximativ o jumătate de oră.

Te iubesc.

- Nu mai am petreceri aniversare? - Nu, până peste un an.

- M-am săturat de şampanie. - Arăţi minunat.

Şi ai fost minunată aseară.

Pe curând. Pa, copii!

Bună dimineaţa.

- Astea-s noile cereale ce le-ai cumpărat? - Au să vă placă.

Ba nu!

- Ţi-am spus că sunt pline de chimicale. - Sunt delicioase.

- Am auzit că ai un D la matematică. - Te-a înşelat auzul.

Sunt o profesoară de colegiu cu un fiu care nu se poate ocupa de matematică!

E în regulă, nu eşti profesoară de matematică.

Mamă, sunt pline de conservanţi. N-am să pun aşa ceva în gură.

- Nici măcar nu ai gustat. - Trebuie să plec.

- Ai bani de prânz? - Da.

- Cărţile? - Da.

Aşteaptă! Ce spui de un sărut?

- La revedere. - Te iubesc.

Te iubesc.

Marin Groza provoacă guvernarea lui Ionescu, în România.

Bună dimineaţa.

Intenţionez să lansez o nouă politică bazată pe cooperare...

comerţ şi prietenie cu toate ţările din spatele Cortinei de Fier.

Problemele pe care le avem în comun

sunt mai mari decât problemele care ne despart.

David, ce spui de relaţia actuală dintre România şi Uniunea Sovietică?

E mai puternică acum, de când Ionescu a preluat puterea.

Dar, când sovieticii au luat Afganistanul poziţia României a fost critică.

Amintiţi-vă că atitudinea României depinde de cine este la putere.

Liderul lor Ionescu e la guvernarea ţării, pe care o conduce cu o mână de fier,

ceea ce este comun în Europa de Est.

Dar el a rezistat la putere mult timp şi din motive foarte interesante.

Nu uitaţi eseul cu ţările Pactului de la Varşovia.

- Doamnă Ashley, v-aţi născut în România? - Nu, aici, în Kansas.

- Părinţii mei s-au născut în Bucureşti. - Asta e interesant.

Mulţumesc, David. Aştept cu nerăbdare eseul tău de luni.

ANTIBES, FRANŢA

Liderul a decis că ar trebui să angajăm o nouă persoană.

Un argentinian pe nume Angel.

"înger"? Destul de ironic.

Are antecedente foarte impresionante: crima Khalistan, în India...

Asasinatele din Cambodgia.

Se pare că a fost în spatele asasinării celor şase ofiţeri din Israel.

Israeliţii ar plăti un milion de dolari pentru el.

- Cum îl contactăm? - Prin amanta lui.

Numele ei e Munos. Are un apartament în Miami.

- Cine e responsabil cu aranjamentele? - Harry Lantz.

E din Miami. Liderul a vorbit deja cu el.

- Este ciudat, totuşi. - Ce vrei să spui?

Liderul. Nu ştim cine este...

şi totuşi, controlează organizaţia noastră într-un mod magistral.

Haide, suntem deja cu 700 de puncte în urmă.

Îmi pare rău, nu mă pot concentra.

Te preocupă ceva, Flo?

Am promis să nu spun.

- Cui i-ai promis? - Celor doi agenţi FBI din Washington.

- Au întrebat de tine în dimineaţa asta. - Ce fel de întrebări?

Nu ştiu... Dacă e o americancă loială.

Dacă e o soţie şi mamă bună. Dacă foloseşte droguri.

- Droguri? - De ce ar pune astfel de întrebări?

Stai un pic, cred că ştiu! Cred că e legat de viaţa mea ca profesor.

Cum?

Viaţa mea ca profesor. Universitatea face unele investigaţii pentru guvern.

Cred că trebuie să-i verifice cu atenţie pe toţi.

Cred că mă voi pensiona.

Scuză-mă, că sunt atât de directă,

dar a fost vreo discuţie legată despre viaţa mea ca profesor?

Nimic deocamdată. Nu vor fi investigaţii până la sfârşitul verii.

- Nimeni n-a întrebat nimic? - Nu. Scuză-mă, trebuie să plec.

- Bună seara, domnule. - Bună seara.

Caut o femeie, pe nume Luiza Munos.

- Hei, e o urgenţă. - Îmi pare rău, n-o cunosc.

Doamna Munos?

Sunteţi doamna Luiza Munos?

Poate.

Harry Lantz.

- Deci? - Ai un prieten numit Angel?

- Ai de gând să-mi iei un rom? - Desigur.

Hei, adu nişte rom!

Uite... mi-ar plăcea să-ţi întâlnesc "îngerul".

Nimeni nu vorbeşte cu Angel.

Dragă, ascultă-mă.

Vorbim despre mulţi bani. Înţelegi?

Iar eu ţi-am spus că nimeni nu vorbeşte cu Angel.

Atunci cum naiba poate fi...

Cum pot face afaceri cu el dacă nu pot să-l întâlnesc?

Tu îmi spui mie, eu îi voi spune lui.

Angel spune: da, eu spun da.

Dacă Angel spune nu... eu spun nu.

Spune-i...

- Spune-i că este un contract. - Un contract? Pe cine?

Marin Groza, disidentul român, trebuie să moară.

înţeles.

- Aţi terminat cu joaca? - Ni-i te alături?

Azi nu. Haideţi, masa de prânz e gata.

Fii atent, Tim.

- Eşti bine, tati? - Da.

- Sigur? - Da.

Opreşte-te, trişor mic ce eşti.

Serios, mamă. Oamenii civilizaţi nu mănâncă animale.

- Atunci ia-ţi o salată. - Sau poţi merge afară să paşti.

- Mănâncă-ţi mâncarea, Tim. - Mănânc. Uite.

- Eşti dezgustător. - Nu mă laşi nici la masă?

Nu poţi mânca ca o persoană normală?

- Ar trebui să vindem copiii? - Pe amândoi?

- Pe amândoi. Astăzi. Acum. - Bună idee, dar vrea cineva să-i cumpere?

Atunci va trebui să-i păstrăm. Îmi place tatăl lor.

Şi eu sunt nebun după mama lor.

- Răspund eu. - Nu, o să răspund eu.

Alo?

- Sunteţi profesoara Ashley? - Da, sunt Mary Ashley.

- Aşteptaţi, vi-l dau pe Preşedinte. - Pe cine?

Am spus să staţi pe fir cu preşedintele Nelson.

- Cine este? - Nu ştiu, probabil vreo glumă.

Bună, doamnă Ashley? Sper că nu vă întrerup de la ceva?

Dumnezeule, e el, Preşedintele. I-am recunoscut vocea.

V-am citit articolul din Foreign Affairs.

şi sunt de acord cu ceea ce scrie în cartea dumneavoastră.

Despre politica din Europa de Est.

Şi sunt interesat de planul dvs de a combina pactele economice.

El a citit cartea mea.

Poate ştiţi, doamnă Ashley, de noul meu plan,

şi că ne dorim restabilirea relaţiilor diplomatice cu România.

Da, domnule.

Motivul pentru care am sunat, doamnă Ashley,

este că vreau să vă propun ca ambasador în România.

Înţeleg, desigur, că aceasta este o decizie mare

şi pe care a-ţi vrea să o discutaţi cu familia,

dar sper că veţi lua cererea mea în serios.

Da, o iau, domnule.

Vă mulţumesc, doamnă Ashley, şi sper că veţi accepta.

Aştept cu nerăbdare să aud veşti de la dvs. Până atunci, la revedere.

La revedere, domnule preşedinte.

- Ei bine? - Chiar a fost preşedintele?

A spus că doreşte să mă propună ca ambasador în România.

- Tu? - Ambasador în România?

Este absolut incredibil.

N-am de gând să merg în România!

Tată, nu merg în România!

Calmează-te. Stai jos, Beth.

- Nu vreau să merg. - Vom vorbi despre asta.

Este...

- Doamne, ce onoare! - Ştiu!

Nu-i condamn. Nimeni nu ştie mai multe despre Europa de Est decât tine.

Ei ştiu cu siguranţă ce fac.

Dar ce?

Trebuie să te gândeşti atent, asta e tot.

Cum ne-ar afecta asta. Pe toţi patru.

Absolut. Absolut.

Poate ai putea merge înainte cu copiii,

iar eu voi veni mai târziu.

Nu. Nici gând, Edward.

Eu nu pot pleca şi să-mi las pur şi simplu pacienţii.

- Desigur că nu, ştiu asta. - Spitalul ar...

De fapt, pur şi simplu n-ar merge.

- Nici nu vreau să meargă. - Totuşi, ţi-ar place.

Fără totuşi!

Este uimitor că am fost întrebată, dar nu pot.

- Vom vorbi mai târziu despre asta. - Nu, nu mă răzgândesc!

Nu lua decizii pripite...

Edward! Hotărârea e luată.

Veşti triste, Paul.

Doamna Ashley a refuzat postul.

Nu vrea să se mute departe de soţul ei.

Cred că va trebui să căutăm la Departamentul de Stat.

Diplomaţi de carieră are toată lumea. Asta-i tradiţia.

Nu, acest lucru trebuie să fie tratat diferit.

Vreau să încerc ceva nou în Europa de Est.

Şi pentru asta aveţi de gând să trimiteţi o amatoare?

Este un risc, ştiu, dar trebuie să ni-l asumăm.

Ea este exact ceea ce avem nevoie.

Paul, urăsc să-ţi amintesc, dar amândoi ştim

că mulţi oameni puternici ar fi încântaţi dacă programul tău n-ar reuşi.

Oricum, mă tem că ai pierdut-o pe doamna Ashley.

N-aş renunţa deja la doamna Ashley.

Ne vom gândi la ceva.

Bine... Tu adu-mi-l pe Angel.

Adu-mi-l aici mâine...

şi atunci va primi numele.

Bine?

Nu. El vrea să ştie numele.

Bine.

îţi aminteşti numele ăsta?

Spune-i-l...

şi va şti că nu-l fac să-şi piardă timpul.

- Îmi place când îmi şopteşti la ureche. - Chiar?

- îţi place de mine? - Sigur că da.

- Nu te duci la culcare? Acum? - Da. Ce idee grozavă.

Bună dimineaţa!

- 'Neaţa. - Ţi-am pregătit o baie.

- Apoi o să-ţi fac micul dejun. - Grozav.

Am să-ţi fac o omletă fantastică. Angel m-a învăţat.

Da?

Mai spune-mi despre Angel, cum ar fi... când îl voi întâlni.

L-am sunat, dimineaţa asta. Va fi în curând aici.

- într-adevăr? Asta-i grozav. - Vino şi sari în baie, acum.

Sigur.

Am un cadou pentru tine.

Ce-i? Nu pot auzi ce spui din cauza zgomotului.

Am un cadou pentru tine, de la Angel.

- Ce drăguţ. Ce este? - Acesta.

Am un mesaj pentru tine de la Angel. Nu-i place omul pe care l-ai trimis.

Prea curios.

Rom.

Da, spune că o va face.

Aşteaptă, am să-l scriu.

Angel n-are nevoie de avans.

Nimeni nu-l păcăleşte.

Sigur. După ce termină treaba, trimiteţi banii la Banca de Stat din Zürich.

Numărul de cont este J349677.

L-ai notat? Bun.

Tocmai am auzit la radio, d-nă Ashley.

Dumneata, Alf Landon şi Eisenhower sunteţi greii politicii din Kansas.

Sunt o profesoară, nu un politician.

Aş vrea acum să-mi spui dacă poţi elimina aceste pete?

O să văd ce pot face. E o adolescentă mare acum?

Beth s-a născut adolescentă.

- Dar Tim? - E ca şi Beth.

Bine. Ce este?

Nu ştiu, cred că mă simt un pic vinovat.

De ce? Pentru că nu a acceptat numirea?

Da, mă simt puţin responsabil.

Şi dacă nu mai prinde o oportunitate ca asta?

Vorbesc despre a fi şovinist.

Du-o undeva. Şi aşa n-aţi fost nicăieri.

În Londra sau Paris, pentru câteva săptămâni.

Ar putea fi o idee bună. La naiba, putem merge în România.

- Îţi faci temele? - Este o scrisoare de adio pentru Arnold.

- De adio? Credeam că-l placi. - A vrut să se culce cu mine.

Nu-mi place chestia asta. Nu-mi plac într-adevăr chestiile astea.

Adică, nu mă deranjează să mă îndrăgostesc, dar nu voi face niciodată sex.

Ai doar 14 ani, dragă. Lucrurile se vor schimba.

Niciodată. Nu mă voi schimba niciodată.

- Eşti sigură? - Categoric.

Bine, e decizia ta.

- Mamă? - Da, dragă.

Ce a spus preşedintele atunci când l-ai refuzat?

Nu-mi amintesc exact cuvintele lui,

dar îmi amintesc că n-a fost prea încântat.

Transmite-i cele bune lui Arnold din partea mea.

Gata, profesoară Ashley, stingem luminile.

Se vede că ai avut o zi grea.

Da, chiar acolo.

- Ei bine? - Un pacient de la Fort Riley.

Aproape l-am pierdut.

Şi în această după-amiază, am avut o fetiţă de 14 ani, cu herpes genital.

- Îmi fac griji pentru Beth. - Nu trebuie, intenţionează să moară virgină.

- E mai bine? - Minunat.

- îţi pare rău că ai refuzat? - Nu.

Te iubesc, Mary Ashley.

- Am să-ţi fac o ofertă ce n-o poţi refuza. - Accept.

ABBEYWOOD, ANGLIA

- Ce s-a întâmplat? - Trec limuzine. Locul e închis azi.

Ignoră-le.

Dizidentul Marin Groza a fost ucis de către Angel.

Mary Ashley a acceptat numirea?

Ashley a refuzat postul de ambasador în România.

Dar cred că situaţia se poate rezolva.

Ea este chiar atât de importantă pentru noi?

Se potriveşte perfect scopurilor noastre.

Dânsul este Hyde-White de la MI 5. Spune-i ce mi-ai spus şi mie.

Vedeţi, d-le, castelul era închis, dar am văzut venind şapte limuzine.

Veneau una după alta.

Dumnezeu ştie ce căutau acolo.

- Ce făceai acolo? - Am avut un picnic cu prietena mea.

- Ai luat numerele de înmatriculare? - Da, d-le, două dintre ele.

- Mulţumesc mult. - Vă mulţumesc, domnule.

N-a fost nimic mai mult decât o sinistră ceremonie regală planificată

de care presa n-a ştiut. Bun om, oricum.

Voi vedea dacă poate fi promovat într-un post mai bun.

Mulţumesc pentru tot.

Alo?

Da, e aici. Un moment.

Spune că e Pete Grimes, şi a avut un atac de cord.

E vorba sigur de un nenorocit de ulcer.

Dr. Ashley. Da...

- Bine, vin imediat. - Maşina mea ţi-o blochează pe a ta.

Atunci voi lua maşina ta.

Alo?

îmi pare rău, eu... Ce?

- Nu mergeţi acolo, doamnă Ashley. - Lasă-mă!

Ce s-a întâmplat?

Mă tem că n-a oprit la semnul Stop.

Un camion militar trecea...

Se pare că a încercat să-l evite...

Dar soţul dvs. i-a ieşit direct în faţă.

Nu. Soţul meu era un şofer atent.

El nu ar fi...

Niciodată.

Îmi pare foarte rău, doamnă, dar avem martori.

Colonelul Jenkins, era din întâmplare în trecere...

şi desigur, şoferul camionului, caporalul Lee din Fort Valley.

Amândoi spun acelaşi lucru.

Faptul că soţul dumneavoastră n-a oprit la semnul Stop.

Cred că va trebui să vă duc înapoi acasă, doamnă.

Cine este medicul dvs de familie?

Edward Ashley.

Edward Ashley este medicul meu de familie.

Aşteptaţi! Aşteptaţi puţin!

Ei ştiu.

Cum te simţi?

- N-am mai navigat. - Ce?

Când ne-am întâlnit a spus: "Îţi place să navighezi?"

Ne-am dus la lac în acea dimineaţă. O săptămână mai târziu ne-am căsătorit.

""Ştii de ce m-am căsătorit cu tine, doamnă?""

"Ai râs mult şi nu ai căzut peste bord."

- Să mor, dacă înţeleg ceva. - Ce, John?

Acest accident, Ashley.

Am văzut raportul accidentului şi se pare că staţiona.

Urmele de roţi mă deranjează. Nu se potrivesc.

Credeam că au fost martori.

Avem şoferul camionului, dar acesta pare că se apără pe el însăşi.

Dar celălalt, colonelul?

Am aflat multe despre el, dar n-am aflat ce făcea el acolo în mijlocul nopţii.

Aşa că l-am sunat să vorbesc cu el.

Se pare că a fost transferat peste mări. Ceva promovare mare.

Dar, şoferul camionului?

Se pare că a murit de atac de cord, ieri după-amiază.

Avea doar 29 de ani.

John... Ce crezi?

Nu contează ce cred eu. Cazul este închis.

Mary! Am sunat, dar cred că nu m-ai auzit.

Am făcut o friptură pentru tine şi copii. Sper să-ţi placă.

Mulţumesc.

Nu mai trebuie să găteşti în seara asta.

O las în bucătărie.

Abia a observat că am fost acolo, era concentrată la joc.

A fost înfricoşător.

- Dar, Mary urăşte fotbalul. - Crezi că nu ştiu asta?

- Edward era cel care urmărea meciurile. - Dough, ştiu asta!

Iartă-mă, dragă.

- Da? - D-nă Ashley, mă numesc Stanton Rogers.

- Da, ştiu. - Pot vorbi cu dumneavoastră?

Vă rog, intraţi.

Luaţi loc.

îmi pare rău să vă întrerup,

dar preşedintele mi-a cerut să vă vizitez personal.

A fost frumos din partea lui să trimită flori.

Am fost foarte afectaţi de ceea ce s-a întâmplat.

Am să vă spun deschis, d-nă Ashley,

Preşedintele speră că poate veţi reconsidera oferta lui.

- Domnule Rogers, eu... - Lăsaţi-mă să termin, vă rog.

Vedeţi... iniţial am fost împotriva numirii dumneavoastră.

Este un post foarte delicat, ca şi cel de preşedinte.

Dar cu cât am ajuns să ştiu mai multe despre dumneavoastră,

cu atât mai mult cred că are dreptate.

Dar eu nu sunt un politician.

Mulţi dintre cei mai buni ambasadori n-au fost politicieni.

De fapt, unul dintre ei, Galbraith, a fost profesor, după cum sigur ştiţi.

- Ştiam asta. - Majoritatea au fost amatori în politică.

Dar erau inteligenţi, şi-au iubit ţara...

şi au crezut că prin munca lor îşi vor servi ţara cel mai bine.

Aveţi exact ce-şi doreşte preşedintele să avem în Europa de Est.

Domnule Rogers, trebuie să mă gândesc la copiii mei.

Sunt şcoli foarte bune în Bucureşti, pentru copii diplomaţilor.

Ei pot învăţa lucruri despre lume care nu le pot învăţa aici.

Vă rugăm să vă mai gândiţi.

Regret să o spun,

dar trebuie să avem un răspuns până la sfârşitul săptămânii.

Preşedintele speră că dacă vă întreabă personal...

- De aceea sunt aici. - O să mă gândesc la asta.

- Mai vrei plăcintă, Tim? - Nu, mulţumesc.

Credeam că este preferata ta.

Nu, mulţumesc.

Bine, altfel vei fi gras.

Nu cred că Tim va fi gras. Nu-i aşa, Timmy?

Vino şi stai jos.

Nu sta acolo.

Am primit o vizită astăzi, a unui om foarte important:

Consilierul prezidenţial pentru afaceri externe.

Vroia să ştie dacă nu m-am răzgândit în legătură cu postul de ambasador.

- Ce i-ai spus? - I-am spus că mă mai gândesc.

- Tu ce crezi? - Vreau să merg. Mamă, putem merge?

Nu vreau să mai stau aici.

- Şi baseball-ul? - Nu-mi mai pasă de el.

Tu ce simţi, Beth?

Mergi la şcoală într-o ţară străină, a cărei limbă n-o cunoşti?

Depinde de ceea ce vrei şi tu, mamă.

Nu m-ar deranja.

Nu acum.

De fapt, chiar deloc.

Spune-mi ce să fac.

Oh, Doamne...

Bună. Cred că asta a fost tot.

- Poţi să dai ăştia lăptarului? - Sigur.

Am acel sentiment teribil că nu ne vom mai întoarce aici.

Ei, haide! E închiriat doar pentru doi ani.

- Crezi că fac ceea ce şi-ar dori? - Sunt convinsă.

E Doug, cu copiii.

Vin în câteva clipe.

- Eşti bine, tati? - Da.

Adio, dragul meu.

D-nă Ashley, sunt John Burns de la Departamentul de Stat.

Încântată. Aceştia sunt copiii mei Beth şi Tim.

- Bun. Voi lua bagajele. - Mulţumesc.

Maşina este aici.

Domnul Rogers a vrut să vă aştept şi să vă conduc la locul de cazare.

Am închiriat o casă frumoasă în Great Falls Virginia.

- Cred că o să vă placă acolo. - Sunt sigură că da.

- Aţi mai fost la Washington? - Nu, n-am mai fost.

Sper să vă placă.

Dacă aveţi bonurile, mă voi ocupa de bagaje.

- Le am eu! - Mulţumesc, domnule.

Scuzaţi-mă, revin imediat.

- Mamă? - Da?

- Pot să stau în faţă? - Cu domnul Burns?

Da.

Mamă, e Lincoln Memorial!

E imens! Are şi bomboane!

- Mă învârt puţin pe aici, bine? - Şi eu.

Sper că găsiţi totul satisfăcător, dnă Ashley.

Mulţumesc, dle Burns.

Şi dacă nu mai aveţi nevoie de nimic, mă voi retrage.

Totul e în regulă. Mulţumesc.

La revedere.

- Cine este? - Alo?

Am o veste bună, doamnă Ashley. Am discutat cu guvernul român

şi n-au nicio obiecţie împotriva numirii dvs.

Acum, mai avem nevoie de confirmarea Senatului.

- Sunteţi mulţumită de cazare? - E grozavă, dacă mi-o pot permite.

- Cât câştigă un ambasador. - 65.000 dolari pe an, plus locuinţă.

Acum trebuie să te odihneşti, ai o zi mare mâine.

Poţi fi gata la ora nouă dimineaţa?

- Da, pentru ce? - Pentru Preşedinte, doamnă Ashley.

în sfârşit! Mă simt de parcă te-aş cunoaşte deja.

Domnule Preşedinte, eu...

Iertaţi-mă, e un pic copleşitor să fiu aici, în Biroul Oval.

Ştiu exact cum vă simţiţi, şi eu sunt destul de nou pe aici.

- Mulţumesc, Stanton. - Mulţumesc.

Luaţi loc.

Sper că domnul Rogers v-a transmis condoleanţele mele.

Da, a făcut-o.

Avem o problemă, d-nă Ashley.

Mulţi din afara acestui birou, mai mulţi decât credeam,

nu cred că programul meu va merge, dar le vom arăta noi.

Voi face tot ce pot ca să nu vă înşel aşteptările.

Dacă o vom face să meargă în România va funcţiona şi în alte ţări comuniste.

Şi o vom face, nu?

- Da, d-le. - Nu-i lăsa să te intimideze.

Scuzaţi-mă...

Senatorii Comisiei pentru afaceri externe, îţi vor face viaţa grea...

Dar tu le vei zâmbi dulce şi le vei spune fără modestie

cât de minunată eşti.

Doamnă Ashley, predaţi ştiinţe politice la Universitatea din Kansas de şapte ani.

- Este adevărat? - Da, d-le.

- Sunteţi născută în Kansas. - Da, d-le.

- Din părinţi români? - Da, d-le.

Aţi scris o serie de articole în Revista Afacerilor Externe.

Puteţi să spuneţi comisiei despre ce e vorba în aceste articole?

Acestea se bazează pe diversitatea pactelor economice mondiale din prezent.

Se exclud reciproc

şi îşi împart lumea în regiuni concurente în loc de a le uni.

Europa are CE, Blocul de Est are CAER şi după cum ştiţi, OECD.

Aş dori ca şi guvernul nostru să aibă o piaţă comună

formând un pact cu aliaţii şi duşmanii.

Ţările care au o afacere profitabilă împreună nu luptă una cu cealaltă.

Doamnă Ashley, se întâmplă să cunosc câte ceva despre România

încă de când a devenit comunistă, în 1946.

Chiar credeţi că puteţi colabora cu aceşti oameni?

Dacă îmi permiteţi, dle senator,

vreţi să spuneţi că România a ajuns sub control sovietic în 1947,

când regele Mihai a fost detronat.

Însă constituţia comunistă nu a fost adoptată decât în 1952.

- Răspundeţi, vă rog, la întrebare. - Răspunsul este da.

Cred că pot colabora cu ei. Cred că trebuie.

- Presupun că aţi călătorit mult. - Nu, domnule.

- Aţi fost în Europa? - Nu, domnule.

Atunci unde aţi fost, doamnă Ashley?

Am ţinut prelegeri la universităţi

din Chicago, Denver, Atlanta şi San Francisco.

- Asta e tot? - Da, d-le.

Şi credeţi că puteţi reprezenta Statele Unite ale Americii

într-o ţară delicată din Europa de Est,

când toate cunoştinţele dvs se limitează doar la traiul dintr-un orăşel din Kansas?

E adevărat?

- Nu, d-le. - Nu?

Cunoştinţele mele mi-au adus un doctorat în ştiinţele politice.

Am şapte ani experienţă de predat, despre ţările din spatele Cortinei de Fier.

E adevărat că nu am nicio experienţă diplomatică

dar o treime din ambasadorii noştri au fost fără nicio experienţă.

Unii ar găsi asta ca regretabil.

Cunosc problemele actuale ale poporului român.

Cunosc şi ce cred ei despre Statele Unite.

Dar ce ştiu ei despre noi e ceea ce, maşina lor de propagandă, le-a spus.

Vreau să le arăt că SUA nu este doar o ţară războinică şi arogantă.

Vreau să le arăt cum este de fapt o familie tipic americană.

De altfel ce e greşit în a fi văzuţi aşa cum de fapt suntem?

Dacă voi deveni ambasador, vă promit că vor şti asta.

Cine ştie, s-ar putea chiar să ne placă.

Aceasta trebuie să fie o provocare. Vă întâlniţi cu preşedintele azi?

- Nu ştiu. - Ben Cohn, Washington Post.

- Pot să vă iau un interviu după-amiază? - Pe aici, doamnă Ashley.

Jur solemn că voi apăra Constituţia Statelor Unite,

împotriva tuturor duşmanilor, externi şi interni.

Promit să fiu fidelă ţării mele.

Şi fără să ezit

voi îndeplini cu credinţă atribuţiile postului în care am fost investită.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

Doamnă Ashley, sunt fericit să spun...

că eşti noul ambasador al SUA în Republica Socialistă România.

- E o nebunie. - Ce?

E ciudat ce se întâmplă aici, în oraş.

- Nu ştiu la ce te referi. - Mary Ashley.

- Cine? - Noul ambasador în România.

Este pe paginile tuturor ziarelor şi revistelor şi nici măcar nu a început.

Ben, nu vreau să te iau pe sus, dar am un program de urmat.

Sunt dublu rezervată în seara asta.

Cineva o lansează... Nu ştiu de ce,

dar o lansează ca pe un star de cinema.

Cui îi pasă.

Ai vreo îngheţată?

- Îngheţată? - Îmi place îngheţata.

Uneori, într-o cupă, uneori pe un con...

Îţi place îngheţata?

Ador îngheţata?

Aşa ceva nu s-a mai întâmplat, să numească o amatoare!

În special pe un post ca ăsta. Sunt furios.

Nu te condamn.

Avem nevoie de un diplomat şi noi trimitem Vrăjitorul din Oz.

Doamnă Ashley. De ce nu intraţi, poate sunteţi nerăbdătoare să începeţi?

Da, foarte.

Sunteţi conştientă, desigur, că acesta este un post dificil şi delicat?

- Da, sunt. - Preşedintele ar fi supărat dacă...

Oricum trebuie să vă facem rapid o expertă. Veţi fi considerată o pradă uşoară.

Şi sunt?

O femeie singură! Vor profita de singurătatea dvs. Fiţi sigură de asta.

- "Bună dimineaţa." - Excelent!

- Aveţi un accent cosmopolit. - De la părinţii mei, de fapt.

Asta înseamnă: "Nu înţeleg."

Cred că expresia asta o voi folosi de foarte multe ori.

Cred că vă veţi descurca foarte bine, doamnă Ashley.

Aveţi cu toţii imunitate diplomatică.

Nu puteţi fi arestaţi pentru exces de viteză,

conducerea sub influenţa alcoolului sau chiar crimă.

Nici să vă examineze corpul în caz de deces sau orice mesaj pe care-l lăsaţi.

Nu puteţi fi daţi în judecată.

- Scuzaţi-mă. - Puteţi intra, dnă Ashley.

Mulţumesc.

Bună.

Bună!

- Ce naiba faci aici? - Mike Slade. îmi pare bine.

Asta nu răspunde la întrebare.

Lucrez aici şi ca un vecin bun am vrut să te salut.

Văd că te-ai aşezat comod, dle Slade. Nu ai un birou propriu?

Da, doamnă, am.

Dar ai ales să leneveşti pe al meu.

Am auzit mereu că cei din Kansas sunt oameni primitori.

Domnule Slade, îţi dau două secunde să ieşi din biroul meu sau chem un paznic.

Cred că am auzit greşit.

Şi dacă tot lucrezi în departamentul meu poate ar trebui să te razi.

Am avut o soţie care-mi vorbea aşa. Dar n-o mai am.

- Ce noroc pe ea. La revedere, dle Slade. - Prietenii îmi spun Mike.

La revedere, domnule Slade.

- Vă place Washingtonul, doamnă ambasador? - Foarte mult, mulţumesc.

Îmi pare rău însă că-mi neglijez copiii.

Cel puţin scapi din Kansas pentru o vreme.

- Să scap? - Nu sunt la curent cu centrul Americii...

dar trebuie să fie plictisitor pe termen lung.

Tot acel porumb, grâu şi soia...

Da, se pare că avem ghinionul de a oferi lumii alimente.

N-aţi priceput.

Maşinile merg cu benzină, dar n-aş vrea să trăiesc în câmpurile petroliere.

Sincer, nu sunt prea multe de făcut pe acolo, nu-i aşa?

Lăsând la o parte baletul, orchestrele simfonice şi teatrul

mai rămân turneele de softball, pieţele...

Soţului meu îi plăcea să pescuiască în Clear Lake.

Nu poţi spune că doar creştem culturi...

ci şi oamenii cinstiţi. Scuzaţi-mă.

Ceea ce nu păreţi să înţelegeţi încă, doamnă Ashley,

că acest oraş are reguli, foarte serioase.

Ele pot fi proaste, admit asta, dar trebuie să le urmaţi.

Ce am făcut?

Aseară aţi rupt prima regulă:

Nimeni, absolut nimeni, nu pleacă înaintea oaspetelui de onoare.

în acest caz, ambasadorul brazilian.

Vedeţi, copii mei...

în Washington, nimeni nu are copii, dnă Ashley, numai alegătorii eligibili.

Aţi insultat-o chiar şi pe doamna Heart Brisbane.

E de ajuns, dle Suton. Mi-a ajuns.

Bună dimineaţa. M-am bărbierit şi mi-am schimbat cravata. îţi place?

- V-aţi cunoscut? - Nu chiar, dl Slade stătea la biroul meu.

Mike!

El este noul şef de personal.

Mike e şeful departamentului Est European. De obicei lucrează în Washington

dar a fost desemnat în România, ca noul tău şef de departament.

Promit să mă bărbieresc în fiecare zi.

Credeam că unui ambasador îi e permis să-şi aleagă

propriul şef de personal.

Aşa ar fi corect, dar în acest caz...

Atunci nu-l aleg pe domnul Slade. Nu-l vreau.

în mod normal, doamnă Ashley, aţi avea perfectă dreptate.

Dar în acest caz ordinile au venit de la Casa Albă.

Bucură-te, doamnă ambasador, am crescut printre oameni.

Mike.

Noul ambasador sl României ia Washingtonul cu asalt.

Felul ei captivant de a fi a fermecat senatorii

într-un oraş în care ambasadorii nu sunt trataţi cu blândeţe...

- Spune-mi ceva? - Ce?

Cum poate cineva ca Mary Ashley să domine ştirile de seară?

Nu mă întreba pe mine.

Se pare că Mary Ashley va fi un succes în viaţa politică.

Eşti încă ofiţer de presă la Departamentul de Stat?

Da.

Ce este în spatele la toate astea? Adică nu este normal.

Nu te pot ajuta.

E o afacere a Ministerului de Externe. Eu sunt doar un angajat.

- Nu vei scrie despre asta, nu? - Sigur.

Nu-mi spune că e un mod diplomatic de a sări într-un lac.

- Va trebui să găsesc ceva de unul singur. - Cum ar fi ce?

De pildă...

ce a făcut-o să se răzgândească de a acceptat numirea.

Poftim. Asta e ce trebuie să faci în seara asta.

Nu şti să baţi la uşă?

Poftim. Asta e ce trebuie să faci în seara asta.

Eşti ce-a mai enervantă persoană pe care o cunosc.

- De ce am sentimentul că nu mă placi. - Poate pentru că eşti arogant.

- Asta pot spune şi eu despre tine. - Nu mă lua peste picior.

Nu te întrebi ce spun oamenii despre tine, aici, în Washington?

- Nu-mi pasă ce spun. - Ar trebui.

Se întreabă cu ce drept ocupi postul de ambasador.

Am fost în România pentru patru ani ca ambasador,

şi pot să spun că este un butoi cu pulbere pe cale să explodeze.

Şi ce face guvernul? Trimite o amatoare să aprindă fitilul!

Eşti o amatoare, dnă Ashley,

şi ai putea fi, la fel de bine, ambasadoare în Islanda.

întotdeauna ai un răspuns în mână?

DOVER, ANGLIA

Sir George!

Bună dimineaţa, dle Chapman!

- Ce zi minunată, Sir George. - Mulţumesc.

Da, e minunată. Cum nu se putea mai bine.

Ai veşti despre doamna Ashley?

Va fi în Bucureşti, sâmbătă.

Să sperăm că nu se va răzgândi iarăşi.

Nu, nu acum că soţul ei este mort.

Ca fapt divers, cineva a întrebat despre circumstanţele morţii sale.

- Cine? - Un jurnalist de la Washington Post.

- Ar putea fi o problemă? - Nu, dar trebuie să fim vigilenţi.

Am văzut-o pe doamna Ashley la televizor, săptămâna trecută.

O femeie adorabilă. Ce păcat.

- Salut, Ben. - E ceva ciudat cu asta.

Cu ce? Ce vrei să spui?

Cenuşăreasa vine din Kansas.

Şi dintr-o dată devine Jacqueline Onassis şi Prinţesa Di într-o persoană.

De fiecare dată când este intervievată de jurnalişti, parcă înnebuneşte.

Şi?

Am făcut nişte verificări. Iniţial Mary Ashley a refuzat misiunea

pentru că soţul ei nu şi-a putut părăsi slujba.

- Şi? - Şi, Voilâ...

Dintr-o dată el moare convenabil, într-un accident de maşină.

- Ben, doar nu sugerezi că... - Ei bine, vorbesc serios.

- Ce ştii despre Patrioţi? - N-am jucat niciodată fotbal.

Patrioţii Libertăţii. Un grup care a apărut la sfârşitul anilor '70

când politica de destindere a fost în vogă.

Sunt şi de dreapta şi de stânga, din diferite ţări.

- N-am auzit de ei. - Am auzit zvonuri că ar fi pe aproape.

Când spui de dreapta sau de stânga...

Vreau să spun că urmezi dreapta atât timp cât primeşti.

Aici şi în Europa, lucrând cu o duzină de comunişti.

- Împreună? - Da, uniţi într-un scop comun.

- Care scop? - De a distruge programul preşedintelui.

Pentru a pune capăt oricărei cooperări cu vreo ţară din Europa de Est.

De ce?

Comuniştii cred că vrea să distrugă Blocul Estic.

Şi cei de dreapta cred că asta înseamnă dezastru pentru Vest.

Ben, ştiu că este greu de găsit o poveste, dar acest lucru pare nerezonabil.

Ai legături, lan. Nu poţi verifica acest lucru pentru mine?

- O să văd ce pot face. - Acum.

- Acum? - Acum.

SEDIUL CIA

- Connors. - Aici, Ian Villers.

Poţi verifica ceva pentru mine în calculatorul CIA?

E probabil, o pistă falsă,

dar am promis unui prieten că voi verifica.

Ce vrei să ştii?

Aveţi vreo informaţie despre un grup numit Patrioţii Libertăţii?

Nu, nu recunosc numele. Patrioţii Libertăţii... nu.

Cine are nevoie de informaţii?

Ben Cohn. Îl ştii, reporterul de la Washington Post.

Da, da, îl cunosc!

O să văd ce pot face. Te sun eu înapoi.

Bine, mulţumesc.

Un mesaj pentru Angel, de la Lider. Contactaţi imediat.

Un mesaj urgent de la Lider. Contactaţi imediat.

Angel, sunt Liderul. Răspunde imediat.

Sunt Ben Cohn, doamnă Ashley. Washington Post.

Am câteva informaţii interesante pentru dumneavoastră.

Putem să ne întâlnim?

Vă pot întâlni mâine la Institutul Afacerilor Străine?

Să zicem pe la nouă jumate?

Bine. Da, voi fi acolo.

Mulţumesc mult.

Bine.

Mă puteţi ajuta? Mulţumesc.

- Bună, domnule Rogers. - Bună, amicilor.

- Vin imediat. - Bine, mamă.

Ai destul timp, zborul e pe la cinci.

Stanton, nu-ţi pot mulţumi îndeajuns. Ai fost atât de drăguţ cu mine.

Păi, sunt bucuros să vă fiu de ajutor.

Iată-ţi paşaportul diplomatic. Negru, în loc de obişnuitul albastru.

Şi aici acreditările.

Veţi vedea că veţi conduce toţi angajaţii noştri din România.

- Asta-l include şi pe Mike Slade? - încă mai aveţi aceeaşi părere despre el?

- Doar nu am încredere în el. - De ce?

- Nu ştiu, e doar un sentiment. - Are referinţe excelente.

- Este un geniu în a se băga în belele. - Căutător de belele.

Dacă aveţi probleme cu oricare, vă rog să-mi spuneţi.

- Vă voi ajuta cu plăcere. - Mulţumesc. Apreciez asta.

A fost o adevărată plăcere.

Şi acum... Noroc, doamnă Mary Ashley!

BUCUREŞTI, ROMÂNIA

D-nă ambasador, bine aţi venit în România. Sunt ataşatul militar Bill McKinney.

Fiica mea, Beth şi fiul meu, Tim.

Urmaţi-mă. Mike Slade nu a putut să vină.

- El este Florian, şoferul dvs. - Bine aţi venit în ţara mea.

Aştept cu nerăbdare să vă servesc.

Foarte bine, draga mea.

Bucureştiul este mare, ca oricare capitală a Europei,

dar Ionescu conduce ţara cu un pumn de fier.

Înţeleg. Ce este acea clădire?

Închisoarea Ivan Stelian. Locul unde ajunge oricine care nu este de acord cu Ionescu.

- D-nă ambasador, reşedinţa dvs. - Tim, nu este o idee bună.

Este un buton de urgenţă.

Dacă cineva te atacă în maşină, activându-l, trimite un semnal radio la ambasadă.

Astfel putem vedea unde vă aflaţi în câteva secunde.

Dar nu-ţi fă griji. Este puţin probabil să se întâmple.

- Ai auzit, Tim? - Da, mamă.

Acesta e personalul, doamnă ambasador.

Vorbim limba engleză, doamnă. Cu toţii.

Aşteptăm cu nerăbdare să vă servim.

Mulţumesc... Mulţumesc.

Voi lua camera asta!

Asta este mai mare.

Le puteţi pune acolo.

Mulţumesc.

Ei bine, începem, dragule.

D-nă ambasador sunt sergentul Hughes. Mi se spune Gunny.

Bună, sergent.

Dacă vreţi să mă urmaţi, vă rog.

Coridorul duce la depozitul de la subsol,

şi aici este sala noastră de bal.

Aici au loc toate petrecerile ambasadei.

Uitaţi-vă la tavan, doamnă ambasador,

şi vă voi arăta ceea ce noi numim "" vanitatea ambasadorului. ""

Prea cald în timpul verii şi prea rece în timpul iernii.

Nimeni nu-l mai foloseşte. Acum vă voi arăta sala de conferinţe.

Văd că aţi ajuns aici cu bine.

Aceşti domni vor fi şefii de departamente.

Vă rog, luaţi loc.

Începând din partea dreapta îi avem pe James Hatfield, consilier economic...

Lucas Janklow, administraţie. Eddie Maltz, şeful politic.

Ted Thompson, agricultură. David Victor, comerţ.

Pe colonelul McKinney, desigur, îl cunoaşteţi.

Dorothy Stone va fi secretara dumneavoastră.

Veţi avea destul timp pentru a cunoaşte pe toată lumea.

Suntem aici pentru a vă servi.

Puteţi înlocui pe oricare dintre noi, în orice moment.

Mulţumesc, domnule Slade.

Vreau să ştiţi că am aşteptat cu nerăbdare să lucrez cu dumneavoastră

şi că voi face totul pentru ca ţara noastră

şi România să devină aliaţi apropiaţi.

Veţi vedea destul de repede că am nevoie de tot ajutorul posibil.

Nu aveţi ceva întrebări pentru mine?

Mulţumesc. Asta e tot.

Ştiu că nu ai văzut nimic încă, dar există un magazin la subsol

şi o farmacie la parter.

Oricine se îmbolnăveşte mai serios este dus cu avionul la Frankfurt.

De ce?

Nimănui din ambasadă nu-i este permis să viziteze spitalele din Europa de Est.

Înţeleg. Care dintre angajaţi lucrează pentru CIA?

Cred că mai bine aţi veni cu mine.

- Doamnă ambasador, Ashley... - Domnilor.

Aceasta este camera fierbinte, singurul loc în care nu putem fi interceptaţi.

Puşcaşii marini fac de gardă non-stop şi fiecare au fost verificaţi atent.

Nu vrem să repetăm ceea ce s-a întâmplat în Moscova.

Scuzaţi-ne.

Amintiţi-vă că vă aflaţi pe un teren ostil.

- Cum reuşiţi să evitaţi microfoanele? - Le căutăm prin clădire în fiecare zi.

Dacă găsim vreunul, îl eliminăm, dar apare unul nou în câteva ore.

- Se pare că pierdeţi timpul. - Da, dar trebuie să respectăm regulile.

Cine, din personal, lucrează pentru CIA?

Edward Maltz, consilierul dvs politic.

- E singurul din CIA? - Da, de ce întrebaţi?

Vreau să ştiu chestiile astea. Vreau să ştiu totul.

Excelenţă.

Permiteţi-mi să vi-o prezint pe doamna ambasador Ashley, din S.U.A.

Ţara mea uimitoare este onorată de prezenţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc, Excelenţă. Aceştia sunt copiii mei Beth şi Tim.

- Deci, ai ceva pentru mine? - Da, desigur.

Poftiţi.

Sunt de acord cu scrisoarea de acreditare, a preşedintelui dumneavoastră,

şi vă anunţ oficial că sunteţi acum ambasadorul american al ţării mele.

Vă mulţumesc, Excelenţă.

Am aranjat o recepţie pentru dumneavoastră, săptămâna viitoare.

Avem o zicală, aici: Un ambasador vine aici, înlăcrimat

pentru că ştie că va sta într-un loc străin, departe de prietenii lui.

Dar când pleacă, pleacă în lacrimi

pentru că trebuie să-şi părăsească noii săi prieteni,

în ţara care i-a devenit dragă.

- Sper că ne veţi iubi ţara, d-nă ambasador. - Cu siguranţă.

La revedere, Excelenţă.

Tim.

Ce părere ai despre Mike Slade?

Este cel mai bun. Asta aţi vrut să ştiţi?

Nu, am vrut să vorbesc cu tine deoarece cred

că moralul de aici, din Ambasadă, este scăzut.

Este din cauza mea sau a fost întotdeauna aşa?

- Vreţi un răspuns sincer? - Te rog.

Sunteţi desemnată politic într-o ambasadă cu diplomaţi de carieră.

Continuă.

Sunteţi, de asemenea, o femeie.

Ofiţerilor de carieră nu le place să primească ordine de la o femeie.

- Cu cei români e mai rău. - Înţeleg.

Şi... n-am mai văzut atâta publicitate la un ambasador nou, până acum.

Asta i-a pornit împotriva dumneavoastră încă de când aţi ajuns aici.

Asta te include şi pe tine.

Mulţumesc. Apreciez sinceritatea ta.

Dar îţi spun, Dorothy, şi o pot repeta, dacă doreşti.

Sunt aici pentru a rămâne.

Indiferent de ce simte despre mine, oricare din această ambasadă,

nu voi pleca de aici până nu voi face ceea ce am fost numită să fac.

- Este clar? - Da.

- Mai ai ceva să spui? - Vă cred.

Cei de la agricultură, economie şi câţiva consilieri vor să vă cunoască.

Ce este asta?

Trei noi studii şi acte din Statele Unite.

Îmi va lua o săptămână să studiez toate astea.

Sper că nu.

Programul agriculturii este un dezastru.

Sfatul meu e să nu-i mai ajutăm.

în caz contrar, vor cumpăra din America de Sud

şi nu putem lăsa să se întâmple asta.

Intră.

Hei, ce mai faci?

Bine, şi tu?

- începe să arate ca acasă, aici. - Nu chiar, dar este interesant.

Îmi place aici.

- Chiar, iubito? - Da.

Sunt atât de bucuroasă!

Atât de bucuroasă.

- Ne vedem jos în câteva minute. - Bine.

- Mamă. - Da?

- Sunt mândră de tine. - Mulţumesc.

Mă simt atât de bine să aud.

- Trebuie să vorbeşti cu Tim. - De ce?

Nu ştiu, a fost trist toată ziua.

îţi mulţumesc că mi-ai spus.

Ce este? Poţi să-mi spui.

E înfricoşător.

- Ce este înfricoşător? - Acest loc. Nu-mi place.

Dragule, suntem aici doar de câteva zile.

Aşteaptă până când vei începe şcoala sau îţi vei face noi prieteni.

Nu vreau prieteni noi!

Tim, nu spune asta.

- E prea departe. - Ce vrei să spui?

De el. De tata.

Şi simt că putem uita de el, de cum era.

Nu vreau să fac asta.

Dragule, cum am putea vreodată să facem asta?

Şi dacă am trăi pe Lună n-am putea să uităm de tatăl tău.

Încă îţi e dor de el?

În fiecare dimineaţă...

când mă trezesc...

încă întind mâna după el.

Vreau să vină înapoi. Mi-e dor de el.

- Oh, dragule, şi mie mi-e dor. - Îmi lipseşte!

Nu, nu... Americanii nu vor înţelege.

Poporul meu descinde din vechii daci şi romani

încă din anul 1 05.

Rogojina! Am fost rogojina Europei timp de secole.

Hunii, slavii, mongolii, s-au împiedicat de noi.

Dar aţi supravieţuit, Excelenţă.

Şi ştiţi de ce?

Datorită spiritului şi dăruirii poporului român.

Au încredere în mine.

I-am condus bine, puternic şi hotărât.

Nicu!

- L-aţi cunoscut pe fiul meu? - Am vrut să-l cunosc.

Plăcerea mea, d-nă ambasador. Am auzit multe lucruri bune despre dvs.

Ai spus-o cu o mare amabilitate. Cred că va fi un bun diplomat, Excelenţă.

Diplomat? Nicu?

Niciodată. Am alte planuri pentru fiul meu.

Nicu va fi următorul preşedinte.

- Ce faci aici? - M-am gândit că poate mă vei duce tu.

Nu ai propria ta maşină?

- Mi-am lăsat şoferul să plece. - De ce?

M-am gândit că poate vom vorbi.

Despre ce?

Nu te baza pe farmecul de suprafaţă a lui Ionescu.

Oamenii dispar în această ţară.

Poate tu crezi că e fermecător, eu îl cred pentru ce spune.

Greşeşti, dle Slade, îmi fac doar treaba.

- Pentru numele lui Dumnezeu, doamnă. - E minunat că am vorbit.

Apropo, am aranjat pentru copii să meargă la şcoala americană.

Profesorii sunt excelenţi.

Când vine vorba de copii mei voi avea grijă eu însămi.

Dar, mulţumesc oricum.

- Noapte bună, doamnă ambasador. - Noapte bună, d-le Slade.

MAROC

Tu trebuie să te asiguri că Mary Ashley va ţine petrecerea de 4 iulie.

Am angajat un expert ca să vă fie de ajutor.

Asigură-te că copiii vor fi acolo. Va trebui să fie un adevărat festin.

De obicei, se presupune că se vor folosi focuri de artificii la 4 iulie.

Mary Ashley şi copiii ei vor fi ucişi.

Din partea a doua:

Cineva de aici, din Ambasadă încearcă să mă omoare.

îţi spun eu ce să faci, d-nă Ashley: du-te acasă! Chiar acum!

Tu crezi ]n ceea ce faci. Nu lăsa pe nimeni să te sperie.

DU-TE ACASĂ SAU MORI!

Sfârşitul părţii întâi

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.