All language subtitles for Desperate Housewives Season 5 Episode 14 - Mama Spent Money When She Had None-rum

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Anterior în Neveste Disperate...

Porter Scavo, eşti arestat.

Ce?

Porter nu a avut legătură cu incendiul.

Se pare că există un martor care susţine contrariul.

Un martor? Ce tot vorbiţi acolo?

Porter a fost acuzat dar nu şi condamnat.

Povestea de dragoste a lui Katherine...

Am primit florile.

a devenit serioasă.

Mami trebuie să slăbească puţin.

O ajutaţi pe mami să fie din nou frumoasă?

Nu.

Uite cartea mea de bucate.

Iar succesul lui Bree a avut un preţ.

Uneori eşti puţin cam dură.

- E de aşteptat. - Nu cred că sunt aşa.

Ştiu asta.

Oameni nu discută despre bani

în suburbii...

În mare parte pentru că nu simt nevoia.

Cei care au bani

o arată cumpărând haine nou-nouţe...

aparaturi costisitoare...

Alea sunt bune.

şi peluzele puricate şi îngrijite.

Cei care nu îi au

o arată prin grătarul vechi care trebuie schimbat...

pereţi care trebuie vopsiţi...

şi maşini clasice...

care trebuie vândute.

- Poftim, Walter. E numai a ta. - E aşa de mişto!

Unde e Tom?

Vreau să-i mulţumesc pentru cea mai frumoasă zi din viaţa mea.

E în casă.

Dar între vecini fie vorba, îţi doreşte s-o stăpâneşti sănătos.

Unde pleacă tipul ăla cu maşina lui Tom?

Tipul ăla e Walter Brotski şi tocmai a cumpărat-o.

Tom iubea maşina aia. De ce ai vândut-o?

Din păcate, nu ne mai putem permite criza de personalitate a lui Tom.

Bine, uite care e chestia. Suntem...

într-un fel, faliţi.

Lynette.

După ce-am plătit avocatul lui Porter

şi întreţinerea ruinei căruia îi spunem restaurant...

Credeam că pizzeria merge bine.

Când vin vremuri grele, oameni pot trăi şi fără pizza sau maşini sport.

- Îmi pare rău. Nu mi-am dat seama. - Nu-i nimic.

Nu mai spune nimănui. E puţin jenant.

Nu ar trebui să te simţi jenată.

Economia e la pământ. Suntem cu toţii în aceaşi barcă.

Bună, doamnelor. Ce părere aveţi?

Ţi-ai cumpărat o maşină nouă?

Cartea mea e pe lista cu cele mai vândute conform ziarului "Times".

Acum vor să mai public trei cărţi, aşa că am zis să-mi fac puţin de cap.

Şi uite că mi-a zburat pe parbriz când am oprit la stop!

Viaţa e frumoasă.

Da, oamenii nu vorbesc despre bani în suburbii

pentru că atunci când o fac,

alţi oameni se enervează.

Când cineva de pe Wisteria Lane îşi cumpără o maşină,

un ritual simplu este pus în aplicare.

Deci, ce părere aveţi despre noua mea maşină?

- E superbă! - Sunt aşa de invidioasă.

Mi-aş dori să am şi eu una.

Dar de data asta,

una dintre prietenele proprietarei a refuzat să ia parte la ritual.

Ce e şi mai surprinzător,

proprietara în cauză se pare că nu a observat.

Priviţi, are chiar şi un frigider.

Agentul de la Lexus a spus că e destul spaţiu

pentru o mică sticlă de şampanie şi două pahare.

Şi cel mai tare, e o maşină hibrid, abia o auzi.

Staţi să vă arăt.

De fapt, trebuie să merg la servici.

Felicitări, Bree. E o frumuseţe.

Mi s-a părut mie sau a fost cam nepoliticoasă?

Nu i-o lua în nume de rău.

Cred că are altele pe cap.

Vai, dragă. S-a întâmplat ceva?

Ei bine...

se pare că ea şi Tom au probleme financiare.

Tocmai ce-au vândut maşina lui Tom.

Apropo de asta, am văzut-o la centru de reciclare.

Oferea conserve goale în schimbul banilor.

Asta e la un pas distanţă de a-ţi vinde ovarele pe internet.

Iar eu i-am fluturat noua şi superba mea maşină prin faţă.

Mă simt oribil.

Ba nu. De unde puteai să ştii?

Slavă Domnului că nu i-am spus că se şi parchează singură.

Dar ne vei arăta nouă, nu?

E destul de uimitor!

Traducerea: Xander Corectura: Felixuca Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro

Mă bucur să vă văd din nou, dnă Mayer.

Vă mulţumesc că aţi acceptat să ne primiţi, dle Hobson.

Conducând o şcoală precum Oakridge

probabil că nu aveţi prea mult...

timp liber.

Am auzit nişte zvonuri

cum că s-ar fi eliberat un loc?

Presupun că vă referiţi la exmatricularea băiatului din familia Henderson?

Da. Şi-a muşcat profesorul, nu?

Au mai avut problema asta şi cu Toby, băiatul mai mare.

Sunt o familie de muşcători.

Întreaga situaţie a fost regretabilă.

Dar...

nu putem tolera un astfel de comportament.

Nu trebuie să vă faceţi griji în privinţa lui M.J.

E foarte bine-crescut.

Ştiu cât de mult vreţi să vă înscrieţi fiul la Oakridge.

Ne-aţi sunat în fiecare săptămână de cinci luni încoace.

Am fost prea insistentă. Vă rog, nu vă răzbunaţi pe M.J.

E un copil aşa de deştept. Spune ceva în spaniolă.

Mă plictisesc.

Plictiseşte-te în spaniolă.

Dnă Mayer, staţi liniştită.

Ne-ar face plăcere să-l primim pe M.J.

Serios?

Da.

De fapt, el a fost primul pe listele noastre de aşteptare.

Minunat!

Poftim orarul.

Aici sunt nişte formulare pe care trebuie să le completaţi.

Iar aici este taxa anuală.

După cum vedeţi, a mai crescut puţin.

Da. A crescut ceva.

Dar începem din al doilea semestru al anului şcolar,

deci plătim numai jumătate, nu?

Da. Am recalculat-o deja. Asta e jumătatea de taxă.

Minunat.

M-am gândit la o cale

de a ne sărbători aniversarea, săptămâna viitoare.

Ce zici dacă luăm cina la Palm?

La Palm?

Adică la Palm, acolo unde nici nu scrie preţurile în meniu?

Dragă, încă mai avem de plătit dobânzile cărţilor de credit.

Ba nu. Am încheiat o afacere. Am primit bonusul.

Dumnezeule!

E minunat!

De ce nu mi-ai spus asta

azi dimineaţă când mă implorai să facem sex?

Ai fi încheiat şi afacerea aia.

Suntem din nou bogaţi! Aleluia!

Încă nu ne permitem să aprindem trabucuri cu bancnote de 5 dolari,

dar mergem în direcţia potrivită.

Dragă, vom fi ca la început...

Carlos şi Gaby de dinainte.

Ştii ce?

Voi purta aceeaşi rochie pe care am avut-o în seara în care m-ai cerut.

Încă mai încapi în ea?

Suntem bogaţi din nou! Aleluia!

Nu ai observat că fac exerciţii pe rupte?

Aproape că am ajuns la greutatea pe care o aveam când ne-am căsătorit!

Voiam să spun că...

nu trebuie să porţi o rochie veche.

Îţi voi cumpăra una nouă.

Nu, nu. Aşa va fi mai romantic.

Sunt foarte aproape de a fi cea dinainte!

Voi suna la restaurant.

Vor scrie asta pe tort.

Îmi pare rău. Ştiu cât de mult ai iubit maşina aia.

Asta e tot ce mi-a mai rămas.

Am numit-o "Vulpoaica". Vreţi să ştiţi de ce?

Nu.

Tom.

Tocmai am auzit. Ţi-ai vândut maşina?

Da.

Aveam nevoie de bani. Restaurantul e pe ducă.

Se pare că oamenii nu mai vor să cumpere pizza

de la părinţii suspectului de incendiere.

Da, dar nu Porter a făcut-o.

Poate că oamenii încă mai cred că e vinovat,

sau poate e de vină economia ţării.

Sau poate sunt ambele. Nu ştiu.

Tot ce ştiu e că am ajuns să conduc o maşină de familie

în timp ce altcineva se plimbă cu Vulpoaica mea.

Amice. Îmi pare aşa de rău.

Mi-aş dori să pot face ceva.

Ar trebui să mergem.

Dar dacă te putem ajuta în orice fel, spune-ne.

- Bine? - Mersi.

Bine, ce s-a întâmplat acolo?

Nimic.

Da. De parcă am timp să te cred.

De ce nu poţi să înţelegi că ai de a face cu mine?

Bob? Bob? Bob? Bob... Pot să continui aşa toată ziua.

- Bob? B... - Bine.

În ziua în care cazul lui Porter a fost respins,

mă uitam peste materialele anchetei pe care mi le-a trimis procurorul.

Bine? Şi?

Martorul care l-a plasat pe Porter în debaraua clubului,

singurul care l-a putut lega de incendiu...

Prietenul îngrijorat a lui Tom... Dave Williams.

- Poftim? - Da.

Porter nici măcar nu era în clădire.

Ce dracu face Dave?

Nu ştiu, dar trebuie să le spunem lui Tom şi lui Lynette.

Nu, va ieşi nasol.

Nu mă deranjează.

Lee, acuzaţiile au fost retrase.

Nu mai e treaba noastră.

În plus, e ceva cu Dave ăsta

ce mă sperie.

Nu înţeleg!

Am doar câteva kilograme în plus faţă de când eram model.

- Vreţi să-i mai dau drumul? - Asta ar însemna să trişez.

Voi încerca să fac pipi din nou.

E normal. Aţi avut doi copii.

Greutatea se redistribuie. Împăcaţi-vă cu ideea. Eu am făcut-o.

Jean, nu te-ai împăcat cu ideea.

Tu ai îmbrăţişat-o.

Da, am spus-o. Acum repară-mi tivul.

Şi de data asta încearcă să nu laşi marginile franjurate.

Edie! Stai puţin!

Să nu uiţi, clema e stricată.

O voi înlocui.

S-ar putea să nu arate exact la fel.

Dar părul dvs. o va acoperi.

Jean, Carlos mă va duce la Palm, nu la vreun fast-food.

Fă-o să arate perfect.

Văd că Jean s-a întors.

Da. Vin vremuri bune.

Nu şi pentru ea.

Dna McCluskey a spus ceva cum că ai slăbit 2,5 kg într-o zi.

Cum ai reuşit?

M-am îmbătat cu burbon şi am vomitat pe toată peluza ei.

Nu, nu povestea asta. Ceva despre un program militar.

Da. Tocmai am început.

Foarte milităresc. Foarte intens.

Minunat. Încerc să intru într-o rochie mai veche.

- Am nevoie de ceva intens. - Las-o baltă.

Nu poţi veni fără o recomandare, iar eu n-am de gând s-o fac.

De ce?

Pentru că m-ai face de râs. Aici e vorba de exerciţii serioase.

Nu despre poziţia Lotus urmată de un mocha latte.

Ţi-e teamă că voi arăta mai bine ca tine!

La ora 06:00, în parc. Pregăteşte-te să mori.

Iisuse. Asta e taxa?

Îi vom cheltui contul pentru studii încă din clasa I.

Ştiu, ştiu. Va trebui să renunţăm la câteva chestii extravagante.

Da, cum ar fi mâncarea şi întreţinerea.

Doar ştii ce probleme sunt la şcoala lui actuală.

Iar acum că le-au redus bugetul...

Vreau să spun că instituţia asta e fabuloasă.

Da, nu spun că nu e aşa. Aş face crimă de om ca să-l trimit acolo.

- Dar nu mă voi descurca. - Ei bine, trebuie să facem ceva.

Redactorul meu tocmai a demisionat iar cărţile nu se vând chiar în draci.

- N-ai putea să lucrezi suplimentar? - Ba da, o voi face...

imediat ce se va inventa ziua de 30 de ore.

Muncesc pe rupte.

Dar treaba aia importantă pe care ai făcut-o acum trei luni?

Ce-ai făcut cu banii?

Susan, nu mai suntem căsătoriţi.

Iar ce fac cu banii mei nu te mai priveşte pe tine.

Da, ei bine, dacă mai eram căsătoriţi...

probabil ai fi aşteptat până terminam ce aveam de spus.

Ce e asta?

Un cec.

Am înţeles că tu şi Tom treceţi prin nişte vremuri grele.

Nu.

Mulţumesc, dar nu pot accepta asta.

Oricum, aş vrea să ştiu cât nu pot accepta.

20,000$?!

Câte cărţi de bucate vinzi, femeie?

Tocmai am publicat o a doua ediţie, iar acum se discută despre o a treia ediţie.

Deci, serios vorbind, nu voi simţi lipsa acestor bani.

Trebuie să fie mişto.

Dar... nu pot accepta.

De ce nu?

Unde e bucuria succesului dacă nu îl poţi împărţi cu persoanele dragi?

Pentru că persoanele dragi s-ar putea să nu-ţi restituie banii,

apoi ai înceta să-i iubeşti.

Atunci nu e un împrumut, e un cadou.

Nu se apropie ziua ta de naştere?

Şi a ta se apropie.

Şi mă voi simţi foarte prost

când vei primi doar nişte săruri de baie cu levănţică.

Fii serioasă, Lynette.

Nu poţi să spui că banii ăştia nu-ţi vor rezolva problemele.

Ar face-o.

Dar nu pot. Nu aş vrea să ne afecteze prietenia.

Bine.

Dar ce ar fi dacă...

ai deţine o parte dintr-un restaurant italian?

Poftim?

Nu ar fi un împrumut sau un cadou.

Ar fi o... investiţie,

care ar putea acoperi să zicem... 15% din Scavo.

Ei bine, pare o ofertă tentantă.

Dacă afacerea prosperă, vei primi o parte din profit.

Iar dacă dăm faliment, lichidăm totul iar primii 20,000$ sunt ai tăi.

Şi fii sigură că familia mea se va muta la tine.

Deci... ne-am înţeles?

Sigur că da...

partenere.

Unii oameni cred că e ciudat că am un contract pentru aceste exerciţii.

Dar vreau ca oamenii să înţeleagă implicarea pe care le-o cer,

am văzut în trecut...

Poftim.

- L-am semnat. - Nici măcar nu l-aţi citit.

Nici nu e nevoie. Sunt dispusă să fac orice.

Însă tocmai mi-am făcut manichiura, deci nimic care să-mi distrugă unghiile.

Dnă Solis...

lăsaţi-mă să vă spun ce am învăţat în armata israeliană.

Un grup care nu se implică e un grup ce va ceda.

Femeile care vin la cursul meu se implică total.

Încep să cred că dvs. nu sunteţi destul de dură.

Nu sunt destul de dură?

Lasă-mă să-ţi spun ceva, domnul soldat irakian.

- Israelian. - Tot aia.

Înainte am fost manechin,

şi habar n-ai ce-i războiul până nu stai într-o cabină de schimb

cu o grămadă de slăbănoage care se bat pentru ultima felie de prăjitură cu orez.

- Sunt destul de dură. - Nu sunt aşa de sigur.

Cunosc câteva dintre femeile care vin la cursurile tale.

Singurul exerciţiu pe care îl fac e să-şi mai taie o felie de tort.

Asta înseamnă o tură!

- Poftim? - În contract.

Sunt câteva cuvinte pe care nu le tolerez...

"tort", "obosită", "nu pot", "gogoaşă".

Dacă le aud, mai faci o tură.

E un curs de slăbit. De ce ar spune cineva "gogoaşă"?

Încă o tură!

Ştii, poate că ar trebui să mai arunc o privire pe el.

Haideţi, doamnelor!

Când eram în Forţele Speciale,

făceam abdomene pe o căldură de 46 de grade.

Încă mai am nisip în fund.

Voi sunteţi nişte momâi! Haide! Haide!

Gaby, termină.

Ne vei băga pe toţi în belele.

E greu.

Normal că e. De asta îi spune program militar.

Rezistă, Gaby. Toate am trecut prin asta.

Tacă-ţi fleanca, Mona. Vomit aer.

Vine. Pune-te înapoi.

V-am auzit vorbind?

Îmi cer scuze, domnule! I-a fost puţin rău.

Mă doare fix în cot de problemele tale.

N-ai decât să vomiţi în timpul tău liber.

Bine. Trebuie să vorbim.

Gaby, nu.

Ce dracu faci? Mişcă-ţi fundul înapoi!

- Da, da, da. Pauză. - Pauză?

Apreciez toată şarada asta militară,

dar sunt nou venită şi sincer, e cam exagerat.

E cam exagerat?

Da. Când primim pauză?

Vrei o pauză?

Poate vrei şi o cafea, ceva fursecuri?

Sună bine.

Ai aşa ceva?

Nu, nu am! Acum întoarce-te la exerciţii sau te întorc eu!

Am cerut pauză!

Nu e nicio pauză! Ai semnat un contract! Acum treci înapoi!

- Nu vorbi aşa cu mine. Doar te plătesc. - Haide! Haide!

Haide! Haide! Haide! Haide! Haide!

Cine a adus-o aici?

Eu!

Îmi cer scuze, domnule!

Din cauza lui Edie,

cele două ture au devenit patru!

- Dumnezeule, sunt superbe! - Bună. Ce se petrece?

Susan, trebuie să te uiţi la astea.

Nu fă din ţânţar armăsar.

Sunt superbe, Susan, uită-te şi tu la ele.

- La ce să mă uit mai exact? - La perle.

La alea! Sunt fantastice.

Mulţumesc.

Am de pregătit masa pentru un mare eveniment.

La revedere.

E aşa de norocoasă. Mike e un tip ca lumea.

Poftim? Mike le-a cumpărat. Mike i-a cumpărat perle?

Ãsta trebuie păstrat.

Stai, tu nu l-ai păstrat, nu?

Bună.

Bună, Lynette, mi-aş dori să am timp să vorbim

dar trebuie să merg la o conferinţă.

S-ar putea să-mi creez propria linie de producţie. Îţi dai seama?

- Va dura doar o clipă. - Bine.

Eu şi cu Tom îţi suntem aşa de recunoscători

încât vrem să facem ceva pentru tine.

Sună plăcut.

Vrem să închidem pizzeria în seara asta şi să dăm o petrecere în onoarea ta.

Doar familia şi prietenii.

Vom sărbători succesul tău şi ne vom distra toată noaptea, ca pe vremuri.

Ce zici?

Sună plăcut. Putem să mergem şi să vorbim în acelaşi timp?

Da, da.

Ştii ce ar fi şi mai bine?

Editorul meu mă roagă să fac o lansare locală a cărţii mele.

Aş putea să o fac la restaurantul şi să-l umplem de clienţi.

Vrei să ţii asta puţin?

Am avut de multe ori restaurantul plin, dar e petrecerea ta. Faci cum vrei tu.

Poţi să o agăţi de mânerul din spate.

Ce vreau e să îţi ofer ţie această oportunitate.

Putem transforma o seară plictisitoare de joi într-un eveniment major.

- Nu ştiu ce să spun. - Nu-mi mulţumi mie. A fost ideea ta.

Da.

Mă bucur că m-am gândit la ea.

Susan Mayer a ştiut că nu-i va putea oferi fiului ei tot ce şi-ar dori...

Totuşi, când a văzut taxa fiului ei în jurul gâtului lui Katherine Mayfair,

a simţit că fiului ei i-a fost furat ceva.

Şi nu a durat mult să decidă...

cum o va recupera.

Susan, bună.

Eşti acasă?

Da. Tocmai mă pregăteam să intru la duş. Ce e?

Simt că înnebunesc fiindcă am impresia că am lăsat uşa din faţă descuiată.

Poţi să mergi să verifici?

Rămân la telefon.

Nu-i nimic. Te înţeleg.

Atunci când nu încui, am impresia că în ziua aia cineva va da o spargere la mine.

Exact.

Şi cu toate că eram la jumătatea drumului către aeroport,

m-am întors acasă şi chiar lăsasem aparatul de tasat gunoiul aprins.

Aşa că de atunci verific întotdeauna.

Şi eu sunt la fel. Poţi să stai liniştită. Uşa din faţă e încuiată.

Ştii ce? Totuşi îmi fac griji pentru uşa din spate.

Crezi că ai putea s-o verifici şi pe aia?

Deja am făcut-o. E încuiată.

Mă duc să fac acel duş. Ne vedem mai târziu, dragă.

Mike, tu eşti?

Ai venit exact la timp.

Susan?

Susan Mayer! Pentru numele lui Dumnezeu, dă-mi înapoi perlele!

Perlele sau prosopul... tu alegi.

Nu ai face asta.

Am fost văzută goală pe strada asta.

Ar fi mişto să faci povestea asta uitată.

ţi-ai pierdut minţile?

Mike a spus că nu-şi poate permite să plătească şcoala particulară a lui M.J.

Acum ştiu şi de ce.

Vrea să-şi vadă prietena purtând perlele sale atunci când îl desfată.

Ce? Nu a vrut să plătească şcoala lui M.J.?

Nu. Aşa că am vrut să iau astea şi să le vând ca să o pot plăti eu,

iar acum că o spun cu voce tare, sună cam stupid.

Nu-mi vine să cred că Mike ar face asta.

Ei bine, a făcut-o.

Bună, dnă Mayfair. Mă bucur să vă văd.

Poate că ar trebui să discutăm despre asta mai târziu.

Nu poate să fie de bine.

Deci asta e o primire de genul "Bine ai venit acasă, ţi-am dus dorul" sau...

Bineînţeles.

Cum era cu "sunt falit şi nu pot plăti şcoala lui M.J."?

Nu mă înţelege greşit, Mike. A fost un cadou minunat.

Dar nu poţi să cheltui banii fiului tău pe bijuteriile prietenei tale.

Cât au costat astea? 4.000, 5.000$?

129$.

- Poftim? - Sunt false, eşti mulţumită?

Ştiam cât de mult îţi doreşti perle

şi nu puteam să mi le permit pe cele veritabile.

Iar vânzătorul a spus că nu-ţi vei da seama niciodată, şi aşa a fost.

Ei bine...

dacă le vei pierde nu trebuie să te simţi vinovată.

Am vrut doar să-ţi iau un cadou frumos, şi nu ştiu...

cred că m-am simţit prost când am văzut că nu-mi permit.

Mike, niciodată să nu ai impresia

că trebuie să cheltui bani ca să mă impresionezi.

Bine? Crede-mă.

Deja m-ai impresionat foarte tare.

Bine, bine. Am înţeles. Puteţi pleca.

Mă duc să gătesc cina.

Cum îndrăzneşti.

Nu ştiam că sunt false.

Nu asta, cum îndrăzneşti să crezi că aş cumpăra bijuterii

în loc să plătesc pentru educaţia fiului meu?

Poate că am tras nişte concluzii în pripă,

dar şcoala asta e importantă pentru M.J.

Mă simt foarte prost că suntem strâmtoraţi.

Susan, muncesc de la ora 6:00 dimineaţa,

iar după ce voi mânca cina în cinci minute,

mă voi întoarce la lucru până la miezul nopţii.

Muncesc pe rupte pentru a-i oferi fiului meu tot ce-i mai bun,

iar dacă noi suntem cam strâmtoraţi, nu e din cauza mea.

Ce-i?

Unde eşti? Ai întârziat la antrenament.

Da, am renunţat la asta.

Nu ai cum să renunţi. Scrie în contract.

Da, n-ai decât să discuţi cu avocatul meu. ţi-l dau acum.

Nu plecăm!

Haideţi, doamnelor! Haide! Continuaţi!

Ce dracu faci aici?

Când nu vii la exerciţii, exerciţiile vin la tine. Treci în rând!

Ţi-ai ieşit din minţi? Am doi copii mici care dorm.

Ştiu. Ţi-am văzut celulita. Treci în rând!

Fă-o, Gaby. Nu ai cum să renunţi.

Nu mai face pe sfânta, Mona.

Te-am văzut intrând în gogoşerie, ieri.

Gogoaşă... încă o tură!

Serios? Fii atent la ce urmează.

Mă voi întoarce în pat, pentru că sunt obosită.

Şi când mă voi trezi, poate că voi mânca nişte tort, iar tu nu poţi să mă opreşti.

Gaby! Unde dracului mergi?

Dacă nu te întorci, se va răzbuna pe noi.

Din fericire, unele dintre ele chiar au nevoie.

Eu m-am înscris doar pentru câteva kilograme,

dar afară sunt nişte cazuri grave.

Eşti o mironosiţă, egoistă şi răsfăţată.

Pentru numele lui Dumnezeu, Edie, e un afurisit de curs pentru slăbit.

Am încercat. E nasol. Nu mai vreau să-l urmez. Înţelege odată.

Cursul ala stupid de slăbit e plin de femei care se chinuie să vină

de trei ori pe săptămână în timp ce-şi cresc copiii şi merg şi la servici.

Ei bine, sunt nebune.

El ţipă iar ele sar.

El le spune să alerge până aici, iar ele o fac.

Nu el ne-a obligat să venim aici. Noi am fost de acord.

De ce dracului?

Pentru că ne-ai spus că e important pentru tine să intri în rochia aia.

Aşa că am venit aici să te susţinem.

Ai vrut-o pe vechea Gaby înapoi? Felicitări. Acum o ai...

O scorpie îngâmfată şi insuportabilă.

Mie îmi plăcea mai mult săraca şi plinuţa Gaby.

Măcar ea ştia ce-i modestia.

Bine, e timpul să vă întindeţi. Nu şi tu!

Ai întârziat 25 de minute. Mai fă 50.

Dumnezeule. Tu eşti asta!

Ipotetic vorbind, eu sunt ea, dar ai dreptate.

Curcanul tetrazzini mi-a salvat căsnicia.

Vrei s-o semnezi pentru mine?

Desigur.

Abia aştept să-ţi gust mâncarea în seara asta.

Mâncarea mea? Ce vrei să spui?

Scrie aici că bucătarii de la restaurant vor prepara mâncarea după reţetele tale.

Da?

Abia aştept să gust Four Cheese Pizza.

S-ar putea să fii nevoită. Scuză-mă.

Lynette.

Am înţeles că tu şi bucătarii tăi veţi prepara pizza după reţeta mea.

Da. Tocmai adăugam parmezanul.

- Dar ăsta e parmezan din comerţ. - Şi?

Păi e ca şi praful pe care îl curăţă de pe podea

înainte să facă brânză adevărată.

Nu. E în ordine. Îl folosim tot timpul.

Poate că o faceţi, dar în reţetă scrie clar "proaspăt gratinat".

Bree, nimeni nu va simţi diferenţa.

Parmezanul e a patra brânză într-o pizza cu patru feluri de brânză.

E cea mai neînsemnată din categoria asta de brânzeturi.

Dl Scavo a spus că rezervorul de grăsime s-a umplut din nou.

La naiba. Revin imediat.

Fă ce ai de făcut.

Îmi pare rău. Nu am făcut cunoştinţă. Eu sunt Bree Hodge, acţionară aici.

- Eu sunt Cindy. - Vorbim mai târziu.

Întinde nişte aluat şi arată-mi unde e busuiocul.

În seara vom servi Three Cheese Pizza.

Şi ce facem cu pizza care e deja făcută?

Tom, habar n-ai cât mă bucur pentru tine.

Restaurantul e plin! Plin ochi!

Da. Ştii ce? Bree chiar ne-a fost de ajutor.

Stai, stai, stai, stai. Şi chiar dacă nu o făcea, o scoteai tu la capăt cumva.

Am încredere oarbă în tine.

Iar tu ai băut trei pahare de whisky şi suc.

Amice, banii ăştia merg direct la tine în buzunar.

Eu doar te susţin.

Trebuie să merg să verific rezervorul de grăsime.

Da, trebuie să mă întorc la Edie. Vrea să fiu acasă la 22:00.

Amice, felicitări. Sunt mândru de tine.

- Ne mai vedem. - Normal.

- Tom? - Da?

Nimic. Nu contează. Eşti ocupat. Stai. Eu...

Voiam să ştii...

că tipul ăla nu-ţi este prieten.

Cine? Dave?

- Putem vorbi undeva? - Da.

Nenoro...

Dacă această carte asta nu o va opri pe soacra ta din a-ţi critica mâncarea,

îţi voi da banii înapoi.

- Poţi să vii puţin? - Acum? Mă aşteaptă oamenii.

Vei fi o celebritate şi peste cinci minute. Vino.

Scuzaţi-mă.

Vrei să-mi explici asta?

Dragă. Nu am vrut să te rănesc, dar după cum ştii,

nu m-am simţit bine să-mi foloseşti reţetele folosind ingrediente inferioare.

Folosim acel parmezan tot timpul.

Nu poţi să schimbi asta fără să mă întrebi.

Tu m-ai făcut parteneră.

Am voie să schimb 15% din restaurant, iar eu am ales parmezanul.

Şi nu ştiu dacă ai auzit, dar oamenii sunt înnebuniţi după pizza mea.

Probabil că ar fi adorat-o şi pe a mea,

dar nu avem de unde să ştim fiindcă partenera mea a aruncat-o la gunoi.

Câtă risipă.

Bine. Te voi despăgubi, dacă asta te mulţumeşte.

Sigur. E vorba numai de bani, nu?

Ce vrei să spui?

Ştim cu toţii cât de bine o duci, Bree. Ai arătat-o din plin.

Dar nu ar trebui să te lauzi la toată lumea pentru că ai avut ceva noroc.

Ceva noroc?

Am muncit pe brânci să ajung unde sunt.

Şi am muncit pe brânci. Dar eu nu am fost aşa norocoasă ca tine.

Eu tot timpul am crezut că norocul ni-l facem singuri.

Vrei să spui că eu mi-am creat singură eşecul.

Nu în totalitate, dar hai să recunoaştem. Uneori o mai iei pe scurtătură.

Unul dintre lucrurile pe care l-ai putea învăţa de la mine

e atenţia pentru detalii.

Că tot veni vorba de noroc.

Când m-am oferit să dau această petrecere în semn de mulţumire,

nu mi-am imaginat că se va transforma într-o oportunitate de a învăţa ceva

de la măreaţa Bree Hodge.

Nu eu sunt cea care a avut nevoie de 20.000$ să-şi menţină afacerea.

Nu, tu eşti cea care nu mă va lăsa să uit asta.

- Unde mergi? - Acasă.

Să-mi spui cum s-a terminat petrecerea dată în cinstea ta.

Lynette, nu înţeleg de ce eşti aşa de supărată.

Ştiu că nu înţelegi, dar acum cinci ani ai fi înţeles.

Maşina mea!

Dacă-ţi spun că a fost un accident, mă crezi?

Am făcut tot ce-am putut în privinţa clemei, dnă Solis.

Nu cred că veţi vedea diferenţa.

Bine, să fii sinceră. Uite că ies.

Deci, ce părere ai?

Arătaţi uimitor. Strălucitoare.

Serios?

Serios. Aţi revenit, dnă Solis, exact cum aţi fost şi înainte.

Cred că m-am schimbat puţin.

Nu, din câte văd eu.

Dacă nu mai e nimic de făcut, am plecat.

- Jean, stai. - Ce e? E vreo problemă.

Nu, nu. E perfectă.

Voiam doar să-ţi spun cât de mult m-ai ajutat de-a lungul anilor

şi îţi sunt foarte recunoscătoare.

Mulţumesc.

Amice. Cum s-a terminat pet...

- Ştiu ce ai făcut. - Ce?

Nu mai face pe prostul!

Ştiu că le-ai spus poliţiştilor că Porter a declanşat incendiul.

Nu am spus că el l-a declanşat. Am spus doar că l-am văzut în spate.

Nu avea cum! Nu era acolo!

Tom, poliţişti mă încolţiseră.

Nu voiau să-mi dea drumul.

A trebuit să le spun ce cred că am văzut.

Porter putea să ajungă la închisoare.

Aproape că mi-ai distrus familia, afacerea.

Mă voi revanşa. Îţi jur.

Nu am vrut să vă rănesc pe tine şi pe Lynette.

Lynette nu ştie nimic despre asta. Nu i-am spus.

Dacă aş fi făcut-o, tu ai fi fost mort.

Îmi pare rău.

Nu trebuia să le spun nimic poliţiştilor.

Era întuneric. Eram beat. Trebuie să mă crezi.

Opreşte-te. Opreşte-te o dată.

- Ai terminat? - Da.

E o nebunie.

Adică, trebuie să fie o cale de a rezolva asta.

Suntem prieteni.

Aşa credeam şi eu.

Dar nu mai ştiu cine eşti.

Tom.

Tom.

Pot să te întreb ceva?

Da. Întreabă-mă.

M-am gândit mult la prima ta nevastă.

- Edie. - Ştiu.

Doar o întrebare, după care mă opresc.

Nu-mi place să vorbesc despre ea.

Au trecut săptămâni de când am aflat de ea şi nu am pomenit-o nici măcar o dată.

Haide. Să zicem că asta e recompensa.

Bine. O întrebare şi gata.

Să fii căsătorit cu ea...

Sau să fii căsătorit cu mine...

Care e cea mai mare diferenţă?

Sincer?

Mariajul nostru e mult mai real.

Serios? În ce sens?

Cu ea parcă era totul un... basm.

Credeam că va dura pentru totdeauna. Nu a fost aşa.

Ce trăim noi doi e mult mai real deoarece ştiu că nu va dura o veşnicie.

Când te ţin în braţe, când te sărut,

încerc să-mi amintesc cât de mult apreciez clipa,

pentru că s-ar putea să nu mai prind ziua de mâine.

Dragostea...

e doar temporară.

Modul prin care se termină basmul e... moartea.

Primul meu instinct a fost să te întreb dacă era mai frumoasă ca mine.

Când voi învăţa să-mi urmez instinctul?

Îmi pare rău. Nu vă puteţi permite taxa?

Nu.

Dar am citit în broşura dvs. că angajaţii şcolii primesc 50% reducere,

aşa că pentru departamentul de artă,

aţi putea angaja un ilustrator premiat de cărţi de copii

care se descurcă minunat cu copiii şi face o faţă pe care nu o puteţi refuza?

Din nefericire, departamentul de artă nu are nevoie de personal.

Nu puteţi spune nu.

Dnă Mayer, apreciez entuziasmul şi figura adoptată,

dar mă tem că nu pot face nimic.

Vă doresc toate cele bune.

Da.

Aşa e.

Nu, greşit.

Dnă Mayer, vă rog, sunt foarte ocupat.

Ştiu că am spus că M.J. e un elev model, dar adevărul e că

e unul din copii care are nevoie de mai multă atenţie.

Clasa din care face parte la şcoala actuală e prea mare,

şi am impresia că se pierde în decor.

Şi dacă acum se pierde...

Soţul meu face tot ce poate şi vreau să ştiu că şi eu fac la fel.

Voi lucra la cantină. Voi fi femeie de serviciu.

Orice.

Dar nu-i voi ruina viitorul fiului meu.

Unul dintre profesorii de artă are nevoie de un asistent,

dar dvs. sunteţi superioară acestui post.

Accept.

Felicitări pentru noua slujbă.

Felicitări că aţi reuşit să mă scoateţi din birou.

Ce e ăsta?

Un cec care acoperă paguba făcută maşinii tale.

Nu-mi permit să las asta în grija firmei de asigurări.

Lynette, nu fi naivă. E doar bara din faţă. Nu trebuie să faci asta.

Ba da, trebuie.

Iar din clipa în care ne vom reveni, îţi voi înapoia investiţia...

Până la ultimul cent, cu dobândă cu tot.

Lynette, opreşte-te. Stai. Te rog. Nu face asta.

Nu vreau ca banii să stea în calea prieteniei noastre.

Da...

Cred că e cam târziu să spui asta.

În suburbii poţi să faci multe lucruri cu banii.

Poţi să plăteşti pentru o noapte în oraş.

Poţi să plăteşti pentru o şcoală particulară.

Poţi cumpăra un semn de afecţiune.

Dar singurul lucru pe care nu trebuie să-l faci cu banii

este să-i transformi într-o armă,

pentru că cineva... se va răni întotdeauna.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.