All language subtitles for Official Competition (2021)

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

LA ANIVERSAREA Nr.80, DON HUMBERTO...

LA MULȚI ANI!

N-am putut dormi noaptea trecută.

Mă tot gândeam...

Bine...

Cum mă văd oamenii?

Cum mă văd ei?

Ca un om care a pornit de la nimic,

iar astăzi este un lider al industriei farmaceutice

și dă o pâine la aproape 10.000 de familii.

Ce-mi pasă de asta?

Îți voi spune cum mă văd ei.

Ca pe milionar,

nerușinat de bogat,

dar lipsit de prestigiu.

Ei bine, prin fundația ta ai ajutat la dezvoltarea unor proiecte...

Toată lumea știe la ce sunt bune fundațiile.

Clădirea asta este practic nefolosită.

Am împlinit 80 de ani.

Vreau să fiu ținut minte altfel.

Nu știu...

să fac ceva care să dureze.

De exemplu, un pod...

proiectat de un arhitect celebru.

Un pod, să-mi poarte numele.

Să-l finanțez, apoi să-l donez statului.

Podul Humberto Suárez.

Sau dacă nu, un film.

Un film?

Vrei să regizezi un film?

Nu, idiotule, cum aș putea regiza un film?

Să finanțez un film.

Să fiu producătorul.

Dar oamenii să știe că sunt în spatele lui.

Dar nu orice film.

Un film măreț,

cu un regizor celebru, actori faimoși,

cu cei mai buni.

Un film.

Da, este cea mai bună opțiune.

Un film.

Scuze, vă cer iertare.

Despre ce ar fi vorba?

De unde să știu?

Lola Cuevas, regizor.

Azi ea are cel mai mare prestigiu.

A umflat toate premiile.

Foarte apreciată de critici.

Nu acordă interviuri niciodată.

E cam ciudată.

Filmul ei: Ploaia inversată, din 1996.

Prima ei realizare, aclamată în întreaga lume.

Vidul, 2001. Foarte bizar, nu la fel de celebrat ca precedentul.

Ceață, 2015. Considerată capodopera ei.

Ea așteaptă de câteva minute.

Amintește-mi puțin despre subiect.

Totul e bine, avem drepturile cărții.

- A fost o negociere dură, dar... - Sigur, am aflat ce am de plătit.

Mi-ai cerut să-i dau prioritate.

Una este prioritizarea, alta e să ne lăsăm regulați.

Dar oricum, acum avem drepurile.

- Lola...? - Cuevas.

Iván Torres și Félix Rivero. Sunt actorii perfecți pentru asta.

Sunt abordați acum, și totul poate începe,

în ciuda multor dificultăți, așa cum era de așteptat.

Ei aparțin unor lumi diferite.

Ivan este un actor maestru, foarte prestigios,

iar Félix este...

o vedetă mondială.

Mă provoacă această tensiune, Cred că ne va ajuta foarte mult.

Și nu au lucrat niciodată împreună.

Ei nu știu...

vreau ce este mai bun.

Sunt cei mai buni?

Mai buni, mai răi...

nu aș folosi acești termeni pentru a defini un artist,

dar am înțeles întrebarea ta

si răspunsul este da, sunt absolut cei mai buni pentru asta.

Excelent.

- Chiar nu vrei nimic? - Nu, să continuăm.

Ei bine, să obții cartea, nu a fost ușor.

Dar asta este.

O avem, acum este a mea.

Știi că voi face o versiune foarte relaxată a romanului, nu?

A fost primul lucru pe care l-am spus când m-au sunat.

Dar va mai exista ceva din subiectul cărții?

M-a costat o avere.

Spune-mi,

ce ai crezut?

Este găndit să fie bun, nu-i așa?

Este un laureat al Premiului Nobel.

Mi-ar plăcea să-mi spui despre ce este vorba.

Nu am citit cartea încă.

De fapt, nu prea sunt un iubitor de lecturi.

Cum să-ți spun?

Rivalitate este...

În regulă atunci...

Este povestea a doi frați:

Manuel este anost, introvertit,

iar fratele său Pedro, fratele lui mai mare,

este foarte sigur pe sine și bogat.

1970: un oraș de provincie.

Manuel își conduce părinții pe o șosea.

E noapte și e beat.

Pierde controlul și mașina se răstoarna de multe ori.

Urăsc bețivii.

Părinții mor în accident. Manuel este teafăr.

Pedro, celălalt frate, îl denunță la poliție.

Bine face.

Apoi Manuel este condamnat la câțiva ani de închisoare.

Între timp, Pedro își continuă viața.

și are o relație cu Lucy, o curvă din bordelul orașului.

Toți devin suspicioși, Pedro trăiește în lux.

Are o turnătorie,

dar nimeni nu crede că banii vin de acolo.

Anii trec, iar Manuel iese din închisoare.

Pedro știe că fratele său este liber, dar nu se întâlnesc.

Până când într-o zi, când Manuel merge la bordel și se culcă cu Lucy.

Fratele său află, o cere de nevastă pe Lucy și îi oferă o viață de lux.

Lucy spune da.

Manuel se scufundă într-o depresie adâncă.

Apoi află că Lucy este însărcinată.

Începe să se întrebe dacă este al lui copilul.

Se naște copilul.

Deci, este sau nu este al lui?

Așteaptă, voi merge mai departe.

Într-o zi, lui Manuel i se umflă rânza și se duce acasă la Pedro.

Bate la ușă.

Pedro deschide.

Manuel o vede pe Lucy cu copilul

într-o scenă de o banalitate devastatoare.

Manuel cere, aproape imploră să vorbească cu fratele său.

Frații se plimbă pe moșie noaptea, pe întuneric.

Manuel îi cere iertare lui Pedro.

Pedro se înduplecă.

Frații se îmbrățișează și plâng ca niște copii.

Pentru că bărbații plâng.

Îmi place. Se termina cu bine.

Îmi place finalul. Frații s-au împăcat.

Stai, nu se termină aici.

Mai este până la sfârșit.

CONCURS OFICIAL.

Ai grijă de asta!

Maestre, ne întâlnim în sfârșit.

Va fi o adevărată onoare să lucrez cu tine.

Mulțumesc.

Să mergem.

Ei bine...

Prima repetiție, nu?

Mult succes, amice.

Vei avea nevoie.

Sigur.

La fel și pentru tine. Nu fi prea încrezător.

Pardesiile.

Mulțumesc.

Pe aici, drumul.

Uite, iată-o.

Lola, bună seara.

Chiar m-am grăbit să-l termin, a ieșit foarte bine.

Multă muncă, copleșitor.

A ajuns un pic cam voluminos.

Cu toate notele mele.

Nu mă pot opri.

Ce ziceți, facem un scurt exercițiu?

Bine.

Cum îți vezi personajul, Ivan?

M-am gândit mult la Pedro în toate aceste luni.

Cred că scopul lui Pedro...

a fost să-și întreacă fratele mai mic

în fața părinților lor.

Deci să spunem că Pedro a făcut totul bine,

a fost mereu statornic, în siguranță, chiar și cu femeile.

Un fan în fotbal,

un pic macho, agresiv, naționalist...

El capitalizează partea primitivă,

prin alăturarea cu alte primate în tribunele stadionului.

Se trezește devreme.

Este un om simplu, optimist.

Și cred că nu și-ar dori copii,

deși a ajuns tată în această etapă târzie.

Îmi place ideea a doi frați formând o singură entitate,

împărțită în două trupuri.

Uite.

Ei încearcă să-și ducă viața pe drumuri diferite,

dar un eveniment neașteptat îi pune în opoziţie.

Da, da.

Soarta unuia este legată inevitabil de cea a celuilalt.

De fapt, ce se întâmplă unuia,

- se întâmplă și celuilalt, nu? - Exact.

Félix, cum îți vezi personajul?

Manuel, personajul meu nu există.

Nici Pedro, personajul lui, nu există.

- Nu? - Nu.

Sunt cerneală neagră pe hârtie albă.

Nu am nevoie să cunosc trecutul său, pentru că nu are.

Voi studia textul și-l voi interpreta cu convingere și autoritate.

Va fi suficient, oamenii îl vor vedea pe Manuel.

Când mergi la doctor,

nu ai nevoie să-ți spună povestea vieții lui, îl vei crede.

Dacă are halat alb, diplomă pe perete și un stetoscop,

- pentru public este medic. - Subestimezi publicul.

Bine...

Și subestimează actorul, ne subestimează munca.

- Nu, nu cred. - Ba da.

Oricum, nu am disputat aceste lucruri timp de 30 sau 40 de ani.

Niciodată nu poți fi atât de sigur pe ceea ce percepe publicul

despre tine sau despre personaj.

Fac un exercițiu cu studenții mei.

Le spun ca, atunci când sunt singuri

să se cheme cu voce tare.

Pentru motivul de a se vedea și simți din exterior.

Știu că sună aiurea...

- Sună bine. -...dar produce îngrijorare.

Iván!

Iván!

Iván!

Iván!

La naiba...

Săracii copii, săracii copii.

Vreau să revin la ceea ce ai spus despre personaj,

...că nu vrea copii.

Cred că este un detaliu major.

La fel și eu, așa este.

- Ai copii? - Da.

Cinci.

- Cinci? Toți cu aceași? - Da.

Toți cu...

Scuze, mi-ai înălțat-o la fileu.

Da, cinci cu patru femei diferite, da.

Tu ai vreunul Ivan?

Poftim?

- Ai copii? - Da, da.

Unul din prima mea căsătorie.

Acum a crescut, are peste 40 de ani.

Cu Violeta, suntem împreună de 28 de ani,

am încercat pe-atunci,

dar acum e cam târziu.

- Mi-ar fi plăcut. - Bine.

- Ai...? - Nu. Nici eu nu vreau.

Cred că un artist fără copii are un avantaj enorm.

Poți crea liber, fără teamă.

Având copii, intri în panică.

Oamenii devin conservatori, nu au idei. Este normal.

Cu copii de care ai grijă,

cu preocuparea constantă că li s-ar putea întâmpla ceva rău...

nu prea-ți lasă loc pentru a crea ceva riscant, dar oricum...

Poți sta în fața mea ca să ne vedem mai bine cand citim?

Ei bine, Félix, s-ar putea să avem metode diferite de lucru,

dar suntem de acord cu starea de mediocritatea când ai copii.

- Să citim? - Da, desigur.

Dă-i drumu'.

„Scena 1: interior, noapte, casa lui Pedro.

Lui Pedro i se spune despre accident.

Telefonul suna. Este 11:30 noaptea.

Pedro se uită la ceas și răspunde. ”

"Alo."

„O voce de bărbat la celălalt capăt.

Pedro știe că este un polițist. El răspunde."

"Bună seara. Cine ești?"

Din nou, te rog.

Ce?

"Bună seara". Din nou.

- "Bună seara." - Încă o dată.

"Bună seara."

Încă o dată.

- "Bună seara." - Din nou.

"Bună seara."

Încă o dată.

"Bună seara." Mergem mai departe?

Nu, pentru că nu este bine.

Știi că „bună seara” poate însemna multe lucruri, nu-i așa?

O invitație, o scuză, un atac, o mie de lucruri.

Aici, acest „bună seara” trebuie să spună:

"Ce naiba s-a întâmplat de poliția mă sună

acasă, la ora 11?"

Toate astea?

Toate astea.

O poți face perfect. Dă-i drumu'.

"Bună seara."

Asta e.

Asta-i.

„Scena 2: exterior, noapte, drum.

Pedro ajunge la locul accidentului.

O mașină răsturnată, o ambulanță, trupurile părinților săi pe asfalt.

Lângă ei este Manuel, îngenuncheat, plângând, însoțit de un polițist"

Pedro.

Scuză-mă, Lola.

O mică observație asupra textului.

Aici scriptul spune:

"Ce s-a întâmplat? Ce ai făcut, bețivul naibii?"

Cred că Pedro ar trebui mai întâi să întrebe

"Ce s-a întâmplat?", fără insultă.

Cred că e mai bine dacă este mai reținut la început,

încercând să înțeleagă situația.

Mai târziu, da...

pe măsură ce treptat se înfurie,

explodează către fratele său,

dar nu...

Tu ce crezi?

Nu, e mai bine s-o spui așa cum este scris.

S-o luăm de unde sosește Pedro la locul accidentului.

Iván.

"Ce s-a întâmplat? Ce ai făcut, bețivul naibii?"

"Scuze, scuze.

"Ceva a sărit în fața mea, un câine sau știu eu ce..."

- Stop. Să ne oprim o clipă. - Da.

- Un lucru crucial pe care îl știi... - Da.

Un bețiv încearcă să nu pară beat, nu-i așa?

Mai ales dacă a provocat un accident.

Atunci hai să...

Cum...?

Imaginează-ți la ce nivel de beție ești...

de la 1 la 10, 10 fiind beat mangă. Încearcă să fii la nivel 3.

Foarte bine.

Nivel 3.

Scuze, scuze.

Ceva a sărit în fața mea, un câine sau știu eu ce...

Nivel 5.

Scuze, scuze.

Ceva a sărit în fața mea, un câine sau știu eu ce...

Puțin mai mult, un 6,5.

Scuze, scuze.

Ceva a sărit în fața mea, un câine sau știu eu ce...

Asta e, Félix, ești chiar acolo.

Am simțit-o și eu.

Da.

Ai văzut?

Contră în creier, nimeni nu poate supraviețui la asta.

- Nimeni? - Nimeni.

Te cred.

Bine, încă odată.

Vine un tip și te lovește în față.

Bine.

Pentru că i-ai furat iubita sau pur și simplu nu te place.

- Din orice motiv. - Bine.

- Bine. - Dă-i drumu'.

- Încet, mai întâi, nu? - Da, cu încetinitorul.

- Dă-i drumu'. - Asta e.

Bine, acum folosim inerția corpului său,

să-l tragem înainte.

Este foarte simplu, funcționează.

- Funcționează. - Da.

- Să mergem. - Bine.

Haide. O vom face un pic mai repede, bine?

- Ai văzut? - Pot să încerc?

- Dă-i drumul. - Voi încerca.

Să vedem dacă o pot face.

Haide!

Gata?

Cel mult,

cel mult, unul dintre voi,

unul singur,

va termina acest drum greu

și va ajunge actor profesionist.

Cel mult unul.

Deci, dacă este cineva aici

care nu este absolut sigur că el este alesul,

Îl rog să părăseasca sala și să nu se întoarcă.

Lumea are nevoie de ingineri, dentiști, avocați,

oameni care rotesc volanul, muncitori care lucrează,

dar de un lucru nu are nevoie: să fie mulți actori.

Nu are nimeni îndoieli?

Nu.

Da.

Poate.

Tipul ăsta este în fiecare film din aceasta țară. Nu.

Poate.

Nu.

Da.

Nu.

Nu.

În nici un caz.

Nu.

Ce față curtenitoare. Nu.

Ăla cu ochii încrucișați, poate.

Nu.

Nu.

Nu.

Nu.

Nu.

Da.

- Hei, a fost un student de-al meu. - Într-adevăr?

- Da. Fără mult talent, săracul. - Atunci, nu.

Nu, nu, te rog, lasă-l!

Nu trebuie să fii un geniu ca să stai fără să scoți un cuvânt.

Ia-l, te rog.

- Pentru tine îl vom include. - Mulțumesc.

Sunt actori, nu-i așa? Nu vreau surprize.

Da, toți sunt actori.

Săracii.

- Aș păstra... - Scuză-mă.

Scuze pentru întârzierea lui Félix.

Trebuia să-l vadă doctorul, va fi aici într-un minut.

Te avertizez, nu este în apele lui.

Nu-mi pasă. Și cine-i ăsta?

Băiatul bun la toate al lui Félix'.

Vino, vino.

O să ți-l prezint.

Darío, asistentul personal al lui Félix, Iván

Ivan, îmi face plăcere să te cunosc.

Îți sunt mare fan, te admir cu adevărat.

Mulțumesc foarte mult.

Trişor!

Trişor!

Cartagena!

Sunt gata.

El este gata.

Problema este ce fac cu toate aceste efecte pirotehnice.

Nu vei face asta înainte de fiecare scenă, ai vrea?

Hei, e metoda mea, funcționează pentru mine.

- Mă deranjează. Departează-te. - Sigur, sigur.

- Și te asigur, nu-ți face bine. - Nu, pentru mine merge. Da.

Să începem?

Ține minte, suntem în închisoare, în zona de vizitare,

cu sticlă blindată între voi doi.

- Vorbești la telefon. - Bine.

- Gata? - Da.

OK, să începem.

Acțiune.

Mama și tata te-ar urî dacă ar fi în viață.

Nici măcar nu-i pomeni! Ar fi trebuit să mori în accident.

Bine, stop. Să ne întoarcem.

Aici, Pedro lovește tare sticla.

E foarte supărat, începe să plângă.

Fă-o, te rog.

Poftim?

Rolul tău.

Fă-ți rolul. Plângi, vreau să te văd.

Nu e nevoie, Sunt complet absorbit.

Nu pot să plâng fără sens, pur și simplu.

Nu mi s-a cerut niciodată.

Trebuie să fiu în rol. Trebuie să fiu concentrat.

Dar nu-ți face griji, emoțional sunt pregătit.

Nu, nu sunt îngrijorată, doar vreau să te văd.

Altfel, nu te pot îndruma.

Nu e nevoie să o fac într-o lectură, pe bune.

Scenariul spune că Pedro plânge, așa-i?

Sigur.

- Ei bine, cum o facem? - Asta e...

- Nu încerca să o faci pe bune. - Bine.

Găsește starea prin sinceritate.

Ce faci?

Plâng.

Mă tângui.

Lacrimi.

Mentol. Îl folosesc mereu.

Sau trebuie să-ți amintești cum plângea răposata ta bunică?

Nu știu, nu?

- Nu folosi asta în filmul meu. - Funcționează!

Să reluăm. Mă voi uita de aici.

Reluăm de la „Mama și tata”.

Acțiune.

Mama și tata te-ar urî, dacă ar fi în viață.

Nici măcar nu-i pomeni! Ar fi trebuit să mori în accident.

Dă-i drumul, Ivan!

Stai așa...

Dați-mi o pauză!

- De ce faci asta? De ce? - Nu s-a întâmplat nimic.

Nu fi tâmpit! Uite, sânge. Sângerez!

Ești bine, Félix?

Lola, Ivan nu-mi poate face asta.

Aceasta este instrumentul meu când lucrez, nu?

Acum o să trec cu vederea, dar data viitoare...

Jur că-i voi sparge fața aia tâmpită.

Când ai un actor de film,

nu lua pe altcineva care are nevoie de tot acest circ.

În plus, are accent argentinian.

20 de ani în Spania și încă mai are accentul.

Nu are accent.

De parcă n-ar fi actori spanioli care sa-l joace pe fratele meu.

Trebuie să fie sute.

Hai, mai ai timp.

Paco Carrasco. Un actor minunat, minunat.

- Să vedem... - Da.

Sau Emilio Aravena..

Emilio e foarte bun și el, nu?

El este foarte bun.

- Ce faci? - Nimic.

Nu te lăsa distras.

Poate trebuie să-mi sun avocatul.

Haide, repetăm!

El este mai bine.

- Prin contract nu-i poți atinge fața. - Ce?

Credeam că știi.

De ce aș ști de prostia asta?

E adevarat? Este extraordinar.

E destul de sălbatic.

Haide, hai să repetăm.

Începem.

Legătura dintre cei doi frați este acum ruptă,

s-a destrămat.

Dar ceva este încă viu, bine?

Să lucrăm la asta, acea impotență.

Dar reținut, Iván.

Hai să încercăm.

Acțiune.

Ești vrednic de dispreţ.

Sunt fratele tău.

Sunt tot ce ai.

Cum poți trăi știind ca ți-ai trimis fratele la închisoare?

Lasă asta pe seama conștiinței mele.

Mai ai doar doi ani.

Pentru că ai provocat un masacru.

E aproape nimic.

Mama și tata te-ar urî, dacă ar fi în viață.

Nici măcar nu-i pomeni!

Nici măcar nu-i pomeni!

Ar fi trebuit să mori în accident.

Tu.

Foarte bine, Ivan.

- Mulțumesc. - Foarte bine.

Nu trebuie să spargi un scaun pentru a-ți arăta furia.

Îmi pare rău pentru asta.

Nu jucăm pentru ultimul rând dintr-un teatru.

- Ai dreptate. O mie de scuze. - Bine.

- Nu știu... - E bine, e bine.

- Tensiunea... Iartă-mă. - Uită. S-a terminat.

Oricum, până la urmă a ieșit grozav.

Să-ți spun ceva. Sunt sigur că vom face un film grozav.

Aşa sper și eu.

Parcă văd primind un Oscar la Dolby Theatre din Hollywood.

Discursul tău în engleză. Vorbești engleza, nu?

- Nu, deloc. - Nu?

Nu m-aș băga niciodată în acel circ.

Nu vreau să fiu acel "latino" care pune un pic de culoare

în acea industrie a filmului pentru capete amorțite.

Te duci tu, îți place, de asta muncești...

N-aș spune nu. Da, da, voi merge.

- Vezi? - Da, sigur.

Hei, garderoba asta e grozavă.

Uită-te la aia cu aspect lesbian cu ochii holbați.

Pariez 100 de euro că este una dintre iubitele Lolei.

S-a făcut.

Félix, ea este Violeta, soția mea.

Încântat de cunoştinţă.

- Fascinat. - Încântat de cunoştinţă.

Félix, aș vrea să-ți ofer ultima mea carte.

Ea scrie povești pentru copii.

Sunt sigur că i-ai auzit numele. Violeta Valderrobles.

E faimoasă în cercul scriitorilor pentru copii.

Este povestea unui copil special, un imigrant

care trăiește pe stradă și transformă obiecte abandonate

în comori imaginare care îl învață ceva.

Nu-i povesti toată cartea.

Este o metaforă.

Este un apel către noi toți,

bărbați, femei, transexuali,

să trăim într-un stare de poezie permanentă,

împotriva acestei tot mai ostile, bolnave

și nedrepte lumi în care trăim.

Îmi place. Mulţumesc mult.

De unde știi că-ţi place dacă încă nu ai citit-o?

Din ce mi-a spus ea.

- O poveste grozavă. - Mulțumesc.

Și costă doar 100 de euro.

De ce?

Mergem?

Știai că delfinul roz este în pericol serios de dispariție?

Acest animal minunat a fost distrus de faptele omului

și are nevoie de ajutorul nostru.

Delfinul roz nu are voce.

Astăzi sunt vocea lui

și spun: am nevoie de ajutorul tău.

- Cât de patetic. Te rog... - Am nevoie de un euro.

Cu contribuția ta putem...

Lola, scuză-mă, macaraua este gata pe terasa.

Félix va întârzia. În cazul în care vrei să-l distrezi pe Iván.

Vin.

Trebuie să vezi chestia asta cu Félix.

Este îngrozitor.

Știați că delfinul roz este în pericol de dispariție?

Acest animal minunat a fost distrus de faptele omului

și are nevoie de ajutorul tău.

Voi vorbi în spaniolă.

Trebuie să spun: atunci când am fost nominalizat pentru acest premiu,

prima mea impresie a fost dezgustul.

Sincer, nu aveam de gând să vin, dar apoi...

familia și prietenii mei m-au făcut să realizez că

era important să fiu aici să spun ce gândesc.

De aceea sunt aici în faţa ta, să-mi expun poziţia.

Nu cred în artă ca formă de spectacol

și mult mai puţin în ceea ce se numește succes.

Să faci arta să concureze de parcă ar fi un sport,

...cred că este o atrocitate.

Atunci de ce am venit?

Am venit...

să declar oficial că resping acest premiu.

Mulțumesc foarte mult.

Și noapte bună.

Salut.

Ce este asta?

Este vorba despre includerea unui element exterior

care crește tensiunea, crește frica.

De asemenea, simbolizează presiunea pe care o simt acești doi nenorociți,

sub apăsarea legii.

Nu am nevoie de asta.

Nu e o nevoie, Ivan,

este un exercițiu.

Haide, sunt doar 5 tone.

Este sigur?

Suntem gata?

Țineți minte, vorbiți cu un judecător.

Această imagine mă va bântui toată viața mea.

Amintiri de groază.

Mama și tata întinși pe șosea.

În șoc, șoc profund.

... printre bucăți de sticlă și sânge...

Acum îl urăști!

... și Manuel îngenuncheat pe asfalt, beat...

Sentință!

Nu l-am văzut pe fratele meu, am văzut pe ucigașul părinților mei.

Ușor Ivan. Relaxează-te!

Sigur, „relaxează-te”, Lola, dar cu ăsta...

Nu tăiați!

S-o facem din nou.

De la „Nu l-am văzut pe fratele meu”.

Acțiune.

Nu l-am văzut pe fratele meu, am văzut pe ucigașul părinților mei.

Mai ușor.

Nu l-am văzut pe fratele meu, am văzut pe ucigașul părinților mei.

- Ușurat. - Dar...

Dacă o las mai ușor, nu voi face nimic, Lola.

Aşa da!

- Bine, Félix... - Da, da.

- Folosește-l, folosește-l. - Da, da.

- Eşti îngrozit de judecător. - Da, judecătorul.

Dă-i drumul.

Suport cea mai aspră sentință,

vina...

- De aici, din inimă. - Da, da.

Spune-o de aici.

Ar fi fost mai bine să mor eu

și ei să trăiască.

- Minți, nu cred. - Nu.

Adevărul, vreau adevărul.

Ceva...

a ieșit în fața mea, cred că a fost un animal sau...

Resemnat.

Un accident.

Un accident pe care nu l-am putut preveni.

Din nou. Resemnat și deziluzionat.

Deziluzionat. Corect.

Un accident pe care nu l-am putut preveni.

Resemnat, deziluzionat și înfricoșat.

Un accident pe care nu l-am putut preveni.

- Asta este. - Da, eu...

Așa, băieți.

Promit să tac.

Este al vostru.

Acțiune.

Am făcut trei repetiții. Mai sunt șase.

Nu am înțeles asta. Nouă păreau puține.

Îmi pare rău, este tot ce-am potut face cu programul meu.

Sigur, dar...

Întotdeauna trebuie să repeți cum impune munca.

Repetând uneori prea mult, se poate excede piesa.

Prea mult, nu, numai ce este necesar.

Nu vă faceți griji.

Repetăm nouă zile, pentru că e suficient.

Lola, scuze, ai terminat cu stânca, nu-i așa?

- Dar... - Băieți, sunteți atât de naivi.

Este carton.

- Gata? - Am înţeles.

- Direct pe Instagram, nu? - Da, da.

Să mergem.

Du-te, du-te.

Ce labagiu.

Îmi pare rău.

Totul s-a complicat îngrozitor.

A treia oara.

Lola, vine Diana, dar e cu domnul Suárez.

Nu mai spune.

Și cărui fapt datorăm vizita producătorului nostru?

Își aduce fiica, Diana. Ți-am spus că joacă rolul Lucy.

Era adevărat? Am crezut că este o glumă.

Mi-a cerut, am făcut multe probe și fata e grozavă,

foarte specială.

Diana, personajul tău nu prezintă un interes deosebit.

Ea își vede de treabă, merge cu valul.

Ei sunt cei ce au conflictul, bine?

Bine.

Aș vrea să văd cum marchează personalitățile lui Pedro și Manuel

prin sărut,

cum o sărută pe Lucy,

abordarea lor personală.

- Vrei să începi? - Imediat.

Bine, hai s-o facem.

Pune căștile.

Cheia este sunetul.

Bună.

Ascultă...

Să mă scuzi dacă am o erecție.

Și scuze dacă nu o am, nu e nimic personal.

- Bine. Gata? - Da, da.

Acțiune.

Bine, bine, bine.

Mulțumesc, Félix.

Ivan, continuăm cu tine?

Succes, campionule.

OK, s-o facem.

Iartă-mă.

Bine, bine, bine.

Sărmanul, a fost căsătorit timp de 28 de ani aceiași femeie,

se poate spune asta.

Nu râde, nici tu nu transmiți prea multe.

Am 13 premii internaționale, nu? Cred că am transmis ceva.

Spuneam și eu.

Sigur, premiile. Da, este atât de important.

Băieți, vă arăt ceva, cu permisiunea Dianei.

Te superi?

Uite.

Am uitat ceva la lucru.

Trebuie sa plec.

Totul este fantastic.

Fata mea...

Excelent.

Povestește-mi despre asta mai târziu.

Deci, ideea este să zburăm marți, 21.

Dimineața, devreme.

Scuzați-mă.

Lola, da?

Da.

Bine, te pun pe speaker.

Este Lola.

Bună, băieți, ce mai faceți?

Vreau să vă cer o favoare.

Poate în următoarea zi ați putea aduce ceva din premiile voastre.

Bună, Lola, sunt Félix.

Te referi la trofee, statui?

Da, unele dintre cele 35 de care ne-ai spus. Cele mai ușoare.

Vom face un exercițiu cu acestea, bine?

- Bine. - Grozav. Ne vedem mai târziu.

Ne vedem mai târziu. Grozav.

Bine, să reluăm.

Spuneam că vom pleca devreme pe 21

și stăm puțin peste o săptămână

până facem scenele finale si unele exterioare.

- Exact șapte zile lucrătoare. - Da, cât timp nu plouă.

Un lucru. Când călătoresc, iau mereu

cel mai ieftin bilet, niciodată clasa întâi.

Ține cont de asta, te rog. Este important.

De ce?

Este o problemă etică.

Etică?

Urăsc să fiu forțat să am privilegii.

În plus, când mă urc în avion și trec prin clasa întâi,

Remarc căcații și neisprăviții de acolo.

Ivan, te plac tot mai mult, în fiecare zi.

- Trebuie să plec. Am ore. - Bine.

Scuze, aș dori să comentez pe scurt mâncarea lui Félix.

Să vedem...

Trebuie să fie macrobiotică, ecologică,

fără gluten, produsă exclusiv în Spania.

Félix.

Félix.

Félix.

Félix.

Félix!

Félix!

Félix!

Félix!

Félix!

Tare, îmi place.

Da, da.

Încep să-mi fac griji pentru că asta nu este.

Asta nu este.

Unde sunt țesăturile canapelei aprobate zilele trecute?

Aici.

Uite, asta este.

Aceasta, aceasta.

Nu aceasta.

Vezi diferența?

- Da, așa cred. - Vezi?

Perdelele sunt cele din casa a unui tip simplu, dintr-un oraș mic.

Da, are bani, dar trebuie să ne imaginăm

ceea ce crede el că este distins, fiindca el este un tip dur, vulgar.

Ce crede el că este distins? Nu regizorul. Aţi înţeles?

Am înţeles. Este vorba despre aspirațiile acestui om.

- Exact. - Lola.

Iván trebuia să vină acum jumătate de oră. L-am sunat de trei ori.

- Sună de pe telefonul meu. - Da.

Ei bine, Susana, asta este.

Verifică-ți notele, de aceea am irosit șapte ore privind țesăturile.

- Alo? - Iván, bună...

- Lola? - No, sunt Julia.

Sun de pe mobilul Lolei, mi s-a terminat bateria.

Sigur.

Ivan, îți amintești că începem la ora 2?

Da, este în programul meu,

dar din moment ce am fost silit să aştept la ultima repetiţie

şi la cea de dinainte,

etcetera, etcetera,

azi îl voi face să aștepte două ore pentru a compensa.

Și plătesc pentru asta.

Ne vedem la ora 16.

Voi veni la timp.

Îmi pare rău.

Este...

un serial despre un astronaut.

Pe drumul de întoarcere, într-o navă spațială,

aterizează pe o insulă locuită de sălbatici

care n-au avut vreodată contact cu civilizația.

Joc rolul astronautului.

Teribil.

Dacă e atât de rău, ar putea fi grozav, nu?

- Ia aminte. - Da, minunat.

Asta e drăguț.

Ce risipă. Nimeni nu l-a folosit vreodată.

Cel mult pentru un congres farmaceutic.

Acestea sunt doar câteva dintre premii.

De la dreapta la stânga, scoica de argint, San Sebastián,

două Globuri de Aur,

Cupa Volpi la festivalul de la Veneția,

și două dintre cele cinci premii Goya ale mele.

Celelalte trei sunt în casa mea din Saint-Tropez.

Restul sunt în casa din Los Angeles.

- Multe. - De ce m-ai pus să le aduc?

O să facem ceva cu ele.

Ale tale, Ivan?

Nu am nici pe departe la fel de multe.

Evident, trebuie că sunt un actor mult mai slab.

Medalia pentru Excelență în artele spectacolului,

un premiu Max...

Și acesta este cel mai important dintre toate.

Mi s-a dat la o școală pentru copii cu dizabilitați.

Am fost să-i învăț pe copiii de acolo.

L-au făcut singuri.

O experiență frumoasă.

- Putem începe? - Da, să începem.

Aveți încredere, băieți.

Vreau să vă pierdeți toată autonomia, toată.

Unul este ancorat de celălalt, și invers.

Sunteți doi dintre ei.

Doi, dar subordonați unei singure căi.

Sunteți doi, dar cu un singur „eu”.

Cu un „eu” deformat, este deformat.

Este unul dintre lucrurile care îmi plac în roman, chiar cel cel mai mult.

Corpul ca incintă,

o închisoare și o sentință,

unde pielea este doar o carcasă, un vas.

Unul.

Unul singur.

Cortina!

Nu! Nu!

Muierea dracului!

Nu, Lola!

Nu asta, nu!

Nu!

Nu!

Nu, nu asta, te rog!

A naibii nenorocită!

Nu aia!

Nu aia!

Nu aia!

Nu!

Nu, nu!

Nu!

Lola, nu!

Leul meu de Argint pentru cea mai buna regie

și Palme d'Or pentru cel mai bun film.

Lua-le-ar dracu'.

Ei bine, se pare că premiile sunt bune de ceva.

Domnilor,

un exercițiu asupra ego-ului.

Ce face, țicnita?!

Băieți, pauză de 15 minute și mergem la 63.

Ia-o ușor, Félix!

Dă-mi un motiv,... unul, pentru a justifica ce-ai făcut!

De ce naiba ai facut asta?

- Să transform. - Știi ce înseamnă pentru noi?

Pentru a transforma, ăsta-i este motivul. Să transforme.

Te transform... Îți voi transforma fața stil Picasso!

Ia-o ușor, Félix.

- A fost nebunie. Vom vorbi despre asta. - Când vrei, Ivan.

Este nebună.

Îi trimit o grămadă de avocați!

Sunt atât de speriată. Dă-le adresa mea.

- 4310 Segurola, La Habana, etajul 7. - Vor fi acolo!

Avocații lui Félix cer ca premiile distruse să fie înlocuite

iar clientul lor despăgubit pentru daune morale.

La naiba, "daune morale"...

Vrei să vedem?

Duplicate ale celor șase premii distruse ajung la 83.000 de euro.

Nu-mi pasă, ei pot rezolva cu producătorul, nu cu mine.

Oamenii de la catering sunt aici. Ai cerut să încerci mâncarea...

- Nu, nu mă deprima astăzi cu asta. - Bine.

În ziua în care am ieșit, am vrut să mă întorc la închisoare.

Nu, nu.

- Ce? - Nu.

Nu te uita la el.

Nu te uita la el,

și când o faci, la sfârșit,

vreau să-l sondezi cu privirea ta, să-i vezi sufletul.

Din nou.

Acțiune.

Ziua în care...

Nu.

Nu, nu, nu.

Dar...

Uite, Lola, am făcut peste o sută de filme,

și tu o să-mi spui cum să-mi fac treaba?

Nu te freca de mine.

Lasă-mă să fac scena o dată,

și dacă nu îți place, vorbești, ce zici, dragă?

Îmi pare rău.

Scuze, scuze, scuze.

Scuză-mă.

Scuză-mă, Lola. Și ție, Ivan, îți cer scuze.

Regret.

Félix, îmi pare rău, dar trebuie să cred...

Nu, nu, doar că...

Sunt supărat legat de o chestiune personală.

Este problema mea

și a pornit de la tine. Îmi pare rău. Îmi pare rău.

Te-ai certat cu noua ta gagică?

Ok, ei bine, toți avem zile proaste.

Da.

- De la început. - Lola, Lola, stai. Ivan...

Am ceva să vă spun.

E foarte greu de mărturisit,

dar cred că ar trebui să știți amândoi.

Se dovedește...

Nu vreau să vă tulbur.

Dacă e ceva ce nu vreau, este să vi se facă milă.

În primul rând, sunt bine,

la cât mă pot aștepta în aceste împrejurări.

Oricum...

Ar fi bine să ajung la subiect, expunându-l direct.

Mai devreme, luna asta

am facut un control medical și...

rezultatele nu au fost bune.

N-au fost deloc bune.

Adenocarcinom la pancreas.

Cancer.

Și...

prognosticul nu este încurajator.

Trebuie să mai fac teste,

dar dacă se confirmă ceea ce pare a fi...

Faptul este...

mai am cel mult un an.

Dar...

Nu există tratament?

Da, dar este foarte invaziv și...

Am decis să nu-l accept.

Sunt doar pe paliative.

Nu am anulat niciun proiect.

continuu normal cu viața mea, cât pot.

Vreau...

Vreau ca moartea să mă prindă trăindu-mi viața.

Lola, Iván, vreau ca ultimul meu film să fie un film grozav.

Și o să fac tot posibilul,

...absolut.

Chiar pot canaliza această experiență dureroasă

să-mi hrănesc caracterul.

Conteaza pe ajutorul meu pentru ce vrei tu.

Mulțumesc.

Vom face un film al naibii de bun.

Iertați-mi schimbările de dispoziție și aceste izbucniri, dar...

aceste medicamente mi-au dat...

un fel de nebunie.

Totul mă deranjează și...

Julia.

Mă poţi auzi?

Ce am de gând să-ţi spun este între noi, bine?

Félix este bolnav. Are cancer.

Da, îngrozitor. Ne-a spus astăzi.

Nu mai are mult de trăit.

Deci trebuie să tragem programul mai devreme.

Da, două săptămâni.

Da, da, sigur că putem.

Trebuie să începem pe 21.

Nu știu și nici nu-mi pasă.

CANCER PANCREATIC: DE CE ARE MORTALITATEA CEA MAI MARE?

ALBIREA DENTARĂ

Pierzând unul dintre actorii tăi de îndată ce începi să filmezi.

Ce dezastru.

Cum să mă descurc cu toate astea?

El arată bine, mereu plin de energie.

Este oribil, da.

Este foarte dur.

Și este un cancer urât.

Și cer atât de mult de la tine, atât de mult...

Te-am tratat atât de rău?

Nu știai...

Nu contează, Sunt un monstru al naibii.

Pentru că sufăr, Sufăr mult cu filmele mele.

Am încercat să fac altfel, dar nu pot. Nu știu.

Lola, scuze.

Mobilul lui Félix este oprit. A întârziat jumătate de oră.

Nu-l mai suna, Dumnezeule.

Sărmanul trebuie să fie cu doctorii.

Ce naiba facem acum?

Lola, vreau să-ți spun ceva pentru că...

Mă tot gândesc și eu la asta.

Dacă se înrăutățeste...

Sperăm că nu, desigur, sperăm că nu.

Dar dacă Félix nu poate continua,

Aș putea juca ambele roluri.

Doi frați, unul cu barbă,

celălalt fără barbă...

Sau ar putea fi gemeni.

De ce nu?

Oricum...

E o idee, asta-i tot.

Acest stres.

Mă doare tot corpul.

Strânge puțin acolo, te rog, gâtul meu.

- Mai tare. - Da, stai.

Mai tare.

Viața este atât de grea uneori.

Félix, ce mai faci, dragă?

Totul e bine, bine.

Te-ai odihnit?

Da, am avut o mică problemă casnică.

M-am certat toată dimineața cu fosta mea soție

pentru că javra vrea să rămână în casa mea din Saint-Tropez.

Cunoști Saint-Tropez?

Plaje frumoase.

Super viață de noapte.

Dar ea știe despre boala ta, nu?

Ce boală?

Nu, nu... chestia cu cancerul?

Nu, ea nu știe pentru că...

este o minciuna.

E o minciună.

Cum aș putea fi bolnav? Uită-te la mine.

Am făcut-o ca...

o scenetă pentru voi doi,

o mică demonstrație actoricească.

Atât de intensă.

Îți dai seama, nu?

Nu te joci cu asta, nenorocitule.

Om de nimic...

dar și un mare actor, în mod clar,

pentru că v-am făcut ca la carte.

Ai distrus ceva foarte fragil, Félix.

Ai distrus.

Și tu ai distrus acele premii.

- Nu vorbi. - Nu?

Nu spune nimic.

Lola, ce s-a întâmplat?

Pot menține o mulțime de lucruri mergându-mi prin minte,

funcționând perfect, în ciuda haosului.

Acum apare chestia asta absurdă, infantilă, între voi doi,

și eu o simt ca o piatră în cap.

Intru într-un fel de amnezie.

La naiba, începi să mă cunoști

și tu știi asta, sunt foarte, foarte sensibilă.

Este un cadou? Da.

Îmi este greu? Da, așa este!

Este vorba despre a cui pulă este mai mare, cine este mai macho?

Nu, Lola, nu-i așa.

În cazul meu, te pot asigura ca nu-i așa.

Uite, totuși...

deplasat, absurd, evident neplăcut

ceea ce a făcut Félix poate fi,

Adică... ei bine...

Există concurență,

întotdeauna asta există.

Dar în acest caz, situația în care suntem

și vreau să clarific acest lucru,

este obiectivă,

este o realitate,

nu poate fi ascunsă.

Este ușor să vezi care dintre noi are mai mult talent.

Vino aici.

Vino aici. E bine să auzi și tu.

Eu spun că asta poate spune foarte clar

cine este mai bun actor

dintre Félix și mine.

Și ăsta-i Félix.

Félix este un actor mai bun decât mine.

Știi cum să ajungi la...

la public, la oameni, la oamenii adevărați.

Pe de altă parte, eu am ales...

să cred că eram prestigios.

M-am amăgit, mi-am spus că publicul nu era la nivelul

a ceea ce făceam.

Oribil.

O întreagă carieră bazată

pe o doctrină falsă,

confortabilă și falsă, ceea ce este și mai rău.

Și am ajuns să-mi dau seama, lucrând aici cu tine,

și asta îți datorez,

că acea adevărată îndrăzneală artistică trăiește în mișcare

prin oamenii de rând, prin publicul comun.

Și asta este extrem de greu, foarte greu de înțeles.

Felix a făcut-o,

jos pălăria, ca nimeni altcineva.

Ca un campion.

Tu ești maestrul.

Trebuie să-ți spun asta.

Ivan, eu nu...

sunt foarte recunoscător pentru cuvintele tale.

Pentru cineva având cariera ta, să vorbești așa...

Ești maestrul actoriei

și ce ai spus, pentru mine

este mai mult decât orice premiu.

Lola, îți voi fi mereu recunoscător

că ai avut ideea de a ne aduce împreună.

Trebuie să spun că am avut multe prejudecăți împotriva ta.

Marele maestru, cel care le știe pe toate...

Dar am văzut că ești mai mult decât atât.

Un actor cu majuscule.

Și sunt sigur că acest film

te va face recunoscut ca atare de către publicul larg.

Da, domnule.

Întorc amabilitatea, Félix.

Interpretam un rol.

Ai crezut, nu? Te-am prins.

Publicul larg

este o masă de ignoranți, oameni pasivi, fără idei,

și actori ca tine

lasă publicul mai năucit.

Le oferi mereu același lucru.

Divertisment banal, stereotip

care întâmplător nici măcar nu distrează.

Asta cred cu adevărat.

Îmi pare rău, Lola, scuze.

Iartă-mă.

Suntem unu la unu. Egal.

Este adevărat.

Nimănui nu-i place cum joc.

În afară publicului.

Mult mai puțini.

- Julia, când e următoarea repetiție? - Joi.

Joi.

Bine, pentru că nu pot să mă mai ocup de voi doi.

Nicio repetiție azi.

Până joi.

Uimitor.

Am crezut total.

Voi, ca public ați crezut asta,

dar eu am crezut primul, înțelegi?

Sigur.

Trebuie să crezi, ca apoi să faci rolul.

Nu mă opresc să le spun studenților mei:

Nu este vorba despre urmarea textului, ci gândind ca personajul.

Dacă gândești ca personajul,

dacă ai intrat în mintea personajului,

restul vine de la sine.

Este simplu,

dar la fel de complex.

Scuzați-mă.

EȘTI CONCEDIAT, IDIOTULE

Este ceva greșit?

Scuzați-mă.

Félix, Iván,

Lola tocmai mi-a spus că nu vine.

Voi citi mesajul.

"Spune-le că astăzi, aceasta este repetiția, experiența de a veni în zadar.

Semnul de întrebare, vidul neprevăzutului,

îi va pune pe gânduri subiectul fiind ei înșiși.

Ne vedem marți."

Scuze.

La dracu', omule.

La dracu'.

Să nu-i dăm acestei nebune satisfacția unui comentariu.

Ce nenorocită...

A naibii nenorocită.

Nenorocita dracului!

- Minunat. - Da, e grozav, grozav.

Ascultă textura aceea, murdăria din fundal.

Poți s-o auzi?

Ca un latent...

Da. Foarte dens.

Și acum...

Acum atinge limita.

De unde este el?

El este canadian, dar locuieşte la Düsseldorf.

El este și interpret.

Aceste sunete mă fascinează, acel bubuit atemporal, tribal.

Ascultă.

Nu, nu, eu cred...

Cred că este...

vecinul care bate un cui in perete.

Da, el este, la naiba.

Neînțeleasă.

Lesbiană.

Pretenţioasă.

Depravată.

Crudă.

Curvă. Curvă.

Fată.

Fată.

Singură.

Singură.

Îngrozită. Îngrozită.

Geniu.

Sărită.

Nebună.

Nebună.

Ești nebună.

Ridicolă.

Ridicolă.

Îmi pare rău, nu vreau să întrerup, dar sunt gata.

Ce ce? Ce-i acum?

Sunt pregătiți.

Niciun moment pentru mine, al naibii, ăsta-i adevărul!

Niciunul.

Idiot!

Ignorant!

Nenorocit!

Pulă!

Pupător de cururi!

Labagiu!

Găozar, muist!

Nătâng, gunoi!

Bastard!

Ticălos!

Mâncător de căcat!

Lipitoare!

Mă cac pe dinții tăi!

Dublă penetrare lu' mă-ta!

Triplă penetrare lu' mă-ta!

Țicnit!

Avorton!

Fiul unei trupe de curve!

Ma cac pe curul și păsărica mamei tale!

S-o regulez pe mă-ta! Mă cac pe fața mă-ti!

Nu eu.

Nu eu, Iván Torres.

M-am căcat pe toată familia Torres,

pe strămoșii Torres,

pe cei din prezent

și pe cei din viitor!

Pe toată familia Torres!

Félix Rivero,

dacă n-ar fi o doamnă prezentă, te-aș bate de te-ai căca pe tine.

Gata, e suficient.

A fost doar o încălzire pentru repetiție.

- Ajunge. - Ia-o ușor.

Nu aș lovi niciodată un bătrân în mod clar inferior fizic.

Așa vorbește copilul care este sclavul banilor.

Și tu ești un sclav, dar al banilor puțini.

Destul, destul.

Repetăm în 15. Să mergem băieți.

Uite, aceasta este casa lui Pedro.

Aici, el ia cina cu Lucy când sosește Manuel.

Perfect.

Și toate acestea sunt pajiștile de afară.

Acolo, unde-i ușa aceea, este turnătoria.

Excelent.

Și aici, în acest loc, voi doi vă opriți pentru final.

Am înţeles. Bine, bine.

Tot acest minimalism.

Mă duce înapoi la începuturile mele, în anii 60.

Teatrul de laborator, ăsta e mai vechi decât...

Nu știu dacă este de folos să repetăm așa, dar...

Îmi este de folos.

Exact, este util.

Băieți, aceasta este cea mai complexă,

cea mai tare scenă din film, deci, concentrare.

Haide, hai s-o facem.

- Diana, ești gata? - Lucy este gata.

Un lucru, Ivan.

Ai făcut ceva dinților tăi? Sunt foarte albi.

Nu.

Bine, nimeni nu întrerupe repetiția, în afară de mine.

Sub niciun motiv, nimeni nu taie.

Vreau o prestație completă, bine?

Oameni buni, aceasta este scena finală.

Julia, luminile, te rog.

Concentrare.

Acțiune.

Eziți o secundă.

Bună.

Am nevoie să vorbesc cu tine.

Imposibil. Tocmai iau cina cu soția mea.

Te rog.

Nu mai suport.

Am nevoie să vorbesc cu tine, chiar dacă ar fi pentru ultima dată.

- Mama și tata... - Nici măcar nu-i pomeni!

Te rog, te rog.

Iván, acum eziți, dar cedezi.

Lucy.

Mă întorc în câteva minute și vom lua cina.

- Hai să ieșim din casă. - Da, e mai bine.

Chiar dacă e prea târziu, am vrut să-ți cer scuze.

Ține-l acolo.

Am concurat mereu cu tine.

Și mereu m-ai protejat, aproape ca un tată.

Acum ai întemeiat o familie cu Lucy

și sunt sigur că ea a făcut cea mai buna alegere.

Nu e nimic...

Nu totul poate fi exprimat în cuvinte.

Eu vreau doar să...

să-ți spun ca îmi pare rău...

pentru tot.

Manuel, ți-ai plătit datoria.

S-a terminat.

Și era limpede că...

nu ai avut intenții rele.

Să nu crezi că mi-a fost ușor să depun mărturie împotriva ta.

Poate a fost felul meu...

de a-mi exprima undeva durerea.

Adevărul este că, orice s-ar întâmpla,

suntem frați.

Se îmbrățișează.

Întoarce, întoarce.

Acum!

Să vedem acum cine este vinovatul.

Acum trage-l în turnătorie.

Și bagă-l n cuptor.

El se transformă.

Ochelarii.

Șapca.

Asta e. Mutație completă.

Acum du-te acasă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Aici intră vocea din afară

Manuel a preluat viața fratelui său.

Nimeni nu l-ar fi confundat pe Manuel cu Pedro,

dar Lucy și tot orașul

a ales să se prefacă spunând Manuel era Pedro.

Și punct.

Sfârșit.

Bine, tăiați.

Foarte bine.

Foarte bine, da, domnilor.

Odihniți-vă, vom juca asta de multe ori.

Nu credeam că iese atât de bine.

Trebuie să fi văzut asta în somn.

Dar a fost grozav.

Foarte bine.

Toți trei, priviți la camera, vă rog.

Nu vă mișcați.

Toată lumea privește aici, vă rog.

Asta e.

Grozav. Zâmbiți, vă rog.

Un moment, vă rog.

Asta e.

Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit astăzi.

Este un moment important în viața mea.

Sărbătorim începutul unei aventuri în care v-am adus.

Filmările încep în două zile.

Vreau să le mulțumesc acestor mari artiști,

pe care, în această etapă a vieții mele îi consider a fi prietenii mei,

alăturându-se proiectului.

Félix și Ivan, cei mai mari actori ai noștri,

împreună pentru prima dată!

Mulțumesc foarte mult.

Lola,

ce pot să-ți spun?

- Uneori mă năuceşti. - Chiar aşa?

Dar văd geniul ideilor tale.

Tu ştii asta, te consider prietena mea.

Poate vrei să spui câteva cuvinte.

Nu, nu.

- Da, te rog, vino, Lola. - Mulțumesc.

Da, desigur.

Mulțumesc, și bucurați-vă de film!

Cel mai bun dintre filme...

Ce este asta, Humberto?

Mă întreb adesea

dacă există un fel de regulă pe care ar trebui să o urmăm.

Așa? Mă întreb dacă...

ne poate displace un film, dar să ne gândim bine...

Când ne gândim că un film este bun, e bun?

Nu știu, poate când reafirmă

încastratele noastre, gusturi înrădăcinate.

Ar trebui să fim foarte atenți la ceea ce ne place.

Pentru că trădează ce înțelege cineva,

și ce nu înțelege cineva, sau nu-i place.

Multe lucruri importante sunt dintre cele pe care nu le înțelegem.

Vă mulțumesc tuturor.

Mă gândeam...

ar fi grozav dacă i-ai cere lui Félix...

Ce?

Dacă i-ai cere lui Félix să înregistreze un mesaj pentru Emilia,

ea este o mare fană a lui.

Nu conta pe mine pentru o asemenea prostie.

Dar ea este nepoata ta.

Și ea împlinește 15 ani.

Lucrurile alea sunt jenante.

Ea ar face orice ca să primească...

Orice.

Îmi pare rău.

Nu sunt de acord cu creșterea precară pe care părinții i-au dat-o.

A creat o violență verbală...

Dacă am fi făcut-o pe bune, n-ar fi fost

atât de periculos cum era limbajul lui.

- Félix, scuză-mă. - Bună, Violeta. Ce faci?

- Ce mai faci? - Bine, super.

Vreau să-ți cer o favoare.

E ziua de naștere a nepoatei mele și aș vrea să-i înregistrezi un videoclip.

- Te superi? - Nu, nu.

Mulţumesc mult.

- Care-i numele ei? - Emilia.

- Emilia. - Ea împlinește 15 ani.

Bună, Emi.

La mulți ani.

Într-adevăr!

Cât de nepoliticos.

Nu poți lăsa feluri de mâncare neatinse din primul tur.

Este inacceptabil.

Nu știu dacă ești oarbă sau doar idioată.

Deci nu mai alerga ca găina fără cap și fă-o.

Scuze, imediat, nu-ți face griji.

Nu, îmi fac griji. Bineînțeles că îmi fac griji!

Don Iván!

Ce faci aici? Te pot ajuta?

Am nevoie de o țigară, ai una în plus?

Voi fuma cu tine.

Acum sunt reprezentant pentru o campanie de caritate

care face case pentru refugiații africani din containere nefolosite.

Ați văzut astfel de containere.

Ei fac case frumoase din acestea.

Sunt mici,

- dar foarte frumoase. - Grozav.

Scuze, trebuie să răspund la un apel important.

Doar un moment.

Și în numele „carismei” trebuie să suportăm actori oribili

cu un public lobotomizat care îi adoră.

Este un cerc vicios, în care publicul...

Și eu mor de nerabdare, ca și tine,

dar nu azi, este imposibil.

Păstrează-ți poftele pentru mâine.

Și acea energie, vei avea nevoie de ea.

Félix este fără îndoială cel mai prost actor

cu care am lucrat în viața mea.

Este incredibil că un tip ca el, lipsit de resurse

are cariera pe care o vedem.

În mod clar, industria filmului

este prea generoasă, prea generoasă.

Mi-a spus Lola cât îl plătesc.

- E grotesc. - Corect.

Grotesc.

Iar bruta crede că este plătit cu această sumă obscenă,

pentru că este obscen,

fiind mai bun decât acei dintre noi plătiți cu sume rezonabile.

N-aș accepta să mă plătească cu cât îl plătesc pe el.

Ar fi necinstit...

chiar pornografic.

Sunt total de acord, total de acord.

Cu siguranță, omul nu face banii pe care îi primește.

Eu, de exemplu...

Și nu este prima dată că lucrez cu un idiot.

M-am obișnuit.

Dar...

acest individ, ca să spunem așa,

are cea mai nasoală problemă pe care oricine o poate avea:

El nu știe că nu știe.

El nu știe că nu știe.

Sigur.

Ignoranță plus aroganță. Cea mai rea alăturare.

Cel mai rău lucru.

Oricum...

Cred că principalul lucru acum este...

să ne concentrăm pe film, nu-i așa?

Ei bine, mă îndrept spre hol

pentru că, dacă nu sunt acolo, totul o ia razna.

Vii?

Nu, du-te.

Sunt al naibii de bolnav din cauza acestui circ decadent

de trăsniți, curve și corupți.

Du-te.

S-a terminat.

Ei bine, mă voi duce.

Oricum...

Félix, amice...

Chiar atunci...

Mai spune odată, căcat uscat.

Tu, plângacios plictisitor.

Să vedem dacă fața ta chiar este de neatins.

Bine, atunci...

La naiba, la naiba, la naiba.

Futu-ți...

La naiba, la naiba.

Totul este în regulă.

Totul este bine.

Totul este în regulă.

Da, Fundația Humberto Suárez.

Este a treia oară când sun.

Da, eu am fost.

Este un bărbat...!

Da, dar asta este a treia oară că sun.

- Ce s-a întâmplat? - A sărit.

- Ce? - Sau a căzut, nu știu.

De câte ori trebuie să sun pentru o ambulanță nenorocită?

Din nou, Félix!

Aici, aici!

Félix! Félix!

RIVALITATE UN FILM DE LOLA CUEVAS

Următoarea întrebare.

Tu.

Înainte de toate, felicitari pentru film.

L-am văzut la proiecția de dimineață și am rămas uluită.

- Întrebarea, te rog. - Da, scuze.

Pentru Lola.

În filmul tău există o poziție ideologică clară,

o critică a rolului femeii în cadrul societăţii patriarhale.

Dacă ar exista această poziție, nu contează.

Nu contează.

Nu trebuie să faci o percheziție ideologică a tuturor,

pentru a opri construirea de cotețe, adăposturi pentru o presupusă ideologie.

Faptul că vezi un manifest în filmul meu

este mai degrabă reducționist,

pentru gustul meu, leneș intelectual.

Un film nu este o afirmație, un răspuns la o întrebare,

la fel cum arta nu se refera la ceva anume,

ci este un lucru în sine.

Următoarea întrebare.

Tu, te rog.

Mulțumesc.

Pentru Félix Rivero.

Iván Torres trebuia să fie una din vedetele acestui film.

Apoi s-a produs tragedia.

Cum a fost experiența de a interpreta ambele personaje?

Este vreo veste despre starea de sănătate a lui Ivan?

De ceva vreme, nu au emis vreun raport medical.

Începând cu subiectul principal,

nu există știri despre starea lui Iván.

El este la fel, într-o stare vegetativă.

Diagnosticul este dif...

Leziuni axonale difuze.

Exact.

Leziuni axonale difuze.

Este într-o comă profundă,

fără nicio reacție, bietul om.

Din ce spun medicii, starea sa este ireversibilă.

A fost o situație foarte grea,

Nu am înțeles niciodată ce s-a întâmplat de fapt.

Ivan a fost foarte complex, o persoană chinuită.

Oricum... Teribil.

Nu vom ști niciodată ce-i trecea prin cap.

Personal, încă sunt,

devastat, după cum îți poți imagina.

De aceea, când Lola mi-a spus ideea ei,

genială, apropo,

de a interpreta și personajul lui Iván,

L-am văzut ca pe un tribut.

Și știu,

Sunt sigur,

că el ar fi făcut la fel pentru acest film.

Ivan, dragul meu...

Mulțumesc foarte mult,

maestro.

Prietene.

Frate.

Tu.

Pentru Lola, te rog.

Ți-ai imaginat ce film ar fi fost cu Iván Torres,

dacă ceea ce s-a întâmplat, nu s-ar fi întâmplat?

Nu.

Mulțumesc.

Următoarea întrebare.

Când se termină un film?

Acum?

Când apar pe ecran paginile cu creditele finale?

La ieșirea cinematografului, când ne certam despre film?

Ziua următoare, o lună sau un mai târziu?

Sau de fiecare dată când ne gândim la film?

Unele filme se termină cu paginile de credite finale.

Félix...

Rivero.

Nenorocitule.

Dar altele,...

crede-mă,...

s-ar putea să nu se termine vreodată.

Traducerea şi adaptarea: Qi Yue Subs.ro Team @ www.subs.ro

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.