All language subtitles for The.Hurried.Man.1977.1080p.NF.WEB-DL.AAC2.0.x264-SPWEB

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

La dl Niox, vă rog,

din partea dlui Freeman.

Are toate paginile ?

Toate, dle Freeman.

Colaţionată de Thomas de la Biblioteca Naţională.

Şi pot s-o scot din Franţa ?

Nu vă opreşte nimeni.

Atunci, nu vă opreşte nimeni să mi-o vindeţi.

- Ba da. - Poftim ?

Nu mai am chef.

Dar am făcut un studiu timp de trei săptămâni !

Am venit special de la Washington,

iar acum nu mai vreţi s-o vindeţi ?

Un milion de dolari pentru un manuscris e fără precedent !

Dle Freeman,

nu e un simplu manuscris, este singurul manuscris.

Mai ştiţi şi alte manuscrise din secolul XIV ?

Făcute pentru regele Franţei ?

Cât credeţi că e PIB-ul Statelor Unite ?

- PIB-ul ? - Produsul intern brut.

1.268 de miliarde, 600 de milioane de dolari.

Aşa că milionul dvs. n-are nimic special, dle Freeman.

Să vorbim despre afaceri acum.

Câte manuscrise regale cunoaşteţi, datând din secolul al XIV-lea ?

Eu cunosc numai unul, pe acela. Şi e al meu.

Cât vreţi, atunci ?

Oare unde am pus-o ?

Ai deschis-o azi-dimineaţă.

Dar am deschis-o şi am plimbat-o...

Răspunde !

Ce e înăuntru valorează un miliard !

Alo ? Landeau ?

Da. Pierre ?

E bine, ca de obicei.

Călătoria în sud l-a relaxat.

Tabloul de Carpaccio ? Da. E Landeau, ce zici de un Carpaccio ?

Da, îl interesează.

Ar vrea să-l vadă iar, dar e prea scump.

- O să-i spun. - Mi-am amintit !

Am pus-o sub pat.

- Bună, ai dormit bine ? - Da.

Mă bucur să te văd.

Dle Niox, aş vrea să-mi daţi un răspuns.

Veniţi încoace, o să vă explic.

Haideţi. Dle Freeman, ea e Katia. Katia, el e dl Freeman.

Îmbracă-te.

Priviţi şi admiraţi.

În Liechtenstein, comoara asta era protejată de kilometri de ecrane blindate.

Mie, un umil vânzător, îmi ajunge o valiză. Priviţi aici !

E confesiunea lui Ravaillac, în care-l acuză pe regele Spaniei...

Un tacâm din aur, care a aparţinut lui Francisc I.

Uitaţi-vă !

Şi ce-i cu asta ?

Dragul meu domn Freeman, dacă scoţi manuscrisul din colecţie,

va rămâne un gol dureros.

Va trebui să daţi mai mult.

Bine, am înţeles.

Pleci deja ?

Uite.

Să fii cuminte.

- Dle Freeman, plecaţi mâine ? - Da.

Puteţi s-o luaţi pe Katia, vă fac cinste.

Nu, mulţumesc.

Deja regret că v-am vândut manuscrisul.

Vezi, el nu te vrea. Dar nu e nicio problemă.

Nici n-ar şti ce să facă cu tine.

Păstrează-i pentru că te-a umilit.

- Nu-mi pasă. - Îmi pasă mie.

Da ?

Cine ?

Dra de Bois-Rosé, o cunoşti ?

Aşa-l cheamă pe cel care ţi-a vândut casa. Poate e fiica lui.

Şi ce vrea ?

Spune-i că nu sunt. Nu închideţi !

E de ajuns ?

- De ajuns. - Da.

- Dragă Freeman... - Dragă prietene...

Da ?

- Dl Niox ? - În persoană.

V-am luat adresa de la notar.

Dl Freeman, Placide Justin, dra...

dra de Bois-Rosé.

De Bois-Rosé !

Am cumpărat o casă foarte frumoasă de la tatăl său.

Veche, trebuie renovată.

- Pot să... ? - Da.

- Ştiu drumul. - Vă mulţumesc, dle Freeman.

Vă invit să revedeţi casa după ce totul va fi renovat.

- O să întârzii ? - Întârzii ?

Iei cina cu custodele Muzeului din Stockholm.

Uitasem complet !

Dră, mi-a făcut plăcere să vă cunosc.

Lăsaţi-mi adresa, Placide vă va suna.

Chiar mai curând decât credeţi.

Mai simplu e să vă las numele avocatului mamei mele, dl Dalseul.

El m-a sfătuit să nu vin aici.

Şi atunci, de ce aţi venit ?

Ca să-i văd faţa

celui care a fost îndeajuns de cinic să smulgă semnătura unui muribund.

Credeam că oamenii ca dumneata există doar în romanele lui Balzac.

După părerea ta, am luat casa aceea în mod necinstit ?

Nu în mod necinstit, ci ilegal.

Tata nu avea capacitate de exerciţiu, trebuia să consultaţi codul civil.

Anulează cina cu custodele, am de lucru cu dra.

Mâncaţi mereu aşa repede sau eu vă stresez ?

Sincer, n-am văzut pe nimeni care să mănânce aşa încet !

- Să discutăm... - Aş mai vrea nişte şampanie.

- Somelier ! - Somelierul trebuie să ne servească ?

Uşor, şampania e delicată. Tata m-a învăţat asta.

Serios ?

Nu-l chemaţi pe somelier să mă ţină de mână ?

Nu vreţi şi să vă culcaţi cu mine chiar acum, pe masă ?

Nu vă plac decât prostituatele.

Sunt disponibile la preţ fix.

- Dar tu... - Ce-i cu mine ?

Sunteţi disponibilă, dar n-o spuneţi, şi nu vreţi să-mi ziceţi preţul.

Mai exact, nu ştiţi ce doriţi.

Vreau dreptate.

- Să vorbim pe şleau, dră... - Edwige.

Numai prostituatelor le spun pe numele mic.

Discutăm despre casă ?

Putem să discutăm. Am plătit pentru casa ta.

Unui om fără capacitate de exerciţiu, care nu poate dispune de bunurile lui.

Discutaţi cu notarul, el ar fi trebuit să mă avertizeze de situaţie.

Meniul pentru dra.

Doriţi să gustaţi sufleul norvegian cu camembert ?

Nu mă pricep.

- E deosebit, are migdale proaspete... - Foarte bine.

Durează mult să-l preparaţi ?

Vă grăbiţi ?

Pentru că, dacă sunteţi grăbit,

va trebui să mai aştepţi până să pătrunzi în casa ta.

Dl avocat Dalseul câştigă întotdeauna.

Mi-a spus că, dacă facem contestaţie, va dura cel puţin 12 ani.

- Câţi ani aveţi ? - Eu am 40.

E cam târziu, dacă vreţi să plantaţi măslini.

Dar aţi încasat banii !

Da, am primit cecul.

Dar banii în numerar i-a luat amanta tatălui meu.

Daţi-ne casa înapoi.

Cine sunteţi „voi”?

Nu sunt doar eu. Mai sunt şi mama şi sora mea.

Trimiteţi nota la hotel.

Foarte bine, dle.

Doamnă...

- Arde ceva ? - Nu, îmi pare rău.

Nu pot rămâne într-un loc ore întregi, înnebunesc.

- Îmi rămâneţi dator. - Pentru casă ?

Nu, pentru desert.

- Unde mergem ? - Nu ştiu.

Stăteam bine la restaurant.

Ba nu, chiar deloc.

Viaţa înseamnă mişcare !

- Unde vă las ? - Acolo.

Bine, să stăm aici, atunci.

Nici nu mă gândesc. La revedere, dră.

- O să ne daţi casa înapoi ? - Nu, dră.

Când o să-mi spuneţi Edwige ?

Când vei decide care ţi-e preţul.

E mare, sunt foarte scumpă.

Dle ministru, el e cel care a descoperit, în inima Africii, aceste comori minunate.

Încântat.

Aţi găsit chiar dvs. aceste obiecte ?

Da, dle. N-a fost foarte simplu.

- După dvs. - Vă rog !

Evident, a trebuit să conving şefii de triburi.

Permiteţi...

E vorba de divinităţile primordiale ale religiilor tribale.

- Minunat ! - E un colier...

- Michel ? - Philippe !

- Mă scuzaţi. - Nicio problemă.

Sunteţi dl Niox ? Admirabil.

- Permiteţi-mi să vă felicit. - Vă mulţumesc, dle.

Eu sunt fiul Prinţului Nyambé, din tribul Hafi,

aflat nu departe de satul în care aţi găsit aceste obiecte.

Incredibil !

Tatăl meu era colecţionar amator, nu ştia despre aceste comori.

Tatăl dvs. era colecţionar ? Deţinea multe obiecte ?

Avea şi bune, şi rele.

Printre ele, este un obiect care este, dacă aş putea spune,

de o calitate mult mai înaltă decât ceea ce aveţi expus aici.

Şi ar fi cumva de vânzare ?

Englezii mă bat la cap, fraţii mei sunt de acord.

Eu aş vrea s-o păstrez, dar poate mă ia valul.

S-ar putea să plec mâine la Londra.

Dragă prieten, nu faceţi nimic fără să mă consultaţi.

Vă las cartea mea de vizită.

Ne vedem mâine dimineaţă, înainte de ora 11:00, la Hotelul George V.

Tu crezi că sunt mai frumoase decât cele de la expoziţie ?

Nu ştiu, nu le-am văzut, dar el aşa a spus.

De ce nu ? Trebuie să vedem.

Sigur el e.

Gata ? V-aţi gândit cât să cereţi ?

Am făcut mai bine de-atât.

- O cafeluţă ? - Nu.

„Ordin de punere sub curatelă”. Cum vine asta ?

Dl avocat Dalseul vă va explica.

Tocmai am sesizat Înalta Curte.

Am un răgaz de 24 de ore, veniţi cu mine ?

Mâine am întâlnire cu avocatul.

Iar ? Nu-ţi mai trebuie avocat, tu eşti mult mai eficientă.

Şi încă n-aţi văzut totul.

Şi cu asta ce fac ?

Păstraţi-o ca amintire.

Edwige...

Dacă aş fi deştept, m-aş muta aici.

Să stau la aer curat.

Mă port ca un idiot de 20 de ani.

Sunt bogat, extrem de bogat.

Am o viaţă haotică.

La sfârşit, nu e decât un coşciug sau, şi mai rău, cimitirul săracilor.

La vârsta mea, tata avea deja patru copii.

Locul acesta străvechi e un semn.

Ar trebui să mă însor.

Cu casa sau cu fata ?

L-ai sunat pe avocatul ei ?

Da, dar deja a început procedura. Trebuie să discuţi cu familia.

Dle Niox ?

E o problemă acolo unde vreţi să punem rezervorul.

O piatră sculptată, un fel de cub...

Am încercat s-o dau la o parte, dar n-am reuşit.

Hai să vedem !

Vestigii romane !

Cu siguranţă sunt romane !

Încearcă s-o scoţi. Nu cu târnăcopul !

Dle Niox, mai e una aici.

Uşurel, nu mai daţi cu târnăcopul sau cu cazmalele, gata cu astea.

Şi, pentru fiecare coloană scoasă, vă triplez plata !

Sunt Capricorn cu ascendent în Fecioară.

Intru în etapa cea mai favorabilă din viaţa mea.

Măştile de aur, acum câteva săptămâni. Casa, acum opt zile.

Iar acum, vestigii romane.

Ai uitat de african, mi-a trimis pozele.

Dacă vrem, e gata să intervină ca să-şi convingă fraţii.

Dar vor banii în numerar, din cauza situaţiei politice.

Iar el vrea 5% comision, plătit la Paris, fără ştirea fraţilor lui.

Patru...

Chiar sunt extraordinare.

Arată mai bine ca ale mele !

Ia să vedem !

- Vii la culcare ? - Nu, rămân aici.

Antoine, vino să mă ajuţi.

Înţeleg. Putem să mergem oriunde vă convine.

E africanul. Termosul tău e acolo.

Da ?

Este zbor Paris - Nyambé de două ori pe săptămână ? E perfect.

Am înţeles, aşteptăm veşti de la dvs. Vă mulţumim.

La revedere, alteţă.

Salutare !

M-a numit „bătrâne”!

Îi zic „la revedere”, el zice „salutare”!

Urăsc familiarităţile !

- Salut, micuţule ! - Bună ziua, dle primar.

Bună ziua, băieţi !

Bună ziua, dle primar.

Bună ziua, dle Niox !

Bună ziua. Ne cunoaştem ?

Eu sunt Serviez, primar în Saint-Agupin.

- Bună, Gaston. - Bună ziua, dle primar.

Primar şi consilier general, la dispoziţia dvs.

Bună ziua, dle primar. O cafeluţă ?

Nu, mulţumesc, am băut deja.

Incredibil ! Ia te uită !

Cât e de frumos ! Vestigiile astea...

Bietul Bois-Rosé !

Habar n-avea că are o comoară îngropată chiar sub casă !

Extraordinar !

E clar că-s de pe vremea romanilor, la fel de frumos ca la Fontfroide.

Chiar mai frumos, aş zice.

Sunteţi arheolog ?

Da, puţin. Toţi cei din Provenţa sunt arheologi.

Cine v-a spus despre asta, dle primar ?

Cum cine ? Totul se află la Saint-Agupin !

Toate astea trebuie catalogate.

Am nişte idei.

Terenul din partea cealaltă aparţine fratelui meu.

E antreprenor de lucrări publice.

Am putea construi o parcare mare, poate chiar un motel.

Ştiţi cum sunt motelurile ? Nu-s locuri de cazare în toată regiunea !

- Un motel ? - Da.

- Aici ? - Ascultaţi-mă.

Nu vă daţi seama ce oportunitate aveţi aici ?

O să vină de la Cannes, de la Marsilia, chiar şi de la New York !

Nu.

Cum adică, „nu”?

Pentru că e casa mea, nu vreau să devină un loc pentru turişti de duminică.

Le păstraţi doar pentru dvs. ?

- Exact. - Păi, atunci...

Situl aparţine patrimoniului naţional !

Nu-mi pasă câtuşi de puţin de patrimoniul naţional !

Nu vă pasă nici de vizitatori, de cei care vor veni ?

Nu-i invit la nunta mea !

- Ce legătură are asta ? - Niciuna, dar aşa stau lucrurile.

Să ştiţi că nu prea aveţi de ales.

Terenul de sus e al fratelui meu.

Iar izvorul care alimentează partea asta vine de acolo.

Aţi înţeles ?

Am înţeles.

E nebun !

- O să acopere tot ? - Aşa se pare.

- Unde e telefonul ? - La intrare.

Ce tot faceţi aici ?

Vă daţi seama ce faceţi ?

Faceţi săpături, le astupaţi. Unde vă credeţi ?

Nu aveţi dreptul !

- Placide ! - Da ?

Să am un avion gata de decolare într-o oră.

Unde mergeţi ?

- Unde locuieşte mama ta ? - Ce-ai de gând ?

Să termin cu asta !

- Trebuie să te ţii tare şi să mă susţii. - Mai sunt patru minute.

E la uşă deja.

Mi-a dat zece minute, nu 11 ! Ajunge peste patru minute.

Şi ce vrea, mai exact ?

Casa, pe mine, totul.

- Edwige... - Avocatul nu mai e aşa de sigur.

Mi-a spus să-l ameninţ, dar să nu rup legăturile.

- Doamne ! - Calmează-te, mamă !

Bună ziua.

- Domnule... - Încântat, dnă.

Ce locuinţă frumoasă !

Sunt sigură că aici nu e nimic care să intereseze un cunoscător ca dvs.

Ba da, doamnă, e ceva. Ceva nepreţuit.

Atmosfera.

Am cumpărat casa cu bună credinţă.

M-am îndrăgostit de ea.

Nu vreau să mă mai despart de ea şi vreau s-o cumpăr de la dvs.

S-o cumpăraţi de la mine ? Dar aţi cumpărat-o deja.

Da, de la domnul de Bois-Rosé.

Vreau să elimin o problemă care riscă să ne strice relaţia.

Aveţi aici 200 000 de franci în numerar pentru daune.

- Cum 200 000 de franci ? - Sunt 20 de milioane, mamă.

- Şi ni-i daţi nouă ? - Da, dnă.

Refuză, mamă.

Am uitat să v-o prezint pe sora mea, Marie.

Domnişoară...

Dacă înţeleg bine, suma nu vi se pare suficientă ?

Nu e vorba de bani.

Nu vreau să pierd casa aceea.

Şi atunci, cum facem ?

Domnişoarele au personalitate. Vă felicit, dnă.

O să las aici suma în cauză.

Gândiţi-vă bine, împreună cu fiicele dvs.

şi daţi-mi de ştire ce aţi decis, dnă.

Ce s-a întâmplat ? Credeam că nu cedaţi niciodată.

O retragere strategică,

care ne va permite să petrecem un weekend împreună la Veneţia.

Plecarea e mâine, la 10:00.

De ce faci asta ?

Vreau să fac dragoste cu tine.

- Pentru 20 de milioane ? - Da.

Refuz !

Atunci, ia-mă de soţ.

Accept.

Încă un lucru, doamnă.

Am onoarea, dnă de Bois-Rosé, să vă cer mâna fiicei dvs., Edwige.

Apartamentul, pentru dl Niox !

Mulţumim, dle. Vă rog.

Vă rog !

În apartament e o sticlă din şampania dvs. preferată.

O să vezi, e sublim !

A stat aici şi Gabriele d'Annunzio. Oglinzile sunt cadou de la ultimul doge.

Nu mai ţin minte oglinzile.

Evident, data trecută aţi rămas numai trei ore, dle.

Mai ştiţi de ce am plecat în grabă ?

Ţin minte că doamna a fost de vină.

- Care doamnă ? - Cea care vă însoţea.

- Şi cum era ? - Foarte drăguţă.

Mai drăguţă decât mine ?

Dle Niox, sper să vă simţiţi bine, şi de data aceasta...

- Cine e ? - Am adus bagajele.

Puneţi-le acolo !

E foarte bine, poftiţi. Mulţumesc !

Gata, poftim ! Vă rog !

Cine e ?

Cameristele !

Ia spune, de ce data trecută ai stat numai trei ore aici ?

Nu mai ştiu. Cred că a fost din cauză că nu vorbea bine franceză.

Nu-ţi plac femeile străine ?

Nu, era franţuzoaică dar,

odată sosiţi, mi-a spus că merge la „WC”, şi n-am suportat.

Ţi-ai adus haine pentru luni de zile.

Şapte zile, schimbat de trei ori pe zi, plus două ţinute de seară.

- Cât timp stăm ? - Tu decizi.

Eşti sigur că mă iubeşti ?

Sunt sigur.

Chiar şi după ce facem dragoste ?

Asta depinde de tine.

Bine.

E în regulă, dră.

Mă ocup eu.

- Ce e ? - Telex pentru dl Niox.

- Ce e un telex ? - E o telegramă.

- La dracu' ! - Ce e ?

Azi suntem în 5 ?

- Am avion de la Paris Orly, după-amiază. - Pleci ?

La recepţie, vă rog.

Parcă n-ai spus nimănui unde mergem.

E chestia aia tare de care ţi-am zis, cu prinţul african şi măştile lui.

O şansă formidabilă.

Recepţia ? La ce oră e primul zbor direct către Paris ?

La ora 13:00 ? Luaţi două bilete.

Trimiteţi-mi hamalul în cinci minute şi pregătiţi-mi nota.

Vă mulţumesc. Da, sunt dl Niox.

Cred că am doborât recordul cu amica ta. Am stat două minute şi 45 de secunde.

Asta-i situaţia !

Dacă apare un obiect, un tablou, nu rezist.

- Te înţeleg. - Ba nu !

Nu-mi pasă de bani sau de obiecte, jocul îmi face plăcere.

Momentul în care cumpăr ceva.

Nu-mi face plăcere nici să vând.

Mă fascinează când cumpăr.

A adevărat.

M-ai cumpărat şi pe mine de la mama, destul de scump.

Ţin la tine ca la nimic altceva.

Atunci, fă dragoste cu mine.

Repede, plecăm peste o oră. Dăm bagajele.

Ne vedem imediat, alteţă.

Domnule !

TOALETE

Pentru amândoi.

Zborul cu destinaţia Nyambé,

Air France, numărul 755.

Îmbarcare imediată la poarta 50.

Îmi pare rău, alteţă, nu mai vin.

Nu se poate, dle Niox !

O să cauzaţi un dezastru diplomatic !

Pierre...

Vreau să te rog ceva.

Nu mai vreau să trăiesc la hotel.

Atunci, cumpără un apartament !

Aşa, pur şi simplu ?

Aşa, pur şi simplu.

- Hai să mergem ! - Stai, Pierre...

Eu cumpăr apartamentul. Pleci numai tu.

Vreau eu aşa. Haide, du-te !

Cărţile de îmbarcare, dlor.

Pe aici.

Zborul cu destinaţia Nyambé, Air France, numărul 755.

Îmbarcare imediată la poarta 50.

Pierre, ai vreo preferinţă, legată de apartament ?

Ai mână liberă !

Domnilor, aveţi onoarea !

Bine aţi venit în tânăra noastră republică !

Bine aţi venit, dlor.

- Sunt fraţii mei. - Bine aţi venit, dlor.

Ceva de declarat ?

Domnii sunt oaspeţii noştri.

Ocupaţi-vă doar de bagaje. Domnilor...

- Ne spuneţi unde mergem ? - Aproape am ajuns.

Dle director, au venit domnii.

Dle director, respectele mele.

Care dintre voi e Pierre Niox ?

Eu sunt.

Sunteţi acuzat pentru furt din avuţia naţională şi trafic de obiecte de artă.

Conform articolului 447,

fapta se pedepseşte cu închisoarea de la trei la cinci ani.

Vă reamintesc că nimeni de aici nu are dreptul să ceară graţierea.

Mai este şi o amendă de cinci milioane de franci francezi.

În plus, obiectele traficate trebuie returnate.

Sunteţi complicele domnilor ?

A fost ideea mea.

Să mă prezint. Sunt André Dubois.

Inspector-şef la Administraţia Artelor.

Conduceţi-i pe domnii în celulă.

Vă cer să-l informaţi pe ambasadorul nostru !

Domnilor, vă aflaţi într-o ţară democratică.

Veţi afla acuzaţiile şi vă puteţi alege un avocat.

Avem avocaţi excelenţi !

- Nu mănânci ? - Mama dracului !

Dacă mai stau patru zile aici, înnebunesc !

Nu vrei să trimitem o telegramă la Ministerul de Externe ?

Vrei ca toţi să râdă de mine ?

Mai bine crăp !

Africa !

Alo ? Paris ?

Bună ziua, dle ataşat cultural !

Aţi recuperat măştile ?

Sunt la ambasadă ? Perfect.

Mai avem nişte mici formalităţi aici,

apoi aceşti domni se vor întoarce în Franţa după-amiază.

Da, exact.

Vremea aici e blândă, sunt 38 de grade.

Exact. La revedere, dle ataşat cultural !

Deci ?

Amenda se ridică la suma de 2.652.700 de franci.

Mai sunt şi 80,08 franci, cheltuieli de cazare.

Nici nu se pune problema, domnii sunt oaspeţii noştri.

Nu aveţi de plătit decât 2.652.700 de franci.

Dle Niox, vă rog.

Perfect !

Domnilor, nu scăpaţi aşa uşor.

Dle Pierre Niox, permiteţi-mi, în cadrul acestei scurte ceremonii,

să vă acord titlul de Comandor al Ordinului Naţional,

pentru serviciile aduse ţării noastre.

Fără dvs., această expoziţie n-ar fi putut avea loc.

Aţi reuşit să consolidaţi legăturile

între republica noastră şi Franţa.

În numele preşedintelui nostru,

vă declar Comandor al Ordinului Naţional.

Iar dumitale, dle Placide Justin,

care ai contribuit cu atât talent la acest demers,

preşedintele îţi acordă gradul de cavaler.

Tu care eşti aşa de şmecher, n-ai bănuit nimic.

Să ştii că nu !

Dubois e un actor foarte bun.

A cerut şi comision, fără ştirea fraţilor lui.

Nu, mulţumesc.

Tu nu mănânci ?

Mi-a rămas o mască în gât.

Puţină şampanie, dlor ?

Da, vă rog. Multă. Am fost privaţi de ea timp de patru zile.

- Aţi fost în safari ? - Cam aşa ceva.

Pentru fotografii sau la vânătoare ?

La vânătoare.

De bivol sau de elefant ?

Am fost la vânătoare de idioţi, şi amândoi am fost împuşcaţi.

Aveţi în faţă doi idioţi, perfect împăiaţi.

Astăzi îl ţin pentru mine !

Uite, e casa ta !

Ia te uită ! Vino să vezi !

E sculptură în lemn din secolul XVIII.

A fost vopsită, trebuie scoasă vopseaua.

Aş vrea să ştiu de ce ai insistat să merg acolo.

Prinţul mi-a strecurat un plic.

Vorbesc serios.

Nu-ţi place când vorbesc serios ?

Răspunde-mi.

Femeile se îndrăgostesc de un bărbat, apoi se încăpăţânează să-l schimbe.

Iar când el se schimbă, îşi dau seama că nu-l mai iubesc.

Ai vrea să mă schimbi puţin, nu ?

Când eram mică, mergeam toţi la picnic.

Ne instalam pe un câmp, întindeam o faţă de masă imensă

şi culegeam flori.

Nu departe, treceau trenuri în viteză.

Oamenii din tren se uitau la noi.

Eram foarte nefericită.

De ce ?

Pentru că nu eram în tren.

Şi acum ?

Acum, că sunt în tren, nu vreau să se oprească.

Dl Placide a spus să vă spun că, dacă vreţi să vorbiţi, îl găsiţi acasă.

Mulţumesc, Julien !

- Ce-i asta ? - „Pentru dra de Bois-Rosé.”

„Măştile sunt cadou pentru dvs., cu omagii afectuoase de la Placide.”

Măştile sunt ale tale, de ce mi le oferă mie ?

Îmi explici ?

Desigur.

Mi-a fost foarte teamă când ai adus măştile din Africa.

Ţineai măştile la hotel.

Tu eşti dezordonat, se plimbau tot felul de oameni pe acolo.

Aşa că am mers la o topitorie, la Dentu.

Mi-a făcut nişte mulaje.

Când a trebuit să dăm măştile înapoi, am dat copiile.

Ia spune, şmechere, dacă nu se întâmplau toate astea,

mi-ai fi spus de scamatoria asta ?

N-ai fi fost tentat să ţii originalele, iar mie să-mi dai falsurile ?

Pierre !

Ai puţină încredere !

Îţi economisesc mii de milioane de dolari şi aşa îmi mulţumeşti ?

Placide, eşti cel mai tare !

De la tine am învăţat.

Uneori mă calci pe nervi,

dar te revanşezi cu o anumită... inocenţă.

Nu ştiu de ce, privindu-le acum,

îmi plac şi mai mult.

Ai şi de ce.

Uite !

Priveşte !

Sunt copiile ?

Astea-s cele originale.

Şi cele de la hotel ?

Copii.

- Şi cele pe care le au africanii ? - Copii.

Nicio grijă, n-am avut timp să mai fac şi al treilea rând.

Sigur n-ai vrut să mă păcăleşti şi pe mine ?

Mi-a trecut prin cap.

Peretele acesta să dispară. Vreau acces direct la bucătărie şi zona de mic-dejun.

Aceste două ferestre trebuie mărite.

Vreau să pot plonja în Sena !

- O să vă cadă tavanul în cap ! - Puneţi grinzi.

La fel şi aici, să fie mai multă lumină !

Vă fac un deviz de lucrări

şi vă creez un loc minunat în care să vă expuneţi colecţiile.

- N-am nicio colecţie. - Ba da, are.

Are o frumoasă colecţie de pantofi, 55 de perechi.

Şi obiectele de artă, tablourile ?

Le cumpăr, le vând, le caut, le ofer, dar nu deţin niciunul !

Vreau ca apartamentul să fie gata într-o lună.

O lună !

Şi nu vă atingeţi de sculptura în lemn din secolul XVIII.

Lăsaţi-o aşa cum e.

Ascultaţi-mă, dle.

Dacă aveţi nevoie de un lacheu care să sune furnizorii

şi să supravegheze lucrările,

eu nu sunt persoana potrivită !

O zi bună, dle !

Haideţi, băieţi !

E al cincilea decorator care pleacă !

N-am de gând să-i spun eu lui Edwige.

Unde e telefonul ?

Pierre, au trecut şase luni de când te-ai însurat.

Ţi-a suportat mereu plecările.

Dar cred c-a obosit, să ştii.

Vrea să se aşeze la casa ei.

- Înţelegi ? - Ce vrea de la mine ?

Am dus-o la maică-sa la ora 11:00 ! Mereu maică-sa !

Aproape că s-a mutat la maică-sa, pe motiv că apartamentul nu e gata !

- Bună ziua, dnă. Edwige... - Edwige s-a culcat.

E bolnavă ?

- Nu, se odihneşte. - Vin imediat acolo.

Dar... Pierre !

Numai bolnavii stau în pat la ora 19:00 !

- Noi aşa facem ! - Nu la mine-n casă !

V-aţi uitat mai atent la ea ? O stresaţi !

- Pe aici ? - Lăsaţi-o aici în seara asta !

Mama se simte singură, e doar o seară !

- Haide, te vreau ! - Mă vrea !

Mă întreb ce ai face dacă ar trebui să aştepţi nouă luni un copil.

Aş aştepta, ca oricine.

M-aş mira.

Ai dreptate, aş încerca să grăbesc natura.

Aş face multe proiecte pentru copil,

aş încerca să...

Când e termenul ?

O să-ţi cer imposibilul.

De acord.

O să ai răbdare ?

Nu mai intri tropăind.

Nu mai ţipi dacă întârzii.

Nu mai suni la toate secţiile de poliţie.

Nu mai ţipi la mama mea.

Nu mai arunci prăjitorul pentru că nu prăjeşte îndeajuns de repede.

Asta-i tot ?

Ce se aude ?

Singurul lucru instalat în apartament e telexul acela !

Slavă Domnului, îl vinde !

- Ce vinde ? - Cel mai frumos vas etrusc găsit !

Mai frumos decât cel de la muzeul din New York !

- Placide, îl vinde ! - Ce, vasul etrusc ?

Da, şi va fi al lui Pierre Niox !

Auzi ? Va fi al lui Pierre Niox !

Îl aştept de 20 de ani !

De 20 de ani îmi tot scapă printre degete ! Telegrama !

Licitaţia va fi pe 15 martie.

O să fii ocupat pe 15 martie.

Eşti insuportabil. Ştii vasul pe de rost !

Nu l-am mai văzut de 20 de ani !

- Nu s-a schimbat. - Dar dacă m-am schimbat eu ?

Nici nu se pune problema, amice.

Vrei să te ajut ?

E cel mai frumos vas din lume !

Nu va fi niciodată al tău, Pierre.

De ce nu ?

Ştii foarte bine.

Îl vor cele mai mari muzee din Vest.

N-ai niciun sfert din banii lor.

Vreau vasul acesta, Maurice.

O să fac rost şi de bani.

O să fac rost.

De ce vând vasul ? Moştenitorii sunt putred de bogaţi.

Pentru că sunt nişte câini cărora le plac numai banii !

Nu ca bătrânul Mittois. El nu l-a cumpărat ca să investească.

Niciodată nu funcţionează !

Hai mai repede !

Mai repede, mai repede...

- Ce faci cu câteva secunde ? - Le transform în minute.

Da ? Da.

Nu, sunt secretarul lui.

Da. E muzeul din Copenhaga.

Da ? Bună ziua, dle curator !

Nu, sunt secretarul lui.

Da, am aflat. Vă interesează vasul ?

Eu şi dl Niox tocmai vorbeam despre el.

Da, dar are unele rezerve.

Da, e puţin rezervat.

Consideră că e din epoca târzie.

În orice caz, dl Niox este nedumerit.

Nu sunt nedumerit, dle curator. Chiar deloc nedumerit.

Cred că vasul e din secolul VI, cea mai bună epocă !

Vreau să-l cumpăr, oricât ar costa !

Poftim ?

Suntem mai mulţi doritori...

O să mai vedem. Pe curând !

Nu te înţeleg.

Omul are încredere în cunoştinţele tale şi, în loc să-l descurajezi,

tu îi dai apă la moară ?

Îl mai şi provoci !

Poftim !

Eşti drăguţ, dar cu ce ocazie ?

Doar aşa.

Treceam pe lângă o florărie.

Florile sunt frumoase, dar aş vrea şi un sărut.

Câte luni au trecut ? Cinci ?

Erau patru luni când ai întrebat ieri.

Tocmai am vorbit cu Machelard.

Îţi faci griji ?

Nu trebuie să alertezi toţi medicii

doar pentru că o să avem un copil.

- Eşti caraghios. - Nu acesta e motivul.

Doar că...

Aveam nevoie de informaţii, iar el mi le-a confirmat.

Nouă luni, e prea mult.

E de-a dreptul... nedrept.

Poftim ?

Evident !

Un copil e gata, medical vorbind, la şapte luni.

Are organele, membrele, tot.

În restul timpului, stă degeaba.

Ce face ?

Stă degeaba.

Se îngraşă.

Creşte puţin, oboseşte mama şi enervează pe toată lumea.

Nu-i adevărat !

Vreau copilul acesta ! L-am putea avea peste trei luni.

Vreau să-l văd, să fie al meu.

O să-l primesc.

Ce faci ?

Ce te-a apucat ?

Eşti bolnav !

Un fiu, un copil numai al meu ! Cum vrei să aştept nouă luni ?

Aşa fac şi alţii !

Alţii mor fără să facă ce-am făcut eu până la zece ani !

- Bieţii de ei ! - Ascultă-mă.

Toate astea te sperie, pentru că e ceva nou.

Pentru că şi mama şi bunica ta au aşteptat nouă luni !

Vrei să faci ca ele.

Mai ştii când erai supărată privind cum trec trenurile ?

Asta înseamnă cele nouă luni: tradiţia, obişnuinţa.

N-am timp să aştept nouă luni, am alte lucruri de făcut.

Trebuie să trăiesc !

Unde pleci ?

Unde pleci ?

Asta n-o să afli niciodată !

O să fac acest copil în ritmul meu !

Până atunci, te rog să mă uiţi !

- Ştiu că e aici ! - Ba nu, vă spun că nu e !

Pierre !

Ai venit !

Se pare c-am pierdut.

Edwige zicea că ajungi în 30 de minute, eu am zis trei ore.

Unde e ?

Am pierdut 100 de franci.

Unde e ?

E ocupată să facă un copil.

Are nevoie de linişte. Înţelegi ?

Dacă vrei s-o revezi, las-o în pace o vreme !

Dar e soţia mea ! Şi eu ce fac ?

Ţi-a cerut cumva să-i iei locul ?

Da, exact.

Poftim ?

Dar o să pierzi, te avertizez, sunt virgină.

Mai virgină de atât nu se poate. Şi n-am de gând să fac pasul !

Pierre, tocmai m-a sunat Maurice.

Freeman încearcă să cumpere vasul înaintea licitaţiei.

Să ne grăbim !

Mai e un zbor la 17:20, nu trebuie să...

Îl iau pe acesta, ajung în cinci minute.

Şi, când ajungi, ce-o să faci ?

- Ceea ce trebuie. - Mai precis ?

O să le spun că, la licitaţia publică, voi dubla oferta lui Freeman.

Nu-i aşa uşor.

O să vezi când ajungem.

Ai grijă !

Între timp, pui un detectiv pe urmele familiei lui Edwige.

Te înşală ?

Ce prostii spui ? S-a ascuns. Vreau doar să ştiu unde e.

Pe cine să urmărească ? Pe mama, pe sora ei ?

Pe toţi: mama, sora, camerista, câinele. Pe toţi !

- Zborul 116 către Lyon ! - Îmbarcarea s-a încheiat.

Domnule !

Aveţi tensiunea cam scăzută. Aţi leşinat.

Era de aşteptat.

Faceţi cum credeţi, daţi-mi nişte pilule,

dar trebuie să prind avionul.

Bine.

Unde ai simţit durerea, mai exact ?

- Aici ? - Da.

Mai sus.

Te ţii bine, n-ai pus prea multă grăsime.

Nu pot spune acelaşi lucru despre tine.

Prea multă mâncare bună şi vin ?

Aici ? Sigur e stomacul.

Mănânci prea repede.

Probabil ai înghiţit aer.

Îţi fac şi o radiografie.

Ai înghiţit aer, dar nu chiar aşa mult.

Îţi fac şi o electrocardiogramă, dacă tot eşti aici. Aşa, stăm liniştiţi.

Nu te mişca ! Durează câteva minute.

Asta-i tot ?

Iese imediat.

Ce vă spune inima mea ?

Mă mai ţii mult cu cablurile astea ?

Înainte să leşini la aeroport,

ţi s-a mai făcut rău după ce ai făcut efort ?

Când alergai, când urcai scările ?

Nu, de ce ? Ce nu-i bine ?

Sunt nişte chestii pe EKG...

Chestii ?

Ce fel de chestii ?

Ai probleme cu inima. Te trimit la spital.

- Glumeşti ? - Chiar deloc.

Ai insuficienţă coronariană.

E un sindrom de risc...

Risc de ce ?

Risc de infarct.

- Eşti sigur ? - Nu sunt sigur.

E doar probabil.

Aşa că te ţin sub supraveghere.

Anticoagulante, tot tacâmul.

Fă cum vrei tu, dar nu merg la spital.

Ar trebui să semnezi o foaie de externare.

Bine, unde semnez ?

Ascultă-mă. Du-te acasă şi culcă-te.

Îţi fac injecţii la şase ore.

Îţi trimit infirmieră şi medicamente.

Nu te da jos din pat !

Du-te în cabinet, îţi scriu reţetă.

Pot să iau avionul apoi ?

Dragul meu Freeman !

Ce surpriză !

Dle Niox, m-am cam săturat de şicanele dumitale !

Cafea ? Whisky ? Eu tocmai...

Ce i-ai spus lui Mittois ?

Mittois ? Cine e ? Vreo organizaţie secretă ?

O sectă religioasă ?

Ne puseserăm de acord. Am plecat să fac actele.

Când m-am întors, înţelegerea căzuse.

O să aştepte licitaţia acum.

Aşa şi trebuie. În locul lor, aş fi făcut acelaşi lucru.

Şi, din întâmplare,

am aflat că aţi trecut pe acolo între timp.

Doar o vizită de curtoazie.

- Niox, vasul acela va fi al nostru. - Nu, Freeman, va fi al meu.

N-ai atâţia bani.

Freeman, când e vorba de acel vas,

eu am ceva ce dumneata nu ai şi nu are niciun muzeu din lume.

Ceva ce nu poate fi egalat: pasiunea.

Crezi că poţi să plăteşti vasul cu aşa ceva ?

Eu zic că familia Mittois vrea ceva mult mai concret.

Nu te lăuda cu dolarii, Freeman.

E urât şi vulgar.

Cu pasiune reuşeşti totul, Freeman. E arma şi forţa omului singur.

În faţa unui om singur şi hotărât,

comisiile şi sfaturile dvs. n-au putere.

Omul singur e indivizibil.

E concentrat şi lacom !

Scuză-mă.

Vasul acela va fi al meu, Freeman.

Va fi al meu pentru că fiecare părticică din mine şi-l doreşte.

În această situaţie, banii şi uneltirile tale n-au nicio şansă.

Ne vedem pe 15 martie, Freeman.

Eşti nebun !

De-a dreptul nebun. Şi fericit că sunt aşa.

Nu-mi eşti simpatic, Freeman. Nu mai veni aici.

Nu eşti mai bun decât detectivii şi-ţi pierzi timpul !

- Trebuia să mă suni joi. - Detectivii nu trebuiau să mă urmărească !

Mi-am ţinut promisiunea. De asta te urmăresc chiar eu.

Dacă tot sunt aici, măcar spune-mi ce se mai întâmplă.

E bine, copilul s-a întors.

S-a mişcat ? Sigur e al meu !

E normal, în luna a şaptea.

- Asta-i tot ? - Da.

- Nu-mi răspunde la scrisoare ? - Nu.

Spune-i că soţul ei a făcut infarct

şi că soţia lui nu era lângă el !

E adevărat ? Să-i spun asta ?

Crezi tot ce ţi se spune ?

Cred că te iubeşte.

Deci ?

Eşti nebun, Pierre.

Nu poţi să vinzi toate astea !

- De 20 de ani... - Cât ?

Ştii foarte bine cât valorează.

Foarte mult.

Dar nici pe jumătate din cât costă vasul lui Mittois.

Îţi subestimezi posibilităţile.

Vulpe bătrână...

Ştiu foarte bine cât poţi obţine pe astea.

Hai, vinde-le pe toate.

Şi cealaltă jumătate ?

O fac eu rost.

Vând apartamentul, doar e al meu. Casa Bois-Rosé !

O să vând lucruri care nici nu există ! Iau bani cu împrumut.

Dar vreau vasul acela ! E al meu, e...

Pierre !

Nu-i nimic.

Vreau doar puţină apă.

N-am nimic.

- Nu mai ai probleme cu inima ? - N-am timp de asta.

- Cum se simte Edwige ? - N-ai primit scrisoarea mea ?

Ba da, dar vreau să aud de la tine.

Se simte ca o femeie însărcinată în opt luni şi 15 zile.

Niciun mesaj azi ?

Ba da, mi-a zis să-ţi spun

că-i e tot mai dor de tine şi că...

- Da ? - Nu mi-e uşor.

Fă un efort.

... că vrea să te sărute peste tot.

Uneori, n-o înţeleg pe sora mea.

Ţi-aş putea explica eu.

Doar nu vrei să ai o aventură cu cumnata ta !

Nu-mi place acest rol.

- O iubeşti pe Edwige ? - Ce întrebare ciudată.

Muzeul ăsta e macabru !

- Eu nu cred asta. - Chiar e !

Vei fi capabil să iubeşti acest copil ?

O să fie băiat.

Ca să scape de asta ?

De moarte ? Nu-mi pasă de moarte.

Mă ocup de ea când vine.

La zece ani, plângeai mult noaptea gândindu-te la asta ?

N-aveam timp, aveam altele de făcut.

- Femei. - Printre altele.

Eşti tare mândru de tine.

Mă întreb de ce.

Ce-ai realizat până la 40 de ani, în afară să aduni ban pe ban ?

O comoară la care nu ţii

şi pe care vrei s-o dai pe-un hârb.

Un hârb ?

Vasul Mittois ?

Un vis, dacă vrei.

Te interesează doar pentru că nu-l ai încă.

Dar, când îl vei avea...

O să fie al meu.

... o să vrei altceva.

Eşti incapabil să ai răbdare ca să iubeşti ceva sau pe cineva.

Să am răbdare ? De ce ?

Pentru iubire nu trebuie răbdare. Iubeşti, şi asta e tot.

Te sperie iubirea ? Pe mine mă excită.

E ca o călătorie.

Călătoria e mai importantă decât destinaţia.

V-aţi gândit la asta ?

Numai de când v-am cunoscut.

- Mă urăsc ! - De ce ?

Să nu crezi că sărutul acela era pentru Edwige.

Era pentru tine.

Ar fi mai uşor.

Să nu crezi asta.

- Eşti mulţumit ? - Sunt nebun de bucurie.

Muzeul din Washington l-a trimis pe Freeman. N-ai nicio şansă.

Mare greşeală !

Muzeele au bugete imense,

dar sunt limitate de consiliile lor de administraţie.

Al meu e mic, dar infinit.

O să te ruinezi. Ar trebui să te închid la nebuni.

Atunci, v-aţi plictisi la licitaţii.

Aţi veni să mă scoateţi.

Mulţumesc.

Ne vedem mâine.

Cum adică, mâine ? Imposibil !

Nu vii la licitaţie ?

Mă iei drept un amator ?

Cine vine în locul tău ? Placide ?

O să afli în curând.

Să-ţi spun ce se va întâmpla dacă adjudeci vasul ?

- Nu. - O să-l duci acasă.

- Da ! - O să dormi cu el.

- O să-l pui în sufragerie. - Da !

- O să-l analizezi când îţi bei cafeaua. - Da.

Până la seara, îl vei fi memorat. A doua zi îl pui în colţ, a treia, îl dai.

- Evident. - Şi ?

Cum, şi ? Ai uitat ce urmează, dragul meu.

După licitaţie, voi primi telegrame, telefoane...

Iar eu dispar o săptămână-două.

Tu le spui că nu vând vasul, orice ar fi.

Poate că îl voi dona Muzeului Luvru.

Când mă întorc, mă vor aştepta toţi,

cu limbile de-un cot !

Iar eu doar voi sta şi voi culege.

Alo, Benoât ? Sunt Placide.

Aş vrea o masă pentru dl Niox.

La 13:30 !

La ora 13:30.

Da, pentru o persoană.

Cât mai aproape de telefon.

Da ? Minunat, vă mulţumesc.

E chiar mai bine, vei avea un telefon pe masă.

Tot nu înţeleg.

Licitaţia e la 14:30. Nu termini de mâncat până atunci.

De asta am nevoie de telefon !

- Sébastien, la ce oră deschideţi uşa ? - La 14:15, dle Niox.

- Placide va fi aici la ora 14:00. - Foarte bine, dle.

La ora 14:00, vii aici.

Suni la restaurant, eu răspund şi ţinem linia ocupată.

La 14:20, îmi spui cine e în sală.

Dutertre va fi în sală. L-am pus la curent.

- Cine va oferta ? - Vivien.

- Vivien ? - El e arma mea secretă.

De aici, voi vedea şi voi auzi, dar nu voi şti cine face celelalte oferte.

Dutertre va fi acolo, chiar în câmpul tău vizual.

Un deget pentru Mildenstein, două pentru Stieben,

trei degete, Freeman, şi patru, Fritz.

Dle Niox, aveţi un apel în maşină.

E urgent, maternitatea Sf. Iosif.

Maternitatea Sf. Iosif ?

Doamne !

Pierre Niox la telefon.

E băiat ?

Ce înseamnă trei kilograme ?

Ştiu, cântăreşte 3 kg, dar ce înseamnă asta ?

Că e sănătos. Şi mama lui, e bine ?

Vă mulţumesc, vin imediat.

- Dna Niox, vă rog. - Salonul 37, etajul întâi.

Pierre !

- Cum se simte ? - Cine ?

Copilul, cum e ?

Nu l-am văzut.

- Sunt complicaţii ? - Nu...

Şi Edwige ?

N-am intrat în salon.

De ce nu ?

Marie, am nevoie de tine.

N-ai nevoie de nimeni.

Ba da, am nevoie azi.

Vino, o să-ţi explic.

Te rog să mă ierţi, dar fiul tău acum nu e frumos deloc.

E normal să fie aşa zbârcit şi aşa roşu ?

Da, e normal.

- Te-ai supărat ? - Puţin.

Ai veşti de la Pierre ?

Licitaţia aia începe peste o oră.

O să-şi cumpere vasul acela.

Da.

Ai fost şi tu a lui ?

Aproape.

Nu ştiu ce-o să se întâmple.

Dar ştiu că mă vrea, şi voi fi a lui.

Trebuia să-ţi fi spus.

De ce ? Nu trebuia.

L-am iubit pe Pierre pentru că nu se opreşte.

De asta îl voi şi pierde.

N-ai sperat niciodată să-l păstrezi ?

Niciodată.

Şi atunci, el ce e ? Un suvenir ?

Nu, mai mult de atât...

Dacă aveam un soţ normal, era aici, cu flori şi un zâmbet idiot.

M-ar ţine în braţe...

- Şi ce-i cu asta ? - Ţine-mă tu în braţe !

Bună ziua, dle Niox.

Bună ziua.

Doamnelor şi domnilor, vă prezentăm acum lotul numărul 15,

o pictură din şcoala rusească a secolului al XVII-lea,

care ilustrează malurile râului Neva, din Sankt Petersburg.

Pictorul este necunoscut, dar subiectul este excepţional.

Începem licitaţia de la 200 000 de franci.

E plin ! Nu, e arhiplin !

Parcă e la Cupa Mondială. Freeman e în primul rând.

Fritz, în al treilea rând.

Stieben e în rândul şase sau şapte, ascuns ca întotdeauna.

- Şi Mildenstein ? - Nu l-am văzut.

Mare şmecher. Pe cine crede că păcăleşte ?

Totul e gata pe partea ta ?

Da, eu îi fac semn lui Dutertre, care-i face semn lui Vivien.

320 000 de franci.

340 000.

Am 340 000 la stânga mea.

Nu oferă nimeni mai mult ?

360 000 de franci !

Freeman te caută din priviri.

Nu m-a văzut încă.

- Sigur are dubii. - Bietul Freeman.

385 000.

Nu închide !

Dutertre l-a văzut pe Mildenstein. E în spatele sălii.

390 000.

Începe să devină interesant.

Nu pleca nicăieri, intru şi eu la 14:45.

Perfect, amice.

Aştept până la 14:45, iar la 14:50 o să vedem.

- Desert, dle Niox ? - Cafea.

Bine ? Bine.

Vă prezentăm acum lotul numărul 23.

Un vas grecesc din secolul 6 î. Hr.

Probabil chiar din secolul 7 î. Hr.

O execuţie care a fost rar văzută până acum.

Cu o formă şi mai originală decât vasul tip Krater,

recent achiziţionat de Muzeul Metropolitan din New York.

Începem licitaţia de la zece milioane de franci.

Doamnelor şi domnilor, pentru această piesă probabil unică,

începem de la zece milioane de franci.

Ce vă taie răsuflarea ? Suma cerută sau piesa în sine ?

Secolul 6 î. Hr., zece milioane de franci.

Bine, atunci. Să spunem, opt milioane. Începem de la opt milioane.

Am o ofertă de opt milioane.

- Nouă ! - Nouă milioane.

Ofer 9,1 milioane.

Pierre ? Pierre !

A început.

Freeman, împotriva lui Fritz şi Stieben.

9.300.000 de franci.

- Nouă patru sute ! - Nouă cinci sute !

- Nouă cinci sute ! - Şase.

- Nouă milioane şase. - Nouă şapte.

Nouă milioane şapte sute.

9.800.000 de franci.

9.900.000 de franci.

Zece milioane !

Avem zece milioane.

Fritz a ieşit, rămân Freeman şi Stieben.

- Mildenstein ? - N-a făcut nicio mişcare.

O s-o facă.

10.250.000 de franci, la stânga mea.

10.750.000.

- Unsprezece milioane ! - Unsprezece.

A intrat Mildenstein. Asta e !

Treisprezece milioane !

Treisprezece milioane de franci.

Cincisprezece milioane.

Cincisprezece milioane cinci sute.

15 500 000 de franci.

Şaptesprezece milioane.

Şaptesprezece milioane !

Suntem la 17 milioane de franci !

Stieben a abandonat.

- Ofer 18 100 000 de franci. - Nouăsprezece milioane.

Nouăsprezece milioane.

Plus o sută !

19 100 000 de franci !

19 200 000 de franci !

Mildenstein oferă 19 200 000.

Douăzeci de milioane !

Freeman, 20 de milioane.

Douăzeci de milioane de franci.

Suntem la 20 de milioane de franci.

Mildenstein a ieşit.

- Intri tu acum. - Bine.

Renunţaţi ?

Nu oferă nimeni mai mult de 20 de milioane ?

O altă cafea, dle ?

Nu oferă nimeni mai mult ?

- Douăzeci şi unu. - Avem 21 de milioane !

Douăzeci şi unu de milioane !

Am ajuns la 21 de milioane !

Vă rog.

Aţi putea să vorbiţi mai rar ? Franceza mea nu e aşa bună.

- Douăzeci şi unu de milioane, dle ? - Da, 21.

Se descurcă bine Vivien.

E bine că l-ai adus în echipă. Trebuia să-l pui mai repede la treabă.

Am ajuns la 21 de milioane de franci.

Douăzeci şi două !

- Douăzeci şi două de milioane. - Freeman, 22.

Mai sus !

Am 22 de milioane în primul rând.

- Douăzeci şi trei. - Douăzeci şi trei de milioane.

Suntem la 23 de milioane.

Oferă cineva mai mult de 23 de milioane ?

- Renunţaţi ? - Freeman a ieşit.

Asta e ! Peste 20 de secunde, e al nostru !

Vivien s-a descurcat de minune, îţi zic. Nu eşti mulţumit ?

Oferă cineva mai mult de 23 de milioane ?

Adjudecat la 23 de milioane !

Douăzeci şi patru !

Douăzeci şi patru de milioane ! Avem 24 de milioane !

Renunţaţi ? Oferă cineva mai mult ?

Nimeni ?

- Douăzeci şi cinci. - Douăzeci şi cinci de milioane !

Două miliarde şi jumătate de franci vechi !

Asta e, o să fie al tău !

Asta e !

Pierre ?

Voi adjudeca...

Adjudecat !

Pierre !

Repede, cheamă-l pe patron !

Pierre !

Pierre !

Un medic, repede !

Domnişoară, vă rog !

Alo, Pierre ? Alo ?

Alo ? Alo ?

Alo !

- Alo, cine este la telefon ? - Alo...

Aş putea vorbi cu dl Niox ? S-a întrerupt.

- Sunteţi singur acolo ? - Da, de ce ?

Pentru că dl Niox a murit acum un minut.

Subtitrarea: Cristina Boguleanu

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.