Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
NETFLIX PREZINTĂ
Salut!
Încă cinci minute!
Bună dimineața, Bursuc!
- Bună, iubito! - Bună, dragule!
Scoală-te, dragule!
Păcat! Voiam să te invit la niște tortilla cu salsa verde.
Cu niște delicioase ouă în stil Yukatan.
Dar cred că va trebui s-o invit pe Mila.
Deși voiam să-ți ofer
și niște săruturi de dimineață,
și niște mușcături afectuoase pe gâtul Bursucului meu.
Dar se pare că nu se poate azi.
Nu!
Nu mă gâdila!
- Nu, iubitule! Te rog. - Ce?
Azi am ședința. Să mergem!
- Nu. Stai! - Ce?
Nu știu ce să mai fac.
Liniștește-te, scumpo!
Scumpo,
- …o mai știi pe Valentina Reina? - Da. E directoarea Inmujeres.
- Da? - Da, desigur.
- E însărcinată. - Iar?
E minunat, nu?
Nu are deja 26 de copii?
- Are patru. - Eu n-aș rezista la unul.
- Ține de organizare. - Nu e adevărat.
Ba da. În plus, voi, femeile sunteți născute să fiți mame.
Da, sigur.
- Da. - Da, întocmai ca femeia de acolo.
- Scumpo… - Uite, e echipată.
- Hei… - Te rog, uită-te la ea!
Dacă nu e gripă, ci unul dintre virușii ăia ucigași?
- Adică mutanți? - Nu, viruși ucigași.
- Nu. Bety. - Nu-l ai, iubito.
Imaginează-ți asta înmulțit cu patru! Biata femeie, are nevoie să fie salvată.
- O s-o salvez. - Ce? Nu la asta mă refeream.
- Uite ce tată bun voi fi! - Nu!
Bună!
- Alejandro! - Lasă-mă!
Vai! Îmi pare rău! E atât de jenant!
- Ce scumpete! Cum îl cheamă? - Alaia.
- Alaia. E fetiță! - Alejandro!
Îmi permiteți?
- Mă pricep la copii. - Ai act de identitate?
S-ar putea să fii un răpitor.
- Un infractor. - Am permisul. E bun?
- Liniștește-te! - Calmează-te! Glumim.
Da. Da, e în regulă.
- Gata-gata! - E pentru că e calm, vezi?
- Poftim cafeaua! - Mulțumesc!
Cum poți s-o bei fără zahăr? Nu, Laurita!
Laurita, nu! Ce-am zis? Alea sunt de neatins, sacre.
- Le ștergeam de praf. - Nu. Pentru ce?
Uite, ăsta e dintr-o ediție limitată din 1982.
Deci, să o curăț, sau nu?
- Nu. Ce rost are? - Bine.
Bine. Mulțumesc, Laurita! Ești amabilă.
- Mă retrag. - Poți pleca.
- Ce faci, tipule? - Ce faci, omule?
Nu prea bine.
Mussolini nu mă mai lasă, vrea propunerea de campanie.
Știu, tipule. Am avut un coșmar cu ea.
Am visat că eram în Perioada Albastră
într-o reclamă avangardistă,
când, deodată, Mussolini a venit la mine și m-a mușcat.
Atunci m-am trezit.
Da, m-am trezit speriat bine.
Cred că are o viață groaznică, nu? Să nu fie iubită, să nu iubească…
Cu viața învârtindu-i-se în jurul câinelui…
De ce crezi că n-a avut copii? Că n-a vrut sau…
Uite, unele femei nu sunt dispuse să-și sacrifice frumusețea și talentul
și să fie sortite uitării. Înțelegi?
Ce?
Ele simt că lumea nu poate fi lipsită de inteligența lor superioară.
Cum să spun? Lumea are nevoie de ele.
Sigur. Da, ca Ceci, soția mea,
nu vrea copii, la fel ca Sylvia.
Am vorbit mult despre ea, o admirăm…
- Opriți-vă! - Sylvia! Nu te-am văzut acolo.
- Discutam despre… - Prea multă vorbăraie!
Proiectul va fi prezentat în curând. Concentrează-te, Alejandro!
- Da. Perfect. - Și tu, Rafa?
Dacă vrei să-ți reînnoim viza,
fă-mă să-mi aduc aminte de ce te-am angajat!
Bine.
Indubitabil, cel mai fiabil proiect e cel cu microhidrocentralele din Chiapas.
Necesită o investiție de 50 de milioane de dolari, și va da un profit de 12-14%.
Dar partea cea mai bună
e impactul pozitiv pe care-l vom crea în zonele adiacente.
Nu vom afecta ecosistemul,
nu vom arde combustibili fosili,
dar vom crea slujbe și vom produce energie curată.
Toate astea ne vor reprezenta drept o companie responsabilă social.
Sună bine. Doar să aflăm care sunt cerințele legale.
Am verificat. Dau permise. Guvernul local dorește investiții private.
Minunat! Discutăm când ai un investitor în minte.
Am contactat câțiva potențiali parteneri din SUA.
Vor să finanțeze asta.
Cu Ceci la conducere, partenerii noștri pot doar să joace golf.
Sau tenis, ca să nu irosiți atâta apă.
Tenis!
E o investiție majoră pentru clienții noștri.
Adică, nu voi merge la Consiliul Directorilor
fără o analiză clară, făcută serios și verificată
a regimului politic, economic, social și fiscal al zonei.
De fapt, Guillermo, voiam să-ți spun
că v-am trimis tuturor un e-mail azi-dimineață
cu un raport cu tot ceea ce ai cerut.
Trebuie să plec.
- Ce zici? - Îmi place, omule.
Da?
Pe bune?
Nu, e foarte jenant, Rafa. E reclama pe care am văzut-o toată viața.
Voi chiar nu înțelegeți.
Stai! Despre ce vorbești?
Are un mesaj foarte feminist.
Ce? Spune că femeile pot fi orice vor, și că pot fi și mame pe lângă.
- Pentru mine, e revoluționar. - Așa-i?
Ascultați, băieți feminiști!
Ar fi cu adevărat revoluționar dacă în reclamă ar fi un bărbat
care să aibă grijă de copii și de treburile casei.
Ce drăguț ești! Ne vedem mai târziu.
Complet radical.
Da, păi…
ICC MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR
- Să plecăm de aici! - Nu plecăm nicăieri.
Trebuie să dăm totul! Nu-l las pe Guillermo
să facă ceva prostie și să-mi distrugă proiectul. Nici gând!
Stăm până târziu?
Eu da.
Ar trebui să lucrezi mai puțin!
Asta nu e viață.
Ce ai tu mai productiv de făcut?
Să beau o bere, soră!
Una artizanală, mexicană.
Ca industria berii să continue să dea mii de slujbe
la mii de mexicani și să stimuleze economia națiunii.
O meriți. Du-te și adu niște beri!
Bum!
Cineva s-a pricopsit cu piesa cu doi de șase.
- Da. - Rafael!
Ce? Urma să joc piesa!
Ascultă! Nu e sfârșitul lumii, să te pricopsești cu un copil.
Doar al sexului, al vacanțelor romantice, al economiilor…
Am putea să dăm copiii.
Niciodată! Ar trebui să facem o tombolă.
N-ai putut să petreci nici o zi departe de copii.
Patru beri negre.
- Alicia! - Mulțumim!
Uite niște haine din care au crescut copiii mei!
Super! Mulțumesc frumos!
- Alicia, câți ani are Alan? - Un an.
Un an? Minunat! Abia aștept să am un copil!
Ar trebui să faci unul!
- Scuze, Alicia! - Da…
Da, eu vreau unul, dar Ceci nu.
Cum e? Nu am mai văzut-o demult.
E foarte bine. Știți, lucrează tot timpul.
Dacă ar lucra mai puțin, ne-am mări familia, dar, știți.
Și de ce vrei un copil?
Cum adică?
Ca să-l iubesc, ca să mă joc cu el, ca să ne uităm la Războiul stelelor. Nu?
Nu uita ca să-l întreții, educi, să-l hrănești…
- Ce strici cheful! - Da…
Există loc pentru încă unul.
Mai doriți și altceva?
- Nu. Mulțumesc! - Mulțumesc!
Cu plăcere.
Ești bine, omule?
Da. De ce?
- Nimic. - Ei bine, mă dau bătut.
E refuzat, dar nu e vina cardului, ci a semnalului.
- Să mai încerc o dată? - Da, te rog.
Alicia, câți ani ai?
Optsprezece.
- Optsprezece? - Ei bine, aproape optsprezece.
- Nu spune nimănui! Voi fi concediată. - N-aș face asta. Nu voi spune.
Cum ai grijă de copil?
Adică, cine te ajută?
Alicia, nu-l poți lăsa în bucătărie! Riscă să se ardă!
Alan, nu mă pot baza niciodată pe tine.
Bună! Of, hai aici!
Lasă-mă să mă ocup de el o vreme. E în regulă acum. Gata-gata!
Te pricepi la copii.
- Așa-i? - Da.
Am un talent, nu?
A reușit.
- Poftim cardul! - Mulțumesc!
Poftim!
Îți dau un bacșiș.
- De ce atât de mare? - Ca să cumperi ceva pentru Alan.
Gata-gata!
- Mulțumesc! - Pentru nimic!
Uite, dacă ai nevoie de ajutor ca să ai grijă de el, sună-mă!
Poftim numărul meu!
Să mă suni, bine?
- Bine. - Adio, Alan!
Ai grijă!
- Spune: „Pa”! - Pa!
- La revedere! - Pa!
- Pe curând! - Pa!
Vezi acolo?
Bună dimineața, scumpo!
Bună dimineața, dragule! Bună!
Ești tare drăguță când te trezești!
Nu e adevărat.
Mai ales după ce am lucrat până târziu.
Te iubesc cu pungi sub ochi cu tot.
Și te iubesc întocmai așa, somnoros și chipeș.
- Hei… - Ce e?
Dacă am face un copil?
Dacă n-am face?
- Haide! - Nu.
Unul mic și dolofan pe care să-l giugiulim și mușcăm.
Nu, nu ca să-l mușcăm.
- Atunci ca să-l alăptezi. - Nu, nici ca să-l alăptez.
Nu. Suntem perfecți așa cum suntem, iubire. Ți-am mai zis.
Când?
Nu-mi amintesc să fi discutat.
Intră, Cecilia! Ia loc!
Bine.
Spuneți, dle Gonzalo!
Minunată treabă! Felicitări! Hidrocentrala a fost aprobată.
Mulțumesc. Mulțumesc mult!
Mă bucur că ești fericită.
O meriți.
Mulțumesc!
Cecilia…
Știi de ce n-am avut copii?
Pentru că n-ați fi putut să creați firma dacă cheltuiați banii pentru școală?
Nu.
Nu, eu și soția mea n-am putut avea copii. Am regretat asta toată viața.
- Îmi pare rău! - Cu asta…
- Da. - Vreau să mă asculți
- …și să gândești bine răspunsul! - Da.
Mă voi pensiona curând. Nu am copii care să-mi moștenească afacerea.
Poate mă ajuți să găsesc omul potrivit căruia să-i predau torța.
Sigur! Vă voi ajuta.
- Vă voi da niște nume. - Nu.
- Nu? - Și tu, Cecilia?
Ce-ar fi să fii tu?
Unde te vezi peste cinci ani?
Eu…
mă văd…
chiar acolo, domnule Gonzalo.
Minunat!
Atunci avem multe de discutat.
- Da. - Consideră asta o propunere oficială!
Ne ocupăm mai încolo de detalii.
- Avem o conferință video la 15:00. - Ai venit la țanc, Guillermo!
Tocmai discutam cu Cecilia să-mi ia locul.
Și da.
E interesată.
Minunat!
Acum, Ceci, vei afla ce înseamnă călătoriile de afaceri urgente.
Am fost în multe.
Și ai fi dispusă să te muți în altă țară, dacă e necesar?
- Da, desigur. - Bun. Vom discuta mai târziu despre asta.
Am vrut doar să văd dacă e interesată.
Păi, minunat!
Avem nevoie de aprobarea consiliului la următoarea ședință.
Rezultatele Ceciliei îi va convinge.
Da. Într-adevăr.
Mergem?
Da.
Mulțumesc!
Deci, ai decis.
Draga mea!
Scumpule!
Trebuie să-ți spun ceva!
Vai, delicios!
- Scumpo? - Ce e?
- Nu mă pot opri de la a mă gândi. - La?
Vreau un copil.
- Of, Alex! - Ce?
Vreau un apartament în Manhattan, un milion de dolari și pace în lume.
Nu, vorbesc serios.
Și eu. Proastă sincronizare!
Niciodată nu e un moment bun să vorbim despre asta.
Nu, în special nu acum.
Am căzut de acord să facem un copil cândva.
Am discutat că poate, într-o zi, vom avea unul,
nu chiar acum, nu în următoarea perioadă.
Da. E mai bine să așteptăm până ai 40 de ani,
să cheltuim o avere pe tratamente de fertilitate
- …și să sperăm să fie sănătos. - Prea dur!
Îmi pare rău, dar acum…
Dragule, sunt încă foarte tânără. Am multe planuri.
Un copil? Chiar acum?
Nici gând! Am foarte multe pe cap.
Te-aș ajuta.
Nu e vorba de ajutor, e vorba de a dori unul.
- Exact, eu vreau unul! - Dar eu nu.
De ce nu?
Dragule…
te rog, nu mă pistona cu asta!
Știi cât am muncit ca să-mi ating obiectivele.
Mi le îndeplinesc.
Înțelegi?
Au! Deci…
Nu fac parte din planul tău?
- Nu te face subiectul discuției! - Vorbesc serios.
Cred că investești prea mult în muncă și prea puțin în noi.
- Nu. - Ba da.
- Nu cred. - Eu da.
Ei bine, eu nu cred!
Cred că investesc exact cât timp trebuie.
- Cât trebuie? - Exact.
În plus, că am copii, că n-am, nu voi renunța la muncă.
- Bine. - Bine.
Vrei să luăm cina?
Nu mi-e foame, mulțumesc!
Pentru funcția de partener!
Încă nu e oficial.
Da, dar ești cea mai tare. Vei obține postul.
- Ce părere are Alex? - Mă credeți că nu i-am spus încă?
De ce?
Fiindcă e obsedat să fie tată.
- Ce veste bună! - Nu e deloc o veste bună.
E ca un bebeluș încăpățânat.
„Mamă, îmi iei un cățeluș? Jur că o să-i adun răhățelul!”
Până la urmă, mamele ajung să facă totul.
Cred că lumea e suprapopulată și că nimeni n-ar trebui să aibă copii.
Stai! Ce anume încerci să îmi spui?
E prea târziu pentru mine. Nu poți da înapoi.
- Ajunge copilul ăsta. - Tu urmezi?
Sincer, nu cred că a avea o familie și a-ți dedica viața
ca să crești oameni buni e rău pentru lume.
Tu faci pâine grozavă, iar eu produc copii minunați.
Dar nu sunt măritată cu un croasant și nu sunt mamă brioșelor.
- Sunt soția unui croasant? - Nu, a lui Fernando.
Ești o scorpie dacă doar așa mă privești.
Nu-mi pasă defel. Trăiesc așa cum mi-am dorit.
Exact!
Ești mamă și familistă pentru că asta ți-ai dorit.
Dar eu nu. Nici să mă mărit n-a fost parte din viziunea mea.
M-am măritat cu Alex pentru că asta voia,
iar azi, la a treia aniversare, sunt cât se poate de fericită. Dar…
nu știu dacă vreau copii.
Nu vrei să ai niciodată?
Nu știu.
Bună, dragule!
Bună, iubito!
- Acum putem să discutăm? - Da.
Dar, mai întâi, deschide-ți cadoul!
Ce?
Aniversare fericită! Hai! Deschide-l!
- Aniversare fericită, dragule! - Da.
- Mi-ai luat ceva! - Nu, l-am făcut chiar eu.
- Nu! - Ba da. Uită-te!
Unu, doi, trei!
- Nu se poate! E uimitor! - Serios? Îți place?
E uimitor, dragule. Cum poți să fii atât de chipeș și de talentat?
Mă poți ierta?
- Pentru? - Nu ți-am luat nimic.
- Nu-ți face griji! - Am uitat.
Mă poți invita altă dată la cină sau la ceva.
E posibil să-ți fi lăsat o surpriză mică la etaj.
Ce?
Cu biciclete la fel, parcă suntem cel mai siropos cuplu din Mexic.
Să ne întrecem!
- Erau la reducere, nu? - Desigur, dragule!
Poftim, dragă!
- Conține alcool. - Perfect!
- Scumpo… - Bursuc…
- Ce? - Nu. Tu prima!
- Nu, tu! - Nu.
- Spune! - Nu, tu prima!
Bine.
- Eu primul! - Ce…
- Bine. Spune! - M-am tot gândit.
- La ce? - Bicicleta aia
ar arăta grozav cu un scaun pentru copii pe ea, nu?
- Of, dragule! - Ce?
De ce nu înțelegi? Nu sunt pregătită, dragule.
Nu trebuie să fii pregătită, scumpo.
Voi, femeile, aveți un talent care se naște când deveniți mame.
E cel mai sexist lucru pe care mi l-ai zis.
- Cel mai. - Ascultă…
E la fel cu ideea că bărbatului trebuie să-i placă fotbalul.
- Păi, îmi place fotbalul. - Nu asta…
- În ce echipă e Chicharito? - Păi…
- În Winchester? - Nu.
- Rochester? - Nu, a fost cândva în Manchester.
- Aproape am ghicit! - Ba nu.
Vreau să-ți zic ceva de câteva zile, dar nu mă lași.
Păi, și eu vreau să fiu tată, și nu mă lași.
- Bursuc, de ce vrei să ne certăm? - Nu.
- E aniversarea noastră! - Știu. Nu vreau să ne certăm.
- Și? - Vreau un copil cu zâmbetul tău.
- Nu mă poți învinovăți. - Uite zâmbetul meu!
Bine, fie. Tac.
Bine.
Domnul Gonzalo mi-a propus să fiu parteneră.
Ce? De ce nu mi-ai spus?
Fiindcă nu m-ai lăsat, că tot vorbeai despre copii.
E minunat, scumpo! Felicitări!
Mulțumesc! Dar asta presupune unele schimbări.
Stai! Nu. Ce schimbări?
Ei bine, voi fi la muncă mai multe ore,
voi călători.
Dacă devin partener, o vor anunța la conferința de la Valle.
- Bine. - Va fi grozav!
Vii, nu?
- Nu știu. - Ținuta obligatorie!
- Ce? - Formală.
- Cât de formal? - Costum elegant.
Elegant?
- Bine. Elegant! - Dragule, am nevoie de sprijinul tău.
Iubito, vom fi împreună chiar și în China.
- Bună! - Bună!
Ce cauți aici?
Hei…
ți-amintești că mi-ai zis că mă vei ajuta și vei sta cu el?
- Da, dar trebuie să merg… - Am o urgență,
vreau să ai grijă de el!
Trei zile.
- Ce? Trei zile? Nu, stai… - Da.
- Ai promis, mai știi? - Nu.
- Spune: „Bună”! - Bună, Alan!
- Păi, da. Dar nu pot. Am mult de lucru. - Alex, te rog!
Jur că ești singura mea opțiune!
Bine, dar e totul în regulă?
Da. Totul e bine. Dar nu-ți pot explica acum,
trebuie să plec! Doar trei zile.
- I-am adus hainele. - Bine, da. Păi… bine.
Mulțumesc mult! Mulțumesc cu adevărat!
- Nu, stai… - Promit că vor fi doar trei zile!
Doar trei zile. Te descurci tu!
Bună! Hei…
Unde să te ascund?
Bun.
Bună!
- Ce? Fără cafea? - Nu, scuze! Azi n-am.
O zi bună!
- Bună! - Te muți sau ce?
- Ce? Sunt niște acte de care am nevoie. - La muncă?
- Da. - Și cutia?
- Știi tu. - S-a mișcat.
Ce? Ba nu.
S-a mișcat, frate!
- Nu, n-am văzut nimic. - Ce e înăuntru?
- Taci! - Ce e în ea?
- Șezi! - Ce e în ea?
Nu! Nu face asta!
Ce e asta?
Ce altceva? E un bebeluș.
E al tău?
Cum să fie al meu? E al ospătăriței, Alicia.
- M-a rugat să fiu dădacă trei zile. - Bun acum!
Știi câte e-mailuri am legate de proiect?
Exact… zero. Termenul limită e la 12:00.
- Așa că, treci la treabă, bine? - Bine.
- Bine. - Da.
Aoleu!
Ce?
Ce vei face?
Cum adică?
Voi avea grijă de el trei zile și…
Ceci o să mă omoare! Nu știu ce-a fost în mintea mea.
Nu, e clar că nu gândeai.
Și ce voiai să fac?
Alicia a venit, a lăsat copilul și a plecat.
Ei bine, cred că un bebeluș are nevoie doar de iubire, nu?
Ceci ar trebui să înțeleagă.
De fapt, poate că de asta are nevoie.
Să aibă un copil în preajmă ca să nu-i mai fie frică, nu?
Hai! Ajută-mă!
- Dau muzica tare. - Da.
- Bună idee. Da. - Dă-o tare de tot!
O să pun niște muzică, că adormim cu toții.
Domnilor, care e treaba?
- Nu a venit instalatorul ieri? - Ba da.
Nu, mirosul ăsta e prea intens. Mă mănâncă ochii de la el.
O chem pe Laurita.
Mulțumim!
Cine a dat muzica tare?
Ți-am zis că duhoarea e insuportabilă. Miroase a canalizare.
- I se spune: „canal”. - Asta am vrut să spun. Mă omoară!
- Fă ceva, omule! - Ce?
Nu știu. Orice.
Alicia mi-a dat doar haine, nu mi-a dat și scutece.
Știu! Poftim!
Ține! Du-te la farmacie și cumpără niște scutece!
- Ne vedem la baie! - Da.
- Bună! Ce faci? - Bună! Bine. Tu?
Sunt bine.
Ți-ai tăiat părul, nu?
Nu, doar mi-am muta codița în față.
Ți le dau.
- Am primit un lubrifiant organic… - Nu. Am nevoie de altceva.
- De ce? - Păi…
Scutece.
Scutece? Ai cumpărat prezervative proaste.
- Da, știi… - Nu!
Sunt pentru tine?
Nu, sunt pentru un prieten.
Deci ai nevoie de scutece pentru adulți.
Nu, stai să-ți explic! Un prieten de-al meu are un copil.
Bine. De ce mărime îți trebuie?
- Nu știu, mărime de bebeluș. - Câte luni are bebelușul?
De unde să știu? E doar un bebeluș.
Înțeleg.
Tu lași femei gravide. Și nici măcar nu știi câți ani au copiii.
- Doamnă. - Nu mă lua cu „doamnă”!
Fă un calcul simplu? Când te-ai culcat cu mama copilului?
Adăugă nouă luni la data aceea!
Apoi adaugi câte luni au trecut de atunci.
Asta e vârsta copilului tău, bine?
- Sunt sigură că astea vor fi bune. - Da, sunt sigur.
Nu-mi vine să cred! Pentru Dumnezeu!
Alex. E scos din serviciu, tâmpitule!
Ce? Nu fii prost, eu am pus semnul.
Stai! Îți deschid.
Poftim! Haide!
Nu, e dezgustător! Parcă e dulce de leche!
Dă-mi șervețelele umede! Astea nu-l curăță.
Nu. Ce șervețele? Am luat doar scutece.
- N-ai luat șervețele umede? - Am luat ce ai zis: scutece.
Bine, dă-mi un scutec!
- Stai! Așa. - Poftim!
Poftim! Nu!
- Ia-l! - E dezgustător, omule!
- Vino aici! Nu. Rafa. - Ce?
- Ce? - Sunt pentru nou-născuți.
- Ce treabă e asta? - Nu știu.
Nu mi-ai zis. Nu știu. Scârbos!
- Își mănâncă rahatul! - Nu, Alan, nu-l mânca!
Nu. Stai! Rahatul! Poftim!
- Să nu-l mănânce! - Ia scutece mai mari!
Nu. Nu!
O femeie?
Să-ți ia locul?
O crezi în stare?
Că soțul ei o va lăsa?
Înainte să-ți dai seama, va veni cu o burtă atâta de mare
și ne va lăsa în aer.
Nu, Guillermo, nu.
Cecilia nu e genul care renunță la slujbă.
E o femeie concentrată.
În plus, viziunea ei va fi utilă companiei.
Tu ești acționarul majoritar.
Eu?
N-aș lăsa totul unei fete.
Sunt foarte emotive. Gândește-te!
Să mă mai gândesc?
Scumpo?
Scumpo!
Haide!
Încă n-a ajuns acasă. Haide!
Uite!
Camera asta…
va fi a ta, deocamdată.
Tu vei rămâne aici.
E un moment extrem de delicat, bine?
Vreau să mă ajuți!
Nu face niciun zgomot
până nu-i spun totul lui Ceci. Bine?
Bine. Super!
A ajuns acasă.
Stai aici! Mă întorc imediat.
Bună, scumpo!
- De ce e muzica așa de tare? - Că e grozavă.
- De la unu la 10, cât de mult mă iubești? - Acum? În jur de opt.
Dar l-ai putea face zece.
Legat de a câștiga sau pierde puncte…
- Da? - M-ai ierta, orice ar fi, nu?
Ce ai făcut, Bursuc?
Ia spune!
Nimic.
- Da, sigur. - Am adus un copil.
Ce?
Scumpo, redu volumul! Abia dacă te aud.
Nu! Îmi place partea asta.
Cred că am lăsat calculatorul pornit.
Revin imediat! Așteaptă!
Bine.
Nu!
Nu! Ce ai făcut?
Ce ai făcut? Nu! Așteaptă! Nu știe încă.
Bine. Haide! Hai aici!
Hai aici!
Stai aici.
Poftim!
Uite!
Poftim!
Teorie cuantică. Citește-o!
Stai locului, te rog! Bine?
Cu Snoopy. Poftim! Încă nu i-am spus.
Stai! Ai zis că mă ajuți. Te rog, bine?
Gata, m-am întors.
- Da. - Dragule…
- Ce? - Uite…
Cred că e important…
Nu!
Vreau să discutăm situația familială.
Minunat! Acum, că ai pomenit de familie…
Uite, nu știu cum să-ți spun asta,
dar…
avem un micuț aici.
Un micuț inconvenient.
Nu avem mâncare în casă. Trebuie să mergem la piață, scumpo!
- Nu avem decât o ridiche. - Știu, dragule.
Jur că aș vrea să am timp de cumpărături și să fiu soția perfectă,
dar muncesc atâta încât, pur și simplu, nu pot.
- Nu, scumpo… Ești perfectă. - Nu sunt.
Când va veni vremea, vei fi o mamă grozavă.
Nu. Ascultă!
Despre asta voiam să discut cu tine.
Ce?
Dacă aș fi stearpă…
- Ce? - N-aș mai fi soția perfectă?
Firește că ai fi!
- Bine. - Tot ai fi perfectă.
Da. Putem adopta un copil și am rezolvat problema.
Și dacă n-aș vrea niciodată copii,
nici adoptați, nici biologici, de niciun fel?
Păi, te-aș considera egoistă.
- Te-ai gândi doar la tine, nu la noi. - Nu!
În plus, toți suntem traumatizați din cauza părinților noștri.
Nu vezi că nu vreau să traumatizez un copil?
De exemplu, tu îți urăști mama.
- Nu o urăsc pe mama. - Ba da.
- Nu o urăsc. - Ba da, puțin.
Nu. Mi-ar fi plăcut să vină la festivitățile școlare
la absolvire, la examenul profesional sau la nuntă, dar n-a putut.
Fiindcă lucra.
Și acum am atât de mult de muncă, că nu am timp nici pentru mine.
Trebuie să petrecem mai mult timp împreună!
Da.
Să facem sex.
Și să ne gândim la un copil.
Să facem sex?
Da.
Să facem copii?
- Nu. - De ce?
Dragule! Un copil ar fi cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla acum.
- Da? - Cel mai rău.
- Cel mai? - Cel mai.
E o pisică.
De unde știi?
Păi… pentru că a mieunat, nu?
- O, nu! - Ba da.
Ce?
- Mi se îngustează căile respiratorii. - Vezi? E o pisică.
Da. Știm cum te afectează.
- E groaznic! - Stai și așteaptă! Merg să verific.
- Bine? - Nu! O pisică!
Bebelușule!
Vino!
Vino cu mine! Plecăm.
Bursuc?
Bursuc?
- E o pisică. - Nu!
- Ba da. Am încolțit-o pe canapea. - Of!
- Da. Du-te în cameră! - Da, bine.
- Închide ușa! - Bine.
Și apoi?
- Te voi anunța. Închide ușa! - Bine.
E totul în ordine?
Acum ies! Te anunț când!
Bine!
Ai grijă!
Ce groaznic!
Urăsc pisicile.
- Spune: „Bună, Rafa! Putem intra?” - Nu.
- Ba da. - Ba nu.
- Ba da. - Ba nu.
- Nu ne poți lăsa în stradă! - Nu acum!
- Cum adică? - Nu pot.
Vreau să intru!
- Ascultă! - Îți explic.
- L-am ascuns de Ceci și… - Nu…
Bună!
Bună!
Lorena, el e Alex.
- E Cookie Monster. - Ce drăguț! E al tău?
- Da, e. - Nu, e al lui.
- Ce? - Acceptă!
- Nu. - E al tău, Rafa?
- Da, e. - Jur că nu e!
De ce spui asta?
- Nu… - Îl cunoști.
- Stau cu el când are întâlniri. - Pot explica.
- Îți explic totul. - Serios? Explică!
Știi ce? Nu-mi datorezi nicio explicație. Nu înțeleg, dar voi ar trebui să vorbiți!
- Scuze! - Plec.
Nu-l cunosc. Nici nu-i știu numele!
- Ești groaznic! - Da, ești, că îți negi propriul copil.
Nu pot să cred!
Vii mâine la petrecerea de la piscină?
Da, sigur.
- Petrecere la piscină? - Da, nemernicule. Petrecere la piscină!
Ai văzut cât de sexy era?
Da, dar avem nevoie de pat.
Poftim! Ia asta!
CECI CINCI APELURI PIERDUTE
- Ce? - E Ceci! Poftim, ține-l!
- Ia-l! - Și mai ce?
Spune: „Te rog, unchiule Rafa”! Bine?
Ce s-a întâmplat? Stau și te aștept.
Bună, scumpo!
Scuze, eram într-un alt apel.
Am o urgență la muncă. Va trebui să stau toată noaptea cu Rafa.
Bine, ai dreptate. Munca e muncă.
- Ce s-a întâmplat în final? - Cu ce?
Păi, cu pisica.
A, pisica?
Am lăsat-o la un veterinar. Cu un doctor foarte drăguț și răbdător.
Culcă-te odată!
Sfinte Sisoe! Ce i-ai dat? Red Bull?
Ciocolată.
Ai făcut o mare prostie, Alejandro.
Să-i pornim televizorul!
Ce? Știi că nu-mi place să dorm cu televizorul pornit.
Dar poți dormi cu zgomotul ăsta?
Adică, ai auzul selectiv, măgarule?
Am nevoie de odihnă. Trăiesc de pe urma ideilor mele,
iar dacă nu mă odihnesc, nu-mi vin idei bune.
Vai! Nu te știam atât de sensibil!
Dacă nu dorm eu, nu va dormi nimeni.
Ce faci?
Stinge lumina și nu mai striga, altfel nu va adormi!
Țip? Ți se pare că eu țip, Alejandro?
Da, mi se pare că faci prea mare caz.
Mă bucur că ai menționat asta. Am făcut eforturi pentru el.
Tu n-ai făcut nimic. Nu mă ajuți.
Ce? Eu nu te ajut?
Cine a mers la magazin după biberon?
După ce?
După biberon, măgarule! Și era frig afară!
Da, eu îi schimbam scutecul.
- Cine i le-a luat? - Tu, dar eu am plătit pentru ele.
Nu. Stai așa! Faptul că plătești pentru un copil nu te face tată.
Tu n-ai curățat niciun rahat!
Iar tu n-ai fost umilit la farmacie!
Nu ai lăsat-o să plece pe cea mai sexi tipă de pe Tinder!
Am făcut totul pentru tine, dar tu pentru mine? N-ai făcut nimic!
Uite, carafa e goală!
Nu are apă, dar tu nu te poți deranja să o umpli.
De ce nu o umpli? Umple-o!
Bine.
Voi umple carafa cu apă.
- Incredibil! - Stai cu el!
- Da. - Să nu te vadă plângând!
Nu.
Îmi pare rău! Știu că nu e vina ta.
E vina măgarului ăla.
E… Păi, ajunge! Hei!
Hei!
- Ce e? - Auzi, știi unde îl vei ascunde mâine?
Nu-l poți ascunde trei zile la birou, într-o cutie cu găuri.
Poți să găsești o ascunzătoare mai bună, nu?
Ce ascunzătoare?
Mă ocup eu.
Dar, întâi, umple-mi carafa! Nu fi măgar!
Până sus!
Haide, culcă-te!
- Bună dimineața! - Bună dimineața!
Cum merge?
Bună, Erica!
- Jackie, regret! N-am nici azi cafea. - E în regulă.
Doamne, ce dificultate!
Ce aveți acolo?
Mostre pentru ambalaje ecologice.
Pentru campania cu scutece. Așa, măcar ambalajul e ecologic, nu?
Ați vrut să vă arăt de ce merit să-mi plătiți viza, nu?
Excelent!
Se pare că totuși nu ești inutil.
Dar vreau o prezentare impecabilă, luni dimineață.
Da, desigur!
Dacă pierd clientul din cauza ta, Alejandro, adio bonus de productivitate!
- Da. - Bine?
- Bine. - Bine.
Bine.
Am reușit!
Ce propunere grozavă, nu?
- Mi-a plăcut. E minunată! - A fost ideea lui Rafa. Îl cunoști.
Să vedem. Uau!
- Coșurile sunt grozave! - Chiar sunt, nu-i așa?
Să văd! Nu v-ați târguit cu meșteșugarii, nu?
- Nu. - De fapt, așa îi susținem.
Vrei o cafea?
- Scutecele vin aici? - Da.
Da.
- Incredibil! - E diferit, nu?
Știi cât de mult îmi plac meșteșugurile. Mereu susțin meșteșugarii.
- Vrei micul dejun? - O cacao?
Nu!
Am știut eu că puneți ceva la cale!
Ce e asta?
E pentru campanie sau ce?
Păi…
Hai să mergem în bucătărie ca să-ți spunem!
- Bine. Ne vedem acolo. - Da.
- Grozav! - Bine.
- Hai! - Ați înnebunit?
Mussolini vă dă afară dacă află că e un copil în birou.
Știți ce a pățit Amanda, când a alăptat la recepție.
- Sylvia urăște copiii. - Și toate vietățile.
- Nu! - Nu. Avem nevoie de ajutorul tău.
Al meu?
- Da. Ascunde-l! - Haide!
Te rog, Jackie, numai tu ne poți ajuta!
Doar o zi! Mama lui îl va lua mâine.
- Te rog, Jackie! - Bine.
- Dar trebuie să știe tot biroul. - Cum?
Știu cum.
Voi trimite un mesaj criptat.
BEBE ÎN BIROU. FLUIERĂ DACĂ VINE MUSSOLINI! DISTRUGE MESAJUL!
Bună, bebelușule!
Tu ești mica speranță a lumii.
Da, îți place? Da?
Chiar am stofă de tată.
- Dar tu n-ai făcut nimic. - Cum așa?
Nu te naști, ci devii tată. Câștigă-ți titlul!
Dar fac totul cum trebuie. Nu-i așa?
Nu fac totul cum trebuie? Hei, măgarule!
Te-am întrebat ceva!
Ce? Nu știu despre ce vorbești, frate. Sunt cu o fată sexi pe Tinder. Așteaptă!
Știi că vei ajunge singur, gras, cu părul vopsit, alergând după femei, nu?
Nu. Nu voi ajunge gras.
Da…
- Ce faceți? - Am nevoie de o semnătură!
Știu, dar ședința nu e acum. Ce se petrece?
Păstrați distanța! Îmi veți stresa câinele!
E în regulă, scumpule.
A plecat Gestapo-ul. Cale liberă.
După cum știi, în două săptămâni vin partenerii noștri internaționali
- …la reuniunea anuală din Valle de Bravo. - Da.
- Și în loc să prezint eu proiectele… - Da.
aș vrea să le prezinți tu, ca să te vadă în acțiune.
Da, bineînțeles! Da.
Desigur! Vă mulțumesc pentru oportunitate, dle Gonzalo! Nu vă voi dezamăgi.
O meriți, Cecilia.
O meriți.
A…
încă ceva!
Dacă reușești, va trebui să mergi să locuiești un an în Hong Kong
ca să te ocupi de noul birou.
Acolo se află clienții noștri principali.
Trebuie să le fii alături pe durata tranziției.
Asta va fi o problemă?
Deloc!
Nu. Stai! E Hong Kong.
Evident, îi va plăcea ideea.
Drăguțule…
- A adormit. - Da.
- Of! E Ceci! - Of!
Bună, scumpo!
Dragule…
Ascultă! M-am gândit mult la viitorul nostru.
Vreau să-ți spun ceva care ne va schimba viețile pe veci!
Sună grozav! Spune-mi!
Nu. Știi ceva? Prefer să-ți spun mai târziu, când vii acasă,
dar n-o să-ți vină să crezi! Trebuie să sărbătorim asta, bine?
Bine, sigur! Vom sărbători când ajung acasă.
Dar voi ajunge acasă…
târziu.
E în regulă, Bursuc, iubirea mea.
Îți voi pregăti o surpriză care-ți va plăcea.
Vom fi împreună chiar și în China.
Chiar și în China. Te iubesc!
Trebuie să duci imediat copilul acasă!
Așa cred și eu.
Simt că Ceci îmi va spune că vrea să fie mamă.
Am auzit că părea foarte convinsă. A sosit momentul.
Da, vei vedea, e foarte tare!
Uite întrerupătorul! Ca să știi unde e.
Iar ăsta e…
Ăla e…
un bebeluș?
Păi…
Alan, ea e Ceci. Ceci, el e Alan.
Al cui e copilul?
E al ospătăriței de la Cortés Lounge, Alicia. Ți-o amintești?
Unde e mama lui?
- Nu știu. Mi l-a lăsat pentru trei zile. - Ce? Trei?
Da.
Ce? De ce reacționezi așa?
Ce? Ești alergică și la bebeluși, ca la pisici?
Ce?
- Asta a fost pisica? - Păi…
L-ai adus aici de ieri și nu mi-ai zis?
Ai zis că să ai un copil ar fi cel mai rău lucru din lume…
și l-am luat ca să nu te superi.
Firește că m-aș supăra, după cum vezi. Dar, dacă mi-ai fi spus dinainte,
în loc să vii din senin cu un copil…
probabil că aș fi reacționat diferit.
Alan, ajută-mă!
Scumpo…
Ce?
Alan zice că ești frumoasă când ești supărată.
Nu e amuzant.
Bine…
De ce…
De ce…
l-a lăsat cu tine?
Păi…
De ce nu m-ai întrebat dacă sunt de acord să aduci un copil acasă pentru trei zile?
- Nu-ți pasă de mine. - Ce? Nu!
Uite, cred că bebelușul e obosit…
Îl pun la culcare și mă întorc ca să vorbim, bine?
Mă întorc imediat.
Hei!
Te tot aștept, bine?
Nici să nu te gândești…
Miroase bine.
Mi-ai făcut și mie?
- Încă aștept o explicație. - Da. Ș! Doarme.
Nu mă șâșâi!
Bine.
Ce faci?
- Ce? Îi dau lapte. - Nu.
Rece? Ești nebun?
Mulțumesc!
Bine. Să-ți explic!
Chestia e că mama lui a avut o urgență și n-a avut nimeni care să o ajute.
Și de ce nu mi-ai zis?
Pentru că am crezut că nu vei accepta.
Și n-am putut să o refuz.
Nu-ți face griji!
O să-l ia azi și vom reveni la normal. Bine?
- Azi? - Da, azi.
Nimic, frate. N-a spus nimic.
Dar a lăsat ceva pentru tine.
Serios? Hei, ai grijă!
- Poftim! - Să vedem!
Să vedem! Uite!
Uite! E pentru tine!
Hei, Mike!
- Dacă a pățit ceva? - Nu, a mai făcut asta.
A sunat să spună că are gripă și a dispărut o săptămână.
Noapte bună!
- Pa, Iker! - Pa! Ai grijă!
- Of! - Alex, doarme.
- Serios? - Da.
- Super! - Trebuie să plec.
- Să te odihnești! - Și tu.
Aș rămâne, dar am o întâlnire.
Bine.
L-ai găsit pe tipul de la bar? Ai reușit să discuți cu el?
Cică Alicia n-a mers la muncă. Nimeni nu știe nimic despre ea.
O tot sun, dar intră direct la mesageria vocală.
Deci vrei să-mi spui
că dintre toate mamele bune din lume,
și e vorba de milioane, de multe,
care luptă pentru copiii lor, care sacrifică totul pentru ei,
tu ai ales s-o ajuți pe singura care și-l abandonează?
Mulțumesc, Rafa, dar e ultimul lucru pe care vreau să-l aud.
- Noapte bună! - Și ție!
E supă în bucătărie, am comandat de la farmacie unguent pentru fundul lui,
iar Karime ne va da punga pentru scutece. Nu te mai ajut cu nimic altceva.
- Bine. - Ți-am dat un link cum se spală un bebe.
Apropo, cel mai important lucru:
Evenimentul meu din Valle e în câteva zile și ai promis că vei veni.
- Da. - Alan, scumpule… nu e deloc vina ta.
Noapte bună!
- Scumpo! - Ce?
Mulțumesc! Promit s-o găsesc pe Alicia și să-i dau copilul meu.
- Ce? - Copilul ei.
- Copilul ei. - Copilul ei, da.
- Somn ușor! - Bine.
Alan întreabă dacă ne pupi de somn ușor.
- Nu vă pup! - Haide!
Noapte bună, colega de cameră! Haide! Să ne distrăm!
Uau!
Din câte mi-a spus,
e din San Luis Potosí.
Se pare că părinții ei sunt catolici evlavioși.
Au obligat-o să țină copilul.
Dar a fugit de acasă…
pentru că, nu sunt doar foarte religioși,
ci și foarte alcoolici.
Ce ironie! Să vină până aici ca să servească alți bețivi.
Fără supărare!
Nu mă supăr.
Știi ceva despre tatăl lui?
N-a vorbit despre asta.
E o poveste foarte urâtă.
Sănătate!
Poftim! E o copie a actului ei de identitate.
Cine știe dacă te va ajuta? E fals, dar are o adresă.
Baftă! Noroc, prietene! Dacă ai vești de la ea, să-mi spui!
Spune-mi, Alan,
recunoști străzile astea?
Bună dimineața!
Ăsta e locul? Aici locuiești?
Bună ziua, dnă!
Da? Spuneți!
Alicia locuiește aici?
Nu, n-o cunosc.
Nu! Doamnă!
Doamnă, vă rog!
Doamnă!
Intră!
Haide!
Da, aici e.
- Așează-te undeva! - Mulțumesc!
Bună ziua!
Am venit să aduc copilul Aliciei.
Ți-am spus, nu știu cine e.
Face pe proasta.
Ei bine, o cunosc.
Aici are chiria și am grijă de copil din când în când,
dar, te rog, nu mi-l lăsa mie! Am deja mulți copii.
Serios?
Unde sunt? La școală?
Nu, sunt la muncă. Trebuie să stau aici, altfel mama s-ar putea lua să se ducă.
Când o vezi pe Alicia sau discuți cu ea, spune-i că copilul e responsabilitatea ei,
că nu-l poate lăsa cu un străin!
Și că nu se poate juca așa cu viața străinului.
Luați-l!
Nu.
Doar…
Niște golani din zonă au vrut să-i ia copilul.
Cred că de asta l-a lăsat cu tine.
Știi, uneori îi închiriază ca să-i pună să cerșească pe străzi.
Dar ne descurcăm noi.
În sfârșit a adormit!
Și?
Am fost categoric cu proprietăreasa ei.
I-am spus că nu putem să mai stăm cu copilul.
Și de ce e încă aici?
Vor să-l ia niște exploatatori de copii. Trebuie protejat!
Exploatatori de copii?
Da.
Da, merită o familie care-l iubește și are grijă de el.
- Nu-i așa? - Da.
Sigur că da.
Ar trebui să-l dai spre adopție la Serviciile Sociale.
- La Serviciile Sociale? - Nu mă pot gândi la altceva.
Asistenții sociali pot să aibă grijă de el.
Nu suntem pregătiți să avem grijă de un copil.
Eu sunt.
Ce?
Ar trebui să așteptăm câteva săptămâni, în caz că se întoarce Alicia.
- Ba nu. - Vom avem grijă de el între timp.
Nu.
Trebuie să…
Ceea ce trebuie să faci
e să suni la poliție și să declari o fată dispărută și un copil abandonat.
Te rog, fă-o înainte de marele meu eveniment din Valle!
Dragule, tu înțelegi cât de importantă e treaba asta pentru mine?
Voi fi prima femeie care să aibă o asemenea poziție în firmă.
Și după aceea ne vom muta în Hong Kong,
ne vom face bagajele,
ne vom căuta un apartament.
În Hong Kong?
Pe bune?
Mi s-a oferit conducerea biroului de acolo.
Și când mi-ai spus asta?
Ca să știi, te-am întrebat
înainte să le spun că accept.
Ai spus „Împreună, de aici până în China.”
Ai luat-o la propriu.
În Hong Kong? Serios?
Dragule, Hong Kong…
e visul meu.
Uite…
putem să ținem copilul
câteva zile, până anunți poliția.
Dar după aceea, viețile noastre trebuie să revină la normal. De acord?
Bine.
Îmi promiți că vei rezolva asta ca un adult?
Promit.
Promiți.
Dacă soția mă întreabă de ce sunt aici,
să-i să spun că lucrez ca spion?
Ca detectiv particular.
- Rafa! - Ce?
Crezi că e necesară deghizarea? Adică…
Crezi că improvizez, frate?
Totul e sub control. Relaxează-te!
Știi ceva?
Spune-mi ce vrei, dar promite-mi să nu pleci de aici!
- Să mă suni de cum o vezi pe Alicia! - Bine.
Hopa!
Rafa!
Nu cred că ar trebui să arate ca un traficant. Ne va băga în belele.
Spune ceva!
Haide! Să mergem!
Ce? Nu vrei să citești?
Bine, în regulă. Bine, destul.
Nu vom citi. Fără cărți deocamdată.
Hai să ne distrăm! Ne vom distra, da.
Hai să ne distrăm!
Da, suntem complet optimiști în privința acestui proiect minunat.
Așadar, domnilor,
vă mulțumim pentru atenția acordată!
Ne vedem săptămâna viitoare în Valle de Bravo!
- Excelent! - Perfect!
- Bună treabă! - Să mergem!
- Grupul celor 10! - Ce?
- Te-ai descurcat minunat! - Ba nu!
- Ba da, ai tupeu! - Ba nu am!
Nu, Alan!
Ia te uită! Te-ai murdărit tot!
Bine. Hai aici!
Uită-te la mâinile tale! Nu mi le pune pe față!
Jackie,
poți suna clientul și să-l întrebi dacă e mulțumit de referințe?
Am avea un avantaj la ședința de azi. Îți dau numărul clientului.
- Ce-i cu tine? - Scuze!
Alan, ești bine? Iartă-mă! Îmi pare rău! Sunt un idiot.
Ai nevoie de scaun de bebeluș.
Liber! A plecat.
Are o ședință în sudul orașului. Deci nu se va întoarce decât târziu.
- Am scăpat de Mussolini, scumpule! - Uau!
- Plimbă-te cu mătușa Jackie! - Ești liber.
Hai să mergem la plimbare!
Bună! Ce mai faci, Charlie?
Vii să jucăm domino?
Deja e vineri?
- Da. - Nici n-am observat.
Nu cred. Trebuie să am grijă de copil.
Încă mai e la tine?
Da.
Adu-l la noi! Avem o dădacă în seara asta.
Nu. Ne-am întoarce acasă târziu.
M-aș simți rău dacă e frig și se îmbolnăvește.
Scuze, vorbesc cu Alejandro Álvarez, nu?
Termină, frate! Așteaptă! Primesc un alt apel.
- Stai! Nu închide! - Te aștept.
- Alo? - Alex?
- Da. - S-a întors mama copilului.
- S-a întors? - E aici.
- Minunat! - Să aștept?
- Desigur! Acum vin. - Ne vedem în curând!
S-ar putea să pot veni.
- Vom fi aici. - Te resun.
- Bine. Pa! - Pa!
E gustoasă pâinica?
E foarte gustoasă?
E gustoasă, nu-i așa?
Alo?
- Ghici ce, scumpo! - Ce e?
- S-a întors Alicia. - Serios?
Merg să-i dau copilul înapoi. Totul va reveni la normal.
Mulțumesc! Știam că vei rezolva problema.
Cum te simți?
Bine, scumpo. Acum ne putem concentra pe planurile tale.
Asupra planurilor noastre, dragule.
Da, așa e. Asupra planurilor noastre.
- Da. - Te iubesc!
- Te iubesc! - Ne vedem mai târziu! Pa!
Ești sigur că e acolo?
A intrat când te-am sunat și nu a mai ieșit.
Bine.
Mulțumesc!
- Mulțumesc, spionule! Bună treabă! - Baftă!
Da. Haide!
Te dăm înapoi.
Da? Acum suntem acasă.
Alicia.
Unde ai fost?
- Bună ziua, doamnă! - Bună ziua!
Vă las să discutați. Mă duc să stau cu mama.
Iartă-mă, bebelușule!
Te iubesc mult!
Ascultă, Alicia…
Nu știu unde ai fost, dar nu poți să dispari așa.
Nu poți uita că ai o responsabilitate față de Alan.
- Ești mama lui. - Am făcut tratament pentru cancer.
- Ce? - Tratament pentru cancer.
Am o tumoare…
în cap.
Doctorul spune că nu mai are ce să facă.
Ce?
Ești sigură?
Ți-au făcut teste de sânge și radiografii?
Da. Mi s-au făcut tot felul de analize.
Păi…
Nu știu ce să spun.
Adică…
De ce anume ai nevoie? Cu ce te pot ajuta?
Adoptă-l!
- Eu? - Da.
Nu. Cum?
Nu. Stai!
Alicia, tu nici nu mă cunoști foarte bine.
Ba da! Te-am văzut de multe ori la restaurant.
Ești mereu amabil și te porți frumos cu toți.
De când l-ai cunoscut pe Alan, ai fost bun cu el.
Când ai zis că vrei un copil, am crezut că e un semn divin.
De cum m-au externat, am cercetat cum se face.
Trebuie doar să semnezi câteva acte. Atât.
- Adică… - Te rog, nu-mi spune nu!
Alan nu poate spera la mai bine de atât.
Alicia, îl iubesc mult pe Alan, chiar țin mult la el, dar…
Vreau să zic,
sunt căsătorit. Nu pot să iau decizia asta singur.
În plus, chestia asta cu adopția e complicată.
Ba nu. Am plecat din San Luis fără să înregistrez copilul.
Putem să-l înregistrăm ca fiind al tău, și gata!
Păi…
Nu știu.
Îmi ceri ceva foarte dificil.
Da.
Da, ai dreptate.
Am fost naivă să cred că poate avea o viață mai bună ca a mea.
Nu. Stai! Nu asta voiam să zic.
Uite!
Iată ce vom face!
Te duc la un alt doctor, un specialist în oncologie,
care să ne dea o a doua opinie. Bine?
Probabil va găsi o soluție.
Nu-ți face griji! Nu vă las singuri. Și tu, și copilul, veți fi bine.
Bine?
Singura chestie e că tu trebuie să ai grijă de Alan acum.
Ești mama lui. Vrea să fie cu tine, i-a fost dor de tine.
Bine? Sună-mă dacă ai nevoie de ceva! Te simți bine?
Da.
Mulțumim mult!
Bine. Sigur te simți bine?
Bine. În regulă.
Voi găsi o soluție. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva!
Bine.
Adio, Alan.
Pa!
Biberonul.
Da. Acum îl iau.
Doamnă!
Doamnă!
Alicia a leșinat! Doamnă!
- Alicia. - Vai de mine!
Biata fată! I se întâmplă tot timpul asta.
- Cum? - Își revine după o vreme.
- Alicia? - Mă duc după alcool.
Da. Duceți-vă!
În costum?
Cred că l-am văzut în costum doar la nunta voastră.
Firește! Le urăște.
Dar fii atentă ce frumusețe va purta în Valle!
Va arăta așa de chipeș!
- Arăți foarte fericită. - Sunt.
- Ce s-a întâmplat cu copilul? - S-a rezolvat problema.
În sfârșit s-a întors mama.
Am început să mă uit după apartamente în Hong Kong.
- Sunt incredibile. Vrei să vezi? - Da.
- Frumos! - Uite ce priveliște are!
Uită-te la ăsta! E la jumătate de stradă
de cea mai mare galerie de benzi desenate din Asia.
- Alex va fi încântat. - Ce tare!
Alicia, vorbesc serios. Nu ești singură.
Avem o cameră în plus aici, în care puteți locui voi.
Ce? N-aș putea.
Nu-ți face griji!
Ție și copilului tău nu vă va lipsi nimic. Bine?
Cecilia trebuie să înțeleagă!
Revin imediat.
Nu!
Te rog, ascultă-mă, scumpo!
- Ce să ascult? - Ei bine…
Ai chemat doi oameni să stea în casa mea.
Din nou, fără să discutăm, de parcă ei ți-ar fi familie, nu eu.
Ca familie, nu ești prea înțelegătoare.
Înțeleg că ai intenții bune, dar nu așa se fac lucrurile.
- Și cum: „Cecilia trebuie să înțeleagă”? - Păi, da…
- Îi putem ajuta. - Cât timp o să mai faci pe eroul?
Sau vrei să-i aduci cu noi în Hong Kong?
M-ai întrebat dacă vin în Hong Kong?
- Te-am întrebat… - Nu! Ai presupus.
- Ba nu! - Ba da!
- Ba nu! - Ce să fac în Hong Kong?
- Să fiu acolo de decor? - Credeam că-ți va plăcea.
Te gândești doar la visurile tale, la ce vrei tu, la slujba ta.
- Nu… - Contează doar ce vrei tu.
Și eu? Cum rămâne cu visurile mele, cu ce vreau eu?
Ar trebui să te gândești și la mine, și la noi! Ar trebui să-mi faci un copil!
Ar trebui să-ți fac un copil?
Ca femeie, nu am valoare decât dacă îți fac un copil?
De ce ne-am însurat?
De ce suntem împreună?
Dacă nu vom face niciodată un copil…
n-are niciun sens.
E costumul tău.
Evident, nu-l vei ierta, nu?
Hai, vorbește cu el! Vorbește, dar nu din furie.
Înainte erai furioasă.
- La rece. - Ce și-ar spune?
I-a spus ce gândește.
- Nu… - O consideră o fabrică de copii.
Nu gândește asta despre ea.
Ești cu el de șapte ani. El nu e așa.
E șovin.
- Da, e cam șovin. - Ba nu.
Spunem prostii la furie.
Prostiile astea vin de undeva, Karime.
Nu a spus-o doar așa. Chiar s-a gândit la asta.
Deci tu chiar crezi că sunt soția croasantului?
Nu vă certați acum!
Ești sau nu soția lui?
- Așa mă consideri? - Scuze,
dar oamenii te văd ca „soția lui” sau „mama lui”.
- Așa e situația. - Sincer…
DRAGUL DE BURSUC
Ascultă-l, fată!
Ascultă-l!
Ascultă-l! Ascultatul n-a omorât niciodată pe nimeni.
- Da, bine. Da. - Și ce să-l lași să explice, doamnă?
Toți bărbații sunt la fel. Probabil că e copilul lui.
- Nu, nici gând. Crezi? - Nu se poate.
- Să vedem, nu. - Ascultă, doamnă, eu sunt pățită.
E ca un plasture. Trebuie smuls dintr-o dată.
Pili, nu!
- Nu! Ce ai făcut? - Nu! Nu!
Doamne! Pili!
Doamnă, vă puteți cumpăra oricând un telefon nou.
Simte-te puternică, independentă!
Ești stăpâna propriului destin.
- Nu ai nevoie de un bărbat în viața ta. - Pili, pune-l în orez, te rog!
Ce se întâmplă?
- De ce? - Scuze! Nu m-am așteptat la asta.
Scuze! Dacă nu merge cu orez, îți iau altul.
Hei, n-ai fost atentă la ce a spus Pili.
E o adevărată guru! Tu ești stăpâna propriei vieți.
Cui îi pasă de telefon?
Lăsați un mesaj după semnal!
Ceci, ăsta e al 39-lea mesaj pe care ți-l las.
Dacă stau să mă gândesc, eu ar trebui să fiu cel supărat.
Fiindcă te descotorosești prea ușor de mine.
Mă tratezi ca pe un infractor.
Mi-am cerut deja scuze.
Te iubesc!
Sună-mă!
Nu știu multe despre lucrurile astea,
dar am impresia că un tată trebuie să facă multe sacrificii.
Poate trebuie s-o sacrifici pe Ceci pentru copil.
Nu-i înțeleg atitudinea. Chestia e…
Dacă mi-ai fi adus un copil, jur că aș fi reacționat mult mai rău.
Pentru că nu e ceva ce vreau. Și poate că nici Ceci nu vrea asta.
Nu m-a lăsat să-i explic nimic.
Dar ai nevoie de altceva. Ca de exemplu…
nu te-ai gândit să o revezi pe mama ta după tot acest timp?
Gândește-te!
Acum vin!
Bună!
Bună!
Putem intra?
- Desigur! Intră, te rog! - Mulțumesc!
- Intră! - Mulțumesc!
Da.
Ce e cu acest copil?
E nepotul meu?
Cum te cheamă, iubire mică?
Îl cheamă Alan.
Și nu, nu e nepotul tău.
Dar ar putea să fie.
Poftim?
E o poveste lungă.
Ai timp pentru mine sau ai ceva mai important de făcut?
Vrei o cafea?
Uite, mamă, poate că nu mă vei înțelege
pentru că n-ai fost niciodată o mamă foarte prezentă sau atașată…
- Presupun că vei lua de partea lui Ceci. - Ascultă!
Știu că ai perceput situația ca și cum te-aș fi abandonat sau părăsit.
Îmi pare rău!
Păi, am perceput-o așa pentru că așa a fost.
Din copilărie, nu mi te amintesc decât cu o valiză.
Eram însoțitoare de zbor.
Trebuia să fiu acolo unde mi-era serviciul.
Dar nu acolo unde aveam nevoie de tine. Nici la nunta mea n-ai venit.
Fiule, te-am crescut singură.
Am făcut tot ce-am putut. Niciodată nu ți-a lipsit nimic.
Mi-ai lipsit tu.
Uite,
nu știu ce se va întâmpla cu Ceci,
dar sunt mama ta.
Vreau să-ți fiu alături în asta.
Lasă-mă să te ajut!
Trebuie să se sărute, niciunul dintre ei nu e actor…
Cum te simți? Ce ți-a trecut prin minte?
Te-ai mai gândit la asta peste noapte? Ce vei face?
- Karime, pui întrebări incomode. - Tu ești cea care incomodează.
Ei bine…
Am luat o decizie.
Nu voi rămâne cu un bărbat care mă consideră egoistă.
- Da. - Da.
Care îmi cere să muncesc mai puțin.
- Exact. - Exact!
Care crede că valoarea mea stă în a fi mamă.
- Așa, fată! - Da.
- Dă-l naibii! - Te susțin.
- Îmi creez destinul. - Da. Cine are nevoie de el?
- Nimeni! - Stai! Să vedem!
- Să-l ia naiba! - Dă-l dracului!
Ceci tu ești arhitecta propriului destin.
- Dar cred, de asemenea… - Ce mai e acum, Karime?
A ales deja. E fericită. La ce te mai gândești?
- Da. La ce te gândești? - Nu mă gândesc la nimic.
Nu am nicio părere. Bine?
N-am păreri, convingeri sau gânduri. N-am creier, mi l-a mâncat copilul.
Ce?
Ce ai spus?
- Mi l-a mâncat copilul. - Ce prostuță ești!
Revin imediat.
SCUMPA DE CECI
ALEX
Bine.
Ajunge!
Ceci!
Mă bucur să te văd aici.
- Ce e, Guillermo? - Hei…
- Da. - Ți-am verificat proiectul.
E bun. E foarte bine făcut.
- Mulțumesc! - Felicitări!
Mulțumesc!
Hei, și…
Ești conștientă că te-ai descurca mai bine dacă m-ai lăsa să te ajut puțin, nu?
Te-aș putea prezenta furnizorilor mei. Și pot face să ne încadrăm în suma finală.
Nu, mulțumesc! Nu sunt interesată.
- Ești bine? - Da, sunt bine.
Pari puțin stresată.
Îți dau un sfat. Nu lăsa viața personală să-ți afecteze slujba!
- Asta în special dacă ești… - O femeie.
Ești candidată pentru postul de partener, dragă. Dacă observă ceilalți parteneri,
s-ar putea îndoi de tine.
E un pont.
Mulțumesc!
Boule!
- Bună! În sfârșit, m-ai sunat! - Alejandro.
Te sun să-ți spun că vin mâine la 12:00 ca să-mi iau lucrurile.
Nu vreau să fii acolo. Nu vreau să te văd.
Nu-mi îngreuna situația!
Dar…
Nu știu ce credeți voi,
dar ia mult să faci actele de adopție.
Am o cameră liberă în apartamentul meu. Văd că tu îți vei vinde apartamentul.
Ai putea să vii să locuiești cu mine.
Îl vom ajuta pe Alex să aibă grijă de copil
și voi avea grijă de tine.
- Serios? - Mulțumesc, mamă!
- Pentru nimic! Mă bucur să te ajut. - Mulțumesc!
Știai că scutecele de unică folosință produc 900.000 de tone de gunoi pe an?
Ar trebui să te gândești să porți scutece textile, Alan!
Termină! Ce e cu tine?
Lasă-l în pace! E doar un biet copil.
- Va învăța treptat. Bebelușii înțeleg. - Da, dar treptat.
- Îl vei traumatiza… - Ce se petrece aici?
Ce caută ăsta în biroul meu?
Vreau chiar acum o explicație!
E doar un copil.
Alejandro,
văd că chiar vrei să fii concediat.
Ai ratat prezentarea propriei campanii, n-ai venit la lucru ieri și alaltăieri.
Nu-ți tai doar bonusul de productivitate…
Am trimis un e-mail în care explic că am probleme familiale. Nu l-ați primit?
Acesta e un birou.
Nu aici se rezolvă problemele de familie.
A trebuit să văd de copil.
Trece printr-o perioadă grea. Dar mi-am livrat toată munca.
Adică, Rafa mi-a luat locul la ședințe.
Eu am fost prezent prin Skype.
Am lucrat de acasă. Sylvia, te rog! Ar trebui să fii mai tolerantă.
Tolerantă?
Trebuie să te rog să pleci.
Mai are cineva ceva de zis?
- Sylvia… - Nu! Stați! Nu spuneți nimic!
Haide! Să mergem!
Și lucrurile tale?
Sylvia, dacă te-ar fi iubit cineva când aveai între zero și șase ani,
ai fi un om mai bun.
Să mergem!
- Fii cuminte! Treci în cutie! - La treabă!
Când te gândești că toți am fost cândva copii!
Domnul știe ce se întâmplă ulterior,
de devenim complicați și ne rănim unii pe alții.
E nevoie de mult efort pentru împăcare.
Îi datorez enorm copilului.
Ce e?
Ce vrei?
Sylvia…
am venit să-mi cer scuze.
Ia loc!
Mulțumesc!
Ascultă, Sylvia…
Vreau să-mi cer scuze pentru ce ți-am spus.
Uneori, la nervi, spun lucruri pe care nu vreau să le spun.
Îmi pare rău!
Asta e tot?
Da.
Bine.
Știu ce vorbiți despre mine când nu sunt acolo.
Of, Sylvia…
Nu mai lucrez aici,
așa că aș vrea să-ți spun,
nu știu, să fii un pic mai puțin dură.
Să fii mai flexibilă!
Toți avem vieți personale.
De obicei, avem o motivație ca să muncim.
Iar acea motivație e familia.
Presupun că și tu ai ceva ce te motivează, nu?
Da, pe Yecapixtla.
Uite! Da. Se spune că câinii sunt ca membri ai familiei, nu?
Sunt sigur că Yecapixtla apreciază tot ce faci pentru ea,
- …și îți e foarte recunoscătoare. - Unu…
Nu e treaba ta dacă am fost sau nu iubită în copilărie.
- Sylvia, știu, iartă-mă… - Doi…
Dacă sunt strictă, dură sau cum naiba vreau eu să fiu,
nu e problema ta.
Bine, da.
Trei…
Munca ta e impecabilă.
Mă voi gândi dacă să-ți dau înapoi slujba
pentru că ești sincer cu mine.
Bine. Da.
Viața nu e ușoară, Alex.
Nu ai mereu parte de viața pe care o vrei, ci de cea care ți-e dată.
Nu sunt de acord. Poți să alegi viața pe care o vrei,
pentru că ai de ales. Toți avem parte de dificultăți,
dar, în cele din urmă, contează ce alegi să faci.
Vine și Rafa?
- Ce? Nu v-a spus? - Ce anume?
Are a treia întâlnire cu o fată de pe Tinder.
A treia?
Da, altă fată de 20 de ani.
Nu. Asta are 43 de ani și un copil.
- Uau! - Da.
Credeam că nu se va maturiza.
Hei! Unora dintre noi ne ia mai mult timp, dar tot ne schimbăm.
Deși ar fi mai distractiv dacă n-ai pierde oameni dragi pe parcurs.
Cecilia e o fată grozavă, nu? Te iubește cu adevărat.
Chiar crezi? După tot ce i-am spus?
Știu că ai dat-o în bară, dar cred că poți salva situația.
Dacă i-ai dovedi că nu trebuie să renunțe la viața ei ca tu să fii tată…
Vreau să zic că e greu.
Vei avea nevoie de mult sprijin,
dar te poți baza pe noi.
Cu siguranță!
Mulțumesc! Dar nu știu.
- Mi-ar fi plăcut s-o văd promovată. - Când ar fi?
Azi.
- Ce? Evenimentul ei? - Ce naiba cauți aici?
Devine parteneră. De ce ești aici?
Îi respect decizia. Nu vrea să mă mai vadă vreodată.
Te rog! De câte ori ți-am zis la nervi că nu vreau să te mai văd?
De două ori pe săptămână.
Da.
Du-te! E iubirea vieții tale, nu?
- Da. - Atunci nu renunța!
- Costumul! - Bine.
- Stai cu Alan? - Sigur.
- Te descurci tu! - Desigur!
CU CE TE POT AJUTA?
Siri, sun-o pe Ceci!
Iată ce am aflat despre Lexi!
Nu, sun-o pe Ceci!
SEMNAL SLAB. MAI ÎNCERCAȚI!
Siri, sun-o pe Ceci!
- Numărul parcului Cici din Acapulco… - Ești inutilă!
Ai emoții?
Da, nu. Puțin, da.
- Ești pregătită pentru asta. - Tu ești șefa.
Vai! Îl uit!
Liniștește-te!
Simt că-mi lipsește ceva.
Îți lipsesc cerceii.
Nu…
Nu sunt doar cerceii.
Mulțumesc, amice!
PARCARE CU VALET
Cheile, domnule!
Mă scuzați!
E ziua mea. Nu las pe nimeni să mi-o strice.
Exact!
- Nici pe Guillermo, nici pe Alejandro! - Da! Nu te gândi la Alejandro! A greșit.
N-a greșit chiar atât. Sigur i-ar plăcea să fie aici…
- Merita să fie auzit. - Kari, nu acum!
N-are nevoie să audă de Alejandro acum!
- L-ai menționat… - Gândește…
Hei! Ce ziceți să mergeți să vă găsiți locuri? Poate rămâneți fără.
- Nu? - Nu sunt locuri alocate?
- Haide, Kari! - Mi-au spus când am venit.
- Au zis: „Sunteți prietena…! - Da, știu.
Bine.
Asta e ziua mea.
Scuze!
Bună! Scuze, în ce cameră e Cecilia Méndez?
- Nu vă pot da această informație. - Te rog! E urgent.
Chiar nu știi…
Mila! Karime!
Mila!
Unde e Ceci?
Unde e?
- Serios? - Omule…
În camera 206.
Bine. Mulțumesc!
E ca un film cu Julia Roberts.
- Bună! - Nu.
- Scumpo. - Nu!
Scumpo, te rog!
Dă-mi un minut!
Un minut, atât! După aceea, plec dacă vrei.
Te rog!
Ai un minut.
Bine.
Bine.
Iartă prostiile pe care le-am spus!
M-am însurat cu tine deoarece te iubesc. Fiindcă vreau să-mi petrec viața cu tine.
Cu sau fără copii?
Cu sau fără copii. Dar, te rog, lasă-mă să-ți explic!
Nu am plănuit asta.
Alicia, mama lui Alan…
are un cancer foarte avansat.
Și nu are cine să aibă grijă de ea și de copil.
N-am putut da copilul la Serviciile Sociale sau la orfelinat.
Uneori, ajung la 18 ani fără să fie adoptați.
Alicia a leșinat când am mers să-l returnez pe Alan.
- Ce? - Eram acolo, nu știam ce să fac.
De aceea i-am adus acasă. Nu puteam să-i las acolo așa.
De ce nu mi-ai spus asta până acum?
Nu știu. Nu știam cum. Eu…
Îmi pare rău!
Știi că vreau să fiu tată.
Iar viața îmi dă această ocazie.
Nu vreau să te forțez la nimic sau să-ți tai aripile, dar, uite…
Ce s-ar întâmpla dacă aș fi tată fără să te oblig să fii mamă?
Ai rămâne cu mine?
Dar cum?
Păi…
Aș lucra de acasă, aș avea grijă doar eu de Alan, 100%.
Desigur, după regulile tale.
Doar lasă-mă să fiu tată!
Scumpule, nu te-am oprit de la asta.
Doar te-am rugat să aștepți.
Alex, te iubesc! Vreau să-ți îndeplinești visurile, dar…
Cum rămâne cu restul? Cu Hong Kong?
- Cu…? - Hong Kong.
Te voi aștepta atât cât e nevoie.
Uite, dacă vrei, putem stabili detaliile mai târziu.
Acum contează evenimentul tău.
- Bine? - Bine.
Pot să rămân?
Vreau să te văd strălucind. Vreau să te aplaud.
Sunt foarte mândru de tine.
Mi-am îmbrăcat costumul elegant.
- Te iubesc! - Și eu te iubesc!
Ești foarte chipeș.
Arăți incredibil!
- Hai! - Să mergem?
Da! Haide!
Hai, grăbește-te!
- Perfect, Mario! Rezolvă asta! - Mulțumesc!
Domnule Gonzalo!
- Alejandro, mă bucur să te văd! - Și eu.
- Ești gata, Ceci? - Da.
Bine, haide. Deci…
Alo?
Ce e, mamă?
N-am răspuns că eram pe autostradă și nu aveam semnal.
Ce?
Bine, te sun eu înapoi.
- Scumpo! - Ce s-a întâmplat?
O duc pe Alicia la spital.
Nu știu ce va fi, dar trebuie să semnez niște acte,
- …sau îl vor lua pe Alan. - Du-te!
- Ce? - Du-te!
- Dar… - Trebuie să te duci!
- Și tu? Nu vreau să te dezamăgesc. - Stai, dragule! Rezolv eu asta.
Domnule Gonzalo.
Eu și soțul meu avem o urgență în familie. Pot, vă rog, să fac prima prezentarea,
ca să pot merge cu el? Vă rog!
Desigur, Ceci! Să-i spun lui Mario!
- Mario… - Îmi pare rău, Ceci…
O iei la picior de cum dai de prima problemă domestică?
- Nu ne face asta! - N-ai auzit?
Cecilia are o urgență în familie. Cei responsabili și dedicați familiei
- …sunt acolo la nevoie. - Mulțumesc!
Ăsta e examenul final în fața restului partenerilor.
- E important și pentru ea, Gonzalo. - Nu, Guillermo, e doar o formalitate
ca toată lumea să se simtă implicată.
Actele ca Cecilia să-mi ia locul sunt deja făcute.
Trebuie doar să semneze actul de incorporare.
- Poftim? - Mario!
- Ce înseamnă asta? - Că ea e șefa.
Da. Ce?
Tu știai?
Desigur, fată!
Aici e.
- Da, desigur! - Știai?
- Ia ăsta! - Da.
Excelent!
Vă mulțumesc pentru tot, domnule Gonzalo!
Ține! Păstrează-l!
- Nu! - Ba da!
Du-te! Rezolvă ce ai de rezolvat! Du-te!
- Mulțumesc mult! - Perfect!
Felicitări, scumpo!
- Să mergem! - Da!
- Nu. - Ce?
- Stai puțin, dragă! - Bine.
- Așteaptă-mă! - Da.
Guillermo!
Ți-e actualizat CV-ul?
- Întotdeauna. - Minunat!
În calitate de nouă parteneră,
nu las o jigodie coruptă și misogină ca tine să lucreze în compania mea!
Așa că poți începe să-ți trimiți CV-ul către alte companii.
- Mulțumesc pentru tot, domnule Gonzalo! - Du-te! Rezolvă problema!
Vezi? Cum îi dai putere unei femei, ea o ia razna.
Ce problemă are?
Ce vei face? N-o poți lăsa să scape cu asta!
Gonzalo, nu gândești cu capul, omule.
Nu, Guillermo.
Nu mai sunt eu șeful.
Deși mă vezi aici…
în costum, de fapt, sunt în Bahamas, și beau margarita cu soția mea,
în costumul de baie…
bronzându-mă.
E minunat!
Scuză-mă!
Un toast pentru Cecilia!
Încă sunteți aici?
- Da. - Da, desigur!
- Încă suntem aici. - Suntem aici.
Să-ți aduc ceva? Merg jos să văd cum sunt Alan și mama.
- Niște apă. - Bine.
- Ție, scumpo? - Nu.
- Nimic? - Adu-mi o cafea!
Bine.
- Mulțumesc! - Da.
Hei,
nu ți-am spus-o înainte…
dar voi avea grijă de Alan.
Mă voi juca mult cu el și îl voi iubi mult,
cât timp tu te vindeci. Bine?
Mulțumesc mult!
Mulțumesc!
Să-i spui că-l iubesc, bine?
Îi voi spune în fiecare zi.
Și tu la fel.
ALICIA SOLÍS, 2002–2020 MAMĂ IUBITOARE
Știi că Sylvia deschide un loc de alăptare în birou?
- Nu cred! - Ba da!
Uau!
S-a întristat când i-am zis că plec de la agenție.
- De ce? Ce i-ai spus? - I-am spus adevărul.
Că m-aș întoarce să lucrez la animații, dar de acasă, ca să am grijă de copil.
I-am mai zis și că îi trimit cărți poștale și găluște din Hong Kong.
- Scumpule! - Da?
Te rog, nu glumi cu asta! Vorbesc serios!
Nu suport să mă gândesc la timpul cât vom fi separați!
- Nu glumi despre asta! - Dacă ne iei, venim cu tine.
Alex, încetează!
Serios, dragule, nu e amuzant.
De aici până în China.
Ce?
- Scrie Hong Kong pe ele! - Da, sigur că da.
- Mergem? - Da!
Mergem în Hong Kong, Alan!
- Alan, mergem în Hong Kong! - Cu toții!
- Mergem cu toții în Hong Kong! - Da.
- Te iubesc! - Și eu!
Subtitrarea: Oana-Meda Pop
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.