All language subtitles for The Iron Mistress (1952)

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian Download
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian Download
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Amanta de fier

Adevărul istoric este uneori mai ciudat decât imaginaţia.

James Bowie a fost un exemplu...

gravându-şi literalmente numele în istorie...

.. devenind o legendă americană.

În apropiere de oraşul Bayou Sara, Louisiana, 1825.

- De ce mă loveşti ? - Sunt entuziasmat.

Controlează-te.

Nu te descurci foarte bine, domnule Jim.

Nu ştiu de ce râd aşa.. pentru că tot eu le spăl hainele.

Haide, domnule Jim.

Bună aruncare de cuţit.

Încă aud lama şuierându-mi pe lângă ureche.

- Domnul Jim nu ratează niciodată. - Sigur că nu.

Gata cu vorba.. înapoi la treabă.

Mamă, am câştigat călătoria ?

Ai câştigat corect şi cinstit, nu-i aşa ?

Deşi mi-am dorit ca Rezin să câştige.

Are deja un costum de oraş.. iar ţie trebuie să-ţi fac unul.

Nimeni din familia asta nu merge la New Orleans arătând ca de obicei.

John, adu-mi metrul. Şi schimbă-ţi cămaşa.

Aici sunt 164 de dolari.

Dacă ar pleca John sau Rezin..

aş fi sigură că s-ar întoarce cu 100 înapoi.. dar tu ?

- Ai de gând să mă surprinzi ? - N-am făcut-o mereu ?

Anumite lucruri costă bani în New Orleans.

Atunci stai departe acele lucruri.

Nu trebuie să ne facem griji. Să vinzi lemnul la un preţ bun.

Cumpărătorii sunt deştepţi.

Îţi vor oferi un preţ pentru chiparos şi altul pentru pin.

Să-ţi plătească pe tot lemnul acelaşi preţ.

Nu-ţi face griji pentru mine..

.. am acelaşi sânge scoţian ca şi voi.

Mă cam îndoiesc.

Nu i-ai plătit fierarului 30 de dolari pentru o puşcă de 10 dolari ?

- Am câştigat vânătoarea de curcani. - Cât valora curcanul ?

- Doi cenţi ! - Haide mamă, măsoară mai repede.

Trebuie să aducem lemnul ăsta la râu.

Noi ? Acum te uiţi la James Bowie, om de afaceri.

O să fii om de afaceri când ajungi în New Orleans.

Aici eşti încă oaia neagră a familiei.

Premiul aparţine câştigătorului.

- Stai aşa, trebuie să-mi i-a măsură ! - Oricum nu se va potrivi.

O să fii mai scund după ce terminăm cu tine.

Maria ? Adu-mi Biblia.

Trebuie să-i reîmprospătez memoria fiului risipitor.

Pâine proaspătă.

- Cum îţi merge, Will ? - Bine, nu mă plâng..

- Mă bucur să aud asta. - Am mere.

Păsările mele ! Cum poţi face asta păsărilor mele ?

Păsările pe care le-ai pictat nu-mi plătesc chiria şi nici tu.

Dar celălalt costum al meu, uleiurile şi pensulele ?

Celălalt costum, tablourile şi pensulele tale..

... o să le vezi când îmi dai banii.

Bine doamnă, sunt de faţă copii şi domni.

Oh, spune-le tu asta.

Doamnelor şi domnilor, nu credeţi zvonurile...

... acestea sunt opere de artă.

E scandalos... e abominabil.

Sunteţi foarte amabilă. Mulţumesc, doamnă.

Mă bucur, domnule... sunt încântată.

Un artist celebru ca mine.. e tratat ca un cerşetor !

Aţi mai văzut aşa ceva ?

Domnule, pasărea mea.

Frumos... dar nu-i chiar o pasăre.

Când pictez o pasăre, e o pasăre până la ultima pană.

- Întotdeauna pictez ce-i viu. - Ca asta ?

Când am început era în viaţă.

Dar unele tablouri necesită timp.

Am înţeles de ce îţi place să-ţi ocupi timpul.

Mademoiselle de Bornay.

Orice ar fi, nici un om n-ar trebui s-o lase neterminată.

Pasărea pictată sau frumuseţea pictată ?

Prefer pasărea.

Din cauza ei.. frumoasele mele tablouri nu au un adăpost.

N-am pictat niciodată o pasăre.

Dar am vânat sute.

Domnule, păcat că pleci tocmai când am ajuns eu.

Aţi văzut cumva o pitulice ?

O pitulice ? Sigur... destule.

Ce bine. Eu n-am găsit niciodată una.

Mereu am vrut să întâlnesc un om care să-mi vorbească despre asta.

- Atunci.. intră. - Dar proprietara ?

Aşa este. Bine ţintit.

Stai în afara tirului de foc.

Dragă, e timpul să cobori.

Nu-mi mai spune dragă. Nu vezi că sunt ocupată...

- Aş dori o cameră. - Desigur domnule.

Nu ai altceva de făcut ? Mai repede.. treci la treabă !

Domnul Boowie ? Bowie.

- Din Bayou Sara. - Am înţeles.

Am adus un oaspete.

Puteţi semna pentru amândoi.

Mulţumesc.

Cum te numeşti ?

Audubon.

John James Audubon.

- Multe nume, nu-i aşa ? - Aşa este.

Aşa este..

Ai nevoie de bani ?

- Atunci termină asta. - Imposibil...

E o fată frumoasă din New Orleans, mândra şi răsfăţată.

Prefer să mor de foame decât să-i cerşesc.

Se pare că nu eşti departe.

Poate dacă o face altcineva...

... chiar şi eu.

Vă spun că am analizat toate posibilităţile.

Mama ei... oh, mama ei !

Ea crede că arta a murit odată cu Rembrandt şi Velazquez.

Iar fratelui său nu-i place decât..

.. să bea şi să parieze la Saint Sylvain.

Ce înseamnă pentru ei un biet pictor catolic ?

Saint Sylvain ? Unde e asta ?

Vă rog... aţi fost amabil.. foarte amabil.

Dar aş prefera că într-una din aceste zile...

.. să-mi arătaţi acel bătăuş cu coroană roşie.

Într-o zi.

Domnule, n-ar trebui...

Cei de acolo nu mă plac. Nici eu pe ei..

Plasaţi-vă pariurile.

- Pălăria, domnule ? - Nu, mulţumesc.

Domnule... dar..

Vă asigur că aceste nave cu aburi vor schimba totul.

Veţi vedea câmpurile de bumbac extinzându-se până la Natchez şi nu numai.

Vrei să pariezi pe asta ?

Narcisse are dreptate...

.. nu ştii ce s-ar putea întâmplat cu preţul terenului.

Cumpără terenul potrivit şi poţi face o avere.

Prefer s-o câştig aici... e mai aproape şi mai confortabil.

Domnule, vă mulţumesc dar nu beau.

Ia te uită.. pictorul quaker.

Te rog... te rog.

Nepriceputul pictor care consideră păsările mai importante decât sora mea.

Domnule, admiraţia mea pentru domnişoara, e dincolo de cuvinte.

Îmi cer scuze cu umilinţă. A fost o neînţelegere.

O neînţelegere ?

Făcând-o să aştepte 3 săptămâni până la a doua programare.

Am fost în Bayou să caut stârci.

- Am întârziat. - Stârci ?

În timp ce sora mea aştepta ?

L-ai auzit cerându-şi scuze.

Poate aveţi amabilitate de-al asculta.

Cine eşti tu să-mi vorbeşti de curtoazie ?

Un ţăran venit la oraş ? Asta nu-i treaba ta.

Tot ce are legătură cu el, mă priveşte.

Deci garantezi pentru el, nu-i aşa ?

Numele tău, domnule ? Jim Bowie.

Prietenii mei vă vor anunţa.

Ce vrea să spună ?

Aţi fost provocat la duel.. şi toate din cauza mea.

Nu trebuie să te lupţi cu el.

Mă provoacă la duel pentru o prostie ca asta ?

Este un cod.

Ca să vezi ! Două pahare de coniac.

- Trebuie să părăsiţi oraşul. - Nu pot.

Eu şi fraţii mei avem un gater. Trebuie să vând lemnul.

- Asta necesită timp. - Domnule Bowie.

Acest domn este Juan Moreno din Natchez.

Eu mă numesc Philippe de Cabanal.

La dispoziţia voastră.

Domnul de Bornay ne-a autorizat să aranjăm termenii duelului..

pentru propria satisfacţie, întrucât tu eşti cel care a fost provocat.

Dar mai întâi ne-a cerut să întrebăm cum doreşti să-şi prezinte scuzele...

Scuzele ? Nu înţeleg.

Domnul de Bornay este un gentelman...

.. al cărui curaj n-a fost pus niciodată la îndoială.

El are un sentiment neobişnuit al onoarei.

Ne-a cerut să vă informăm că...

.. după ce şi-a dat seama că era puţin ameţit...

.. crede că vă sunt datorate scuze. Le acceptaţi ?

Cred că da.

Dar dacă vrea să-şi ceară scuze, de ce nu o face cu domnul Aubudon...

O va face.

Acum că s-a rezolvat, vă rog spuneţi-ne numele martorilor dumneavoastră...

şi spuneţi-ne ora, locul şi armele pe care le alegeţi.

Staţi puţin.

Nu aţi spus că domnul îşi cere scuze ?

Nu anulează duelul ?

Bineînţeles că nu.

Domnul de Bornay n-ar îndrăzni niciodată...

.. să vă priveze de dreptul de-a vă apăra onoarea.

Spuneţi-i că va primi răspunsul meu cât mai curând posibil.

Ai văzut ? Nu trebuia să venim niciodată aici.

Aşa cum v-am spus.. nu sunt un băutor..

... dar ai putea să-mi oferi încă un pahar ?

- Pune încă două, te rog. - Mulţumesc.

Juanita, mi-ai găsit evantaiul ?

- Da, domnişoară Judalon... îl aduc. - Grăbeşte-te !

Ai grijă.. rochia nu e terminată !

- N-o poţi purta aici ! - O voi purta aici.

De ce să nu văd cum arată aici ?

- Nu sunt sigură ce culoare are. - Dar vi se potriveşte atât de bine.

Dacă e coafeza mea, spune-i să aştepte.

- La etaj în camera mea. - Da, domnişoară Judalon.

Bună ziua, domnule.

Jim Bowie, doreşte să-l vadă pe domnul Narcisse de Bornay.

Sunteţi aşteptat, domnule ?

Mă aşteptam să-l văd pe asistentul tău, domnule.

Nu obişnuiesc să folosesc intermediari pentru problemele personale.

Şi cred că un duel e ceva foarte personal.

Sunt de acord, domnule Bowie.

O observaţie destul de subtilă pentru un locuitor al pădurii.

Bine atunci... Ora şi armele...

În primul rând.. apreciez scuzele tale.

Termenii mei sunt: ora.. când va ninge în New Orleans.

Armele... bulgări de zăpadă.

Nu ninge în New Orleans.

Pot aştepta.

Domnule, deşi propunerea este frivolă, trebuie să recunosc bunăvoinţa.

Să sperăm că iernile din New Orleans vor fi mereu calde !

Mulţumesc. Cum rămâne cu domnul Aubudon ?

Audubon nu mi-a acceptat scuzele ?

Ba da, dar asta nu-i oferă un acoperiş.

Nu poţi aranja să termine portretul surorii tale ?

Asta e o chestie puţin complicată.

Ar trebui discutată în faţa unui pahar.

Cât timp e dator familiei tale, nimeni nu-l va angaja.

Îşi câştigă traiul, desenând portrete.

Mă tem că asta n-o va impresiona prea mult pe sora mea.

Nu-i place să fie mai puţin importantă decât o pasăre.

- Mai puţin importantă decât ce ? - Domnişoară...

Am onoarea să ţi-l prezint pe domnul James Bowie.

Domnule, sora mea, care continuă să mă surprindă.

Domnişoara Judalon Daphne Serafin de Bornay.

Bowie ? Nu-i domnul cu care te vei duela ?

Acesta e domnul, dar mă bucur să spun că nu vom lupta.

Atunci înseamnă că unul dintre voi este mai raţional..

şi nu pot crede că acela este fratele meu.

Domnule, după cum vezi, sora mea nu mă simpatizează.

Poate pentru că sunt fratele ei şi nu un pretendent.

Îţi place rochia, domnule ?

Foarte frumoasă alegere.

Cea mai frumoasă pe care am văzut-o.

Într-adevăr ? E bine.

Mai repede.

Haideţi.. mai repede !

Joia viitoare vom da un bal în această casă.

Vrei să fii invitatul nostru ?

- Păi... - Sigur că vei fi.

Domnişoară, sunt atât de fericită că îţi place rochia.

- Vreau să fac câteva schimbări. - Sigur domnişoară, ce să fac ?

Poate că până la urmă, domnul Audubon va avea şansa să termine portretul.

Sau ai uitat ?

Nu. În sănătatea ta.

Acum voi merge să exersez cu profesorul meu de scrimă.

- Mă însoţeşti ? - Scrimă ?

Nu ştiu nimic despre săbii.

Nu ştii nimic despre săbii ?

- Adu-mi haina, te rog. - Da, domnule.

Domnule, un bărbat care atrage atenţia frumoasei mele surori..

... ar face bine să înveţe.

În gardă !

„Atins ! “

Nu l-aş putea egala niciodată pe profesor.

Jim, de ce nu încerci ?

N-am ţinut niciodată aşa ceva în mână.

- Atunci încearcă cu mine. - Bine.

- Îmi permiteţi, domnule. - Mulţumesc.

- Ţii şi asta, te rog ? - Cu plăcere, domnule.

- Trebui să port o mănuşă ? - Desigur, domnule.

Şi o mască.

- Îmi dai totul. - Desigur, domnule.

În gardă !

Îndoiţi genunchii, domnule. Trebuie să vă îndoiţi genunchii.

Nu-i atât de rău.

Eşti mereu atât de serios când ţii o armă în mână ?

Cum arăţi când eşti supărat ?

- M-aş descurca mai bine cu un bici. - Cu un bici ?

Poate ar fi mai înţelept să rămâi la pistol.

La pistol ?

Ştiu cum să folosesc o puşcă.

Cu pistolul n-am tras decât pe 4 iulie.

Şi totuşi, ai acceptat provocarea.

Sigur.

Poate că trebuia să aleg aşa ceva.

E mai uşor de mânuit.

Domnule, ăsta e un cuţit spaniol, făcut pentru aruncare.

Din păcate nimeni nu-l foloseşte aici.

- Ştii să arunci un cuţit, domnule ? - Puţin.

Arată-ne, domnule. Haide !

Atenţie, domnilor, atenţie...

Domnul Bowie va arunca un cuţit.

Bravo !

- Aş vrea să beau ceva.. dar tu ? - Bine.

Două pahare de sherry rece.

- Te-ai descurcat foarte bine. - Am ratat cu câţiva centimetri.

Se pare că te pricepi la aruncarea cuţitelor.

Dacă ar trebui să mă duelez, arma asta aş alege.

- Un cuţit.. într-un duel ? - De ce nu ?

Domnule, un duel ar trebui să fie o artă...

.. marea tragedie, frumoasă, onorabilă.

Onoarea este preţioasă pentru un domn... fără ea, e ca o fiară.

Curajul, talentul artistic, onoarea...

.. sunt valorile esenţiale ale duelului.

Moartea nu-i decât căderea cortinei.

E bine pentru câştigători. Dar ce zici de învinşi ?

A coborât cineva în mormintele lor..

să-i întrebe ce au simţit despre acest mod frumos de-a muri ?

Este o întrebare personală, domnule ?

Înţelegeţi cum doriţi.

Narcisse, mi-am adus aminte că e prietenul tău.

- I-ai stricat dimineaţa lui Contrecourt. - Îmi pare rău.

Dar crima e crimă... şi nu poţi spune mai multe.

Prefer să spun că n-am omorât niciodată un om...

decât să mă laud cu felul frumos în care am făcut-o.

Discuţia asta e prea înfiorătoare pentru o dimineaţă atât de frumoasă.

- E timpul să vorbim cu croitorul meu. - Cu croitorul ?

Ai nevoie de alte haine, pentru bal.

- Te rog ! - Ai răbdare.

- Câte costume să fie, domnule ? - Două, cel puţin.

- Şi o pelerină nouă ? - Fără îndoială.

Şi pantaloni lungi, bufanţi ?

- Ce altceva ? - Aşteaptă.

Uite, trebuie să clarificăm ceva.

- Când îmi dai pantalonii ? - Ai răbdare !

Nu vă faceţi griji, domnule. Vă oferim cele mai noi modele.

Veţi arăta ca un alt om.

- Cât va dura ? - Avem mult de muncă.

Dar vom face un efort, pentru că e prietenul tău.

- Să spunem, într-o săptămână ? - Ce zici de poimâine ?

Balul e săptămâna viitoare.

Vei aştepta atâta până aranjezi o şedinţă pentru Audubon ?

Domnişoara are ochi atât pentru haine cât şi pentru umeri.

Poimâine.

Bine domnule, poimâine.

Atelierul va lucra zi şi noapte...

.. pentru a nu-i lăsa pe domni să aştepte.

Dar va fi aşa cum ziceţi, domnule De Bornay... poimâine.

- Dar... - Ai răbdare.

Cu ce plătesc toate astea ?

- Îmi doresc să nu-ţi fi făcut pe plac. - De ce n-ar vrea s-o facă ?

Îi datorez 3.000 de dolari.

Îşi poate permite să supere un client care plăteşte.

Cum eu nu plătesc, puterea mea creşte odată cu anii.

Am înţeles.

- Dar, domnule ! - Răbdare !

Vei fi foarte bun.

Ăsta e primul pe care îl văd.

Nu aveţi muzică acolo sus ?

Ba da... viori, oameni care cântă la flaut şi la banjo.

Dansatori şi sărituri peste mătură.

Sărituri peste mătură ?

E un obicei de nuntă.

Preoţii nu ajung prea des în Bayou.

Când se formează un cuplu tânăr, părinţii lor organizează un bal.

Toată lumea formează un cerc...

.. şi ţin câte o mătură la jumătate de metru de sol.

Tineri îndrăgostiţi sar peste ele.

Şi apoi ce se întâmplă ?

Asta e tot, sunt căsătoriţi.

Căsătoriţi ?

Apoi când trece un preot, le dă binecuvântarea bisericii.

Tu ai sărit peste mătură ?

Încă nu.

Mătura o găseşti uşor...

Dar să găseşti fata potrivită înseamnă altceva.

- Da, ştiu. - Vă rog, domnişoară.

Ţineţi harpa în sus şi faţa înclinată.

- Cred că măturile sunt foarte ocupate. - Destul.

Jim, scuză-mă...

Dar cum domnişoara nu poate părăsi camera... ar trebui să ieşi tu.

Poate ar trebui să ieşim amândoi.

Oricum mi-a amorţit piciorul.

- Braţul tău... dacă nu te superi. - Deloc..

- Aşa e mai bine. - Dar lumina era perfectă.

Azi ai fost un subiect mult mai bun.

Este un compliment foarte frumos.

Sunt foarte fericită că eşti mulţumit.

- Domnişoară, dar... - Poate mâine.

Încă nu dansezi ?

Am întrebat-o de două ori... mi-a spus „nu” de două ori.

Atunci încearcă cu altcineva.

Nu de asta am venit aici.

Când anunţă cadrilul, pot avea onoare ?

De ce.. ai pariat că-l vei dansa cu mine ?

Un bărbat nu pariază cu viaţa lui... asta eşti tu pentru mine.

- Voi avea onoarea ? - Cadrilul vine după pauză.

Cum vrei să-ţi răspund atât de curând ?

- Cum rămâne cu cadrilul ? - Dar este încă prea devreme.

- Dar... - Să vorbim despre asta mai târziu.

Încă o şampanie, domnule. Nu, mulţumesc.

Bună seara.

Scuză-mă. Două, te rog.

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor...

Cadrilul virginian.

- Mult noroc. - Şi ţie la fel.

Toţi sunteţi atât de drăguţi, încât nu ştiu pe cine să aleg.

Braţul tău, te rog.

Braţul tău.

Iartă-mă, nu ştiam că se dansează cadril şi în Bayou.

Nu eram sigur că ştii să dansezi vals sau polka.

Nici eu nu eram sigur.

- Dar cu tine vreau să încerc totul. - E mai bine aşa.

Dacă nu mă crezi, uită-te la feţele lor.

Ai dansat cadril minunat... sunt sigură că ai putea dansa şi vals.

Ai vrea să iei o lecţie particulară ?

Nu m-ai auzit ?

- Scuză-mă, mă gândeam la cherestea. - La cherestea ?

I-am şocat pe toţi venind aici cu tine şi te gândeşti la lemn...

Spun mereu ce nu trebuie, nu-i aşa ?

Dar dacă n-ar fi fost cheresteaua...

N-aş fi venit niciodată aici.

Nu te-aş fi întâlnit niciodată.

- Nu regreţi, nu-i aşa ? - Nu, deloc.

Datorită ţie, voi deveni un foarte bun om de afaceri.

Datorită mie ?

Ăsta e cel mai ciudat complimentul al tău de până acum.

Aş fi putut vinde lemnul când am ajuns aici.

Dar te-am întâlnit şi aveam nevoie de o scuză pentru a rămâne.

Acum mi s-a oferit preţul dublu.

Cred că asta se întâmplă când vrei să păstrezi ceva.

Speram să nu-l vând niciodată. Dar mâine trebuie să fac asta.

Înseamnă că trebuie să te întorci ?

- Dar nu vrei să pleci ? - Nu.

Atunci nu pleca.

Jim, nu pleca.

Trebuie.

De ce ?

Judalon, ai fost vreodată în ţinutul Bayou ?

Nu... Dar mi-aş dori să-mi vorbeşti despre asta.

E minunat.

Sunt milioane de hectare, unde nimeni în afară de indieni...

.. şi unii vânători ca mine, n-au pus niciodată piciorul.

Vezi tu, un indian nu lucrează niciodată pământul şi nu-l schimbă.

Iar când moare, parcă n-a fost acolo niciodată.

Ascultându-te, pare foarte singuratic.

Nu este.

Sau cel puţin, nu m-am gândit niciodată la asta.

Eram la fel ca indienii până să vin aici...

.. cu tot bumbacul şi câmpurile de orez.

Acum mă întorc să lucrez pământul. Vreau să-mi las amprenta.

Vei părăsi New Orleans pentru totdeauna ?

Nu aparţin acestui loc, n-aş putea să trăiesc aici.

Trebuie mereu să te gândeşti unde vrei să trăieşti ?

Asta nu poate aştepta până mâine..

sau săptămâna viitoare sau anul viitor ?

Am crezut că pot aştepta toată viaţa.

Acum ştiu că nu pot.

Judalon, vino cu mine.

Să trăiesc într-o cabană în sălbăticie ?

Nu va fi întotdeauna sălbăticie.

Nu înţelegi ? Spui că locul tău nu-i aici.

Chiar crezi că locul meu ar fi acolo ?

Fără muzică sau dans ?

Cred că aş fi inutilă acolo.

Să nu mai vorbim despre asta. E timpul să ne întoarcem.

- Spune-mi. - Ce să-ţi spun ?

Ce crezi că sunt, o femeie din Bayou...

... pe care o poţi avea după primul sărut ?

Dacă vrei o squaw, întoarce-te şi sări peste mătură...

.. cu una dintre fetele din ţinutul tău, domnule Bowie.

Îţi plac complimentele.

O cerere în căsătorie este cel mai frumos compliment...

.. pe care o femeie îl poate primi.

Am crezut că mă iubeşti.

Încă mai cred asta.

Ce-a făcut ?

Prefer să nu vorbesc despre asta.

Ei bine, Henri, nu mă inviţi la dans ?

Jim ?

- Vreau să ştiu, Judalon. - Te rog, să nu mai vorbim despre el.

E vina mea. Nu trebuia să-l invit.

Te-a insultat, nu-i aşa ?

N-am spus asta.

Nici nu trebuia s-o spui, Judalon.

Scuză-mă, te rog.

- Şampanie, domnişoară Judalon ? - Te rog.

- E o seară minunată. - Mulţumesc.

Ar fi trebuit să ştii ce fel de om este.

Trebuie să fii mai precisă. De data asta ce bărbat mai este ?

Ştii la cine mă refer.

Dar nu-ţi face griji, nu mă aştept să faci ceva în privinţa lui.

- Unde s-a dus Henri Contrecourt ? - Ce contează ?

Narcisse, dansează cu mine, nu vreau să stau aici.

Judalon, ce ai făcut ? Spune-mi ce ai făcut.

N-a fost vina mea. N-a fost..

Narcisse, trebuie să-i opreşti.

Ploaia te-a adus acasă atât de devreme ?

Jim ?

Am zis dacă ploaia te-a adus acasă atât de devreme ?

E frumoasă, nu-i aşa ?

Ar fi trebuit s-o vezi în seara asta.

Mi-o pot imagina.

Se spune că adevăraţii artişti...

.. trebuie să vadă în spatele pânzei, ceea ce pictează.

Am pictat-o, Jim. Şi am văzut în spatele pânzei.

Şi eu.

Ea nu-i pentru tine.

De ce ? Pentru că m-a pălmuit în seara asta ?

Te-ai apropiat mai mult decât credeam.

Un prim sărut, poate ?

- Ea este... - Cum este ?

Nu spun că e rea.

E aproape perfectă.

Dar ea nu-i bună pentru tine.

Întoarce-te în Bayou.

Să fug ?

Aş vedea-o în Bayou. Aş vedea-o peste tot.

Dar dacă ai dreptate ?

Dacă nu-i potrivită pentru mine ?

Crezi că asta mă va opri s-o iubesc ?

- Poţi încerca. - Nu vreau să încerc.

O doresc atât de mult, încât pot paria că într-o zi mă va iubi.

Bine sau rău, va merita.

Dă-mi un răspuns la asta. Spune-mi ce să fac.

Poate că nu am dreptul să fac asta.

Poate că niciun om nu are dreptul.

Am fost învăţat să nu fug niciodată de nimic.

Şi cu siguranţă nu voi fugi nici de asta.

Unde te duci ?

Într-un loc unde aceste haine se potrivesc.

Roşu.

Domnule, banca e goală. Va fi o mică întârziere.

Domnul Bowie este aici ? Domnul Contrecourt ?

Nu, doar domnul Bowie. Şi e suficient.

Acest om a venit aici cu mai puţin de 100 de dolari.

Şi a dus deja banca în faliment.

Eu sunt proprietarul aici.

Sper că domnul nu are obiecţii dacă iau locul crupierului ?

- Cum doriţi. - Mulţumesc.

Există un plafon ?

Ţinând cont de circumstanţe, nu există nicio limită pentru dvs.

Pariez tot.

Cum doriţi.

- Jim, trebuie să vorbesc cu tine. - Mai târziu.

Roşu.

Domnule, vă cer îngăduinţă. Încă o mică întârziere.

Grăbeşte-te.. Aduceţi încă 50.000.

Jim.

Eşti foarte norocos, domnule.

Mulţumesc foarte mult.

Nu ştiu ce s-a întâmplat şi nu-mi pasă...

... dar Henri Contrecourt te va provoca.

- De ce ? - Ce mai contează ?

Judalon ?

Jim, oricare ar fi motivul, mă simt responsabil.

Trebuie să pleci. Dacă te-am găsit eu, poate şi Contecourt.

Să plec ?

Ai văzut banii de acolo, sunt gata să-i înmulţesc.

Nu las lucrurile la jumătatea drumului.

Ştii că Contrecourt te poate ucide.

Bine... atunci voi fi primul Bowie care moare bogat.

- Cât am aici ? - Aproape 50.000, domnule.

- Tot fără limite ? - Aveţi un noroc incredibil, domnule.

Dar e în joc onoarea casei. Fără limită.

- Te descurci bine, domnule Bowie. - Trebuie să vorbesc cu tine.

Un porc cu bani, rămâne tot un porc.

- Roşu. - Probabil că domnul Bowie nu m-a auzit.

Te rog domnule, nu vrem probleme.

Roşu.

Negru. Casa câştigă, domnule.

Coniac, domnule ?

Mulţumesc pentru amabilitate.

- Cu mine ai vorbit ? - Henri, ascultă-mă.

- Nu te băga în disputa mea ! - Henri !

Nu te băga în disputa mea !

Acum poţi vorbi cu mine.

Sunteţi gata, domnilor ?

Sunt gata.

Începeţi, domnilor.

Rana e fatală ?

E mort ?

Urma să mă provoci.

Consideră că am făcut-o.

E privilegiul domnului să-şi aleagă modul de-a muri.

- De aceea aleg cuţitele. - Cuţite ?

Ştii că voi dezonora codul folosind o astfel de armă.

Foloseşte-ţi sabia.

Domnul este foarte amabil.

Cred că-i privilegiul meu să aleg locul.

Ai o cameră goală, întunecată ?

Întunecată ? Oamenii nu se pot duela pe întuneric.

Poate că nu...

Dar se pot lupta.

Bine, atunci. Pe aici, vă rog.

- Alege-ţi colţul. - Cel de aici.

Ne întâlnim în centru ?

Ne vom întâlni când ne întâlnim.

Gata ?

Presupun că mă crezi vinovat.

Nu ! Nu !

- Domnule Jim. - Salut, Sam.

- Arăţi altfel. - Mă simt altfel.

- Nu-mi pot crede ochilor ! - Eşti în viaţă ?

Priveşte mamă, muritorii n-au mai văzut asta până acum.

- Haide, stai jos. - Încet... să nu te şifonezi.

- Ai luat cina, Jim ? - Nu, mamă.

Ce s-a întâmplat ?

În primul rând... am omorât un om.

- A trebuit să-l omori ? - Mai mult decât pe orice om.

- Nu te caută nimeni ? - Nu, a fost un duel cinstit.

Cred că vreţi să ştii ce s-a întâmplat cu lemnul.

- Cât te-au plătit ? - Nu l-am vândut.

- Cum ? - Face parte din afacere.

Am vândut totul.

Dacă semnezi acest act de vânzare.

Nu semnez nimic. Nu trebuia să te lăsăm să pleci.

Jim, casa noastră înseamnă atât de puţin pentru tine ?

N-am vândut casa, doar gaterul.

Nu-ţi face griji, mamă. O să păstrăm totul.

Stai acolo. Să-l ascultăm pe Jim.

7.000 de dolari.. pare un preţ bun.

Lemnul e afacerea noastră. La ce ne folosesc banii fără gater ?

Lemnul nu-l putem transporta cu vasul, dar bumbacul putem.

În jurul râului se curăţă tot terenul.

Dacă investim banii în pământ, ne îmbogăţim.

Nu ştim nimic despre cultivarea bumbacului.

Nu ştim... dar cunoaştem pământul.

Am vânat şi pescuit pe ambele părti ale râului din Bayou Sara.

Pe aici nici măcar n-au început să cureţe.

Cumpărăm, curăţăm, plantăm şi trecem la următoarea parcelă.

Ţinutul ăsta e pregătit pentru cel mai mare salt din istoria sa.

- Ascultă. - Stai puţin !

Nu spun că Jim a făcut bine sau a acţionat cu înţelepciune.

Sau ce vrea să faceţi, este cel mai bine.

Dar orice aţi face, faceţi împreună.

Voi doi ieşiţi afară să vă calmaţi.

Jim, stai jos.

Hainele mele n-au fost destul de bune pentru tine ?

De aceea vrei să devii bogat ?

Haide, mănâncă-ţi cina.

NATCHEZ HERALD PREŢURI MARI PENTRU TERENURILE VIRGINE

Plătim în numerar pentru hectare necultivate.

FRAŢII BOWIE, Bayou Sara.

Căutăm oameni Salarii bine plătite

Angajare permanentă FRAŢII BOWIE, BAYOU SARA

BAYOU SARA A ÎNCEPUT OPRIREA REGULATĂ A NAVELOR

Fraţii Bowie se aşteaptă să livreze 5000 de baloţi în acest an.

Jim Bowie. Bowie, Bowie, Bowie. Ăsta îl numeşti ziar ?

Ne înfundă urechile cu asta, de peste un an.

Văd că citeşti articolele despre Bayou Sara, domnule Moreno.

- Da, le citesc. - Îmi pare rău, dar...

- Marschalk.. - Da, dle. judecător Crain.

Cum poţi locui aici în Natchez şi să tipăreşti chestiile astea ?

- Chestii ? - Ca asta.

„Va concura Bayou Sară cu Natchez ? "

„Pământul este curăţat şi afacerile cresc."

Dar ce vor cultiva acolo ? Broaşte şi mocasini de apă ?

Puteţi râde cât vreţi, domnilor.

Sezonul trecut, au avut o recoltă bună de bumbac.

Anul ăsta vor s-o depăşească... şi o vor face.

N-o pot face fără să investească bani. Acolo nu vor găsi.

Poate găsesc aici în Natchez.

Nu vor primi bani din Natchez pentru a ridica Bayou Sara.

Nu atât timp cât eu sunt directorul băncii.

Aici e inima bumbacului şi aşa va rămâne.

Poate, dar fraţii Bowie au fost de curând pe aici, nu-i aşa ?

La fel de eleganţi şi mândrii.

L-am cunoscut pe Jim Bowie în New Orleans.

Nu purtase pantofi mai mult de o săptămână.

Nu ai nevoie de pantofi când poţi merge cu trăsura.

BANCA DIN NATCHEZ

Măcar unul dintre cetăţenii noştri importanţi pare să creadă...

că pământul din acest ţinut e destul de mare să aibă două centre de bumbac.

Scuzaţi-mă, domnilor.

Generale Cuny, sunt banii lor.

Niciun puţ nu-i atât de plin, încât nu poate fi secat.

Într-o lună îşi vor da seama.

- Generale, trebuie să fim rezonabili. - Rezonabili ?

Cum îndrăzneşti să-mi spui că suntem săraci ?

Wells, eu şi fratele meu avem destui bani să cumpăram totul.

Aveai, dacă nu investeai însă toţi banii în pământ.

Ţi-ai ipotecat toate proprietăţile din Natchez...

.. să cumperi şi să cureţi mlaştinile din Bayou Sara.

Mlaştini ?

În trei luni va produce cel mai bun bumbac pe care l-ai văzut vreodată..

Trebuie să vă reamintesc...

.. că eu şi judecătorul Crain suntem directorii băncii.

Dar nu-i a noastră. Şi pentru a fi corecţi cu deponenţii...

.. trebuie să cerem plata dobânzii datorate.

Suntem gata să plătim dobânda, cu pământul.

Aşa se procedează de obicei.

Din păcate noua politică a băncii cere plata în numerar.

25.000 de dolari înainte de întâi ale lunii.

Asta e numai decizie ta, Crain.

De 15 ani aştepţi momentul ăsta.

Îi vedeţi mâna ?

Acolo mi-am pus amprenta de la 30 de paşi.

El m-a provocat, dar n-a putut suporta propriul medicament.

Acum să vedem cum îl iei tu. Bună seara.

Bună seara, domnilor.

- Ei bine, domnule Bowie. - Ai primit banii ?

Cred că domnul Moreno îţi poate da răspunsul.

Din câte-mi dau seama, tocmai ai fost la banca din Bayou Sara.

Aranjasem un împrumut, dar de aici a venit un mesager.

Ce păcat. Se pare că sunt tot mai puţini bani.

- Da, dacă închizi seiful. - Bună seara, domnule.

Doar 25.000 ! Domnilor, vă daţi seama...

că dacă nu găsim aceşti bani...

Domnilor, situaţia este foarte gravă.

Eu sunt un om important al acestei comunităţi.

Aşa am fost toată viaţa mea.

Acum pot chiar să-mi pierd casa.

Tu m-ai dus în pragul acestui dezastru.

Tu, un parvenit !

Afaceri cu terenuri. Bani câştigaţi uşor.

Ne va face pe toţi bogaţi, ai spus.

Unde mi-a fost capul ? Eram deja bogat.

Dacă ai fi cu 30 de ani mai tânăr şi cântăreai cu 50 de kg. mai puţin...

- .. aş fi foarte supărat. - Oh, tu..

Domnule general... Ştii că eşti nedrept.

Moreno şi Crain sunt şerpii în povestea asta cu bumbacul,

.. nu Jim Bowie.

Dar ne vor fura pământul pentru ipoteci...

.. şi vor câştiga o avere cu ce am început.

Poate că nu. Vreţi să mergem în oraş ?

- De ce ? - Pentru bani.

Dar mai întâi aş vrea să aruncaţi o privire.

Un alt plan nebunesc de-al tău ?

Haide, ridică-te.

Doamnelor, aveţi bani ? Hai, plecaţi.

- Cu ce vă pot ajuta, domnilor ? - Sturdevant este aici ?

Da, e aici. Hei, Jack..

Am venit aici să-l vedem pe Jack Sturdevant ?

Prefer să mor de foame decât să-i accept banii lui murdari.

Stai liniştit, n-ai să vezi un bănuţ.

Ah, domnule Bowie.

Ceva de băut din partea casei pentru prietenii domnului Bowie.

- Imediat. - Domnilor, în slujba dumneavoastră..

- Steel Duke este aici ? - Aşteaptă.

- Cine dracu este Steel Duke ? - Un cal de curse.

Tocmai sosit din Nashville.

Steel Duke poate câştiga mulţi bani. E un cal bun.

Şi ce treabă avem noi cu asta ?

Îl cumpăr pentru 700 de dolari.

Suntem cu spatele la zid şi tu cumperi cai de curse.

- Aşa este. - Cred că eşti nebun.

Şi dacă-l învinge pe „Kerry Isle”, calul lui Moreno ?

Vrei să-l înscrii în Cupa Duncan ?

Cum altfel putem găsi 25.000 de dolari atât de repede ?

Arată-ne drumul, Jack.

O iau pentru inimă. Nu mai sunt aşa de tânăr.

Nu-i nimic în neregulă cu pedigree-ul său.

Prefer să văd un act de vânzare, asupra căruia nu există reclamaţii.

Chiar aşa ?

L-am câştigat la poker. La ce mi-ar folosi un cal de curse ?

Regulile Cupei Duncan spun că numai domnii pot înscrie cai.

Bogătaşii din zonă spun că nu mă pot înscrie.

Eu pierd, voi câştigaţi. Nez Coupe...

Nez Coupe !

Nez Coupe !

- Scoate-l afară. - Imediat..

Grăbeşte-te, grăbeşte-te.

E o plăcere şi o onoare. Hai, băiete.

E frumos, nu-i aşa ?

Pariezi pe creatura asta împotriva lui „Kerry Isle” cel mai rapid cal din Natchez ?

E o nebunie !

„Kerry Isle” este cel mai rapid cal din Natchez.

Dar „Steel Duke” este cel mai rapid cal din lume.

Arată bine. Da domnule... arată foarte bine.

Da, dar unde vom găsi banii pentru pariu ?

Nimeni nu ştie despre acest cal.

Toţi sunt siguri că va câştiga „Kerry Isle”.

Oameni ca Moreno şi judecătorul Crain vor paria bucuroşi 5 contra 1.

La cota asta avem nevoie doar de cinci mii !

Avem suma asta în numerar.

Şi dacă câştigăm, Moreno şi Crain ne-ar salva pielea cu banii lor.

Ai înţeles miezul problemei, generale..

Aşa este, domnule. Cum îl cheamă ?

Steel Duke.

Steel Duke.. în sănătatea ta, domnule.

Şi sper ca rivalii noştri să simtă frică, când îţi aud numele.

- Toate bune ? - Mă place ca pe o soră.

Adică, ca pe un frate. O să ne distrăm împreună.

Cum vi se pare ?

Arăt bine. Femeile se vor uita la mine, nu la Steel Duke.

Nu te mai uita la doamne şi concentrează-te pe „Kerry Isle”.

Sau o să-ţi pierzi cămaşa pe care o porţi.

Mă întreb dacă oamenii de afaceri respectabili riscă totul pe o cursă.

Dacă merge treaba, vei fi bogat, Jim... foarte bogat.

Destul de bogat să te întorci în New Orleans.

- Ce te face să crezi asta ? - Ştiu ce te împinge.

Caii la linie.

Ai adus acest cal ilegal.

L-am cumpărat de aici, din Natchez.

Ai uitat să spui că a venit din Nashville înainte de-a face pariurile.

Se pare că a câştigat multe curse. E o afacere pentru domni.

- Tu nu faci parte dintre ei, Bowie.. - Dar sunt aici.

Doar pentru că te-a sponsorizat Cuny.

Dacă acest escroc îl bate pe „Kerry Isle”, ai grijă de tine.

Îmi port de grijă de ani de zile.

Caii şi proprietarii, la stand.

Proprietarii şi îngrijitorii să părăsească pista.

Părăsiţi pistă, vă rog.

Caii... înainte !

Haide, mână calul.

Dragă, ai grijă la tensiune.

Tensiune ? Nu am.

- Aleargă repede. - Nu destul de repede.

„Kerry Isle” este foarte bun la final.

Câştigătorul, Steel Duke !

Să mergem. Încă n-am pierdut.

Domnule Bowie, vino să-ţi primeşti premiul.

- Domnule, am o vorbă cu tine. - Poate mai târziu.

Jim ! Ce faţă avea judecătorul Crain.

La fel ca atunci când la lovit glonţul meu.

Salut, Bowie. A trecut ceva timp.

Îmi doresc să fi ştiut că calul tău aleargă atât de repede.

Se pare că soţia mea ştia.

- Ea a pariat pe el. - Soţia ta ?

Din păcate am pariat puţin.

Felicitări, Jim. Calul tău a făcut o cursă minunată.

Ar fi trebuit să te felicit, dar nu ştiam.

Domnule Bowie, juriul te cheamă la podium.

Jim, vino diseară. Doamna urmează să ne viziteze.

O să sărbătorim.

Bine. Mulţumesc.

Ai uitat ? Am pariat pe Steel Duke.

Nu crezi că merit să te văd cum îţi iei premiul ?

Sigur că da.

Philippe, dar tu ai pariat pe „Kerry Isle”.

Dacă nu te superi...

Jim, vreau să vorbesc doar cu tine.

Jim, am auzit multe lucruri minunate despre tine.

Ai parcurs un drum lung din New Orleans.

E valabil pentru amândoi, doamnă Cabanal.

Te rog, trebuie să mă înţelegi.

După moartea lui Narcisse, totul era atât de confuz.

Asta nu e tot. Philippe a fost alegerea mamei mele.

Aşa merg lucrurile în New Orleans.

- Nu-l iubeşti ? - Nu.

Judalon, spune-mi adevărul.

N-ai face niciodată ceva doar pentru că cineva îţi spune să faci.

De ce te-ai căsătorit cu el ?

Bine.

Poate am crezut că-mi doream un bărbat ca Philippe.

Cineva care...

Al cărui nume e din aceeaşi clasă socială ?

Poate că asta a fost.

Dar nu-i suficient dacă îţi spun că a fost o greşeală ?

Judalon.

Jim ? Încă te aşteaptă la tribuna juriului.

Scuză-mă.

Îmi cer scuze pentru întrerupere, doamnă Cabanal.

- Sunteţi doamna Cabanal, nu-i aşa ? - Aşa este.

Conform regulilor, caii sunt înscrişi de proprietarii lor.

Bowie să dovedească că e proprietarul.

- E un protest legal. - Poate că e legal.

Regulile spun că aici suntem cu toţii gentlemeni.

Toţi cu excepţia lui Jim Bowie.

Domnule Bowie.

Aceşti domni se îndoiesc că eşti proprietarul calului înregistrat.

Îmi înţelegi postura ?

Iată un act de vânzare.

- Asta va convinge orice om onorabil. - Insinuezi ceva, domnule ?

Depinde cât de greu eşti de convins.

Asta dovedeşte că Sturdevant a câştigat acest cal la un joc de cărţi...

.. de la Joseph Levington în Nashville.

Nu-l cunosc pe domnul Levington. Îi poţi confirma semnătura ?

N-o pot confirma. De ce nu-l întrebăm ?

Sunt pariuri foarte importante în joc.

Îţi las timp să-l găseşti pe domnule Levington şi să confirme semnătura.

Dacă totul este în ordine, vei ridica pariul.

Dar dacă este un fals, Steel Duke va fi descalificat...

iar Kerry Isle va fi declarat câştigătorul.

- Plec spre Nashville. - Abia aşteptam să te întorci.

JAMES BLACK FIERAR ŞI MEŞTER DE CUŢITE

- Domnul Black ? - Da, domnule.

- Mă numesc Bowie. - Încântat, domnule.

Am auzit că faci cuţite cu muchii foarte bune...

.. şi ai o altă metodă de călire.

Dacă-mi permiteţi domnule, ăsta e un secret profesional.

Mă duc la Nashville.

Aş vrea să-mi faci un cuţit cât sunt plecat.

Vreau să arate ca ăsta.

N-am mai văzut o lamă cu formă şi dimensiuni ca ăsta.

Muchia e foarte groasă. Are cam 3 inci.

Ca să-i dea rezistenţă. Important este să nu se rupă.

Am văzut săbii şi cuţite rupte.

Vreau ceva care nu se va rupe niciodată.

E o mare provocare, domnule. Îmi plac provocările.

Hai să-ţi arăta ceva.

Odată am văzut o minge de foc traversând cerul...

... la fel de strălucitoare ca soarele.

Atunci am auzit un zgomot îngrozitor, ca al unei ghiulele de tun.

A fost moartea unei stele căzătoare.

Mai târziu, am găsit acest fragment de meteorit.

Este oţel. Oţel pur dintr-o altă lume.

Mai greu şi mai rezistent decât orice pe acest pământ.

Am încercat să găsesc ceva asemănător, dar n-am găsit.

Totuşi cred că am fost mai aproape decât oricine.

Mă întorc din Nashville peste 4 zile. Va fi gata ?

Domnule, îmi cereţi un cuţit unic.

Un cuţit nemaivăzut în lumea până acum.

Mi-ar lua cel puţin două săptămâni.

Am senzaţia că voi avea nevoie de acest cuţit.

Chiar am nevoie.

Atunci va fi gata peste patru zile.

Mulţumesc.

Sam, opreşte cuptorul şi curăţă-l.

Nu lăsaţi pic de cenuşă.

- Pregătiţi un creuzet nou. - Da, domnule.

Jackson, adună cel mai bun fier forjat. Grăbeşte-te.

- Sam, hai să facem oţel ! - Da, domnule.

Mai mult cărbune ! Trebuie să fie mai cald.

Mai fierbinte.

Domnule Black, ce vrei să faci ?

- Domnule Black ! - Mai multă căldură !

Din oţelul ăsta a ieşit o lamă cum n-ai mai văzut.

L-am răcit de şapte ori în ulei !

E superb.

N-am crezut niciodată că ar putea exista un astfel de cuţit.

Nu va fi niciodată altul ca ăsta.

L-am topit cu un fragment din meteorit.

Bun sau rău, cuţitul ăsta are în el o bucată de rai...

.. sau de iad.

Mai bine n-ai cânta aşa tare, înainte să vedem banii.

O să-i vedea. Jim a adus dovada...

.. aşa că n-o mai pot tărăgăna.

Odată ce-i avem, terenul Rapid Parish nu-i prea scump.

- Ar trebui să-l cumpărăm. - Nu eu.

Ce s-a întâmplat, nu-ţi convine ?

Crezi că eşti suficient de bogat ?

Mă simt ca un om care nu are unde merge.

Pot să vorbesc cu tine singur ?

- Desigur. - Vă rog să ne scuzaţi.

Pentru că tu şi Juan Moreno nu sunteţi în relaţii foarte bune..

.. mi-a cerut să-ţi dau banii din pariu.

- Moreno este un om foarte precaut. - Se poate.

Acolo e un act semnat cu 12 hectare de teren pentru bumbac...

.. şi 5.000 de dolari în numerar.

Aş spune că a fost destul de prompt.

Mi-ar plăcea să fiu şi eu atât de prompt.

Să fiu sincer, am o perioadă proastă.

Ghinion la curse. Ghinion la cărţi.

De fapt i-am rămas dator lui Jack Studentvant.

Studenvant ? Ai jucat cărţi cu el ?

Ţi-a vândut un cal bun, nu-i aşa ? Am crezut că e cinstit.

Ce-am vrut să-ţi spun...

.. ai putea să-mi împrumuţi aceşti 5.000 de dolari ?

De fapt, calul tău m-a băgat în situaţia asta.

Aproape că-mi eşti dator.

Şi dacă nu cred că-ţi sunt dator ?

Atunci ai putea crede că-i datoria lui Judalon.

Pentru ea ar fi o umilinţă cumplită...

... dacă nu-mi plătesc datoriile.

- Ea ştie despre asta ? - Nu ştie nimic.

Apropo, am o scrisoare de la ea.

Ia dat-o unuia dintre servitori, dar acesta mi-a arătat-o mie.

Şi mi-am luat libertatea de-a o citi.

Spune că ar vrea să te vadă în casa noastră de vară...

... în seara asta... la ora nouă.

Jim, îmi era teamă că n-ai să primeşti scrisoarea.

Am primit-o.. de la Philippe.

Trebuia să-mi dau seama M-am obişnuit să fiu urmărită.

Acţiunile lui nu mă mai surprind.

Jim, n-aş fi riscat să te întâlnesc, dar...

Dar o să divorţez de Philippe.

Nu pentru că pariază toţi banii lui şi ai mei...

.. ci pentru că nu pot trăi cu un bărbat pe care nu-l iubesc.

- Acum ştiu asta. - Dar nu poţi divorţa.

Nu-ţi va permite divorţul.

Ştiu că-i nevoie de un act legal.

Dar am prieteni în politică pe poziţii înalte.

Asta se poate face şi o voi face.

Dar nu crede că nu ştiu ce înseamnă asta.

Vor râde în spatele meu şi-mi vor denigra numele.

Nu vreau să trec singură prin asta.

Jim, ştiu că există duşmănie între tine şi Juan Moreno.

Dar îmi promiţi că nu te vei lupta cu el ?

Te vreau în siguranţă. Te vreau lângă mine.

Îţi promit.

Dacă va fi vreo provocare, nu va veni din partea mea.

Speram să spui asta.

Judalon...

Când va veni timpul, te vei căsători cu mine ?

Nu-ţi pot răspunde acum.

Dar când va veni vremea, poate mă vei întreba din nou.

- Mai bine merg înăuntru.. - Da.

- Poftim, domnule general. - Mulţumesc.

- Doctore. - Mulţumesc, băiete.

Ţine aici...

Ia te uită, doctor Maddox.

Sunteţi ultimul.

Ne făceam griji, pentru că toţi au plătit în afară de tine.

Iată-ţi banii, dar nu vei avea timp să te bucuri de ei.

Nu-mi laşi de ales.

Vrei să fii asistentul meu, generale ?

Cu plăcere.

Mi-aş fi dorit să am privilegiul de-al împuşca chiar eu.

Jim, vrei mă mă reprezinţi ?

La Said Barn, mâine dimineaţa.

Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Juan Moreno şi judecătorul Crain vor fi asistenţii mei.

Bună seara, domnilor.

Ştiam că nu pot plăti ca gentlemanii..

.. vor sânge pentru banii lor.

Mâine va trebuie să fim vigilenţi. Vor lupta din greu !

Trebuia să refuz.

I-am promis că voi sta departe de Moreno.

De ce să-i promiţi ? De ce te vezi cu ea, e căsătorită.

Nu pentru mult timp. Există o soluţie.

Atunci se va căsători cu tine ?

Pariez că nu ţi-a răspuns direct şi n-o va face niciodată.

Nu spun că nu te iubeşte în felul ei..

.. dar iubeşte mai mult clasa ei socială.

- Acum îi pot oferi asta. - Da..

Însă banii nu te fac ceea ce ea numeşte un gentleman.

Nu te mai puteai căsători cu ea...

.. dacă Jack Sturdevant nu înscria calul în Cupa Duncan.

- Ai terminat ? - Jim...

Nu ştiu ce înseamnă Juan Moreno pentru ea...

.. dar s-au văzut foarte des şi toată lumea ştie.

Nu contează cine este sau ce vârstă are...

.. mereu va rămâne ceea ce ea numeşte un gentleman.

- Ai terminat ? - Jim...

Ce frate ţi-aş fi dacă nu-ţi spun acest lucru.

Hai să mergem la Natchez.

E ca o viţă de vie în jurul unui copac care te va sufoca.

- Taci ! - Jim !

Ţi-am spus să taci !

Din fericire cei din familia Bowie au capetele tari.

- Te-aş fi putut omorî. - Da, ai fi putut.

Uită de asta. Eu am uitat.

Unu, doi, trei.

Domnilor, amândoi v-aţi dovedit curajul.

Suntem norocoşi că nimeni n-a fost rănit.

- Vrei să tragi din nou ? - Da.

Da.

Pregătiţi-vă să trageţi.

- Prostule, ai tras prea repede. - Voi reuşi de data asta.

Sunteţi gata, domnilor ?

- Gata. - Gata.

Unu...

... doi...

... trei !

Domnilor, nici măcar cea mai strictă interpretarea a codului..

.. nu impune să trageţi a treia oară.

Sper să luaţi în considerare, că onoarea voastră a fost satisfăcută.

Strângeţi-vă mâinile.

Maddox, dacă eşti bărbat, vei trage din nou.

Maddox ! Trage din nou.

- Nu te băga, Crain. - Am venit să rezolvăm o situaţie.

Te întreb, o vei face ?

Am tras de două ori. E suficient.

O să rezolv eu asta.

Domnilor, este un câmp de onoare !

Iată ce spune „The Herald”.

"Bowie, a căzut rănit...

.. cu o lamă de oţel în piept...

.. şi doar animat de ferocitatea sa mortală...

... a făcut ca grupul lui Crain să se retragă."

„Răzbunarea unui demon..

.. cu un cuţit pe care la mânuit ca pe un Excalibur modern...

.. irezistibil împotriva oricărei apărări umane."

Devii faimos, Jim.

Nu astfel de faimă îmi doresc.

Rezin, adu-i nişte limonadă.

Ce i-ai citit, nu-i va scădea febra.

- O să fie bine. - John, du-te şi mai i-a bandaje.

Hai să-mi ţii companie. M-aş putea rătăci pe aici.

Asta a venit pentru tine. Cred că ştii cine a trimis-o.

Sunt pe hol dacă ai nevoie de mine.

Un bărbat ca tine pune inimă în ceva şi rămâne ataşat..

.. fie că-i vorba de o avere, o dispută sau o femeie.

Chiar şi o femeie căsătorită.

Dar poţi trece peste asta...

.. dacă găseşti altceva, care să-i ia locul.

Biblia spune că un bărbat nu-i bine să trăiască singur.

Fiule, trebuie să găseşti pe cineva care să-ţi umple viaţa.

N-o poţi umple cu o foaie de hârtie.

Jim !

E minunat să te văd din nou.

Am început să mă simt mai bine după ce ţi-am citit scrisoarea.

Am fost foarte îngrijorată în aceste săptămâni.

Şi eu am fost îngrijorat.

Mi-a fost teamă că Moreno înseamnă ceva pentru tine...

... şi că m-ai învinovăţi pentru cele întâmplate.

Să te învinovăţesc ? Ştiam că trebuia s-o faci.

Dar, Moreno a însemnat ceva pentru mine, Jim.

A însemnat ceva şi pentru tine.

Era singurul pe care îl ştiam şi care mă putea elibera de Philippe.

Singurul om cu destulă influentă în congres.

Încerca să treacă o lege a divorţului ?

De ce nu mi-ai spus ?

Am vrut, dar mi-a fost teamă că nu vei înţelege.

Ştiu doar că Moreno n-a dat niciodată ceva pe degeaba.

Despre ce era vorba ?

- Aveai de gând să te căsătoreşti cu el ? - Nu.

Poate că asta spera... dar ştia ce simt pentru tine.

Am încercat să ascund asta, dar n-am putut.. nu aşa bine.

În inima ta cred că ştii de ce dorea să nu-i stai în drum.

Vrei să spui că nu putea avea încredere în tine mai mult decât mine ?

Nu trebuia să aibă încredere în mine, dar tu ai !

E uşor să spui asta cât timp eşti încă doamna Cabanal.

Judalon, ţi-am spus că plec în Texas...

.. şi nu mă întorc până când nu se pronunţă divorţul.

- Voi pleca, dar nu mă întorc. - Jim !

Ia-mă cu tine.

Vorbeşti serios ?

Vorbesc serios, dacă şi tu mă vrei.

Dacă te vreau...

Tu eşti motivul pentru tot ce-am făcut de când te-am cunoscut.

Vei fi întotdeauna motivul. Te voi iubi mereu.

Dar ştii ce înseamnă dacă mergem în Texas ?

Ce înseamnă oriunde am merge ?

E un stat nou, nu-i aşa ?

Nu vor pune întrebări.

Vor pune întrebări în orice stat.

Dar îţi promit ceva...

Că nu vor întreba cu voce tare.

Sunt sigură de asta.

- Doar că... - Dacă ce ?

Philippe. E atât de slab, atât de prost.

Uneori este crud...

... dar nu pot uita ce-ar însemna asta pentru el.

Dacă n-ar fi într-o situaţie atât de proastă.

- Încă mai joacă cărţi ? - Mai rău decât atât.

Îi e dator lui Jack Sturdevant, iar acesta îl obligă..

... să-i trişez pe ceilalţi jucători.

Nu-l lasă să plece.. Sturdevant îl ţine aici.

Mă ocup eu de Sturdevant.

Vom părăsi acest loc aşa cum trebuie.

Să fii gata diseară.

Bowie, ce te aduce aici ?

Am auzit că te descurci bine cu cuţitul.

N-am întâlnit până acum unul mai bun.

Ai unul în faţa ta.

Am auzit că nu provoci niciodată pe nimeni.

Te provoc chiar acum.

Sau preferi să mă uit la cărţile pe care le dai ?

Eşti destul de curajos într-un cerc de 3 metri cu încheieturile legate ?

Strângeţi mesele şi desenaţi un cerc cu creta.

Dacă ceva nu merge bine, ai grijă de Bowie, ai înţeles ?

Eu pariez pe Bowie.

Gata, domnilor ?

Gata.

Gata.

Începeţi.

Dă-i drumul şi termină treaba.

S-a terminat.

Nu cred că vei mai da cărţi cu mâna aia.

Nu te apropia de mine !

Nu te mai deranjează.

Întoarce-te la New Orleans şi rămâi acolo.

Nu-ţi face griji pentru mine.

Aflaţi unde se duce. Îl vreau mort.

Ce s-a întâmplat ? Unde este ?

Am aşteptat o oră lângă casă.

Când unul dintre majordomi a ieşit...

... mi-a spus că nu mai e acolo.

A plecat cu domnul Cabanal spre New Orleans, cu nava de noapte.

- Majordomul a minţit ! - Nu, n-a minţit.

Mi-a spus adevărul.

Mi-a dat scrisoarea asta. E pentru tine din partea ei.

„Dragul meu Jim.. iartă-mă.

Acum că a venit vremea, n-am găsit curajul.

Poate că eu şi Philippe suntem făcuţi unul pentru altul.

Nici unul nu avem curaj. Cu dăruire, Judalon.”

- Haide. - Unde mergem ?

Mergeam în Texas, nu ?

Îmi amintesc că era o cabană, acolo sus.

- Putem dormi acolo diseară, nu ? - Nu.

Dar caii sunt obosiţi. Nu crezi că au nevoie de odihnă ?

Nu sunt atât de obosiţi.

Opreşte.

- E mort ? - Da, domnule.

- Acesta încă trăieşte. - Dacă îl lăsăm aici, va muri.

Duceţi-l la trăsură.

- Puneţi-l acolo. - Nu putem... puneţi-l înăuntru.

- Nu avem loc. - Facem loc. Grăbiţi-vă.

- Intră şi tu. - Dar tu ?

Nu-ţi face griji. Stau lângă vizitiu.

- Şi Bowie ? - Nu ştiu.

Nu i-am găsit trupul. Dar am găsit ăsta.

Bowie n-ar fi lăsat ăsta niciodată, dacă era pe picioare.

Am văzut urme de trăsura. Poate că cineva la luat.

Poate.

Du-te şi ia-l. Mai repede !

Voi învăţa... voi învăţa.

Ajută-mă, trebuie să învăţ.

Cum ţi se pare lumea ?

Pentru o clipă mi-a fost teamă că n-ai s-o mai vezi.

- Cuţitul meu... unde este ? - Nu-ţi face griji pentru cuţit.

Nu poţi folosi nici măcar o furculiţă.

Am îngrijit mai mult cai, decât oameni.

Am aşteptat ceva timp să încerc asta pe cineva.

Ţine... încearcă să bei asta.

Cum este ?

Acum îmi amintesc de cuţitul meu.

Dar... cine m-a adus aici ?

N-ai văzut-o ?

Ce păcat. E o adevărată prinţesă.

Te-a adus aici cu grijă.

În timp ce ea tremura pe trăsură, tu stăteai înăuntru la căldură.

De când te-am văzut, mi-am zis:

„Ce mod elegant de-a muri”.

Ea ? Cine este ea ?

Scrie aici...

Senorita de Varamendi..

.. fiica Excelenţei Sale vice-guvernatorul Texas-ului.

Se întorcea acasă, în San Antonio.

Mergea cu capul ridicat..

.. dar era amabilă şi foarte drăguţă, cum n-am mai văzut.

A fost şi în Spania.

Mi-a lăsat nişte dubloni spanioli.

Ia lăsat pentru întreţinerea sau înmormântarea ta...

... în funcţie de ce se întâmplă.

Dar am bani. De ce trebuia să...

O bună samariteană ca ea, nu se uită prin buzunare.

Chiar a avut grijă din tine, trup şi suflet.

Ţi-a lăsat asta, cu o mică rugăciune.

După părerea mea, asta te-a salvat.

Eu n-am putut face mare lucru.

Doctore, cât timp voi sta în pat ?

E cam greu de spus.

Nu cred că vei părăsi patul ăsta timp de 3-4 săptămâni.

Dacă nu te ia Domnul mai înainte.

Să mă chemi, dacă ai nevoie de ceva.

Încearcă să dormi dacă poţi.

Am zis-o bine.. „Dacă nu te ia Domnul mai înainte”.

Domnişoara de Varamendi. Domnul Jim Bowie.

- Nu vorbesc spaniola, dar... - Eu vorbesc engleză.

Am venit să vă mulţumesc pentru că mi-aţi salvat viaţa.

Nu vă pot răsplăti îndeajuns.

Dar v-am adus bani pe care i-aţi lăsat.

Senor... chiar tu eşti ?

Acum ştiu. Trebuie să fie americanul tău rănit...

... despre care ai spus că era atât de chipeş.

Gladiatorul rănit cu chipul unui nobil roman.

Domnule, sunt Ursula de Varamendi. Ea este sora mea Theresa...

Care are un auz fin şi o memorie bună.

N-ai exersat destul pentru astăzi ?

- Vreţi să mă scuzaţi ? - Da.

Ai bătut atâta drum până în San Antonio, să-mi returnezi banii ?

Nu în totalitate.

Dar mai presus de toate, s-o văd pe buna samariteană care mi-a salvat viaţa.

Banii nu înseamnă nimic...

.. dar să te văd în viaţă, înseamnă mult pentru mine.

Dacă vrei, îi voi da la biserică.

Dar asta...

Aş dori s-o păstrez.

Ţi-am dat-o în noaptea aceea, încă este a ta.

Cred că eşti foarte obosit după o călătorie atât de lungă.

Pedro îţi va arăta camera ta..

Dar nu pot rămâne aici.

Domnule, dar asta e casa guvernatorului.

Dacă ai prefera alt loc, ar fi foarte nepoliticos.

În plus, ziceai că ai bătut atâta drum să mă vezi.

Şi.. eu aici locuiesc.

E foarte agitat pentru că trebuie să fie gata în două săptămâni...

.. la timp pentru „posada” de Crăciun. Festivalul.

Dăm o petrecere minunată în seara aceea.

Ce păcat că nu poţi fi aici.

Pińata se mişcă prea repede. Cine mai vrea să încerce ?

Domnule Bowie, îţi mai dăm o şansă, de data asta fară trucuri.

Nu, am avut deja o şansă.

Micuţo, vrei să loveşti pińata în locul meu ?

Eu ?

Luaţi loc, vă rog.

Poate vă întrebaţi de ce v-am luat de la „posadă”.

Şi de lângă Ursula.

Mă întreb de ce am abuzat de ospitalitatea dvs. atâta timp.

A fost plăcerea mea, domnule.

Dar acum nu vorbesc în calitate de gazdă, ci ca guvernator.

Eşti un om celebru.

Chiar şi aici în Texas, am auzit despre duelurile tale.

Luptele tale magnifice, când toţi era împotriva ta.

Ai o mare reputaţie, domnule. Dar una violentă.

Aşa că trebuie să te întreb care sunt intenţiile tale.

Domnule, am venit în Texas...

... doar din motive personale.

Vreau să stau departe de Statele Unite pentru o vreme.

Nu aveam intenţia să mă stabilesc aici, dar acum am.

Trebuie să recunosc că asta nu mă surprinde.

Dar vă daţi seama că aici, a face curte cuiva...

.. este un proces foarte lung ?

Da, ştiu asta.

N-am motive să cred că voi ieşi câştigător...

.. dar aş vrea să încerc.

Acum mă forţezi să nu-ţi vorbesc în calitate de gazdă...

nici de guvernator...

... ci ca tată.

Înţelege-mă, pentru că îmi placi şi te admir.

Dar nu pot trece cu vederea trecutul tău violent.

Pentru Dumnezeu, ai fost căsătorit cu un cuţit.

Oamenii i-au spus „Amanta de fier.”

Domnule, nu mai am cuţitul.

Mi-a rămas doar o teacă goală.

Sănătate.

Plec mâine dimineaţă.

Dar numai să-mi rezolva nişte treburi.

Am vorbit cu tatăl tău.

Mi-a dat permisiunea să...

Ursula...

... vrei să fii soţia mea ?

Mă căsătoresc cu tine, dacă mă vrei.

Bineînţeles că te vreau.

Tu eşti singurul motiv pentru care sunt aici...

.. şi singurul motiv pentru care vreau să rămân.

Oare ? Mă întreb...

Eu ştiu ce simt.

Ce am simţit când te-am văzut prima dată.

Dar tu eşti sigur că ai venit aici pentru mine...

... sau pentru ceva ce-ai lăsat acolo ?

Ce te face să spui asta ?

În noaptea aceea, când te-am dus la han...

.. te-am auzit spunând un nume.

Un nume pe care nu-l mai auzisem până atunci.

Nu ştiam dacă este numele unui bărbat sau al unei femei.

Acum ştiu că este numele unei femei.

În seara asta, tatăl tău a avut propriile griji.

Dacă am lăsat în urmă vechea mea viaţă, sau nu.

N-am lăsat doar cuţitul, Ursula... am lăsat totul în urmă.

Chiar ?

Dar încă mai porţi teaca.

Jack, am veşti pentru tine.

- Despre ce ? - Bowie.

A fost în oraş să vândă un teren.

- A stat o oră şi a plecat. - Unde s-a dus ?

A pierdut diligenţa spre Kingston, aşa că a luat vaporul.

Îl prinzi la Fells Landing.

- Mai doriţi altceva, domnule ? - Nu, asta e tot.

Mulţumesc, domnule.

- Steward ? - Da, domnule Bowie ?

- Voi lua cina aici. - Da, domnule. Vă aduc nota.

Jim...

Deci Texasul nu te-a primit până la urmă.

Mi-e teamă că aşa este.

Ce mai face Philippe ?

Este la bord ?

Cred că este, însă abia l-am văzut zilele astea.

L-ai salvat de la Studenvant, dar mereu găseşte pe altcineva.

Nu putem vorbi despre ceva mai plăcut ?

De exemplu, despre celebrul Jim Bowie.

Să-mi spună ce-a mai făcut.

Nimic care te-ar putea interesa.

Lasă-mă ! Lasă-mă !

Lasă-mă !

Crezi că sunt beat, nu-i aşa ?

Sunt... dar nu atât de beat.

Dar o să mă îmbăt. O să mă îmbăt !

Mi-au luat totul... până la ultimul dolar.

Ce vrei să spui ? Nu puteau face asta.

Până la ultimul bănuţ.

Nu mă întorc la New Orleans. Înţelegi ?

Nu mă întorc. Nu mă pot întoarce acolo !

Salut, Philippe.

Tu erai...

De cât timp eşti la bord ?

Mereu îţi găseşti pe cineva, nu-i aşa ?

Ce-a făcut ?

Nişte prieteni ne-au trimis în Saint Louis să le vindem bumbacul.

Am plecat cu aproape 50.000 de dolari în numerar.

Şi n-au fost banii noştri. Philippe Cabanal.

M-am luptat să păstrez onoarea acestui nume...

.. şi acum e o dezonoare să-l auzi.

Eu l-am dezonorat ?

Cine a vrut să joc banii altora ?

Întreab-o.

Judalon de Bornay. Mândria şi datoriile.

Asta face de Bornay.

De aceea s-a căsătorit cu mine. Să-şi plătească datoriile.

Pentru a-şi plăti datoriile.

Şi acum ce mi-a mai rămas ?

Nici măcar mândria !

Sper că nu-l crezi.

Nu-l poţi crede.

Ţine-l aici.

Fells Landing. Oprire la Fells Landing.

Merg cu 500.

Ridic la 1000.

Încă cinci mii.

Ce este ? Doar nu eşti zgârcit, nu-i aşa ?

Vorbeşte..

- Unde-i camera domnului Bowie ? - Acolo, domnule.

Chiar acum joacă poker în salonul bărbaţilor.

Vreţi să-i lăsaţi un mesaj, domnule ?

Nu, vin să-l văd mai târziu.

Măresc cu ultimi 1000 de dolari.

Plus încă cinci.

Vă arăt.

Steward ? Dă-mi cărţile.

Pune-le acolo.

Nu le întoarce.

Am început jocul cu un pachet nemarcat.

Voi trei aţi făcut un semn pe fiecare carte.

În colţul din stânga. As.

Colţul din dreapta... rege.

În mijloc... damă.

Ridică-te.

Uită-te sub vestă.

Domnilor, asta e o cerneală specială.

E un cadou pentru tine.

Aţi admis potul, nu-i aşa ?

Umpleţi-l.

Adu-l imediat pe căpitan.

Mulţumesc.

Mi-am luat doar banii pe care i-am jucat.

Cam ăştia sunt banii pe care i-ai pierdut.

- Unde te duci ? - Să-i mulţumesc.

Doar nu crezi că asta a făcut-o pentru tine ?

Acum ? Poate aştepta până mâine.

Nu voi lăsa nimic pentru mâine dimineaţă.

- Ce vrei să spui ? - Te părăsesc Philippe..

.. asta a fost pentru ultima oară.

N-a fost cazul înainte de-a urca el la bord.

N-o să-l vezi. Nu acum. Niciodată.

Domnule Bowie. Cu siguranţă vă meritaţi reputaţia.

Ştiam că sunt nişte trişori, dar n-au fost dovediţi.

- Căpitanul i-a închis. - Sper să rămână acolo.

Scuzaţi-mă, v-a găsit domnul Sturdevant ? Vă căuta.

Studenvant ? E aici la bord ?

Da domnule, s-a urcat la Fells Landing.

E în cabina de acolo.

- O să-l văd mâine dimineaţă. - Da, domnule.

- Noapte bună, domnule. - Noapte bună.

E mort.

Ştiu.

În curând ajungem în Kingston. Putem coborî acolo.

- Noi ? - Sună ciudat, nu-i aşa ? „Noi “.

Aşa ar trebui să fie. Întotdeauna.

Philippe tocmai a murit şi pleci atât de calmă ?

De ce nu ? Nu mai sunt îngrijorata de impresii.

Dar te-a iubit... atât de mult încât să ucidă pentru tine.

Curios câte aveam eu şi Philippe în comun.

- Puteam fi eu mort în locul lui. - Dar nu eşti... eşti aici.

Lângă mine.

Gândeşte-te Jim, acum sunt liberă... suntem doar noi doi.

Putem merge oriunde, să fac orice vreau.

Putem începe să trăim doar pentru noi.

Judalon...

... am crezut că mă întorc aici doar să vând totul.

Dar nu ăsta a fost motivul. Tu ai fost, ca întotdeauna.

Dacă nu erai aici, aveam de gând să te caut.

Te-aş fi găsit undeva, într-un fel sau altul.

Banii pe care i-am câştigat, au fost pentru tine, nu pentru mine.

Ştiu.

Philippe a murit din cauza asta.

Narcisse, Contrecourt, Moreno...

Chiar Studenvant şi oamenii lui au murit pentru că eram îndrăgostit de tine.

Odată, aproape că era să-mi ucid fratele.

Jim, ştii că n-am avut nimic de-a-face cu asta.

Ai avut mereu ceva de-a-face cu asta.

Vrei să spui că nu mă vrei ?

Nicio femeie nu merită viaţa a opt oameni.

TRADUCERE-CĂTĂLIN PEIA-FEBRUARIE-2020

SFÂRŞIT

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.