Original subtitles

Văd că încă insiști cu boicotul tău pentru zahăr.

Nu muști mâna care te hrănește?

În episoadele anterioare:

Se pare că dl. Colbourne

este un om mai bun decât crezusem.

Cred că doar își jelește soția decedată.

Numele ei era Lucy.

Colbourne mi-a furat-o.

Apoi a distrus-o.

Armata acumulează multe datorii.

Negustorii sunt supărați.

Căpitanul Carter mi-a povestit de curajul lui de la Bidassoa.

Serios?

Acum

Dle. colonel.

Pot să vă deranjez puțin mai târziu?

Aș vrea să discutăm o problemă importantă.

Bineînțeles, dle. căpitan.

Ce e așa de important?

Va trebui să-i cer permisiunea, Fraser,

dacă vreau să-i cer mâna drei. Heywood.

Uite, Charlotte.

Crezi că e și căpitanul meu printre ei?

Căpitanul tău?

E al meu.

Scrisorile lui nu lasă loc de îndoială.

Iar eu sunt a lui.

Cum de poți fi sigură?

După un timp atât de scurt?

Știu că are sufletul unui poet.

Și este chipeș și curajos.

Un bărbat care a salvat 50 de soldați de la înec.

Da, ai menționat asta,

dar...

câteodată e greu să-ți dai seama de caracterul unui om.

Îți poți forma o impresie și apoi...

auzi ceva care o contrazice.

Charlotte?

Ieri, colonelul Lennox mi-a spus ceva

foarte îngrijorător despre dl. Colbourne.

- Nu știu ce să cred. - Sigur poți avea încredere în colonel.

Te-ai întors târziu aseară, dragule.

Mă dusesem la culcare.

Ai reușit să discuți cu colonelul?

De fapt, l-am găsit destul de ocupat și era înconjurat de oamenii lui.

M-a invitat

să bem împreună ceva, deci,

nu prea mi s-a părut

a fi momentul potrivit de discutat.

Poate ar fi trebuit să vin și eu.

Pentru sprijin moral.

Da, aș fi preferat să fi fost, Arthur.

Nu putem permite ca săracii negustori

- să fie neplătiți încă o zi. - Nu, ai mare dreptate, draga mea.

Îl voi chema pe colonel în această dimineață și

îi voi cere să-și onoreze datoriile.

Așa te vreau!

Nu înțeleg de ce trebuia să fugim până aici.

Trebuie să vorbesc cu ei mai întâi.

Serios?

Am primit vești de la avocatul tatălui meu.

A aflat ce făcea Sidney în Antigua.

Nu spune nimic nimănui.

Și să fii atent

la orice mi-ar putea fi de folos.

Bineînțeles, dle.

Bărbatul spunea

că este rudă cu tatăl meu.

El susținea că, din cauza originii mele,

nu eram potrivită să primesc moștenirea.

Îmi punea la îndoială caracterul, precum și pe al mamei mele.

Cine e

- acest om odios? - Încă nu-i știm numele.

Dar, din fericire, procesul lui nu a avut succes în instanța din Antigua.

Doar datorită eforturilor fratelui tău.

Dragul de Sidney.

Dacă există o rudă

care crede că nu merit,

cine poate spune că nu vor mai fi și alții?

Atunci, trebuie să le demonstrezi că greșesc.

În felul în care îți trăiești viața, cum te comporți.

Vrei să spui că e vina mea?

Dacă aș fi un bărbat alb, cine s-ar îndoi de legimitatea mea?

Mă tem că mereu vor exista oameni

care vor încerca să te discrediteze, draga mea.

Noi te rugăm doar să nu pui gaz pe foc.

Tinctura drului. Fuchs a avut vreun efect?

- E prea devreme să pot spune. - Doamne.

Nu este priveliște mai frumoasă

decât o mamă cu copilul ei.

Așa mi s-a spus.

- Cum este? - Frumos.

Pe lângă bărbia Denham,

se pare că are și vocea Denham:

nu-i este frică să ceară ce vrea.

Cred că-i este foame.

Așa e.

Martha?

Am dat instrucțiuni să fie curățată

cabana grădinarului.

Este neocupată

de câțiva ani, așa că e puțin cam umedă,

dar va fi bună

până vom găsi altă casă în care să stai.

Este amabil din partea ta să te gândești la noi.

Prefer să te știu instalată acolo

cât mai repede pentru că,

mâine,

este petrecerea mea anuală din grădină.

Și oricât de mult mă doare

să-mi fie călcate pământurile, este vârful sezonului.

Nu-ți face griji, mătușă, vom fi invizibili.

Mă bucur că ne înțelegem.

A venit ceva pentru mine?

Nu...

mă tem că încă nimic.

Sunt sigură că vei avea vești de la lordul Babington în curând.

Dnă. Wheatley?

Ce faci?

- Dacă te aude unchiul tău... - El a descuiat-o.

El a acordat-o.

Ei bine...

asta e ceva neașteptat.

Dar binevenit.

Acum putem face lecții de dans.

Da!

Am crezut că am comandat o pictură, nu un desen.

Mai întâi trebuie să descopăr cine sunteți,

înainte de a picta pe pânză.

Poate dacă încercăm să...

vă așezați.

Prefer să stau în picioare.

Bineînțeles.

Așa cum se cuvine

poziției dvs. în societate.

Doamne!

Sper că nu ești șocată, dră. Hankins.

Deloc, dle.

Nu erau Adam și Eva goi

în Grădina Raiului,

expunându-se în fața Domnului?

Putem spune

că asta este adevărata viziune a Domnului

- despre noi. - Nu-i da

artistului alte idei.

Nu vă cer să vă expuneți trupul,

dră. Lambe,

ci să vă dezvăluiți sufletul.

Dvs...

mi-o arătați pe dra. Lambe.

Dar aș vrea să o cunosc pe Georgiana.

Vă veți adresa cu dra. Lambe.

Uite câteva șosete să-i țină de cald.

Nu-ți stă în fire să-mi arăți atâta generozitate, Esther.

Nu e pentru tine, e pentru George.

Din moment ce-ți lipsesc mijloacele să-l îngrijești.

Ce mai vrea acum?

Doica abia l-a hrănit.

Martha?

Vrei să scoți copilul la plimbare?

- Nu suport atâta zgomot. - Îl pot duce eu.

Nu.

Nu, sunteți atât de rigidă, încât aș putea

- să o pictez pe lady Denham. - Poate că ar trebui.

Caut pasiune!

Emoție, sinceritate!

Nu o reprezentare învechită

și lipsită de viață.

Spuneți-mi ceva adevărat despre dvs.

Ce?

Copilăria dvs.

O amintire fericită.

Povestiți-mi despre tatăl dvs.,

- mama dvs.. - Amândoi sunt morți.

Ce ați visat astă-noapte?

Nu e problema dvs.

Uitați.

Asta e ceva.

V-a alunecat masca.

Haide, dră. Hankins.

Plecăm.

Doi, trei, patru... întoarcere.

Unu, doi,,

trei, patru.

Bine.

Patru și...

Unu.

Doi.

Trei.

Patru.

Unu.

Doi...

Și unu, doi, trei,

patru, cinci, șase,

șapte, opt. Unu.

doi, trei, patru, cinci, șase...

șapte, întoarcere...

Dle. Colbourne.

Încercam să o învăț cotillion-ul pe dra. Markham,

dar...

avem nevoie de un domn.

Nu.

Mă tem că nu mă veți convinge să dansez.

Sub nicio formă.

Augusta, am hotărât

că noi doi vom participa mâine la petrecerea din grădina a dnei. Denham.

M-ai bătut destul la cap

că vrei să fii introdusă în societate.

Păi, asta e șansa ta.

Voi fi și eu prezentă.

Atunci, neliniștea mea pentru eveniment s-a diminuat oarecum.

Dar,

ce voi purta, unchiule?

E o garderobă plină cu rochiile mătușii tale

în aripa de est.

Poate găsești ceva care să ți se potrivească.

Vă las, doamnelor, cu cotillion-ul vostru.

E copilul meu?

Ai jurat că nu ai nimic de-a face cu el.

Cu el?

Am un fiu?

Pot să-l văd?

Te rog, Esther.

Chiar și pentru o clipă.

Dar e frumușel.

Nu pot nega că e al meu.

Fiul meu.

Ce ciudat e să spun aceste cuvinte.

Mulțumesc, Esther.

Sincer.

Am făcut-o, Fraser.

Am încuviințarea comandantului nostru.

Nu poți face asta.

De ce nu? O iubesc și mă iubește.

Te-am mai auzit spunând asta, nu numai o dată.

Nu e la fel... ea e diferită.

Dar tu nu.

Ești același Carter

care se îndrăgostește de toate fetele din toate orașele.

Nu poate un bărbat să se maturizeze

și să-și dea seama ce calități dorește la o nevastă?

Ce zici de calitățile pe care o nevastă le dorește la un soț?

- Cum ar fi sinceritatea. - Fraser...

Ai curtat-o cu minciuni.

O mică exagerare a trecutului meu.

La naiba, omule, ai mințit-o!

Minciuni care nu vor dăuna viitoarei voastre fericiri.

Și dacă ea află?

Și de ce ar afla?

A adormit în brațele mele.

Vrei să-l ții?

Poți să-l pui în pătuț.

Singura dată când te-am văzut că l-ai ținut a fost în fața lady-ei Denham.

E ca și cum

joci rolul de mamă doar pentru ea.

Asta doar pentru că nu mă agit și nu mă frământ cum o faci tu.

Cum să nu o faci?

Uită-te la el, Clara.

E perfect.

Dacă ar fi fost al meu, nu l-aș mai fi lăsat din brațe.

Esther?

Nu-ți dai seama cât ești de norocoasă?

Știi cât ar da unele femei ca să aibă un copil?

Iar tu abia te uiți la el.

Când s-a născut, ai plâns.

Acum înțeleg de ce.

Cât de crudă poate fi soarta.

Acesta este un plan inițial al cazărmii.

Camerele sunt mai mult decât mari, după cum poți observa.

Iar sala de mese? Aproape o sală de bal.

Foarte impresionant, dle. Parker.

Da.

Dar...

nu e singurul motiv pentru care te-am invitat aici, dle. colonel.

Sunt sigur că este o neglijare,

dar, evident, regimentul tău

a acumulat destul de multe datorii

în tot orașul.

De exemplu, cina încă nu a fost achitată.

O sumă considerabilă.

Deci, chiar

nu putem permite ca negustorii noștri să dea faliment.

Sunt sigur că ești de acord.

Ei, haide.

Fiecare domn are datorii, nu-i așa, Tom?

Dar nu este prea frumos să le menționăm.

În schimb, poți turna băuturi pentru amândoi.

Și spune-mi.

Ce face dra. Heywood?

S-a răzgândit în privința postului la dl. Colbourne?

Nu.

Cred că e acolo chiar în timp ce vorbim.

E o adevărată rușine.

Speram ca, până acum, să-i vină mintea la cap.

E lucrul pe care mi-l amintesc cel mai bine despre mătușa mea.

Rochiile ei frumoase.

Mereu era atât de elegantă,

dar asta... e preferata mea.

Mi-o amintesc purtând-o la un bal din Londra

cu părinții mei.

Și dl. Colbourne?

Venea rar la Londra cu ea.

Mereu a fost un singuratic.

Cum arăt, dră. Heywood?

Ca o doamnă.

Mi-e teamă că nu se va închide.

Nu sunt la fel de zveltă ca mătușa Lucy.

Nu porți lenjeria intimă potrivită, atâta tot.

Dră. Heywood.

- Crezi că sunt pregătită? - Pentru ce?

Pentru societate.

Știu că par nepoliticoasă și dezagreabilă.

Dacă fac o impresie proastă?

Nu vei face.

Am mare încredere în tine.

Oricum, e treaba ta să fiu pregătită pentru societate,

așa că, dacă nu sunt, vina cade pe tine.

Deși, sunt aproape sigură că unchiul meu se va răzgândi.

Nu o să cred până nu ajungem acolo.

Ce faci?

Asta e rochia mamei mele.

Deci,

într-un fel, e ca și cum aș îmbrățișa-o pe ea,

nu-i așa?

Da, Leo.

Așa cred.

Ce splendoare, lady Denham.

Ce bufet minunat.

Da, ce generos din partea dvs.

Nu-mi aminti.

Dacă mă gândesc prea mult la cât costă totul,

mă ia cu palpitații.

Lady Babington.

Bună ziua, doamnelor.

Nepotul dvs. nu a ajuns încă, lady Denham?

Nu, nu a fost invitat.

Doamne.

Sper că nu aud

- de probleme în familie. - Deloc.

Suntem la fel de apropiați ca și Cain cu Abel.

Dră. Lambe.

Suntem foarte onorați

să avem printre noi pe cea mai bogată femeie din Sanditon.

Amabil din partea dvs. să mă invitați, dnă.

Insist să te distrezi.

Trebuie să profiți de toate distracțiile.

Și de mâncare, normal. Am un tort făcut special.

Cât de grijuliu.

Cred că a uitat de boicotul despre zahăr.

Ce păcat.

- Nu a uitat. - Încearcă să nu ripostezi,

draga mea.

Cred că l-am văzut pe căpitanul meu.

De ce trebuie lady Denham

- să fie atât de răutăcioasă? - Încearcă să mă pună la punct.

Crede că sunt o ipocrită.

Nu este ipocrit să susții ceea ce crezi.

Sunt foarte conștientă de suferința pe care o reprezintă averea mea.

De asta nu pot să tac din gură.

Cine e tipul?

E dl. Colbourne.

El e dl. Colbourne?

Nu sunt minunate

aceste grădini?

Nu la fel de minunate ca persoanele care le dau culoare.

Dar nu ai nimic de băut.

Trebuie să rezolvăm asta imediat.

Este mereu atât de atent.

Îmi amintește de un cățel pe care l-am avut.

De ce este nevoie pentru a face un om atât de cinic, dle. căpitan?

Ați avut vreodată sentimente tandre?

Desigur că nu.

Sunt soldatul tipic:

sever, nepoliticos, needucat.

Cred că bate o inimă sub acea uniformă.

Veți căuta degeaba.

Există cineva.

- Știam eu. Cine e? - Nu pot spune.

Atunci...

spuneți-mi, cum este?

Este, cu siguranță, o făptură rară.

Delicată și totuși puternică.

Inocentă, dar înțeleaptă.

Dar, în realitate,

mă simt cam pierdut în compania ei.

- Știe ce simțiți pentru ea? - Nu, nu, nu.

Nu poate ieși nimic bun din asta, dră. Heywood.

Inima ei aparține altcuiva.

În afară de asta,

știu că nu m-ar putea privi cu tandrețe.

Cred că exista persoana potrivită pentru toată lumea.

Din fericire, am găsit-o pe-a mea.

Dră. Heywood.

Dle. Colbourne.

Ce surpriză neașteptată.

Lady Denham.

Nepoata mea, dra. Augusta Markham.

Ce tânără minunată.

În locul tău, aș ține-o departe de soldați.

Așa și intenționez.

Sper că vei participa la competiția de tir cu arcul.

Regretatul tău tată a câștigat Săgeata de Argint trei ani la rând.

Nu semăn deloc cu tatăl meu.

Nu. Păi, asta e o alinare.

Mă va scuti de o cheltuială pe vin.

Dră. Markham.

Ești foarte elegantă.

Iar tu nu arăți deloc ca o guvernantă.

Este o mare laudă, dacă vine de la Augusta.

Lady Denham.

Dle. colonel Lennox.

Fii binevenit.

Mulțumesc, dnă. Vă bucurați de o zi plăcută?

Foarte plăcută, mulțumesc.

Avem noroc de o vreme bună.

Vă felicit pentru...

Vă rog să mă scuzați.

Sunt bucuroasă că dl. colonel te-a vizitat în această dmineață.

Sper că a fost de acord să-și achite datoriile.

Păi, nu prea a spus asta, draga mea.

Nu în atâtea cuvinte.

Dle. Colbourne.

Dră. Heywood.

Nu știam

că tu și guvernanta mea vă cunoașteți.

Pot spune că dra. Heywood este o prietenă.

Chiar așa?

Scuză-mă.

Ai ales să nu ții cont de avertismentul meu, după cum văd.

Nu e posibil să se fi schimbat?

Mă îndoiesc foarte tare.

Dar, de dragul tău, voi încerca să fiu civilizat.

Pot intra?

Sub nicio formă.

Atunci,

voi spune aici ce am de spus.

Clara Brereton,

vrei să te măriți cu mine?

A fost o greșeală să venim.

Nu știam că tu și omul acela vă cunoașteți atât de bine.

- Orice ați avea în comun... - Ce știi despre trecutul nostru?

Doar că există o animozitate evidentă.

Dar dacă colonelul Lennox este dispus

să o lase deoparte pentru o după-amiază,

în mod sigur puteți face la fel.

Măcar de dragul drei. Markham.

Foarte bine.

Vom sta puțin, dar vom păstra distanța.

Ai refuzat să recunoști că e copilul tău.

- Ce s-a schimbat dintr-odată? - Am devenit tată.

Nu vreau ca fiul meu să crească drept bastard.

În sărăcie, ascuns

într-o cabană umedă. Vreau să-l fac respectabil.

Dacă ne căsătorim, devine un Denham.

Cum tu ești dezmostenit, el devine următorul moștenitor.

E cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru el.

Pentru el?

Și cred că vom beneficia și noi.

Nu ai luat-o în calcul pe Esther.

Chiar dacă ne căsătorim,

cea mai mare parte a moștenirii de la lady Denham îi va reveni tot ei.

Nu-ți face griji în privința lui Esther.

Mă ocup eu de ea.

O organizez în fiecare an.

Charlotte, știai că dl. colonel

l-a înfruntat singur pe Napoleon la Waterloo?

Cu greu l-am înfruntat singur, dle. Parker.

Păi, nu poate fi atât de intimidant.

Am auzit că ajunge doar până la această... înălțime.

Da, era mic de statură, dar era un strateg abil.

Cred că a fost o bătălie sângeroasă.

Bătăliile sunt mereu sângeroase.

Și, totuși,

o mare umanitate poate fi găsită acolo,

pentru că trebuie să te bazezi pe oamenii tăi.

Cum e căpitanul Carter.

- Parcă a luptat alături de dvs.? - Cred că vrei să spui căpitanul Fraser.

Nu, căpitanul William Carter?

Te înșeli, dră. Heywood. Căpitanul Carter e doar un băiat.

Nu a fost încă

în apropierea niciunui câmp de bătălie.

Dle. căpitan! Vrei să încerci?

Poate mai târziu.

Draga mea Alison,

vrei să facem o plimbare?

- Trebuie să te întreb ceva. - Bineînțeles.

Carter.

Băieții te așteaptă

să iei arcul.

Poți să-mi iei locul, Fraser.

Nu sunt la fel de bun ca tine.

Mi-ar plăcea să te văd cum tragi cu arcul.

Plimbarea mai poate aștepta câteva minute, nu?

Foarte bine.

Și apoi vom scăpa de acești companioni.

Vrea să-mi vorbească singură.

Sper să nu mă înșel în privința intențiilor lui.

Nu vă bucurați pentru noi, dle. căpitan?

Aș putea, dră. Heywood,

și, totuși,

conștiința mă obligă să vă îndemn la prudență.

Mă tem că lăsați experința să vă întunece judecata.

Înțeleg că ați suferit,

dar nu aveți niciun motiv să vă îndoiți de dragostea adevărată.

Puteți spune adevărul, dră. Heywood?

Când abia înțelege cine sunteți în realitate?

Nu sunteți fata prea rafinată

care pretindeți că sunteți.

Sunteți fiica unui fermier.

Vreți să spuneți că fiica unui fermier

nu e demnă să fie soția unui ofițer?

Știam că sunteți necivilizat, dle. căpitan,

dar nu știam că sunteți lipsit de inimă.

Îi cunosc slăbiciunile mai bine decât oricine.

Adevărul despre Esther e că, în adâncul sufletului,

crede că nu poate fi iubită.

Deci, dacă ea crede că Babington a abandonat-o,

își va pierde mințile.

Iar mătușa nu-și va lăsa banii pe mâna

cuiva care nu e de încredere.

Babington o iubește. De ce ar abandona-o?

E tragic, într-adevăr.

Când va descoperi că ea nu-i poate oferi un moștenitor,

își va pierde interesul.

Nu i-a mai scris de câteva săptămâni.

- Cum de știi că ea... - Nu știu.

Totuși, aveam suspiciunile mele.

Mulțumesc că mi le-ai confirmat.

Nu merită asta.

A fost bună cu mine.

Prietenia voastră e emoționantă.

Dar fii sigură că nu ține la tine.

Toate acele cadouri și griji arată doar puterea.

Cat de curând se va plictisi sau

mai rău, pentru că ai ceva ce

ea își dorește cu disperare.

Atunci te va da deoparte pentru că e prea dureros.

Ea va dori să te scoată din grațiile lady-ei Denham.

Atunci, unde vei fi, Clara?

Această cabană

ți se va părea un palat.

Nu pot sta mult. Căpitanul Carter

mă așteaptă.

Mi-e teamă că dl. căpitan Carter

nu a fost sincer cu tine.

Ce vrei să spui?

Dl. colonel a spus că nu a fost la Bidassoa.

A spus că nu a văzut vreodată o bătălie.

Bineînțeles că a fost.

Erau atâția oameni acolo... colonelul își amintește greșit.

Nu prea cred.

Îl cunosc pe William al meu și știu că nu e mincinos.

Tu și căpitanul Fraser sunteți geloși pe ce avem.

Nu voi permite ca doi cinici fără dragoste să-mi strice fericirea.

Alison, nu poți...

Trei cinici fără dragoste.

Alison.

Dră. Heywood.

Pari neliniștită.

Sora mea nu vrea să asculte logica.

Dacă aude un adevăr stânjenitor,

pur și simplu, îl ingnoră.

Din experiența mea, opinia unei tinere

odată formată, e greu să i-o mai schimbi.

Au trecut 10 ani de când am fost într-o asemenea situație.

Mă tem că mi-am pierdut manierele pe care le aveam cândva.

Poate îmi amintești cum să întrețin o conversație.

Am crezut că m-ați angajat să învăț fetele, dle. Colbourne,

nu pe dvs.

Cred că ai un rival.

Mă refer la competiția de tras cu arcul.

Bravo, dră. Heywood.

Bine jucat, dră. Lambe. Nu crezi, Charles?

Nu îndrăznesc să neg având în vedere că dra. Lambe ține un ciocan.

Charles mi-a spus că ședința ta

nu a fost

un succes.

Ca să nu spun altfel.

Adevărul este că, Arthur, ești tu însuți mereu.

Este un lucru atât de rar și minunat.

Știu exact cine sunt, dle. Lockhart.

Nu am nevoie să-mi spuneți dvs.

Un efort extraordinar, soră!

Dacă scopul era să împingi mingea

până la capătul grădinii, în mod sigur ai fi câștigat.

Tom, poate ar trebui să-mi faci cunoștință cu dl. Colbourne.

Mary, nu.

- Săracul om, stă de unul singur. - Dar, Mary, eu...

Dle. Colbourne.

Pot să v-o prezint pe soția mea, Mary Parker?

Dnă. Parker.

Mă bucur să vă cunosc, dle. Colbourne.

Spune-mi, dle. Parker, a fost ideea ta

să aduci militarii în Sanditon?

Nu-mi pot asuma meritul,

dar am acceptat cu bucurie.

De fapt, sunt în proces

de negociere a unei cazărmi permanente cu colonelul Lennox.

Nu e așa, dle. colonel?

Să spui negociere e o exagerare.

Încă nu sunt convins

că o cazarmă permanentă e o idee bună.

- Ia-ți mâinile de pe ea! - Încearcă să ajute.

- Augusta? - Augusta?

- Augusta! - Augusta!

De ce ai legat atât de strâns?

Am vrut ca domnii să mă considere drăguță.

Am vrut să arăt ca o doamnă. Știu cât de prostesc sună.

E mai important să poți respira.

Există

un domn care crede că ești drăguță.

În mod sigur ai remarcat.

Colonelul Lennox.

Totuși...

nu-mi dau seama dacă răspunzi atențiilor lui.

E timpul să tai tortul.

Dle. Parker,

îmi amintesc ce dornic erai să tai ananasul.

Poate vrei să faci tu onorurile.

Mă tem că nu pot.

Ți-ai jigni gazda de dragul

acestui boicot absurd pentru zahăr?

Când se va termina?

Când fiecare sclav va fi liber,

doamnă.

Știu că mă credeți o ipocrită

pentru că sunt o beneficiară a comerțului pe care îl boicotez.

Dar nu pot schimba trecutul.

Tot ce pot face

e să vorbesc

pentru cei care nu pot.

Adevărul e că,

toți cei care cumpără zahăr

perpetuează acest comerț crud.

Deci,

dacă sunteți insensibili la ideea că bărbații

și femeile se chinuie toată ziua

să vă recolteze zahărul,

atunci, vă rog,

bucurați-vă de tort.

Dar eu trebuie să refuz.

Este absurd.

Este imaginea vie a mătușii ei.

Când am ținut-o în brațe, era ca și cum Lucy s-a întors la mine.

Draga mea Alison.

Ard de nerăbdare să-ți pun o întrebare.

De fapt,

restul vieții mele depinde de răspunsul tău.

Atunci, întreabă.

Vrei să-mi faci onoarea de a deveni soția mea?

Da, William!

Răspunsul e “da”!

Alison!

Alison!

Ține!

- Nu știu... nu știu să înot! - Apucă vâsla!

Apucă... apucă vâsla!

Apucă vâsla!

Ajutor!

Alison!

Ajutor! Ajutor!

Ajutor! Vă rog, cineva!

Ajutor!

Alison!

Uite...

pasiunea pe care o căutam.

Cât de mult mi-ar plăcea să vă pictez expresia chiar în această clipă.

Cred că aveți creion,

hârtie?

Mereu.

Foarte bine, atunci.

Dar nu aici.

Nu vreau audiență.

De ce ai fost tu?

De ce nu a încercat William să mă salveze?

Dle. colonel Lennox?

E timpul să prezint premiul Săgeata de Argint.

Iar tu încă nu ai luat arcul.

Nu le vei arăta oamenilor tăi cum se face?

Plăcerea mea, dnă.

Trebuie să-ți găsim un adversar pe măsură.

Dle. Colbourne.

Vrei să faci puțin sport?

Vrei să fii adversarul meu la tras cu arcul?

Nu.

Mulțumesc.

E cam nepoliticos din partea ta, dle. Colbourne.

Ți-e teamă că vei fi înfrânt de colonel?

De ce nu abordezi subiectul?

Ce putere are asupra ta?

- Mă duc să vorbesc eu cu el. - Nu.

Mulțumesc, Mary, nu.

Mai bine ne rezolvăm singuri treburile.

Trebuie să-l caut pe Arthur. Cred că e lângă băuturi.

Un început bun, dle. colonel.

Dle. Colbourne,

vei fi norocos dacă-l egalezi.

Am vorbit prea devreme.

Va fi o bătaie până la moarte.

Mătușă.

Edward!

Ce înseamnă asta?

- Cum îndrăznești să vii neinvitat? - Iartă-mă, mătușă...

Abia așteptam să vă spun amândurora veștile bune.

Clara a fost de acord să-mi fac onoarea

de a deveni soția mea.

Nu știi să înoți.

- M-ai fi lăsat să mă înec. - Nu, nu.

Când a venit căpitanul Fraser, tocmai voiam să...

Oprește-te!

Nu mai minți!

Charlotte avea dreptate. Nu ai fost niciodată la Bidassoa,

nu-i așa?

A fost?

Nu eu trebuie să-ți spun.

A fost ceva adevărat?

Sentimentele pentru tine sunt adevărate.

Nu ești decât un laș.

Iar eu sunt o proastă.

Iar tu...

tu știai

și nu ai spus nimic.

Unde ți-a fost capul?

Ne-am gândit la fiul nostru.

Va deveni respectabil, îi va oferi siguranță.

Am crescut cu Edward.

Nu i-aș dori asta nici celui mai mare dușman al meu.

Dacă îți pasă cu adevărat de copil, ar trebui să fii mulțumită.

Nu va fi bastard. Va primi numele Denham.

Și banii Denham?

Mătușa noastră își va da seama de farsă, ca și mine.

Te înșeli în privința lui Edward.

Nu mai e bărbatul de altădată.

A devenit atent.

Onorabil.

Martha!

Martha! Unde e?

Trebuie hrănit, Clara.

Atunci, va trebui să aștepte.

Copilul tău are nevoie de mama lui.

Nu înțelegi? Nu pot fi mama lui!

Tot ce e o mamă... eu nu sunt.

Tocmai m-am gândit...

De ce să se distreze doar bărbații?

O nominalizez pe dra. Heywood

să tragă ultima mea săgeată.

Mulțumesc, dle. colonel,

dar această întrecere este între dvs. și dl. Colbourne.

Insist.

Dnă. Parker, nu o găsesc pe dra. Lambe.

E de negăsit.

Otis Molyneux.

Pe el l-am visat astă-noapte.

Cine e?

Singurul bărbat pe care l-am iubit.

El a fost cel

care m-a introdus în boicotul pentru zahăr.

Dar ne-am despărțit urât.

M-a dezamăgit.

Poate de asta

sunt reticentă să cobor garda.

Să mă las văzută.

Deci, de ce îl mai visezi?

Pentru că nu am pe cine altcineva să visez.

Dră. Lambe!

Te-am căutat peste tot.

Iar acum m-ați găsit.

De ce ți-e atât de frică?

Mi-e teamă să-l iubesc.

Ce ar însemna pentru amândoi.

Privește-l, Clara.

Ia-l în brațe.

Oferă-i-te lui.

Te va găsi el.

Ești o femeie mai bună decât crezi.

Trebuie să întinzi bine și să ții strâns.

Nu e prima dată când folosesc un arc.

Ceruri.

Bine tras, dră. Heywood.

Sunt norocos să fii de partea mea.

De ce să câștige colonelul folosind un avantaj nedrept?

Dră. Heywood,

vrei să-mi faci aceeași onoare?

Colonelul Lennox a câștigat,

dar nu sunt sigură că asta contează.

Fără supărare, dle. Colbourne.

Știi cum se spune: orice e permis în dragoste și război.

Dar eu le-am cunoscut pe amândouă, tu pe niciuna.

Plecăm.

Dle. Colbourne!

Nu vei mai petrece niciun minut în compania acelui bărbat.

Nu e decizia dvs.

Ești guvernanta mea. Îți interzic!

Poate că dvs. îmi dați salariul, dar nu sunt a dvs. ca să-mi ordonați.

Nu vă aparțin.

Una dintre noi merită să-și găsească fericirea.

Colonelul Lennox e un om bun.

Ți-ai schimbat coafura.

Așa vreau să fiu vazută.

Alexander Colbourne e mult mai mult

decât îți poți imagina.

Trebuie să știu cine sunteți.

Traducerea: teomi