Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Tovarășul Samoil Mârza,

am auzit că totuși ai păstrat niște fotografii cu Iuliu Hossu.

Copiile de la Unire vi le-am predat deja.

Lasă-le pe alea. Hai, caută-le, să nu cotrobăim noi.

Astea le-ai făcut tu?

Unele. Astea de pe front, nu.

Hossu.

Da.

Și aici tot el.

Nu știai că fotografiile cu Hossu au fost interzise?

După ce a fost arestat,

numele lui a dispărut din cărți, din reviste,

chiar și din cartea de telefon...

Le păstram doar pentru mine. Nu le-am arătat la nimeni.

Și zici c-a făcut frontul?

De la un cap la altul.

Ăsta pe calul alb e Horty,

când au intrat ungurii în Cluj, după ce ne-au luat Ardealul.

Da’ Hossu a rămas sub ocupație?

Da, au rămas doar doi, el și episcopul ortodox Nicolae Colan.

- Nu le-a fost frică? - Frică?

Hossu a avut un curaj nebun. S-a dus la premierul Ungariei, la Teleki,

să protesteze împotriva crimelor de la Ip și Trăznea.

Știți ce-a spus Teleki?

Nu există nuntă fără cuțitari.

Asta-i Regina?

Da, e regina Maria în 1923,

la încoronarea de la Alba Iulia.

A fost și Hossu la încoronare?

Nu, preoților catolici le-a interzis Papa să intre în Catedrala Ortodoxă.

De ce?

Ferdinand a fost excomunicat de Papă, că a trecut la ortodoxie.

Aici incita lumea! Ce le spunea?

Nu, am fost de față aici, nu.

Tocmai le spunea oamenilor: „Despre ce vreți să vă vorbesc?”

și un mitocan din mulțime i-a strigat: „Despre nimic!”

Și Hossu a început să le vorbească:

„Din nimic, Dumnezeu a făcut lumea.”

Ce vorbești?

Aici e la Unire, cu toți ceilalți?

Da, cu toți.

Sfinția Voastră,

Sfinția Voastră,

sunteți un orator încercat

și ca preot, vă bucurați de mare încredere,

sunteți iubit de ostași și de popor.

Am dori să citești dumneata Proclamația Unirii cu țara.

Ai o misiune sfântă.

Domnule Vaida,

este o sarcină prea grea pentru mine.

Trebuie să mă pregătesc.

Toată viața te-ai pregătit pentru asta.

Cei mai influenți oameni din Ardealul de astăzi te susțin.

Ce zici?

Acceptați, Sfinția Voastră.

Vă rugăm.

Domnule Maniu,

puteți să-mi confirmați ceva?

Sigur.

Ca una din autoritățile principale ale actului Unirii,

putem avea noi, greco-catolicii,

garanția că drepturile noastre vor fi respectate de Regat

în mod egal cu ale celorlalți cetățeni?

Pentru că de dubla măsură a Budapestei am avut parte destulă vreme.

Va fi trecut un articol în rezoluție.

Aveți cuvântul meu de ardelean și de greco-catolic.

Haideți.

Mulțumesc.

Eu vă cunosc pe dumneavoastră.

- Ați fost preot de campanie. - Așa e.

- Ești catolic? - Nu, ortodox.

Toți cei care am fost în prima linie eram ortodocși,

pe urmă ne-au amestecat austriecii, au trimis pe lângă noi alte neamuri.

Am fost din Galiția până în Riga, la Trieste,

aproape toată Europa am bătut-o.

Te-a ferit Dumnezeu de glonț.

O fi știut El ce-o fi știut.

Dacă venea ziua de azi și n-avea cine să vă facă fotografii?

Ești fotograf?

Ei, amator, dar fac asta de la 14 ani.

Sfinția Voastră,

fără grabă, răspicat, să se audă.

Cuvintele care n-or să se audă în depărtare

or să fie duse din gură în gură mai departe.

Din tot sufletul Sfinția Ta, să audă tot românul.

Trăiască România Mare!

Trăiască Iulia Maniu!

Stați așa.

Intră.

Mai aproape.

Hai, mai aproape.

Geamantanul sus, tot ce ai în buzunare pe masă.

Tot.

Dezbrăcarea.

Domnilor, de 20 de ani încoace

n-am mai lepădat reverenda în public nici măcar în civilie.

Ăsta e ordinul celor cu grade superioare din biserica noastră.

Ce vrei să zici, mă?

Vreau să spun că dacă ne permiteți să păstrăm veșmintele

suntem dispuși, dacă se poate,

să lucrăm în plus,

să facem curățenie, să...

Să ne rugăm pentru sufletele voastre.

Bă, voi ați auzit, mă, ce zice ăsta?

Să muncească și să se roage pentru noi.

Măi, tataie, aici ești la pușcărie.

Tu nu știi ce fel de haine se poartă la pușcărie?

Vrea să te facă din vorbe.

Păi, sunt prost, tu crezi că nu mi-am dat seama?

Ia dă-i tu ordin să stea la carceră vreo două zile, dezbrăcat,

să vadă care-i diferența!

Băi, gata!

Vezi-ți acolo de...

Futu-ți contabilitatea mă-tii să-ți fut!

Păi eu te-am învățat pe tine cum să scrii acolo, mă?

Dezbrăcarea.

Intră.

Santinela are ordin să tragă de oricare se apropie de fereastră.

S-a înțeles?

Voi, ăștia nou veniții,

vă alegeți un șef de cameră care să dea raportul.

N-aveți voie să vorbiți tare și, mai ales,

nu aveți voie să vorbiți în limbi străine.

Că dacă vă prind,

vă belesc.

Dacă ieșiți la lucru,

veți primi o rație mai bună și drept la a doua plimbare.

S-a înțeles?!

Măi, s-a înțeles?

Înviorarea!

Hai, mai cu spor,

mai cu vână, să nu viu eu cu vâna la voi!

Grijania mamii voastre, lasă că vă trezesc eu la viață!

Vă încing eu, reacționarilor, până vă fute istoria luptei de clasă!

Gardian, trezește-l pe ăla, nu vezi că doarme?

Doarme ca balega pe trotuar.

Hai!

Dă-i și niște opium cum dădea el poporului ca să-l prostească,

să nu afle de democrația populară!

Mișcă mâinile dacă nu ești mort!

Te omor și te învii după aia, după Paști,

după Paștele mă-tii te înviu și te omor!

Hai mișcă!

Mișcă, mă, n-auzi?!

Stai!

Băi, părintele istoriei pentru voi sunt eu, mă!

Tatăl vostru din cer și mama voastră din mormânt!

Și futu-vă-n gură să vă fut de mișei!

Mă, care mișcă, care geme,

care cade în front, care se cacă pe el, l-am terminat!

Arde-l la mir! Arde-l!

Dă-le „decima”,

futu-vă-n gură să vă fut!

Stai!

Vezi că n-ai numărat bine

și te trimite Gavrilov din nou la școală.

Drepți!

Înapoi la celule.

Marș!

La celule, mă, n-auzi? Marș!

Marș, mă, n-auzi?

Mișcă, mă, futu-te-n gură!

Hai!

Stai, mă, jos acolo, ce, crezi c-ai terminat?

Stai jos!

Să nu faceți cocoloși.

Am înțeles.

Ați mai făcut mămăligă?

Am mai făcut.

Doare?

De-aia suntem aicea, să suferim.

Mămăliga-i pentru administrație, cojile rămân pentru noi.

Mulțumesc.

De foame, Doamne, Te-oi mai vinde o dată

Și mâine la anchetă am să Te vând

Când vor lovi cu cizma-n cap și-n carne

Te-oi vinde Doamne fiindcă prea curând

Nu vreau să plec la îngerii cu goarne...

Ce faci, mă, de ce te-ai oprit? Asta-i tot?

Cam...aproape...

Păi, hai, zi-i mai departe!

Azi strig din hăul duhului bolnav

Că nu mai poți fii bun și iertător

Călăii noștri, fă-i Tu, Doamne, praf.

Fă să călcăm...

pe capetele lor.

Frumos, foarte frumos. Poetic, nu?

Știi mă, Vizirane, pe vremuri, când eram la școală,

profesorii ne citeau câte o poezie și ne întrebau:

„Ce credeți că a vrut să transmită poetul cu versurile astea?”

Și noi, cam toți, eram de aceiași părere,

că ăla fiindcă n-avea ce face, s-a apucat să scrie poezii

și acum trebuie să ne batem noi capul cu ele.

Mă, dar e pentru prima oară când...

aud o operă de-asta lirică

și mi se pare că ăla de-a scris-o chiar are ceva de spus.

Păi, ăia de-i studiam noi în școală, Anghel, Iosif, Vlahuță

nu ziceau mare lucru:

natură, foșnete, aiureli.

Dar tu,

mă Vizirane, mă,

tu ești cu un cap deasupra lor.

Acum se pune întrebarea

cum răsplătim noi talentul poetic?

Păi dacă își ia angajamentul că nu se mai repetă,

o lună la izolare și o masă pe zi.

Poți să alegi,

o lună la izolare sau o sută la șale cu vâna de bou.

Iertați-mă, vă rog să mă iertați...

N-auzi mă că poți să alegi?

Nu pot...

Trimite-l pe Lungu la mine.

O să gândesc numai versuri despre natură.

Nu mai scriu dinastea sau...

Nu mai scriu deloc.

Să trăiți!

Îl duci înapoi la 192 și-i aplici o corecție. Nu cu vâna, cu cureaua.

- Ia-l, hai! - Vă rog...

Hai, mă!

Vă rog!

Tragi ușa după tine

și să nu te pună dracu’ să numeri cu voce tare.

- Câte? - 40.

- Iertați-mă, nu mai fac... - Hai, mă!

Si de ce zici că ai revenit dumneata aici, tovarășul Gavrilov?

Credeam că ne-am lămurit încă de acum doi ani,

când a intrat primul lot de politici,

că ne pricepem la reeducare și fără indicații venite de la București.

Da, n-a fost rău.

Și atunci?

Știm că ai depus o cerere de transfer la Cheile Bicazului, la Colonia de muncă.

Vrei să fii aproape de locurile natale.

Numai că noi avem nevoie de dumneata aici,

mai ales, că așa cum tocmai spuneai, te descurci foarte bine,

atât din punct de vedere, cât și profesional.

Păi și dacă mă descurc foarte bine,

de ce a simțit nevoia Bucureștiul să-mi trimită pe cap un comisar politic?

Tovarășe Argeșanu, probabil că ai observat că lotul de ieri

e plin de un anumit tip de deținuți, niște popi,

niște popi, așa mai speciali...

Greci...

Greco-catolici.

Așa, pe ăștia trebuie să-i convingem să treacă la ortodocși,

că de ortodocși știm deja cum să ne ocupăm.

Ăștia respectă statul, că n-au Papă.

Da, sunt pline penitenciarele și de ortodocși.

Bă, dacă vreți s-aveți zile, să nu faceți ca ăsta,

să nu scrieți poezii că nu faceți niciun căcat cu ele.

Domnule, vă simțiți rău?

Luați puțină apă.

Sunt episcopul Iuliu Hossu.

Suntem toții preoți.

Ești preot și dumneata?

Mișcă, bă! Hai, mă, mai repede, fir-ar mama ta să fie!

Fir-ar mama ta a dracului! Grijania mamei voastre!

Mișcă! Gura, acolo! Hai, pas alergător!

Haide, mișcă, fir-ar mama ta a dracului!

Hai, mișcă, mă! Gura!

Nu văd nimic.

Bagajul dumneavoastră, Preasfințite Suciu.

Gura mă, acolo! Nu-i voie să vorbești.

Sunt preoți.

Ce-o fi având ăsta?

Auzi... Ascultă...

Când suferi... nu-ntr-un fel, ci suferi în mai multe...

Tu rupi din tine o piesă cu fiecare chin

Și în curând, de găuri ce nu se pot ascunde

Ți se va umple trupul

Dureri însă mai vin

Dar... când îți sună ceasul

Tu înțelegi curând

Ce dar ți-a făcut Domnul

Din carnea despuiată

N-are să ducă moartea nimic

Și dintr-odată... sui scara către ceruri

Ușor, precum un gând.

O ții minte?

Da. Țin.

Auzi... Eu am s-o uit până mâine.

Uit tot ce-mi vine-n minte peste noapte.

Ții minte?

O țin minte.

Hai!

Mă numesc Enache.

Enache Viziran.

Sunteți preoți? Toți sunteți preoți?

Toți.

Ești poet?

Nu prea. Am scris cândva poezii...

Pentru o fată cu care voiam să mă logodesc.

Pe vremea aia eram funcționar la Poștă.

Se vede că ți-ai păstrat talentul.

Nu... Nu cred. N-am mai scris demult!

Păi și azi-noapte?

Hai!

Să știi că mie mi-a plăcut poemul.

Și l-am ținut minte, așa cum ți-am promis!

Ce poem?

Hai, mișcă!

Poemul pe care mi l-ai spus azi-noapte, când m-ai trezit.

Nu-ți mai amintești?

Nu.

Ai rostit un poem

și mi-ai spus să-l învăț.

Mai ai și altele?

Eu... nu scriu...

Adică nu scriu că vreau să scriu...

Dar din când în când, delirez...

Mi-au spus și alții care au stat aici, în celulă.

Eu...

Când am fost arestat, am opus rezistență

și m-au lovit cu bastonul aici, în moalele capului...

Trei zile am stat în comă.

Îmi pare rău.

De ce?

Mi-am revenit.

Mai am, așa, niște...

Mai am câte-un acces de agitație seara, noaptea

și vorbesc în versuri...

Altfel sunt bine.

M-am pus pe picioare. Și mă bucur, fiindcă mie îmi place viața.

Mai devreme sau mai târziu au să vadă și ăștia că...

Că m-au adus aici degeaba... Și-au să-mi dea drumul.

De ce-ai fost acuzat?

Ceva neadevărat... Au spus c-am trădat...

C-am deschis și citit scrisori importante.

Cineva le-a zis, nu știu cine...

Eu... în viața mea n-am deschis nicio scrisoare.

Ți-au făcut proces?

M-au judecat în lipsă.

Eram în spital după...

Ș n-au așteptat măcar să ieși?

M-au condamnat la 15 ani.

Tot în spital eram când am aflat.

Da’ n-o să fac atâta!

Căpitanul mi-a zis...

S-a uitat așa lung la mine și mi-a zis că nu-i fac pe toți.

Adică o să-mi dea drumul. Nu? Asta a vrut să zică.

Da, cred că asta a vrut să zică.

Au să-nțeleagă și ei... S-a greșit...

Se fac și greșeli...

Hai, mișcă!

Laudetur.

Sunt Alexandru Rațiu, preot unit.

Antonius muribundus.

Rugați-vă ca să am o moarte bună.

Nu mai pot.

Mă gândesc mereu acasă, la fetiță, la soție.

Dacă nouă ni se întâmplă astfel de lucruri,

cât de bine le poate fi lor, acolo?

De ce nu putem avea noi grijă, o să aibă Dumnezeu.

Episcopul Suciu e bolnav,

e cu preoții Ploscaru și Todea în celula 44.

Preasfinția ta, în celula de la capătul culoarului,

cred că e Anton Durcovici.

Episcopul Iașilor? De ce să-l aresteze?

Eu credeam că au ăștia o treabă numai cu preoții uniți.

Ce să aibă cu romano-catolicii?

Emiliane, vezi că ți-au găsit cruciulița pe care ai uitat-o în celula 49.

Adevărat?

E un smoc de buruieni în curte, cum dai rondul,

în dreptul foișorului de pază.

Mi-au spus c-o să ți-o lase azi acolo.

Parcă sunteți niște copii... Dac-au să vă prindă?

Pereții au urechi aici... Și ochi... dar acum am înțeles.

Ce-ai înțeles?

Că trebuie să fii prieten cu pereții.

Să nu te simtă!

Gamela.

Ia să vedem ce ne-o fi făcut de mâncare generalul Marinescu.

Nici la Athene Palace, n-aș fi găsit o masă servită de un general.

Nu vă supărați, domnule gardian, dar masa când se servește?

Dar asta ce-i?

- E spălătură de vase. - Nu-i adevărat.

Eu zic să mâncați,

fie și-n silă.

În locul ăsta, ce se pierde nu se mai pune la loc.

Mișcă!

Mișcă, mă!

Te uiți după avioane, banditule!

Crezi că vin americanii să te scape?

Ce vrei, moșule?

Măi, ce faci, mă, te mănâncă spinarea?

Eu unul, dacă eram preot,

toată închisoarea asta ar fi fost în mâinile mele.

- Cum așa? - Așa.

Le ziceam ăstora că le blestem familia.

Că vorbesc direct cu Dumnezeu și că pun blestem pe ei și pe-ai lor.

M-ar fi lăsat în pace.

Nu așa merge Biserica, Enache.

Nu? Dar cum?

Ne rugăm pentru păcătoși și netrebnici.

Nu-i condamnăm pentru faptele lor.

Capul jos!

Și cu siguranță nu-i blestemăm.

Ce afacere-i asta, eu mă rog și ei mă bat în cap?

Care-i Hoțu?

Care-i Hoțu?

Hossu.

Tot aia e la mine. Vino!

Capu-n pământ!

Mișcă!

L-am adus.

Apropiați-vă, Sfinția Voastră!

Știu că de două săptămâni de când ați venit încoace

vă preocupă să aflați câți și ce fel de oameni avem noi aici.

Nu știu de ce credeți că...

V-arăt eu.

Acolo, în aripa de vest,

sunt cei politici.

Ăștia-s mai mulți,

dar se și duc mai repede.

Regim special.

Iar aici, la centru,

am făcut loc doar pentru domniile voastre,

preoții uniți.

Și acuma ați vrea să vă mulțumesc?

Mie? Nu.

Mai ales că de-acum încolo, nimic nu va mai fi la fel.

Vă spun doar cum stau lucrurile.

Pentru că ar putea să stea și altfel.

Mai rău.

Mai rău?

Mai rău.

Iertați-mă.

În Rusia Sovietică,

intelectualii sunt puși laolaltă cu cei de drept comun.

După bătăile și umilințele primite în celule,

bătăile și umilințele de la gardieni par niște simple mângâieri.

Mulți își pierd mințile, mulți se sinucid.

Cei care supraviețuiesc,

trec la faza următoare.

Cea a interogatoriilor.

Noaptea, când ar trebui să se odihnească,

sunt târâți într-un birou,

cu o lampă-n ochi,

cu o țepușă între piept și bărbie,

să le țină capul sus...

Și cu aceeași întrebare, repetată la nesfârșit.

Ce întrebare?

La muncă, mă, n-auziți?

Renunți...

Sau nu renunți?

La ce anume?

La tot!

Gardian!

Du-l înapoi la plimbare!

Într-o oră să vă gătați!

Nu taie.

Stai să încerc și eu, poate merge invers.

- Nu, nu taie. - Nu merge.

Să batem în ușă?

Riscăm pedeapsa...

Încearcă totuși.

Ce-aveți, mă?

- Nu taie. - Ce nu taie?

Lama.

Cum nu taie, mă?

O sută de bandiți s-au ras înaintea voastră și voi nu puteți?

Ia să văd.

Sânge de popă...

Problema e c-ați stricat lama, fasciștilor!

Ia uite și p-ăia doi.

Unul fiu de ministru și altul mare profesor...

Constantin Giurescu și Gheorghe Brătianu.

Da... Și la ce le-au folosit toate alea?

Acuma cară hârdăul cu căcat la groapă.

Și Mihai Roller scrie Istoria Românilor.

Cine?

Unul pe care s-ar putea să-l vedeți într-o zi pe-aici.

Nu, că așa e...

Nici nu știi cu cine te pomenești că intră pe-aici.

Aoleu...

Aveți grijă să nu vă faceți toți de căcat!

Dumneavoastră sunteți, domnule profesor?

Niciun profesor. Nu.

Când a fost omorât Horea?

28 februarie 1785. Tras pe roată!

Aproape toți cei care au făcut Unirea sunt cu noi în pușcărie.

Alături, e Iuliu Maniu.

Sunt episcopul Hossu...

Președintelui Maniu și celorlalți, binecuvântare.

Înapoi la treabă! Hai că vine dom’ director!

Hai, bă!

Vezi că n-ai clădit bine lemnele alea!

Lucră mai atent.

Păi, ce faci?

Domnule director,

avem o rugăminte...

Să aud.

Ioan Suciu nu poate mânca mai nimic, suferă de stomac.

Ar dori un măr.

Un măr?

Un măr l-ar mai întrema puțin.

Auzi, mă, la ei, măr vă trebuie!

Asta-i culmea!

Monseniorul Durcovici a murit!

Ce-aveți, mă, v-a luat căldura?

Dumnezeu să-l ierte.

Băi! Alo!

Ce faceți, mă, ce v-ați oprit?

La muncă!

N-auziți, mă, la muncă!

Bă!

La muncă, mă!

Ce faci, mă, de ce te-ai oprit? La muncă!

Sfinția ta,

un jurnal,

facem un jurnal.

Jurnal... pe un bob de orez.

Ion Sandu, expert în finanțe e izolat la celula 12.

Nu, la celula 12, la izolator, e Sandu Roșculeț,

fostul ministru al cultelor.

Cred că i-am identificat de toți miniștrii de la izolare.

Sunt 164 de deținuți dintre care 56 preoți greco-catolici.

Și cinci istorici: Gheorghe Brătianu, Constantin Giurescu...

Ioan Lupaș, Silviu Dragomir... Și Alexandru Lepădatu.

Hai!

Celula 44...

Da...

Deschide.

Să trăiți.

Căpitan Argeșanu. Bine ați venit.

Pe aici.

Aici e bine?

Pe peretele ăsta, de la lumină.

Mută-i!

Unul câte unul, la poză, hai!

Acum ești fotograf profesionist?

Sfinția Voastră?

Părinte...

Știu că nu vă e bine...

Lumea vorbește, dar nu v-au uitat.

Nu v-a uitat nimeni din cei care v-au cunoscut.

Poftește, Preasfințite, șezi.

Nu sunt fumător.

Sfințiile voastre sunteți ceva mai norocoși decât politicienii.

Pentru ei se presupune că nu există reeducare.

De-aici nu-i pregătim decât pentru mormânt.

Voi, însă, mai aveți o șansă.

Guvernul vrea să afle ce spune Episcopul Hossu.

Eu spun ce i-am spus și prim-ministrului Petru Groza acum doi ani:

libertatea Bisericii noastre, cu toate drepturile constituționale.

Acestea le știm, dar guvernul vrea să afle ce spune Episcopul Hossu acum.

Noi n-am greșit cu nimic față de nimeni,

și n-ați încercat să ne arătați vreo greșeală,

deși suntem arestați de atâta vreme...

Să steie păstorul aici și turma dincolo?

Da, sunt fiu de preot.

Anumite lucruri le înțeleg mai bine decât credeți...

„Bate-voi păstorul și oile se vor risipi.”

Trădând credința,

ce aș mai căuta eu în mijlocul lor?

Dar credincioșii greco-catolici nu mai există.

Ei au trecut prin lege la ortodoxie.

Lăsați-mă să țin o liturghie la Gherla sau la Cluj.

Să vedem câți oameni se strâng.

Să începem să ni se aducă ultimul recensământ?

Să vedeți cifrele?

Nu vreau să văd cifrele.

Și dacă am să le văd, am să mă îndoiesc de ele.

De ce?

Aveți o aversiune față de Biserica ortodoxă?

Nu, nicidecum.

Din Biserica Ortodoxă ne-am format.

Dar biserica greco-catolică s-a apropiat mai mult de suferințele ardelenilor.

Cei din Regat n-au înțeles niciodată problemele Ardealului.

Chiar credeți asta?

Cât am activat ca senator în Parlamentul României

am avut ocazia să mă conving de acest fapt.

Și credeți că guvernul ar putea să revină asupra legii ce s-a dat?

Cred, câte reveniri nu s-au făcut până acum?

Biserica noastră a slujit poporul cu credință și a fost iubită de popor.

Biserica noastră este inima Transilvaniei,

Fără ea nu se întâmpla Adunarea de la Blaj din 1848

și nici Unirea din 1918...

Tocmai, guvernul știe și vă prețuiește pentru toate acestea,

iar Patriarhul Iustinian Marina vă oferă postul de Mitropolit al Moldovei.

Din câte știu eu,

e cea mai înaltă funcție după Patriarh.

Nu pot nega

ceea ce am propovăduit o viață întreagă.

Noi suntem! Am venit! Suntem aici!

Sfinția Voastră, haideți prin spate.

- Fugiți, dați telefon la Prefectură! Hai! - Da!

Dacă doriți să discutăm, luați loc.

Nu am ce să discut cu tine.

Credeați că nu mai venim? Că Ardealul rămâne al vostru?

De frică v-ați făcut catolici, dar numai pe jumătate.

Ce-i aia greco-catolic?

Nici cal, nici măgar.

V-ați ascuns sub reverenda Papei de frică.

Vă e frică de mânia sfântă a maghiarilor!

Mai bine terminăm cu voi de tot.

Nu avem nevoie de voi! Nu vă vrem.

Szabo, iar l-ați supărat pe domnul prefect.

A fost vorba să nu faceți nimic de capul vostru.

Acum plecați.

Ne faceți probleme, Sfinția Voastră.

De ce nu v-ați refugiat, ca toți ceilalți?

Ați rămas numai doi:

dumneavoastră și episcopul ortodox Nicolae Colan.

Ca să ne faceți nouă probleme.

Am auzit că ați dat zilele astea o directivă către familiile de români,

să-i ajute pe evrei,

să-i ascundă.

Unde vă credeți?

Vă puneți viața în pericol.

De data asta s-a întâmplat să vin la timp.

Vă sfătuiesc să plecați.

Rămân.

Rămân alături de credincioșii mei. Să le împărtășesc soarta.

Mă, tu cine ești între ăștia? Tu ești șeful?

Nu. Preasfințitul Frențiu este.

Vezi să nu-ți trag o preasfântă bătaie.

Dar de ce vor toți să te vadă, mă?

Nu știu.

Nu știi pe mă-ta! Hai, hai să mergem.

Poți să ieși.

‘Te-n pizda mă-tii de aici!

Spionii rusului, Paștele mamii lui!

Stai jos!

Auzi... Numai bătaie de cap îmi dați.

- Eu? - Voi, popii ăștia catolici.

Toți ăia de la centru sunt cu ochii pe Sighet.

Din cauza voastră.

Nu cred că e vina noastră.

E, nu, e și vina voastră, că numai probleme faceți,

că sunteți încăpățânați ca niște măgari.

Ca niște catâri, mă!

Vreți să vă și răspund?

Nu-mi răspunde, mă, că-mi ies dracului din pepeni și te bag la celular.

Da’ nu te-am chemat să te trag de limbă.

Înțeleg.

Nu-nțelegi, mă, nimic, nu-nțelegi nimic, că n-ai cum să înțelegi.

Da’ de chemat, te-am chemat pentru altceva.

Hai tu, vino-ncoa!

Sora mea, Otilia!

Na, preotul Hossu!

Stai tu, stai! Ce faci tu? Așteaptă măcar să ies!

C-am știut de la început că-i o idee proastă.

Eu n-am fost cu de-astea... Cu ritualuri, cu biserici, cu popi...

Eu de când eram copil, v-am disprețuit pe toți popii.

Dar soră-mea e credincioasă.

Și acolo, la Seini, de unde vine ea...

Preotului îi e frică să mai țină slujbe.

Și are o...

O nenorocire, ce să mai, că de asta am făcut ce-am făcut.

Să nu-ți închipui că poți să te folosești de chestia asta împotriva mea,

că nu-ți merge, te bag la celular și acolo putrezești, ai înțeles?

Eu ies acuma.

Zece minute, atâta ai!

Cap sec!

Părinte...

Sfinția ta...

Ce vă frământă, doamnă?

Mi-e fata grav bolnavă...

Haideți, ridicați-vă... și luați loc aici!

Stați aici.

A venit de la Cluj, cu febră mare și friguri...

Ieri am fost cu ea la Baia Mare și...

Mi-au spus că are meningită și că nu mai este nicio scăpare,

în două-trei zile e gata.

Am fost la preotul din comună și...

a spus că nu vrea să vină.

Că știe el cine sunt eu și cine e fratele meu

și nu vrea să se roage pentru ea!

Toți fug de mine ca de-un câine turbat!

Nici eu nu pot să ies, doamnă!

Dar nu trebuie să ieșiți!

Nu trebuie!

Numai să vă rugați.

O cheamă Silvia.

Deseară, la ora nouă,

să vă puneți în genunchi lângă patul ei.

Tot atunci am să mă așez și eu la rugăciune.

Și-o să spunem amândoi rugăciunea celui greu bolnav.

Aveți o hârtie și ceva de scris?

Circula, mă. Ce te uiți?

Hai, mișcă!

Puneți Icoana Maicii Domnului lângă pat și spuneți asta de trei ori.

Am s-o spun și eu, pe îndelete, poate se-ndură Dumnezeu.

Dar am vă spun ceva.

Când vă rugați,

și acum, și altădată...

să nu stați cu mintea doar la nădejdea minunii...

Să stați cu mintea la pacea sufletului fetei.

La mântuirea lui.

Nici Sfinția Voastră nu credeți că se va vindeca?

N-am spus că nu se vindecă.

Toată lumea se gândește așa...

Și se uită la mine cu un fel de milă și scârbă.

Și că a făcut fratele meu ceva rău ca să merite pedeapsa lui Dumnezeu.

Dar Silvia...

Silvia e nevinovată.

Și tatăl ei e miner, la Cavnic...

Ce-a făcut să merite asta?

Nu toți primim lucrurile pe care credem că le merităm.

Primim de toate,

cum vin la rând...

Uneori vine un dar, alteori vine o suferință.

Neagu la raport!

- Să trăiți. - Ăsta-i raport, Neagule?

Dormi în bocanci?

Parcă ai prune în gură? Ce ai?

Au schimbat santinela. E ora nouă.

Doamne Atotținătorule, doctorul sufletelor și al trupurilor,

Cel ce cobori și înalți, Care cerți și iarăși tămăduiești,

pe roaba Ta Silvia care este neputincioasă,

o vindecă și o ridică din boală.

Ceartă duhul neputinței, depărtează de la ea toată durerea,

toată rana, toate frigurile și tremurarea.

Și de este într-ânsa păcat sau fărădelege, slăbește...

Afară toată lumea!

- ...pentru iubirea... - Percheziție! Hai, mișcă!

Afară!

- ...toată darea cea bună... - Mișcă, mă, odată, n-auzi?!

...darul desăvârșit...

- Hai, mă, ieșiți! - Hai, mă, odată!

- Hai, odată! - Ia uite la ăsta!

- ...și al trupurilor noastre... - Mă, ești surd? Hai!

Hai, popo, că n-o să-ți fie moale!

- ...Cel care ai făcut cerul... - Vino, mă!

Ia uite, mă, la ăștia, dorm, mănâncă și se roagă!

...ai dat viață și bucurie viețuitoarelor...

- Mișcă! - ...să nu fie silite să rătăcească...

Uite ce-am găsit!

Ia asta de aici și adă alta!

Dacă era doar nesupunerea din timpul perchiziției,

mai închideam ochii.

Dar așa?

Pentru hârtie și creion avem pedepse aspre aici.

Închide ușa.

Referitor la ce mi-ați spus data trecută, dle căpitan,

chiar credeți dv că turma nu suferă când păstorul e în suferință?

Credeți că ei, cei de-afară, nu știu?

Nu știu sau nu le pasă, părinte.

Și de unde convingerea asta atât de radicală?

E plină țara asta de oameni cărora le stă comunismul în gât.

Și totuși, ei dau ordine

și oamenii se supun.

Toate milioanele din țara asta se supun fără să crâcnească.

Dumneavoastră, ca fiu de preot,

cum acceptați să fiți șeful unei închisori plină de preoți?

Mă judeci, părinte.

E o muncă și asta,

tot cu oameni nevoiași,

tot cu suflete fără odihnă.

Dar Sfinția Voastră,

ați participat la Unire, ce zic eu c-ați participat...

Ați citit Proclamația!

De ce nu îngăduiți, nu acceptați o unire a religiilor?

În fond, nu vi să cere să renunțați la Dumnezeu.

Cine renunță la religia în care s-a născut,

renunță într-un fel și la Dumnezeu.

Să-mi trădez biserica?

Nu biserica, Vaticanul și Papa!

Vaticanul ne-a ajutat în câteva momente critice.

Da’ acuma nu vă mai ajută. Din pricina lor ați ajuns aici.

Interesul guvernării comuniste e să șteargă legătura dintre noi și ei.

E gata ștearsă.

Încă nu.

Sfinția Voastră trebuie să definitiveze ruptura.

Discursul Vaticanului e unul politic, și nicidecum unul religios.

Papa nu mai reprezintă azi decât o unealtă a politicii capitaliste.

Exagerați.

Părinte,

acum 20 de ani, Papa dădea mâna cu Mussolini în văzul lumii.

Pe Hitler l-a condamne public cu prea mare întârziere.

Dacă nu erau presiunile americanilor sau ale englezilor,

poate că nici n-o făcea.

Sfinția Ta,

dacă e să vă rupeți de ceva,

vă rupeți de o legătură politică, de nimic altceva.

Mâine vă trimit la loc în celulă.

Dar vă rog să reflectați cu grijă la pasul următor.

Celula 48 cu un efectiv complet...

Profit de faptul că Hossu, care se încăpățânează în obscurantism

și vă influențează în rău, nu e aici.

Marea voastră majoritate v-ați bătut joc de țara asta.

Misticism,

obscurantism,

opium!

O palmă pe obrazul progresului!

Însă, în mărinimia conducerii noastre de partid,

vi se dă o a doua șansă...

Se vede clar intenția multora dintre voi

de a întregi numărul cetățenilor responsabili din societatea românească.

Dar Partidul Comunist are nevoie de o dovadă clară a adeziunii voastre.

Cei de la Roma au declarat că identifică Biserica Ortodoxă cu cea bolșevicilor.

Dorim să le arătăm că se înșală,

că biserica și statul

pot să colaboreze în numele progresului și a triumfului proletar.

Deci, dacă semnați adeziunea

ca să treceți de bunăvoie la religia ortodoxă,

vom recomanda eliberarea.

Hai cu mine.

Pune-ți pătura în cap!

Fă curat aici.

Da’ să nu scoți o vorbă că te împușc!

Care bați, mă? Nu știi că n-ai voie?

E bolnav. Să vină cineva.

Păi, și dacă îi e rău, ce să-i fac?

Chemați infirmierul!

Mă, nu bați tu în ușă când vrei, nu-i reglementar!

Poate să moară!

Și dacă moare, ce? Un bandit mai puțin.

Bă, da’ vin la voi!

Cine sunteți?

Gheorghe Brătianu.

De ce suferiți?

Dizenterie.

Hai!

Hai odată!

La juma’ de metru de poartă! Stop!

Gardian Pintea, la ofițerul de serviciu!

Alimpescu, fii cu ochii la ei.

Bătrânul de colo mi se pare cunoscut.

În orice caz, seamănă cu Iuliu Maniu.

Care?

Cel care se sprijină de cel tânăr.

Doamne,

e Maniu,

cu 100 de ani mai bătrân.

Domnule Maniu,

vă amintiți de mine?

Cine ești dumneata?

Sunt episcopul Hossu...

de la Unire, dacă mai țineți minte.

Mi-aduc aminte ca ieri.

Dumneata ai vorbit mulțimii.

Și dumneavoastră, la fel.

Unde o fi acum mulțimea aia?

Cu puțin noroc, are să se adune din nou.

Așa că, Preasfințite,

trebuie să reziști, să trăiești

ca să mai poți vorbi o dată mulțimii.

Bă, treci, mă, la locul tău!

Hai!

Hai, mă, mișcă!

Hai!

Hai, mișcă!

Permiteți domnule director,

cum se simte Silvia?

Nu vorbești neîntrebat, deținut.

Lasă aici.

Ne dați și nouă câte o ceapă?

Să nu suflați o vorbă că mă nenorociți.

Cine a adus ceapă la voi?

Răspunde când ordin dau la tine!

Altfel vai la voi!

Am furat-o de la magazie.

Tu popă la tine și furi?

Lasă, mă, lasă.

Prinde, mă, ține bine, că nu te doare mâna.

Hai, mă!

E o căruță cu un sicriu.

E Gheorghe Brătianu.

Ești sigur că e vorba de Brătianu?

E aceiași cameră.

Doar dacă nu l-or fi mutat între timp.

Dumnezeu să-l ierte.

În fiecare lună sunt doi-trei morți.

Sunt Alexandru Todea.

Părintele Rațiu e la carceră, eu îi țin locul.

Șef de celulă la carceră.

Ce să raporteze de la carceră?

Să raporteze? Ce să raporteze, mă? Îți bați joc de noi?

Stai Părinte, ce te-a apucat?

Nu vedeți cum ne vorbește?

Iartă-l, nu știe ce spune.

Iertarea n-o cunoști decât atunci

Când te apleci pe umerii de prunci

Și-i strângi la piept precum Hristos

Când bine știi c-or crește răi și strâmbi ca tine.

Cum?

Mai spune o dată, Enache!

Să spun... Ce să spun?

Versurile de le-ai zis mai-nainte! Cu iertarea...

Nu știu.

Tu-ți bați joc de noi, mă!

Când faci pe poetul, când pe prostul. Dar pe mine nu mă duci.

Adică?

Adică n-ai ce căuta între noi, și totuși ăștia te țin aici...

De ce te țin? Ce treabă ai tu cu noi?

Cine a chemat perchiziția?

- Emiliane, de ajuns! - Să torn?

- Eu să torn? Pe cine? Pe voi? - Da’ pe cine altcineva?

Ați făcut ceva rău?

Eu nu torn.

Enache Viziran nu face așa ceva!

Aveți cinci minute.

Cine-i acolo?

Preotul unit Todea.

Sunt Nicolae Carandino, eu am grijă de dl Iuliu Maniu.

Domnia sa simte că i se apropie sfârșitul și vă roagă să-i dați dezlegarea.

Ești catolic?

Nu, sunt ortodox. Adică am fost. Nu mai cred.

Domnul Maniu mă poate auzi?

- Da, ce trebuie să facă? - Mai repede!

Dumnealui să fie numai atent.

Să repete după mine și să-și regrete toate greșelile din trecut.

Trebuie să fiți atent la Sfinția sa și vă dă dezlegarea.

E pregătit.

Domnul Dumnezeul nostru...

Domnul Dumnezeul nostru și Mântuitorul nostru Iisus Hristos...

Mântuitorul nostru Iisus Hristos...

...cu îndurările iubirii Sale...

...cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni...

...cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni...

...să-ți ierte ție, Iuliu, toate păcatele tale...

...să-ți ierte ție, Iuliu,

toate păcatele tale.

Aveți spor?

Grea iarnă, am prins și eu vreo două d-astea pe front.

Ne descurcăm.

- Luați aici. - Mulțumesc.

Eu nu fumez, dom’ căpitan, dar...

e drept, spre seară, mai trag un nor din cer în piept

și-l dau pe nări afară.

Niște ceai fierbinte să vă încălziți.

Mulțumim, dar... Ne-am încălzit de la lucru!

Părinte Hossu. Hai cu mine cinci minute, vreau să-ți arăt ceva!

Libertatea Părinte.

Când o avem,

nici nu știm cum arată.

Dar odată ce-o vezi...

Da. E frumos.

Uite, acolo e Gutâiul... Dincoace Tisa...

Locuri de care pe mine și pe dumneata nu ne leagă nimic...

Și totuși parcă acolo ar fi acasă și aici...

Unde vreți să ajungeți?

Părintele Radu a semnat azi-dimineață adeziunea.

A fost la director.

M-am gândit să fiu eu primul de la care să afli.

L-am văzut adesea cum se frământă.

N-a fost numai el.

Azi-dimineață au mai fost doi.

Până deseară au să fie cinci...

Poate.

Dar poate că nu.

Chiar crezi că cei care vor să fie în viață

și să-și vadă de meserie mai departe,

n-au să-și găsească câte o scuză?

Istoria merge după niște legi date de Dumnezeu,

iar Stalin, conducătorul Partidului Comunist,

duce la îndeplinire legea istoriei,

cu alte cuvinte, acționează așa cum voiește Dumnezeu!

Cum poți să spui așa ceva?

Nu o spun eu, o spune Justinian Marina, patriarhul României.

În anumite situații, compromisul este o cale.

La ruși n-au mai bătut clopotele de la revoluție,

au făcut din biserici depozite de mărfuri și case de cultură.

La noi, de bine de rău, preoții țin slujbe,

sunt în mijlocul oamenilor, țin botezuri, nunți...

Ascultă-mă pe mine, părinte...

Dacă vrei să predici oamenilor, pe care-i iubești,

trebuie să semnezi.

N-o să poți să le ai pe toate cum ar trebui.

Nu se poate asta.

Dar ai să păstrezi ceva...

ceva care merită păstrat!

Am adus adeziunea.

Citește-o!

Nu zic s-o semnezi...

Să vezi rațional, ce scrie acolo.

Să fim conduși de cei de la Moscova, adică de Stalin însuși.

O biserică trecută prin toate vitregiile istoriei

să treacă și prin batjocura asta, să ia ordine de la un ateu?

Să ia. Să ia și ordine dacă trebuie, ca să trăiți voi,

să nu vă putrezească oasele pe aici, să vă târâm în gropi comune,

uitați de istorie.

Tu chiar nu-nțelegi ce e bine pentru tine? Cel cu minte?

Și dacă mâine o să vină Stalin și-o să ne ceară să fim atei?

Sau să vină poimâine să vă ceară să nu ne mai numim români,

să ne numim cu toții ruși,

și gata, că dacă nu, s-a terminat!

- O s-o faceți și pe asta, ca să trăiți? - Auzi?

Eu vreau doar să termin cu etapa asta de reeducare

și să mă car dracului de aici.

Dacă au să ne lase vreodată.

Citește omule...

Citește!

Citește! O să vezi...

Citește să vezi la ce te înhami. Hai, citește!

Nu. N-o citesc.

Citește-o, mă! Citește!

Nu.

Ce faci, mă?

De ce i-ai dat drumul?

Cu copilării d-astea umbli tu, mă?

Primul dintre popi...

Spiritul Unirii!...

Futu-ți Unirea mă-tii să-ți fut!

Vrei să mă vezi mort pe coclaurile astea?

Să le miros curul la toți nespălații ăștia?

Te omor, futu-ți lumina mă-tii care te-a făcut!

Futu-ți gura mă-tii care te-a făcut și te-a închinat!

Futu-ți morții și răniții mă-tii! Îți scot cohii!

Tu-ți lumina mă-tii!

Tovarășul căpitan.. Vă caută la telefon! De la... De la București.

Du-i în celulă!

În celulă!

Hai. Bea.

Ai febră.

Părinte...

Eu ar trebui să aduc apă Preasfinției tale.

Apa-i după nevoie, nu după ani.

Știu cum au ajuns la Emilian Radu.

I-au citit slăbiciunile și le-au exploatat.

Nu mai contează cum au ajuns, dacă au ajuns.

Contează, că una sunt metodele diavolului

și altele sunt metodele omului.

Aven noi oare dreptul de a le cere asta

tinerilor preoți care înfundă pușcăria?

Să știi că m-am gândit mult

și la părintele Radu

și la ceilalți.

Preasfinția ta,

noi n-am cerut nimic de la nimeni.

Cei care au venit la biserica noastră au venit de bunăvoie.

Dacă acum vor să plece,

să plece.

Dar noi cei vechi

n-avem dreptul ăsta.

Un milion de români au trecut pragul bisericii noastre să ne asculte predicile.

Și acum,

să nu-i întrebăm, să nu facem un referendum?

Ai făcut bine c-ai aruncat hârtia aceea.

Ai arătat tăria credinței.

Nu de asta am aruncat-o, părinte.

Dar de ce?

Mi-a fost teamă să nu pățesc și eu ca părintele Radu.

Mi-a fost frică să n-o semnez.

Acolo, pe loc și să scap odată!

Ai febră mare,

încearcă să te odihnești.

Ca să nu te înece gândurile.

Da, vrem Unire!

Vrem Unire! Unire!

Da, fraților, Unire!

Mulți au dorit să vadă ceea ce voi vedeți și n-au văzut.

Să audă ceea ce voi auziți acum și n-au auzit.

Ochii voștri lăcrămează fericiți că văd

și urechile că aud...

bunavestire a unirii noastre pe veci.

Ascultați!

Astăzi,

prin hotărârea noastră

se înfăptuiește România Mare,

una și nedespărțită,

rostind fericiți toți românii de pe aceste plaiuri:

Ne unim pe veci cu Țara Mamă, România!

Da! Bravo! Trăiască Unirea!

Hossu!

Hai să-ți zic ceva.

S-a îmbătat directorul, e praf.

Era să cadă pe scări.

Nepoata lui, Silvia a ieșit din comă și se simte bine.

Tovarășu’!

- Să trăiți! - Tovarășu’!

Tovarășu’ Vorobiov!

Tovarășu’ Vorobiov!

Cu tine n-am nicio problemă.

Dumneata ești civil ori ești militar? Smirna!

Cu dumneata am eu o problemă.

V-ați bătut joc de misiune.

- Tovarășe colonel, scuzați-mă... - Gura!

Transilvania e a voastră pentru că așa am vrut noi.

Nu fiindcă v-ați unit voi la ’918,

nu pentru limbă, nu pentru populație,

ci pentru că așa a zis tovarășul Stalin,

că după abuzurile pe care le-ați îndurat în ’40 și ’44 de la ungurii fasciști,

o să știți voi cum să vă răzbunați.

Cum să puneți lucrurile la punct!

A mințit tovarășul Stalin?

Nu, tovarășu’ maior!

Nu vorbeam cu tine!

Căpitan Argeșanu, îl faci mincinos pe tovarășul Stalin?

Nu.

De ce i-am trimis la voi pe toți capii bisericii Unite cu Roma?

I-am adus aici, pe toți, la pachet, ca să rezolvați problema!

Ca să le băgați mințile în cap!

- Tovarășe colonel... - Ține-ți gura!

Te dau afară!

Și voi toți ăștilalți, băgați-vă mințile în cap,

dacă vreți să mai aveți pe umeri gradele astea.

Toți cei care au intrat pe poarta pușcăriei catolici,

trebuie să iasă ortodocși!

- E restrictiv avizul. - Cum?

Avizul venit de la centru

în ceea ce-i privește pe preoții catolici, e restrictiv.

Sunt eliminate metodele tradiționale de coerciție.

Și ce înseamnă asta?

Nu putem aplica și program umanitar, și să avem și rezultate imediate.

Căpitan Argeșanu...

Află și dumneata, dacă nu știai...

Umanitar nu e programul care respectă omul...

ci ăla care nu lasă urme.

Trebuia să ai atâta experiență să știi asta!

Mai dă-te, bă, în pizda mă-tii!

Nu am văzut un om mai încăpățânat în viața mea!

Ți-am dat argument după argument,

dar văd că la tine nu funcționează.

De ce îndârjirea asta a ta, idioată?

Nu mai știi să judeci,

să evaluezi o situație...

logic!

Sau te-ai răzgândit?

Nu.

Credința noastră este viața noastră.

Recomandăm 25 de ani de temniță.

Element periculos pentru siguranța statului.

Stai mă, jos.

Te-ai mai gândit, Preasfințite?

De ce vrei să mai rămâi pe-aici? Poți pleca oricând în libertate!

Semnează și-o să vezi cu ochii tăi că e bine și la ortodocși.

Mă mir că guvernul comunist, care este ateu,

ne dă nouă lecții de religie.

Avem să recomandăm pentru dumneata 20 de ani de temniță grea!

Recomandați temniță pe viață, nu pe douăzeci de ani.

Așa o să stau mai puțin.

Ți se mai dă o șansă.

Ai o vârstă...

Adeseori, preoții greco-catolici slujeau împreună cu cei ortodocși.

Știu că vă numeați biserici surori...

Păi, noi nu suntem în conflict cu ortodocșii,

noi suntem în conflict cu statul ateu care încearcă să ne dezbine.

20 de ani de temniță grea!

Ioan Suciu,

episcopul tinerilor!

Ai studii strălucite, ai toată viața înainte.

Ți-am putea procura penicilină ca să te salvez.

Te-am putea trimite la un spital...

Prefer să rămân în mijlocul fraților mei.

Vă luați toți după Hossu, și aici o să pieriți, cu el!

Scrie, mă. Ce faci, mă, nu scrii?

Permiteți să raportez...

Uitați ce scrie în telegram asta!

A murit tovarășul Stalin!

Tovarăși, eu trebuie să dau un telefon!

- Du-l înapoi în celulă! Reluăm mâine! - Am înțeles!

Viziran, vino-ncoace!

Hai că se rejudecă procesul!

- Se rejudecă? - Da, hai cu mine!

Presfinția ta, nu e drept. Lăsați mai jos.

Așa.

Să nu vă dau peste deget!

Auzi? O să-ți fac semnul crucii pe frunte după aia

și n-o să te mai vezi din dosul degetelor!

Semnul crucii ca semnul crucii,

da’ să nu cumva să-i scăpați vreo sfântă palmă părintească.

O să arate ca după interogatoriu.

Hai! Hai, mă! Hai!

Hai, mă!

Tâmpitu’ ăsta a vrut să se spânzure.

Noroc că eram p-aici ca să-l opresc!

L-am prins la timp... La timp l-am prins!

Da’ nu știu cât îl mai pot ține!

Stați, nu v-apropiați! Dă-le, mă, hârtiile!

Eu zic să nu vă gândiți prea mult... Că mult nu-l mai pot ține.

- Hai, mă, semnați! - Nu fiți ticăloși!

Hai, mă, semnați! Semnați că-mi pierd puterile!

Hai, semnați!

Semnați, mă, semnați!

Că nu pentru ruși semnați.. Nici pentru unguri, nici pentru români...

Semnați pentru Enache Viziran, poetul pătimirii

Hai, mă, pentru el semnați, mă!

Semnează, mă...

Dar când îți sună ceasul tu înțelegi curând

Ce dar ți-a făcut Domnul.

- Stai, mă! - Din carnea despuiată...

Stai!

Băi!

Din carnea despuiată, n-are să ducă moartea nimic

Și dintr-o dată sui scara către cer

Ușor precum un gând.

Iartă, Doamne, păcatele robului tău, Viziran Enache,

care, temător și necredincios,

ne-a arătat tuturor ce înseamnă curajul și credința.

Cale bună printre îngeri, Enache!

Șaizeci de zile!

La carceră! Cu toții!

Primele trei... Primele șase!

Fără mâncare și fără apă.

Fără apă!

Și ia spune, erați prieteni? Tu și Hossu?

Nu. Cu Sfinția Sa, Iuliu Hossu, nu. Mai degrabă nu.

Atunci cum de-ai tu, mă, pozele astea, dacă nu erai prieten cu ăsta?

Să-mi pregătesc niște schimburi?

Uite ce se întâmplă. Noi, de fapt, nu pentru pozele astea am venit.

Nouă ni s-a schimbat conducerea.

Și șefu’ ăsta nou... Un pulică cu caș la gură...

Tovarășe Ionescu!

Ce-i, mă? Du-te și pornește mașina!

Hai, executarea!

Mă, Samoilă, au început pregătirile pentru 50 de ani de la Unire

și Ceaușescu vrea să-l aducă pe Hossu în tribună,

dar șefu’ ăsta al meu nu pricepe ce-i cu el, ce e cu Hossu ăsta?

Și ne-a trimis pe noi încoace.

Că-n momentele importante, tu ai fost pe-aproape.

Poate știi lucruri pe care noi nu le știm.

Nu, nici vorbă.

I-am făcut doar câteva fotografii, atât.

Da...

Atunci, lămurește-mă și pe mine, că, de fapt, nici eu nu prea-nțeleg.

Ce-are, măi, ăsta în plus?

Știu și eu?

E un caracter,

un om de caracter.

Eu cred că, spre deosebire de alții,

gândea cu capul lui.

Și nu se cearta niciodată cu nimeni.

După ce a citit proclamația, la Unire,

s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox, Miron Cristea,

și le-a spus oamenilor:

„Precum ne vedeți îmbrățișați frățește,

să fie pe veci toți frații români!”

Da...

Sunt Gheorghe Nenciu, șeful Departamentului Cultelor

iar dumnealui este Giuseppe Chelli,

trimisul special al Sanctității Sale Papa Paul al VI-lea.

Dorește să vă transmită un mesaj de la Vatican.

Onorat.

Excelență,

Sfântul Părinte a decis să fiți numit cardinal.

Din acest motiv,

al luat legătura cu guvernul român,

care e de acord.

Dar au o condiție.

Să veniți la Roma pentru a fi învestit,

și să rămâneți acolo.

Monseniore,

vă mulțumesc pentru această onoare.

Dar dacă Sfântul Părinte a decis să fiu numit cardinal,

și din acest motiv a luat legătura cu guvernul nostru,

înseamnă că a făcut-o deja.

Vă rog să-i transmiteți Sfinției Sale

toată recunoștința și cuvenita mulțumire.

Eu însă nu pot pleca sub nici un motiv.

Mulțumesc.

Înțeleg.

Înalt Preasfințite, v-ați înțeles?

Ne-am înțeles perfect.

Așadar?

Rămân aici.

Ați înțeles, firește,

că s-a dispus numirea Preasfinției voastre ca și cardinal.

Da.

În țară nu avem ce face cu un cardinal.

Asta e treaba dumneavoastră.

Eu, însă, nu pot să plec.

Rămân aici, în țara mea,

să împărtășesc soarta fraților, a preoților și a credincioșilor mei.

Așa cum am făcut și până acum.