Original subtitles

Te iubesc.

Am găsit asta în casă.

- Vreau doar să ajung acasă. - Ne-ar aresta imediat.

- Ai unde să o ascunzi? - La mine la fermă.

- S-a terminat. - Se termină când spun eu.

La ordinul Comandamentului,

o sută de cetăţeni din La Rochelle vor fi executaţi ca represalii.

Margot e pe listă.

În jurnal nu s-a mai scris după schimbul cu Greenwood.

Putem scrie povestea noastră.

Ne trebuie motorină. Trebuie să abordăm nava.

- Câtă motorină ai? - Suficientă.

Planul tău de a aduce echipajul acasă cu bine...

Ai încredere în mine.

Uciderea laşă a unui ofiţer german

şi răpirea superiorului său trebuie să fie răzbunate.

Cinci ostatici vor fi executaţi prin împuşcare mâine la prânz.

La intervale de o oră, alţi cinci vor fi executaţi.

Execuţiile vor înceta după eliberarea comandantului Gluck.

- E nebunie! - Nu, sunt foarte generos.

Berlinul voia să îi execute imediat pe toţi cei 100 de ostatici.

Ca să rămâi cu capul pe umeri?

Te referi la cererea absurdă de expunere a capului meu în piaţă?

Dacă Monroe crede că va decapita naţional-socialismul, se înşală.

Găseşte-o cât mai repede pe târfă. Altfel va urma o baie de sânge.

Oamenii lui Monroe ştiau că venim,

deşi întreaga operaţiune a fost condusă de Gestapo.

Aproape toate documentele din casă au fost distruse în ultima clipă.

Au fost anunţaţi. Informatorul e sigur german.

Uşa e descuiată!

- Mă vor sălta şi pe mine? - Nu ştiu.

Am venit după Anna.

- O iau cu mine. - Unde?

Departe de aici, la adăpost.

Ce-o să faci cu o fetiţă evreică într-o ţară ocupată de germani?

Anna rămâne aici până revine tatăl ei.

Tatăl ei?

Tatăl ei e mort.

Dă-mi lucruşoarele ei de strictă necesitate.

Şi...

Îţi mulţumesc pentru tot.

SUBMARINUL

- Coborâţi! - Jos, toată lumea!

- Afară! - Mişcă!

Scrieţi-le rudelor ultimele cuvinte.

Scrieţi-le rudelor ultimele cuvinte.

Mulţumesc.

Nu te mişca.

Mâncărimea e insuportabilă.

E posibil să nu te mai pot ajuta.

Nemţii mă caută.

Dar nu mă vor prinde, cel puţin nu viu.

Ai vreo armă şi pentru mine? Vreau să te ajut.

"Menţinem cursul către locul de întâlnire."

"Dispoziţia echipajului e bună."

"Moralul", nu "dispoziţia". Hoffmann ar fi scris "moralul".

"Moralul echipajului e bun." Nu, "e excelent".

Hotărâţi-vă odată!

- "Moralul echipajului e excelent." - "Moralul..."

Gândiţi-vă la Tennstedt. Ticălosul ne-a salvat până la urmă.

Sau revolta de la bord, sau nava-fantomă...

Nimeni n-ar crede că am trecut prin toate astea.

Avem atâtea de povestit acasă!

Sau când zăceam aici şi Frank a venit cu chibriturile.

Am ştiut că unul dintre noi va muri în curând.

Apoi a apărut Tennstedt...

"Toată lumea e convinsă"

"că misiunea noastră va avea o mare importanţă"

"în Bătălia Atlanticului."

Juri că e scrisul lui Hoffmann. E nemaipomenit.

Am învăţat treaba asta de la un pescar din Azore.

E ultima însemnare a lui Hoffmann?

- Şi acum? - Mulţumesc, bucătarule.

Mai departe scrii dumneata, căpitane.

Respectăm cât mai mult adevărul. Oamenii vor ţine minte mai bine.

"Însemnare a comandantului."

"4 noiembrie 1942."

"Căpitanul Hoffmann, în timpul transbordării americanului,"

"a fost grav rănit în timpul unui atac aerian."

"Mi-a predat comanda mie, căpitanului Wrangel,"

"întrucât eram ofiţerul cel mai mare în grad de la bord."

"Hoffmann a murit în urma rănilor la 24 de ore după atac."

"Însemnare a comandantului. 5 noiembrie 1942."

"Torpilorul Max Haber a murit după un atac cu grenade"

"în timp ce U-612 era ţintuit la mare adâncime."

"Dacă secundul nostru, lt Tennstedt, nu s-ar fi sacrificat eroic"

"în sala acumulatorilor, contaminată cu clor,"

"U-612 ar fi fost pierdut împreună cu tot echipajul."

"Rezervoarele s-au spart. Am pierdut motorină."

"Am găsit un cargobot rusesc. Am ordonat abordajul."

"Subofiţerul Josef Wolf a murit eroic în lupta corp la corp."

"Fiind eu însumi rănit în luptă, voi scrie un raport"

"care va fi adăugat la jurnalul de bord."

"Ne întoarcem la ordinul Comandamentului."

"Estimăm că vom sosi la La Rochelle în 24 de ore."

"Pe mare, 10 noiembrie 1942, Wrangel, comandantul navei."

Asta e povestea noastră.

Veţi spune doar ce e scris în jurnal, nimic altceva.

- Nu povestiţi nimănui adevărul. - Nimănui. Aţi înţeles?

Nici amicilor voştri, nici bunicii, pe patul de moarte.

Nici fetelor care s-ar crăcăna la auzul unor peripeţii.

E pactul nostru. Aţi înţeles?

- Da. - Da.

- Aţi înţeles? - Am înţeles!

Rupeţi rândurile!

- Dle inspector... - Ce e?

Urma să o ridicăm pe Margot Bostal. E pe listă.

- Ştiu. Şi? - A dispărut.

- Şi dra Strasser, chiriaşa ei? - Apartamentul e gol.

Margot Bostal lucrează la spital. Căutaţi-o acolo.

Lepădătură!

- În cât timp ajungi la Marsilia? - Nu ştiu.

Autobuzul opreşte în toate satele.

- Apoi trebuie să ajung la unchiul... - Nu.

E mai bine să nu ştiu.

Vei reuşi.

Da, voi reuşi.

Şase persoane de pe listă sunt de negăsit.

- Oamenii mei sunt neliniştiţi. - Îmi pare rău să aud asta.

Nu le place să aresteze profesori, brutari şi francezi de rând.

- Vor doar să trăiască în pace. - Pacea o acordăm noi.

Vă permitem să trăiţi în pace, dar putem întoarce foaia.

E preţul înfrângerii voastre.

Eforturile trebuie înteţite. Monroe se ascunde.

Cineva ştie unde se află.

N-am putut să nu remarc că dra Strasser n-a venit la muncă.

Organizează filtre rutiere în afara oraşului.

Şi adu-mi şase nume noi, în caz că nu îi găseşti pe ăştia.

ÎN ATENŢIA POPULAŢIEI: ASCULTAŢI ŞI SUPUNEŢI-VĂ!

Ştii cum a început pentru mine toată tevatura asta?

Ne îndreptam spre bază.

Pentru un scurt moment, am fost distras.

De delfini.

Făceau salturi la suprafaţă.

Erau...

...atât de eleganţi!

Frumuseţea acestor animale, indiferente faţă de noi...

...m-a mişcat.

De aceea nu am observat avionul.

Au murit 43 de oameni.

Camarazi.

Prieteni.

A fost vina mea.

Va trebui să trăieşti cu gândul ăsta.

Ca noi toţi.

Câţi vor împuşca pentru tine?

Sute.

Ei bine...

După sfârşitul războiului, vor ridica monumente pentru ei.

Dar nu şi pentru tine.

Frumoasă consolare!

Execuţiile în masă sunt îndreptăţite în timpul unei revoluţii.

Creşte numărul greviştilor, al executaţilor, al celor ce rezistă.

Cetăţenii francezi plătesc cu viaţa pentru rezistenţa voastră.

Localnicii vă urăsc mai mult decât pe noi.

Nu ne urăsc.

Germanii pierd pe toate fronturile.

Poate, când eraţi învingători, cei de aici se bucurau de asta,

dar înfrângerea îi transformă pe învingători în criminali,

în ucigaşi.

Şi cu tine cum rămâne?

Îmi văd de drum. Merg înainte.

Drumul se îngustează tot mai mult.

Până când nu mai am loc să mă întorc, chiar dacă aş vrea.

Înseamnă că eşti ca noi.

Numai că tabăra mea câştigă, iar a ta pierde.

- Mai vedem noi. - Noi?

Când?

Mâine. Lăsaţi-i cadavrul unde să fie găsit uşor.

- Şi apoi? - Apoi ucidem mai mulţi nemţi.

GLUCK E LA EMILE CHARPENTIER.

Actele!

Daţi scrisorile.

Îmi pare rău, Maurice.

Să ne rugăm la Maica Domnului.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii...

GLUCK E LA EMILE CHARPENTIER.

- Pe drumul spre Villedoux? - Ferma e a lui Georges Charpentier.

Dar francezii spun că fiul lui locuieşte cu el.

Adună toţi oamenii disponibili.

Ai apărut, dră Strasser? Stai la birou până mă întorc.

Cine a făcut asta?

Cine?ţ

Dumnezeule, ce-am ajuns?

Vreau să ştiu cine e vinovat de porcăria asta.

Eu.

Am preluat comanda navei împreună cu toate îndatoririle ei.

Ne-ar fi trădat.

O viaţă în schimbul altora. Aşa stă socoteala în război.

Iar dacă un om nu e în stare să păstreze secretul nostru,

ce soartă vor avea aceşti oameni la întoarcerea acasă?

Ar fi puşi la zid şi împuşcaţi.

Înseamnă că avem comandantul pe care îl merităm.

Şi?

Ce veţi scrie în jurnal, dle comandant?

Că a fost slab de înger.

S-a aruncat peste bord.

Îngrijiţi-vă de slujba funerară.

Am înţeles.

Pune muzică. Ceva vesel.

Pentru moral.

Executarea, radiotelegrafist!

Am înţeles, dle căpitan!

- Bei o cafea, tată? - Da, mersi.

Tată!

Ruchaud, Monet,

Lebrun, Bergis, Anglade.

Veniţi cu noi.

L-am găsit pe Gluck. E în viaţă.

- Serios? Şi ostaticii? - Vor fi executaţi.

Încărcaţi arm'!

Ochiţi!

Foc!

Eu am ordonat executarea a cinci ostatici

pentru sprijinul primit de Monroe de la populaţie.

Toate celelalte execuţii au fost suspendate.

Vino, trebuie să vorbim.

Da, intră!

Adjutant Meinhardt. Permiteţi să raportez, dle comandant.

- Da. - A fost reperat un submarin.

- Aşteptam să se întoarcă vreunul? - Nu, dle comandant.

Ce indicativ are?

E vorba de U-612.

E nava lui Hoffmann.

- Fă-mi legătura cu Lorient, urgent. - Am înţeles!

A fost trădată, la fel ca mine.

Şi nu de către cei pe care l-am împuşcat la fermă.

Pesemne că e altcineva, din afară.

Îmi închipui că acea persoană şi-a dat seama că a greşit

şi a revenit pe calea cea dreaptă.

Margot Bostal, gazda ta dispărută, e căutată în continuare.

Ar putea fi implicată.

Stai cât vrei. Te aştept mai târziu în biroul meu.

Dle comandant Gluck,

Căpitanul Ulrich Wrangel raportează întoarcerea lui U-612.

Wrangel?

Unde e Hoffmann?

O misiune secretă, un schimb de pasageri,

un atac individual asupra unui mare convoi?

Interesantă poveste!

Această misiune secretă a costat multe vieţi.

Şi cunoşteai detaliile misiunii?

Sunt onorat că Reich-ul m-a însărcinat cu această misiune.

Credeţi-mă, nu a fost ideea mea.

Te-am crezut mort.

Nu am putut stabili legătura. Staţia radio a fost distrusă.

Am fost loviţi de o grenadă antisubmarin.

E menţionat în jurnalul de bord.

- Oricare ar fi adevărul... - Aveţi adevărul în faţă.

Preferaţi o poveste cu trădare, moarte şi durere?

Are Reich-ul atât de mulţi eroi

încât să vă îndoiţi de adevărul din acest jurnal de bord?

Adevărul e acela pe care îl alegem noi.

Crezi că ne vor crede povestea?

Nu ştiu.

Dacă ne cred, mă fac pulbere la noapte.

Am cunoscut odată un tip...

Ţinea morţiş să ajungă la marină.

A avut rezultate bune la pregătire.

După cinci ani, era gata să ajungă mecanic-şef.

Dar veteranii pe care îi stima

i-au învăţat câteva şmecherii legate de întreţinerea navei.

Ştia că nu erau în regulă, dar le-a făcut oricum,

doar ca să fie de-al lor.

Apoi, înaintea unui exerciţiu de luptă...

...a uitat să verifice presiunea unuia dintre motoarele diesel.

Şi a explodat. Trei oameni au murit în deflagraţie.

Şi ce s-a întâmplat cu omul? A murit?

Nu.

Îl ai în faţă.

Dacă scăpăm basma curată, urmează-ţi propriul drum.

Sau vrei să ajungi bucătar care spune poveşti?

- Nu vreau. - Se întorc!

Alinierea pe două rânduri!

Echipaj, drepţi!

Pentru onor la stânga!

Dle căpitan, echipajul e aliniat şi gata pentru inspecţie.

Treci în formaţie.

Domnilor...

Amiralul Dönitz vă mulţumeşte pentru devotament

şi vă acordă o binemeritată permisie.

Pentru onor înainte!

Rupeţi rândurile!

Exact cum mi-am închipuit.

Şi care e planul tău?

Ai de gând să fugi de mine?

Tu şi Monroe...

Istoriseşte-mi.

Am iubit-o.

În timp ce făceai sex cu mine,

mă gândeam la ea.

La sărutările şi la trupul ei, la gustul ei...

Eşti dezgustat?

N-ai să apeşi trăgaciul.

Dacă tragi, 200 de oameni vor fi reţinuţi şi executaţi.

Franţuzoaică spurcată!

După ce voi isprăvi cu tine,

îţi voi trimite fratele la curtea marţială!

S-au întors. U-612 s-a întors.

La fiecare cinci minute, slăbeşti cureaua şi o strângi la loc.

Dacă scapi cu viaţă, gândeşte-te la o poveste credibilă.

Adevărul te-ar distruge.

ASCULTAŢI ŞI SUPUNEŢI-VĂ!

Uşa e descuiată.

- Te duci acasă? - Da.

- Mă duc la nevastă şi la copii. - Foarte bine.

- La revedere, dle mecanic-şef. - O seară frumoasă!

Cu bine, dle mecanic-şef!

Am scăpat cu faţa curată, să dea dracii!

Am scăpat, Frank, şi vom lua taina cu noi în mormânt.

Culmea e că, înainte de asta, riscam să ajung la pârnaie.

Francezii mă arestaseră. Dar auzisem un zvon.

Unii voiau să fugă în străinătate,

cu ajutorul unui doctor care ştia pe unul care falsifica paşapoarte.

Poliţistul a fost foarte interesat. A fost suficient ca să scap de bulă...

După asta m-am îmbarcat cu voi.

Eşti norocos că ai supravieţuit, orice s-ar fi întâmplat.

Dra Strasser nu te-a vizitat încă?

Acum e sora unui erou de război. Dönitz însuşi l-a elogiat.

Iar Berlinul salută modul în care ai desfiinţat Rezistenţa.

Câte poveşti eroice!

Felicitări!

Inamicul e aici.

E slăbiciunea noastră,

dorinţa de a ne încrede în oameni, de a fi iubiţi.

Dar, dacă elimini acea dorinţă şi gândeşti la rece, cu răbdare,

poţi învinge această slăbiciune.

Aţi prins-o pe Margot Bostal?

Nu. A scăpat.

Să o căutăm în continuare?

Nu. Ostaticii pot fi eliberaţi.

Aşadar, s-a terminat.

Nu.

Celula Rezistenţei a fost doar o bătaie de cap.

Adevărata problemă e subminarea moralului militarilor.

Tatăl dv va coborî la etajul trei la ora 17:30.

Vă roagă să vă eliberaţi programul.

Şi ar mai fi ceva.

Vă caută cineva. Spune că vă cunoaşte.

- A spus cum îl cheamă? - Nu. Zice că îi veţi vorbi.

- Hristoase, Bonnie... - Cică îi datoraţi un drum.

Habar n-am ce înseamnă. Pofteşte-l înăuntru.

Imediat, domnule.

Domnule Greenwood.

/ tm \

Subtitrare: Retail