Original subtitles

Una e să mori când lupţi

şi alta e să mori când iei un pasager la bord, un străin. E o ruşine.

- O caut pe Natalie. - Las-o să intre.

Atunci i-am spus totul. I-am zis că sunt evreică.

Frank voia să cumpere paşapoarte.

Dă-mi paşapoartele şi s-a terminat.

Ştiu şi eu? Ceva îmi spune că suntem abia la început.

Ia-o pe cea mică şi fugi. Frank va veni după tine.

- A oprit execuţia ca să-l ucidă el. - Inventezi!

O paradă pentru King Kong.

E Schulz, căpitan de submarin. Se întoarce victorios.

Înfruntăm avioane şi distrugătoare, apoi se întâmplă aşa ceva!

Boarfă franţuzească! O să faci ce ţi se spune!

Intră!

Domnişoară Strasser!

Mulţumesc că ai venit la datorie, în ciuda circumstanţelor.

El e domnul Brunel, primarul oraşului La Rochelle.

Domnule Forster, începe!

După cum ştiţi, a fost atacată o unitate militară germană.

Deplângem doi morţi şi mai mulţi oameni răniţi.

Înaltul Comandament a decis să fie aleşi 100 de francezi din La Rochelle

pentru a fi executaţi drept represalii.

Primarul îi va tăia din listă pe cei importanţi pentru efortul de război.

Fireşte, golurile vor trebui umplute cu agitatori, infractori şi perverşi,

întrucât nu credem că mai există evrei şi comunişti.

Trebuie să scrie motivaţia schimbărilor.

Dumneata o vei traduce şi mi-o vei înmâna.

Domnul Brunel rămâne în custodia poliţiei franceze,

ca să nu alerteze pe nimeni.

Dră Strasser, vă rog să le spuneţi ce au de făcut.

Domnule primar, urmaţi-mă! Vă voi explica totul.

Sunt de acord cu represaliile,

dar doar asupra vinovaţilor, altfel devenim şi noi criminali.

Punem în pericol alianţa cu guvernul de la Vichy şi toată colaborarea.

Exact asta vor şi nemernicii ăştia,

să-i învrăjbească pe francezi şi pe germani.

Găseşte-i pe atacatori. Voi vedea ce pot face.

SUBMARINUL

Alte nume?

Credeţi că sunt Atotputernicul Dumnezeu?

Sunt oameni nevinovaţi. Şi tu eşti de acord cu asta, Pierre?

Şi cei ucişi în timpul atacului erau nevinovaţi.

Urmaţi-mă!

Alo!Alo?

Da, faceţi-mi legătura. Margot?

Cine?

Vin acum.

E totul în regulă?

Durerile astea de cap...

Am vorbit la spital şi mi-au zis să mă întorc acolo.

Du-te. Munca poate să aştepte. Sănătatea ta e mai importantă.

- Ce s-a întâmplat? - Vino cu mine.

Acum am sedat-o, dar era lucidă înainte de asta.

Atunci mi-a spus numele tău şi al fratelui tău.

Cine i-a făcut asta?

Ştiu doar că e rănită. Foarte grav.

La cap şi în partea de jos a abdomenului.

Au fost germani.

Dar ni s-a poruncit să nu vorbim despre asta.

- Cine e? - O prietenă.

- Are familie aici? - Nu, nu are pe nimeni.

Noutăţi?

Mergem spre punctul de întâlnire. La viteza asta, ajungem în 21 de ore.

- Unde e sergentul Maas? - E ieşit din cart. Se odihneşte.

Bine. Voi fi pe punte. Trimite-l la mine când se prezintă.

Manevra contra corvetei a fost destul de impresionantă, nu?

A fost un atac standard.

Incidentul din camera torpilelor a fost regretabil.

Dar, în mare, echipajul s-a descurcat bine.

Dacă ţi-ai manifesta vizibil sprijinul pentru căpitan,

ar fi bine pentru toţi.

S-ar fi dat la fund şi de data asta. Ar fi fugit ca un laş.

Din fericire, de data asta n-a fost posibil.

Tennstedt, pot să-ţi vorbesc deschis?

- Pari obosit. - Ce vrei să-mi sugerezi?

Nu sunt orb. Pervitinul e o amfetamină puternică.

O să-ţi reamintesc ceva.

Ai uitat cine te-a ajutat când ai vrut să te întorci,

când birocraţii îţi puneau la îndoială capacitatea,

când trăgeai la măsea de parcă venea apocalipsa?

Cine a avut încredere în tine?

Nu-ţi cer în schimb decât aceeaşi loialitate.

Aţi vrut să-mi vorbiţi, domnule căpitan.

Disputa dintre tine şi Strasser trebuie să înceteze.

Mi-a zis de misiunea ta anterioară. A fost scufundată o navă-spital?

A sosit mult prea repede.

Căpitanul Hinz a simţit că ne pune în pericol.

- Cel puţin asta a spus. - Şi tu ce crezi?

Nu contează ce cred. Eu urmez ordinele.

Dar Strasser?

Ne-am întors la bază şi, după o oră, Căpitanul Hinz a fost arestat.

A fost suspendat din funcţie pentru curtea marţială.

- Crezi că i-a denunţat Strasser? - Cine altul? Eu sunt marinar loial.

Iar acum trebuie să respir acelaşi aer cu franţuzul ăsta ticălos!

Îmi eşti şi mie loial, cum i-ai fost lui Hinz?

Da, să trăiţi!

Eram de cart pe punte cu secundul când am zărit corveta.

Ar trebui să ştiţi un lucru.

Cele două victime erau franţuzoaice.

De partea germană au fost doar răniţi.

Ca atare, execuţia nu va mai avea loc.

Poftim? Ce fel de represalii sunt astea?

Franţujii trebuie să se teamă de noi. Aici vorbim de inamici.

Ai uitat ce s-a întâmplat la Nantes, după execuţie?

Muncitorii au făcut grevă şi au paralizat producţia.

- Ţi-e frică de doi muncitori? - Depinde cum priveşti lucrurile.

Războiul trebuie câştigat.

Nu ne permitem greve, nici fapte ca ale oamenilor tăi, cpt Schulz!

- Era doar o franţuzoaică desfrânată. - Frumos!

Dacă ţi-ai părăsi biroul şi ai ieşi puţin pe mare,

poate că ţi-ai schimba părerea.

- Aceştia sunt eroi germani! - Nu mai sunt. Acum sunt infractori.

Destul!Avem o listă cu o sută de oameni.

Dar vor fi executaţi doar dacă se va mai petrece vreun incident,

pe care sperăm că Gestapoul îl va împiedica,

aşa cum am discutat cu Comandamentul Regimentului.

Aşa că-ţi ordon să-l aduci pe cei patru marinari la bază,

unde vor fi reţinuţi până la finalizarea reparaţiilor.

Când va fi gata submarinul, veţi pleca cât mai repede.

E clar?

- Da, să trăiţi! - Liber!

- Ce s-a întâmplat aici? - Oamenii lui Bobby Schulz.

- Au vrut să se distreze. - Şi Natalie, barmaniţa, ce a păţit?

S-a crezut deasupra celorlalte.

Dacă s-ar fi dat pe brazdă, n-ar fi păţit nimic.

Dar să-l înfrunţi şi să ţipi după cele petrecute pe chei...

A fost tăbăcită zdravăn şi acum trebuie să ţinem închis opt zile.

Era telefonistă în biroul lui Gluck.

Persoana vinovată de explozie lucrează probabil la baza navală.

Doar personalul bazei are acces pe chei.

Îi vei interoga pe muncitorii francezi.

Îi vom găsi pe făptaşi şi îi vom lăsa pe mâna ta.

Ambele femei vor fi înmormântate cu cinste.

Oamenii trebuie să înţeleagă că porcii au ucis două franţuzoaice.

Maximilian Ludwig Tassilo von Haber.

Eşti de viţă nobilă. Ai studiat la Mürwik.

- Am abandonat şcoala de ofiţeri. - Aşa deci...

Şi acum te crezi de-al nostru?

Eşti doar un ticălos laş, fiindcă n-ai nimic sfânt.

N-ai nici Dumnezeu, nici credinţă, nimic!

Dar eu ştiu ce soartă vei avea şi nu poţi scăpa de ea!

- Asta e pentru Matthias! - A fost vina ta.

Gura!

Thorsten! Vino aici!

Arată-ne de partea cui eşti.

Rupe-i oasele!

Indivizii ca el nu dau doi bani pe cei ca noi.

Aici, în camera torpilelor, noi facem legea!

Thorsten, credeam că suntem prieteni.

- Salut! Cât mai avem până acolo? - Ar trebui să ajungem mâine.

Eu m-aş bucura să ajung acasă.

Gardă, rupeţi rândurile!

Sper că nu v-aţi ales cu sculament.

Plecaţi! Dispăreţi!

Voi avea grijă să nu vă lipsească nimic.

Dar ea va scăpa?

Tatăl Annei, fratele meu, se va întoarce.

Comandamentul anunţă că Forţele de Ocupaţie Germane

declină exercitarea dreptului la represalii pe moment.

Francezii trebuie să ofere informaţii pentru prinderea vinovaţilor

pentru explozia de la baza navală.

Acum germanii sunt cei buni, iar noi, cei răi.

- E isteţ. - Cine?

Forster.

Vorbim de Gestapo, cu asta se ocupă.

Taie legăturile inamicului politic ca să-l izoleze şi să-l lovească.

Asta am încercat şi noi.

Dar e cu un pas înaintea noastră. Trebuie să devină ceva personal.

Oamenii furioşi fac greşeli, vor răzbunare.

Iar tu nu?

Răzbunarea istoriei e mai cruntă decât a celor mai crunţi oameni.

- Troţki. - Isteţ băiat.

Germanii nu reacţionează. Nu fac arestări, nu fac nimic.

- Doar câţiva ticăloşi în plus. - Şi francezii?

- Nici ei nu reacţionează. - Ce sperai?

Oamenii sunt laşi şi leneşi.

Oamenii câştigă bani de la germani, au slujbe datorită lor.

De aceea preferă să se amăgească şi să întoarcă şi celălalt obraz.

Se pare că trebuie să li se aducă aminte că ţara lor e ocupată,

că se duce un război.

O mână de oameni ca noi, într-un loc ca ăsta...

Bomba aia e doar începutul.

- Şi ce facem acum? - Aşteptăm liniştirea lucrurilor.

- Recrutăm de unde putem. - Pe cine?

Mă gândesc la cineva.

Domnişoară Simone!

- Aţi vrut să mă vedeţi? - Mi-am făcut griji pentru dumneata.

Am fost la spital. A durat mai mult decât credeam.

Cu ce pot fi de folos?

Îi interogăm pe muncitorii bazei. Unul câte unul.

Pe moment, nimeni nu va fi împuşcat, slavă Domnului.

N-a fost uşor, dar Comandamentul a acceptat.

Anunţul e făcut public chiar acum.

Am nevoie de ajutorul tău.

Sunt 95 de muncitori francezi, deci 95 de dosare.

Trebuie traduse, aşa că ţi-aş sugera ceva.

Putem discuta despre asta diseară, la cină?

Să zicem pe la 19:00?

- Aş aprecia compania ta. - Atunci rămâne ora 19:00.

Trebuie să avem grijă să nu dea în septicemie.

Şi dv sunteţi deja bolnav.

Am cunoscut un maşinist pe U-711.

Şi-a prins mâna între pistoane. I-au secţionat-o de la încheietură.

Apoi a făcut cangrenă. Toată nava mirosea a hoit.

Scuteşte-mă de detalii!

Va rezista până acasă?

Aş vrea să vă dau un alt răspuns, dar...

Pari să ştii multe întâmplări cu submarine.

- Stau cu urechile ciulite. - Zi-mi despre U-311.

Hinz?

Mergi mai departe?

Plusez.

- Valorează mai mult decât miza mea. - Aşa e.

Dar ăla?

- Eşti sigur? - Da.

Pot să-l văd?

Trei valeţi!

Chiar credeai că n-o să văd că pachetul e măsluit?

Credeai că tragi în piept un biet african prost, nu?

Abia acum văd ce nas de Pinocchio ai!

Ajunge! Nu-l lăsa să te provoace!

Nu pui niciodată discurile să cânte.

Nu le pun pe nava asta. Nu cred că secundul ar fi de acord.

- Atunci de ce le-ai adus cu tine? - Nu le-am adus.

- E o poveste lungă. - Da?

Şi n-avem timp de poveşti, nu?

După ce a murit mama, sora mea i-a preluat toate sarcinile.

Primul Louis Armstrong i-am primit de la ea. Swing That Music.

- Îl ştii? - Da.

Apoi am cumpărat alte discuri.

Îmi plăcea muzica.

Apoi am cunoscut o fată, Natalie.

Şi ei îi plăcea jazzul. Am mers la dans.

Acum avem un copil.

O fată. O cheamă Anna.

Deci eşti din New York?

- Da. - Cum e acolo?

Dacă-ţi place jazzul, e ca în paradis.

Poţi să-l asculţi pe Dizzy Gillespie la Minton's

sau pe Monk, cântând la pian.

Poţi să vezi negrese dansând.

Poate voi vedea una cândva cu propriii mei ochi.

Sunt sigur că vei vedea. O să-ţi aduci şi familia în America?

- Da. - Bine.

Să mă suni când ajungi acolo.

Mergem la Minton's toţi patru şi ne aşezăm la o masă.

- Bine. - Nu râde, vorbesc serios.

- Şi eu. - Foarte bine.

- Să mă cauţi în cartea de telefon. - Bine.

- Pe naiba! - Credeam că ştie toată lumea.

- Hinz? - Gerhard Hinz.

A fost ajutor de secund pe U-127.

- Am cunoscut un camarad de-al lui. - Mort şi el?

Din nefericire, da.

Mi-a spus că toată lumea ştia că lui Hinz îi plăceau băieţeii.

De asta a fost arestat?

L-au prins într-un bordel special.

A ajuns la urechile lui Dönitz şi a vrut să-l dea exemplu.

- Mi-am îndeplinit misiunea. - Ce misiune?

- Căpitanul a vrut să-ţi spun. - Căpitanul?

Ce ai? Eşti supărat că lui Hinz nu-i plăcea de tine?

- Ai grijă! - Eşti un dulce!

O să-mi lipsească mesele astea împreună.

În curând veţi reveni la misiunile voastre de zi cu zi.

Ar trebui să-mi mulţumiţi.

La câte submarine sunt scufundate acum, v-am făcut viaţa uşoară.

Mi-am pus viaţa în slujba patriei. N-ai putea înţelege.

Patria...

Am avut un frate care vorbea aşa.

Câtă convingere!

Dar s-a dovedit că acea convingere, iubirea lui de patrie...

...deşi era băiat bun, care nu făcea niciun rău,

nu i-a salvat de un glonţ japonez.

S-o ia naiba de patrie!

Îi permiteţi să spună aşa ceva?

Nu e cazul să ne inflamăm din orice.

Şi chestia asta e scrisă în cartea tatălui dv?

După prima lovitură, urmează a doua.

Renunţ. Mâine o să mănânc friptură.

Trebuie să recunosc...

- Sunt momente în care am dubii. - Ce fel de dubii?

Legate de convingerile mele.

Dar sunt şi astfel de momente, în care stau alături de dumneata.

Îmi recapăt încrederea şi mă simt întărit.

Uite-i pe clienţii restaurantului. Sunt oameni decenţi, de încredere.

Pretenoşi.

- "Prietenoşi". - Prietenoşi.

Subliniam doar că ei sunt dovada faptului că suntem unde trebuie,

într-o Franţă eliberată de comunişti şi de anarhişti.

Eliberată de oameni ca Monroe?

Explozia bombei de pe chei se potriveşte profilului ei.

Convingerea politică...

Convingerea politică e doar o acoperire.

Aceste elemente sunt mânate doar de ură pură.

- Ură? - Ură faţă de Germania.

Văd ordine şi mulţumire şi vor să le distrugă.

Domnişoară Simone, aş vrea să lucrezi pentru mine.

Nu doar temporar, ci în mod oficial, în calitate de translator personal.

Domnule inspector!

Domnişoară Strasser, vi-l prezint pe lt-cmdr Schulz.

Se pare că bunul tău gust nu se rezumă doar la mâncare.

Domnişoară Strasser, respectele mele!

Homarul e excelent aici. E atât de bun,

încât le-am trimis şi celor patru oameni ai mei, care nu se simt bine.

Vă urez o seară plăcută!

Domnilor, până la fund!

Schulz pleacă mâine.

Din nefericire, Berlinul vrea totuşi filmarea sosirii lui.

Nu-mi place Schulz.

Nici mie. Zi de zi, din ce în ce mai puţin.

De ce?

Îi tolerează pe cei care nu se poartă ca nişte germani cu femeile.

- Dar ce au făcut oamenii ăia? - Au bătut rău o fată dintr-un bar.

Dar vor fi judecaţi, nu?

Femeia era de moravuri uşoare, fără îndoială.

Dar "eroii" ăştia se cred mai presus de lege.

- Pot să-ţi văd casa? - Da, cu plăcere.

Propunerea dumitale...

Ce părere ai? Ai vrea să lucrezi pentru mine?

Mă bucur că-mi apreciezi munca,

dar nu-s sigură că am calificarea necesară.

- Domnişoară Simone... - Scuzaţi, un foc?

- Mulţumesc. - Dacă aş lucra pentru dumneata,

ce beneficii aş avea?

Ai avea salariu mai mare, haine civile, propriul birou...

Cum ţi se pare?

Domnilor, ne vom întâlni cu o navă americană în curând.

Vreau să le cer să-l preia pe rănitul nostru.

Domnule căpitan, vă raportez că se apropie o furtună dinspre sud.

Să sperăm că vom termina totul rapid.

Îi voi cere căpitanului american să te primească la bord.

În cazul tău, ai mai mult şanse ca prizonier de război.

Ai înţeles, matelot Leudl? Pentru tine, războiul s-a sfârşit.

Chiar l-aţi împuşcat?

La ce te referi?

Tânărul marinar de sub comanda dv.

S-a speriat şi n-a îndeplinit un ordin.

Chiar l-aţi împuşcat în cap?

Lucrurile nu s-au petrecut aşa. Asta crede echipajul?

Şi tu ce crezi?

Că trebuie să lansăm torpile şi să câştigăm războiul.

Aşa o să înţeleg şi eu de ce-am rămas schilod.

- Nu vă simţiţi bine? - Trebuie să-ţi vorbesc.

Corveta americană...

- Am fi putut evita lupta? - Am fost atacaţi de un vas inamic.

Tot echipajul, misiunea şi pasagerul au fost în pericol. Tu erai de cart.

- Spune-mi dacă puteam evita lupta. - Nu!

Era întuneric. Corvetele nu pot detecta submarine.

Dar submarinul poate detecta corvete dacă nu eşti orb sau adormit.

Curajul e ceva frumos şi rar.

Suntem în serviciul Marinei Germane. Marina ne-a ordonat ce să facem.

Să înfruntăm inamicul şi să ne bazăm unul pe altul. Asta aţi spus!

Suntem de capul nostru aici, dar vânăm împreună.

Un lup care-şi abandonează haita e muşcat până moare.

- Asta e legea firii. - Destul! Vreau să execuţi ordinele.

Fă-ţi datoria, secundule!

Ştiu care sunt îndatoririle mele.

- Ne cere să ne identificăm. - Răspunde cum am stabilit.

Vii cu mine, ajutor de secund! Cine mai vorbeşte engleza?

- Transmisionistul Strasser. E bun. - Vine şi el cu noi.

Nu trebuie să le dăm pe tavă toţi ofiţerii.

E momentul.

Ştii, am petrecut multe ore admirând schiţele acestor maşinării.

Dar n-au ţinut cont şi de oameni.

N-am ştiut ce înseamnă să trăieşti cu 50 de oameni în aşa ceva.

Nu ştiu cum puteţi să faceţi asta.

La revedere! Sau ar trebui să spun shalom?

Nazist scârbos şi mizerabil!

Ce naiba-i cu tine? Ţi-ai pierdut minţile?

Coboară sub punte, imediat! S-a zis cu tine, Tennstedt!

Mecanic-şef, preia comanda.

Dacă nu revenim într-o oră, scufunzi pachebotul ăsta!

- E clar? Ai înţeles? - Da, să trăiţi!

- Chiar eşti evreu? - Nu.

Am fost crescut ca prezbiterian,

deşi, să fiu sincer, nu cred în nimic.

- Sunt Căpitanul Hoffmann. - Sunt Căpitanul McAllister.

- E o întâlnire inedită. - E adevărat.

- Ai acceptat să preiei un rănit. - Măcar atâta pot să fac.

Apreciez.

Însoţeşte-l până la infirmerie, apoi revino aici!

Ai un pasager la schimb?

Vrei haine uscate?

Vreau doar să se termine totul odată.

Sunt întru totul de acord cu dumneata.

Te rog să aştepţi. Aici se va face schimbul.

- Tu ce ai păţit? - Am căzut.

Călătoria a decurs bine? Ai fost tratat cum trebuie?

Du-te să te speli.

Nu! Rămâne aici până facem schimbul.

Pot să întreb cine eşti?

Sigur. El lucrează pentru mine.

- Ce e? Lucrezi pentru mine, nu? - Da.

Spune-le!

Aveai dreptate, Hoffmann. Oamenii tăi merită să ştie adevărul.

De ce nu le spui adevărul...

...tată?

N-am vrut, dar despre asta e vorba.

Îşi scoate din belea unui dintre băieţii lui.

Îţi aminteşti că-ţi povesteam

cum finanţam construcţia submarinelor?

Nu ştii şi cealaltă parte a poveştii.

Cu obligaţiunile cumpărate de la Reich

s-a construit toată flota voastră.

Familia mea a ajutat Germania să se înarmeze până în dinţi.

Spune-le!

Spune-le ce investiţie grozavă a fost, tată!

Nu vrei?

Bine. La fiecare dolar investit, Adolf ne returnează acum 50.

Trebuie să înţelegi un lucru.

Ştii cine va câştiga războiul? Nu Aliaţii, nu Puterile Axei, ci el.

Tipii ca el, care n-au făcut absolut nimic.

Căci ce e războiul?

Războiul e cel mai grozav motor al economiei.

Războiul aduce bani. Banii aduc războiul.

Asta făceam în Elveţia. Nu-i aşa, tăticule?

- Încasam banii! - Până ai dat-o în bară!

Ca de obicei.

Ştii ce o să facă bătrânul cu banii?

O să candideze pentru Casa Albă.

- Iisuse! - Îţi imaginezi?

Un preşedinte american dispus să trateze cu guvernul inamic

doar ca să-şi finanţeze campania politică.

Nu ştiu care dintre voi e mai jalnic. Tu sau cel pe care-l vor lua?

- Ăsta cine e? - Wrangel.

E Căpitanul unui submarin scufundat de curând.

El şi eu.

Ai riscat totul pentru doi ca noi!

E adevărat, nu?

Războiul e o escrocherie, iar voi, prieteni, sunteţi fraierii.

Te simţi mai bine dacă meliţezi întruna?

Nu-ţi mai ascund secretele, tată.

Crezi că am nevoie de tine să-mi păstrez secretele?

- El mi-a salvat viaţa. - E cu atât mai prost.

E o capcană.

Ce ai pus la cale?

Armele jos sau îl împuşc! Armele jos!

E în regulă, lăsaţi-le!

Echipajul meu are ordin să scufunde nava voastră dacă nu revin la timp.

Spune-i!

Emitem un semnal de balizaj de când am ajuns.

Două distrugătoare americane se îndreaptă spre noi.

- Cât timp avem? - Probabil 45 de minute.

Aceasta e o navă privată şi ascult ordinele proprietarului.

Îmi pare rău. Nu sunt mândru de fapta mea.

Şi cum facem?

Am putea pluti în derivă câteva minute.

Ai câştiga puţin timp. Ai putea fugi la adăpostul furtunii.

Am cuvântul tău de marinar?

Dacă îţi dai şi tu cuvântul că nu ne scufunzi.

Strasser!

Frank, îmi pare rău.

Se întorc!

- Cu toată viteza spre sud! - Vom intra în furtună!

Fă ce spun! Suntem pe cale să fim atacaţi.

După ce scăpăm, revenim la bază.

Două torpile trimise direct!

- Poftim? - Doar nu-l laşi să scape, nu?

Unul dintre oamenii mei e la ei. E rănit.

Dă-l naibii!

Strasser! Găseşte-i o cuşetă.

Căpitanul vostru e cam bleg, nu?

- Vă simţiţi bine? - Da.

Ne scufundăm imediat ce intrăm în furtună.

Starea ei s-a înrăutăţit. Delirează.

Vorbeşte despre lucruri care n-ar trebui spuse.

Mai ales în faţa naziştilor.

Bebeluşul ei ce face?

Îmi dau seama când o femeie a născut de curând.

Bebeluşul e bine.

Simone...

Nu cred că mai apucă dimineaţa.

Anna e bine.

Voi avea grijă de ea.

În sfârşit, avem poza Carlei Monroe.

/ tm \

Subtitrare: Retail