Original subtitles

Mă numesc Simone. Sunt sora lui.

M-ai băgat în rahat! Vor reveni până vor obţine ce vor.

Sunt prietenă cu Frank. Are ceva ce-mi trebuie.

Sunt false. Sunt doar minciuni.

Când vor afla nemţii, îl vor arunca peste bord.

Avem alte ordine. Trebuie să evităm angajarea în luptă.

- Poftim? - Anulăm atacul.

- Cinci submarine contează pe noi! - Dă ordin de retragere!

Am înţeles, să trăiţi!

Veţi contacta o navă şi veţi face un schimb.

E vorba de acest bărbat, domnul Samuel Greenwood.

Aviaţie inamică!

Sper să meriţi efortul.

Două submarine. Înseamnă 100 de camarazi morţi.

Asta doar fiindcă am anulat atacul.

Acum şi amărâtul ăsta.

Una e să mori când lupţi

şi alta e să mori când iei un pasager la bord, un străin.

E o ruşine.

Cu tine la comandă, alta ar fi fost situaţia, secundule!

Din nefericire, eu n-am un tată care să mă facă căpitan de navă.

Cu toate astea, bătrânul Hoffmann ar fi atacat convoiul.

N-ar fi dat o ceapă degerată pe Lorient.

Era dornic de victorie şi era sever cu sine însuşi.

Fiul lui nici nu pricepe ce înseamnă asta.

SUBMARINUL

Dacă nu-ţi place cum gătesc, nu mânca. Nu mă supăr.

N-o bag în frigider, poate ţi se face foame mai târziu.

- Ce doriţi? - O caut pe Natalie.

Trebuie să-i vorbesc, e important.

Las-o să intre.

Ia loc.

Beatrice are grijă de Anna când sunt la serviciu.

Un ofiţer german a fost împuşcat la Nantes.

Drept represalii, au vrut să ne deporteze pe toţi.

Am fugit.

M-am angajat la Le Cheval Blanc.

Nu ca prostituată, dacă la asta te gândeşti. Sunt chelneriţă.

Unde se poate ascunde o evreică cel mai bine de germani?

Printre soldaţii germani.

Nu ştiam că Frank...

- Nu mi-a spus nimic. - Ştiu.

Aşa m-am cunoscut cu fratele tău.

Jazzul ne-a apropiat. Louis Armstrong.

N-am vrut să rămân însărcinată.

I-am cerut să-mi plătească avortul, dar el a vrut să păstrez copilul.

Voia să fie tată.

Atunci i-am spus totul.

I-am zis că sunt evreică.

Nu i-a deranjat câtuşi de puţin.

Nu pricepea de ce nu i-am spus din prima.

Frank voia să cumpere paşapoarte.

Da, ca să mergem în America. Era doar o idee, un vis.

Oricum, sunt prea scumpe pe piaţa neagră.

A vrut să plătească cu asta.

Mi-a dat-o ca să i-o înmânez unei femei

în schimbul paşapoartelor.

Ai idee ce e?

Nu, dar vorbea tot mai mult de plecare.

Mi-a zis că e posibil să fi găsit o modalitate.

Dacă ai şti ce am făcut!

Vrei s-o ţii în braţe?

Da.

Anna, ea e Simone, mătuşa ta.

Te place.

Trebuie să plec.

E iubita ta?

- Da. - Arată-mi-o!

- Frumuşică. E franţuzoaică? - Da.

Frank, ştii engleză, nu?

E adevărat că pe individul ăla îl cheamă Sam Greenwood?

Grünholz. Samuel Grünholz.

La noi era unul cu numele ăsta şi spăla strada cu periuţa de dinţi.

Oare avem un evreu la bord?

O să aflu eu. li miros de la o poştă, crede-mă.

E cam multă linişte la staţia radio, nu?

Poate au uitat de tine.

Ăsta e submarin, nu cargobot.

Alea ce sunt? Arii din opere?

- Jazz. - Serios? Stai să le văd.

Sunt vechi. Nu mă înţelege greşit. Sunt bune, dar vechi.

Discurile noi nu se găsesc aşa uşor.

Toate sunt americane. De unde le ai? Ai fost în SUA?

Nu eşti ofiţer. Cum de vorbeşti aşa bine engleza?

Părinţii mei aveau o pensiune şi primeam turişti britanici.

Chiar şi americani.

Voi, americanii, sunteţi mai volubili şi vorbiţi mai mult.

Dar ţi-ar plăcea să mergi în America, nu-i aşa?

Ralf! A mai rămas ceva din pastrama aia?

- E ultima bucată? - Poţi s-o iei.

- Aşa îţi trebuie! - Adică?

Tu i-ai spus lui Lutz de ea.

- Urmezi la cart. Hai! - Şi ce dacă i-am zis?

E destul să se uite cineva la mutra lui de grăsan şi spune tot.

- Are gura mare. - Trebuia să-mi fi zis.

Eşti băiat mare de-acum. Fraiere!

O să fim de râsul curcilor când o să ne întoarcem.

Suntem nişte trădători.

- Totuşi, cine e găozarul ăsta? - Poate e prizonier de război.

Sau spion.

Poate ştie ceva care ne-ar ajuta să câştigăm războiul.

- Pe asta ai scos-o din romane? - Poate e irlandez.

- Cum? - Da.

L-am cunoscut pe timonierul de pe U-65. Acum e mort.

Mi-a spus că au avut odată o misiune specială.

Trebuiau să ducă doi irlandezi de la Wilhelmshaven la Dublin.

Erau din IRA şi luptau împotriva britanicilor.

Atunci pune-l să cureţe barabule. Irlandezii se pricep la cartofi.

În sfârşit, face şi Thorsten o glumă. Bravo, puştiule.

Oricine-ar fi aduce ghinion.

De ce crezi asta?

Curăţă cartoful spre dreapta, altfel pierim cu toţii!

Mai fă comentarii stupide şi-ţi promit că o mierleşti!

Ai auzit şi tu ce a făcut Căpitanul nostru?

- Întâmplarea cu submarinele? Da. - Nu mă refer la aia.

E ceva legat de ultima lui misiune, dar nu mi-a venit să cred la început.

- Apoi am mai auzit-o de la doi tipi. - Ce anume?

Haide, spune-mi!

Numai dacă-ţi ţii gura.

Un submarin avariat se opreşte aici pentru reparaţii,

înainte să plece spre Lorient.

- E submarinul lui Schulz. - Acel Schulz?

Da. Sunt pe mare de zece săptămâni şi vor să se relaxeze.

Oricum, Berlinul vrea să-l primim cu fast, de dragul camerelor.

Totul trebuie să fie frumos. Poţi aduce şi nişte localnici.

Dar să nu fi luptat în Războiul Civil Spaniol, mai ales de cealaltă parte.

Poţi fi liniştit în privinţa asta.

Păcat că a murit femeia aia. Nu ţi se prea întâmplă aşa ceva.

- E vina poliţiei locale. - Era localnică?

Probabil că nu. Nimeni n-a dat-o dispărută.

Şi ce înseamnă asta?

- Încă cercetez. - Ocupă-te de asta, Forster!

Ştii că mă bazez pe muncitorii francezi.

Nu-mi pot permite agitarea spiritelor în bază.

Ce vei face?

- Adică? - N-am obţinut ce voiam.

- Englezii nu ne vor da nimic. - Şi? Ţi-am spus deja că nu plec.

Fasciştii ucid zece francezi pentru un german.

Putem să ne răzbunăm şi noi. Jacqueline făcea cât o mie de nemţi.

Adună toate explozibilele rămase.

- Bună! - Bună!

- Ai avut o seară plăcută? - Da, mulţumesc. Tu?

Da, a fost bine. Mulţumesc.

- Pe curând! - Pe curând!

- Bună, domnule inspector Forster! - Doar "domnule Forster". Poftim!

- Nu, mulţumesc. - Domnişoară Simone...

- Avem o problemă gravă. - Cu deţinuta?

Ce-ţi veni să zici asta?

Nu-ţi face griji, a fost mutată. Nu mai e problema noastră.

Avem chestiuni mai presante. O paradă pentru King Kong.

- Pentru cine? - Pentru Căpitanul Schulz.

Se întoarce victorios şi Gluck vrea să mă asigur că nu vor fi incidente.

Mă întrebam dacă te-aş convinge să faci o mică plimbare cu mine.

Poate mâine. Aş vrea să-ţi arăt ceva drag mie.

- Bine. - O să mă port frumos.

- Mulţumesc pentru invitaţie. - Cu plăcere, dră Simone.

Eşti sigur?

Da, pe cuvânt. L-a împuşcat cu sânge-rece.

- Ai auzit ce a făcut Hoffmann? - Nu, spune-mi.

A oprit execuţia ca să-l poată împuşca el însuşi.

Inventezi!

L-a împuşcat de două ori în cap, jigodia fricoasă!

- Hoffmann? - Da, Hoffmann. Cine altul?

Vom merge spre nord, ca să evităm alte atacuri.

Apoi vom vira spre vest aici.

Vom ajunge la timp pentru întâlnire?

Da, dacă vom intersecta aceste rute comerciale aliate.

- Pe ce distanţă? - Pe vreo 30 de mile marine.

Am putea trece pe sub ruta convoiului.

E posibil din punct de vedere tehnic?

Dacă bateriile sunt încărcate şi stoarcem ultimul miliamper, da.

Bine. Aplicăm propunerea mecanicului-şef.

Dacă aveţi nevoie de mine, sunt pe punte.

Ai auzit zvonul că pasagerul nostru e evreu?

Nu mă interesează bârfele, Strelitz.

Salut!

- Cum ajungi să lucrezi pe submarin? - Te oferi voluntar.

Adică ai venit din proprie iniţiativă?

Motivul meu îmi place mai mult. I-am făcut cinste unei roşcate.

Mă pricep la femei, dar nemţoaicele sunt împuţite.

Ştii la ce mă refer, da?

Sau poate nu ştii, dar ar fi trebuit s-o vezi.

Frate, scula te bagă în belea.

Târfa m-a prostit să trec graniţa în Elveţia,

unde m-au aşteptat nemernicii de la Gestapo să mă aresteze.

M-au băgat în conserva asta

şi vor să mă dea la schimb cu un alt prizonier.

- Cu cine? - Nu ştiu. Vor ei pe cineva.

- Înapoi! - Nu-mi dai tu ordine!

Întoarce-te imediat!

Nu mă atinge!

- Înapoi, înainte să-mi pierd firea! - Tennstedt!

Îi aduceam la cunoştinţă pasagerului că nu poate merge unde vrea.

- Voiam doar să iau o gură de aer. - Mă tem că nu se poate.

Dar, în calitate de oaspete, poţi mânca laolaltă cu ofiţerii.

- Îmi convine. - Dar, până atunci, te rog!

Numele deţinutei era Jacqueline Rossignol.

- De unde ştim că e ea? - După descriere.

În plus, are un semn distinctiv: un tatuaj republican pe sânul stâng.

A luptat în Războiul Civil Spaniol şi era comunistă.

În 1940 a fost prinsă în Franţa şi trimisă în lagărul de la Vernet.

Acum şase luni a fost mutată într-un lagăr din Bretania,

dar a evadat cu o altă deţinută,

care a fost rănită cu mai multe focuri de armă.

De aceea avea nevoie de morfină.

- Numele ei? - Carla Monroe.

A doua persoană de la biserică era o femeie, aşa e?

Ne trebuie o fotografie de-a ei.

Vă pot ajuta cu ceva?

Cum îi pot găsi?

Te vor găsi ei.

Poate.

Poftim! Poftă bună!

Aş vrea să-mi cer scuze.

A fost o neînţelegere.

Aveam şansa să văd un submarin tip VII în acţiune.

Când am văzut prima oară planurile, am căzut pe spate.

Nu doar datorită motoarelor diesel Augsburg

sau a motoarelor electrice Siemens-Schuckert,

ci şi datorită simplităţii designului şi a frumuseţii...

O clipă! Am înţeles bine? Ai văzut planurile?

Unul dintre primele mele proiecte a fost construirea submarinelor.

Ai construit submarine?

Am finanţat construcţia prin biroul nostru de la Zürich.

Aţi auzit de lvS, nu?

Firma-fantomă făcută să păcălească Tratatul de la Versailles.

A fost un tratat dezastruos pentru Germania.

Dezastruos şi pentru afaceri.

Dar, în '36-'37, cumpăram multe obligaţiuni de stat germane.

Amicul Hitler a dat vina pe băncile străine pentru problemele Germaniei,

dar pe atunci avea mare nevoie de noi.

Dar ar fi trebuit să asculte de Dünitz în 1940.

Ar fi trebuit să construiască mai multe submarine.

Churchill se teme cel mai tare de submarine.

Dacă aţi fi avut mai multe, aţi fi înfometat Marea Britanie.

Aţi ratat ocazia.

- Ce ocazie? - Să câştigaţi războiul!

Îmi pare rău, dar acum, după ce s-a implicat şi America...

Sper că nu vă supăraţi dacă...

Ralf, ştii să joci "Lansarea castravetelui"?

- Nu. - Nu-l ştii?

Eşti surd? Ţi-a zis deja.

Uite cum e. Două târfe stau pe spate pe podea.

Fiecare îşi bagă câte un castravete în păsărică.

Apoi fiecare "trăgător" îşi plesneşte târfa pe burtă.

Cel care lansează castravetele mai departe câştigă.

Poţi să-ţi ţii şi tu fleanca o dată? Nu glumesc.

- Norocul începătorului. - Nu există.

- Mai facem o partidă? - Fireşte.

Băieţi, nu v-aţi plictisit de jocurile de noroc?

Mai plictisiţi decât de croaziera cu submarinul pe post de taxi?

Ce drum de rahat!

Am văzut o carte în cuşeta ta.

Am citit dedicaţia. E scrisă de tatăl tău?

A fost căpitan de submarin în Primul Război Mondial.

Deci el ţi-a trasat cariera?

Taţi şi m...

Ce-ai zice dacă ţi-aş propune ceva?

Am crezut că s-a terminat distracţia pe ziua de azi.

Ce-ai zice să faci puţin la stânga şi să mă laşi undeva?

Într-un loc plăcut şi cald.

De exemplu, în Cuba. În Cuba e frumos.

- E frumos în Cuba. - Da.

Ce-ar fi să laşi războiul ăsta?

Pot să-ţi trimit o mulţime de bani, oriunde doreşti.

Haide, prietene!

N-ai prefera să stai într-un bar, pe plajă, cu o fată frumoasă?

Sunt căpitanul unui submarin german.

Şi nu sunt prietenul dumitale, domnule Greenwood.

- Ai grijă, franţuzule! - "Franţuz"?

- Da, nu e german adevărat. - Un franţuz? Şi unul din Africa?

Ce fel de echipaj suntem?

Strasser, ştii că scoţi nişte chiţăituri în somn?

Unele foarte ascuţite şi ciudate.

Trebuie să ai grijă cu el. Căpitanul lui a ajuns în faţa curţii marţiale.

- Încetează! - L-au condamnat pe Heinz sau nu?

A fost ruşinos să scufunde o navă-spital.

- Dar nu i-am pârât. - Ba bine că nu!

Mă întreb dacă e o trăsătură de familie.

Dolofanul ăsta zice că a văzut-o pe soră-ta înainte să plecăm.

O să-i fac o vizită.

Poate chiţăie şi ea dacă i-o trag pe la spate.

- Nu, Frank! - Strasser! Strasser!

- Ce naiba ai păţit? - Nimic, domnule căpitan.

Ridică-te!

- E doar o neînţelegere. - Veţi face ore de cart suplimentare.

Tu începi de acum! Mai repede, mişcă!

Iar tu spală-te! Arăţi ca naiba!

Toţi din birou aşteaptă cu nerăbdare parada de mâine.

Şi tu?

Eu nu voi merge. Nu-mi plac lăudăroşii ca Schulz.

De parcă el ar fi mai cu moţ decât cei care sunt încă pe mare.

Îmi pare rău.

Sunt sigur că fratele tău se va întoarce teafăr.

Abia aştept să-l cunosc.

- Te rog. - Mulţumesc.

- Ce părere ai? - E frumoasă şi foarte mare.

Am cumpărat-o recent.

Vreau să mă mut în Franţa, Simone, imediat ce vom câştiga războiul.

Te rog! Ne aşteaptă o mică gustare.

CIVILIZAŢIA ŞI NEAJUNSURILE EI

Freud. Profesorul meu de psihologie era profund influenţat de ideile lui.

Da, e evreu, dar are nişte idei interesante.

Ia loc, te rog!

În viitor, nimănui nu-i va păsa că a fost scrisă de un evreu.

Nimeni nu-şi va aminti ce înseamnă "evreu".

E un vin Château Grand Cérou.

Ar trebui lăsat să respire, dar...

- Noroc! - Noroc!

Mă bucur că mi-ai acceptat invitaţia.

Cu plăcere.

E frumos aici.

Da, mă pot vedea instalat în viitor aici.

Va fi un trai plăcut după ce vom scăpa de Rezistenţă.

Rezistenţă?

Nu e ceva de anvergură, sunt doar câteva celule.

Ce înţelegi prin "celule"?

Sunt cinci sau şase oameni, fără o organizaţie centrală,

în special infractori.

Dar ai văzut cu ochii tăi cât pot fi de agresivi.

Deţinuta aia avea o complice.

Freud descrie asta foarte bine în cartea lui.

Unii oamenii se lasă conduşi doar de impulsuri distructive.

Din nefericire, încă nu avem poza ei, dar s-ar putea să fie persoana asta.

Vreau s-o traduci.

Domnişoară Simone, vreau să-ţi cer o favoare.

Îmi dai lecţii de franceză?

Talentul meu lingvistic e cât se poate de "mauvaise".

Sigur.

Corect e "mauvais". În franceză, "talentul" e masculin.

Deci vezi că am dreptate. Mereu mi-am dorit aşa ceva.

O profesoară severă cu înfăţişarea ta!

Haide, să mergem!

- Ai vrut să ne vezi. De ce? - Jacqueline.

- Deci n-ai făcut-o? - Ba da. M-am dus la ea.

Dar avea mâinile zdrobite. A trebuit să-i fac eu injecţia.

Ai vreo dovadă?

Sunt aici. Şi tu eşti încă aici.

Mai e un ofiţer, pe nume Forster.

Ştie cine eşti. Are un dosar despre tine.

Trebuie să pleci din La Rochelle.

De ce îmi spui toate astea?

- Te preocupă binele meu? - Nu.

Dacă te vor prinde, vor ajunge la Frank, apoi la mine, la noi toţi.

În plus...

Voiam paşapoartele.

Deci voiai paşapoartele!

Eşti simpatică.

Problema e că eu n-am obţinut ce am vrut.

Fratele tău trebuia să-i dea ceva lui Jacqueline.

- Dar ea n-a primit nimic. - De unde ştii?

Dacă i-ar fi avut la ea când au prins-o nemţii,

fratele tău n-ar mai fi pe submarin şi tu n-ai mai fi aici.

Înseamnă că nu avea la ea nici paşapoartele.

Aşa e. Nu erau la ea, ci la mine. Paşapoartele erau asigurarea mea.

- Urma să i le dau lui, mai târziu. - Nu e corect.

Am ucis pe cineva pentru tine.

Acum vreau paşapoartele.

Du-te şi adu-le!

În Spania am văzut de ce sunt în stare fasciştii.

N-ai auzit de rapoartele ruseşti din est?

Trenuri pline de evrei deportaţi în lagăre?

Mii de evrei ucişi şi cadavre aruncate în şanţuri?

Nu. Poate e o minciună, ca să întineze imaginea Germaniei.

Acum o săptămână, credeai pe cineva capabil

să-i facă aşa ceva lui Jacqueline?

Apreciez tot ce-ai făcut, dar...

Chiar crezi că o poţi ajuta pe Natalie să scape,

după care să redevii o bună germancă?

Dă-mi paşapoartele şi s-a terminat.

Ştiu şi eu? Ceva îmi spune că suntem abia la început.

Şi-ţi mulţumesc că m-ai avertizat asupra acestui Forster.

"Cunoaşte-ţi inamicul." Nu se spune asta mereu?

Du-o înapoi.

Pe curând.

Cum stăm?

- E aproape gata. - Bine.

Îmi pare rău, domnule căpitan. Mi-am pierdut cumpătul.

Ai fost pe acelaşi submarin cu Maas înainte?

- Pe U-311. - Submarinul lui Hinz?

Nu-ţi face griji, Strasser.

E adevărat că au dispărut două submarine

din grupul care a atacat convoiul?

- Cine a spus asta? - Secundul.

Ajutorul lui a auzit asta pe nava de alimentare.

Submarinul de cercetare e mereu atacat.

Iar celălalt a fost scufundat probabil de distrugătoare.

Domnule căpitan, ajungem la ruta convoaielor aliate.

Chepengul chioşcului e zăvorât.

- Pregătiţi nava pentru imersiune. - Cuplează valvele de flotabilitate.

Două submarine?Şi nu spui nimic?

Nu v-a raportat ajutorul de secund?

E datoria ta de secund să-mi raportezi!

Orice altă atitudine înseamnă insubordonare!

Valvele au fost cuplate!

Poţi pleca. Ajutorul de secund preia comanda.

- Imersiune! - Imersiune!

- Coborâm la 40 de metri. - Profundoarele prova la 15 grade.

- Ştiai de cele două submarine? - Am crezut că...

Ajutor de secund, camera de comandă!

- Ai jucat vreodată? - Niciodată.

- Ai vrea să înveţi? - Sigur. De ce nu?

Trebuie să-l înfrângi pe rege. Ca atare, ai piese diferite de şah.

Ai auzit undeva zicala asta,

că nu poţi face pe timp de război ce n-ai învăţat pe timp de pace?

- Cum? - Tu ştii tot felul de lucruri.

Am cunoscut un secund care spunea asta mereu.

Era un tip ciudat, cu un ochi de sticlă care se îngălbenise.

Fir-ar să fie, sunt mucegăite! Înseamnă că facem tocăniţă.

Spune-mi unde ai auzit-o.

E scrisă pe peretele din holul clădirii Mürwik.

Mürwik? La şcoala de ofiţeri?

Da, unde altundeva?

- Ce e asta? - E o navă de-a Aliaţilor.

Nu mai vorbi cu pasagerul.

Asta vă place într-un submarin.

Aşa simţiţi că faceţi ceva relevant. "Lupii cenuşii!"

Aşa vă spuneţi, nu?

Doar că nu prea sunteţi lupi, ci mai mult crocodili.

Bibani care pândesc de sub apă.

Lunetiştii mării.

Poftim paşapoartele.

Ia-o pe cea mică şi fugi.

N-am crezut că voi mai avea parte de bucurii.

Frank va veni după tine.

Ai bani?

Suficienţi pentru călătorie.

- Deci ştii unde te duci? - Cred că voi merge la Lisabona.

O să-i spun. Va veni şi el acolo.

Dar tu? Ce vei face?

Consumaţi multe vitamine. Celorlalţi le curge nasul deja.

- Era să uit. Mărul dumneavoastră. - Mulţumesc.

Dle căpitan, am reuşit să mă orientez după stele.

Poziţia noastră e la nord de ruta convoaielor, cum am plănuit.

Mai ştii de ce am pornit la război?

Ca să putem respira fără evrei şi fără bolşevici.

Iar acum transportăm un afurisit de jidan!

Eşti sigur de asta?

- Individul e circumcis! - La fel ca 90% dintre yankei.

Aşa se masturbează mai puţin. Asta e adevărul.

Am scăpat de belele. E bine, nu?

Am priceput. Pentru tine e o armă grozavă,

dar pentru mine e doar un mijloc de transport sigur.

Şi pe cine anume transportăm, domnule Greenwood?

Sunt destul de sigur că n-ar trebui să mă întrebi asta.

Poate că oamenii mei merită să ştie.

Cred că s-au distrat destul încercând să se prindă singuri.

Dar trebuie să spun că nu sunt inamicul vostru.

- Eşti cetăţean american. - Sigur.

Scuză-mă că-ţi zic, dar ăsta e un mod german de a privi lucrurile.

Mulţi dintre noi nu sunt combatanţi.

Deci te crezi mai presus de război?

În afara lui.

- Navă la prova! - Acum e acum!

Micşorează viteza şi linişte toată lumea!

Distanţă, 3.000 m. Virează.

Acum se îndreaptă spre noi.

Alarmă! Corvetă pe direcţie 005!

- Alarmă! - Alarmă!

Treziţi-vă, neghiobilor! Ridicaţi cuşetele!

Inundaţi tuburile de la unu la patru. Mişcaţi-vă! Mai repede!

- Chepengul e închis! - Imersiune!

- Haideţi! - Adâncime de periscop!

Profundoarele prova la 15 grade. Profundoarele pupa la zero.

E o corvetă americană. Ne-au detectat.

Încercăm să-i evităm?

Dacă alertează alte escorte, ne trezim cu un atac susţinut.

Nu putem să ne dăm iar la fund. Nu şi de data asta.

- La posturile de luptă! - Da, să trăiţi!

- La posturile de luptă! - La posturile de luptă!

La posturile de luptă!

Deschideţi uşile exterioare!

Distanţă, 2.000 m, la 30 de grade în tribordul provei!

Viteza torpilei, 30. Adâncime, 4.

Banda tribord. Noul curs, 045.

Banda tribord.

Noul curs, 045.

Va fi la 45 de grade în tribordul provei în trei minute.

E poziţia optimă de tragere.

Azi avem baftă.

Corvetă pe direcţie 340. 40 de grade în tribordul provei.

Pregătiţi torpilele unu şi doi pentru foc din imersiune.

Camera torpilelor prova. Torpilele unu şi doi sunt gata.

Torpilele unu şi doi sunt gata de tragere!

Haide! Azi e rândul tău!

- Menţine adâncimea de periscop. - Profundoarele prova, cinci grade!

Viteza torpilelor, 30. Viteza inamicului, 15.

45 de grade în tribordul provei. Distanţă, 1.700 m.

E vreo problemă, secundule?

Nu e nicio problemă, domnule!

Viteza torpilelor, 30. Viteza inamicului, 15.

45 de grade în tribordul provei.

- Distanţă, 1.700 m. - Torpilele unu şi doi, foc!

- Torpilele unu şi doi, foc! - Foc!

Patru, cinci, şase, şapte,

opt, nouă, zece...

- Scoate siguranţa! - Scoasă!

Împingeţi-o! Asiguraţi palanul!

- Asigurat! - Împingeţi-o în faţă!

21, 22, 23, 24...

- Am nimerit-o! - Da!

La naiba, trage-o înapoi!

Ajutaţi-mă! Ridicaţi-l, la naiba!

Ne trebuie un garou!

Pregătiţi-vă să urcăm la suprafaţă.

Îmi pare rău, dar trebuie să-l amputăm.

Ţineţi-l cum trebuie, strâns!

Ţineţi-l de mâini. Strâns!

Putem începe să tăiem. Eşti pregătit?

Poţi suporta! Poţi rezista!

Mai bine ai ieşi la aer curat.

Nu eşti în afara războiului, domnule Greenwood.

Oamenii de acolo ţipă, ard şi se îneacă.

Toţi!

Ca să poţi ajunge tu acasă.

Asta e responsabilitatea ta!

Înfruntăm avioane şi distrugătoare, apoi se întâmplă aşa ceva,

când oamenii mei ar trebui să fie în siguranţă.

Ai o comoţie cerebrală uşoară.

Asta îţi va alina durerile de cap. Odihneşte-te puţin.

Auzi! Mai adu-mi nişte vin!

O sticlă de vin, te rog!

Toarnă!

Pune-ţi şi ţie!

- I-a tras-o vreunul dintre voi? - Nu, dar e drăguţă.

Mult mai drăguţă decât ce ai tu!

Ai dreptate.

Hai să mergem sus!

- Nu, eu lucrez doar la bar. - Poftim?

Cică lucrează doar aici şi nu şi-o trage!

Fetiţo, sună la fel de prost ca o bombă în rada portului!

Vrei să fugi sau ce?

Dacă nu vii cu mine sus, o facem aici!

Boarfă franţuzoaică! O să faci ce ţi se spune!

Trage-i-o!

Trage-i-o!

Trage-i-o! Trage-i-o!

/ tm \

Subtitrare: Retail