All language subtitles for Meda.Or.The.Not.So.Bright.Side.Of.Things.2017

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Hemoragie intra-craniană datorată unui anevrism cerebral acut,

artera cerebrală ruptă cauzând deces, tumori maligne,

metastază, sistem nervos central.

Asta e...

Deci, de ce-a murit?

Aici scrie că de la anevrism. I-a pleznit o venă-n cap.

De la cancer?

Nu.

De la vreun puseu de tensiune, de la condiția ei, de la stres.

Când a leșinat prima oară?

În vară. În iunie.

De ce n-ați mers la Pitești atunci să-i facă tomografie,

ce ți-am zis eu?

Ăia nu ți-au spus c-o operezi degeaba?

Ba da.

- A murit la reanimare? - Nu.

O trecuseră-n salon.

Îți pun o gură de cafea?

Nu, săru-mâna.

Doru!

Dorule!

Îi las chemare?

Nu, lasă-l.

- Când a înmormântat-o, marți, nu? - Da.

Mocane!

Mocane!

Da.

Să-i zici lui Doru că l-am căutat.

Îi zic...

Tata...

Tata!

Am plecat.

Bine. Îi zici lu’ dom’ profesor că trec io, da?

- Bine. - Când vii?

Mai stau cu Ioana după.

A șaptea, scoatem o foaie, dăm lucrare...

Uite, Niculae, faci unu și doi, da?

Geografie. Munții Dobrogei.

Altitudine, climat, grupe principale.

A opta, istorie.

Ioana, Marea Adunare de la Blaj.

Meda! Bine?

Marea Adunare Națională de la Blaj, 3-5 mai 1848.

Se face o petiție națională care prevedea egalitatea în drepturi

a națiunii române cu celelalte națiuni din Transilvania.

Dorule!

Dorule! Hai puțin!

- Hai noroc! - Noroc.

Cum ești?

Bine.

Te-ai mai gândit?

N-am apucat.

Mie nu-mi pasă că-s mici.

Le țin la lapte doi-trei ani și le dau după.

Ce faci dacă intră la liceu?

Io am vorbit,

nu le primește,

au cămin doar la facultate.

Am vorbit cu aia mare a lu’ nea Marin,

două-trei sute de euro pe lună, intră și mâncarea-n banii ăștia.

Da’ tu ce faci?

Adi! Treci acasă!

- Dacă intră la liceu? - Nu știu, mă, nu știu...

Treci, mă, odată acasă, n-auzi?

Treci, mă, acasă!

Au scăzut și cota.

Mai te gândești.

De ce-ai lăsat ușa deschisă la hambar?

Auzi?

Să-mi spui pân’ la predare,

să știu dacă le iau p-ale tale sau p-a’ lu’ Timofte.

Bine.

Da’ în general cum ești?

Bine.

Și Meda?

E...

bine.

Știi că s-a rezolvat cu chestia aia.

Dan era.

A lu’ Petrică?

Ăsta-i bagabont mare ca tat-su.

Da’ mă rog, în sfârșit...

Vezi că mi-a venit hârtie pentru tine.

E cumulat pe trei ani.

N-am avut ce să fac.

N-a venit azi, a venit acu’ o săptămână, da’ n-am putut să ți-o aduc,

am zis să te las să te liniștești.

Semnează și mie aici de primire.

Vezi c-o să-ți vină și de la Direcție c-au trimis și-acolo.

N-am avut. Am zis că mai strâng anu’ asta și plătesc.

Tu n-ai citit hârtia?

E de la primăria mare de la județ.

Impozitu’ nu mi-l dai mie, îl dai la stat.

Păi dacă n-am avut?

Da, mă, da’ te duci și spui.

Ce dracu’, mă, te-nvăț io acuma?

Te duci c-o cutie de bomboane, cu ceva drăguț la doamna aia,

și-ți trece ea ceva acolo-n declarație.

Da’ tu nici nu spui, nici nu plătești.

- O să plătesc. - Vezi că-i cu majorare.

Poate te pun ăștia s-o duci pe Meda înapoi.

Plătește măcar pe-un an să-ți ridice sechestru’.

- N-auzi că n-am? - Da, mă, te-mprumuți.

- Când e de șapte zile? - Azi.

Dumnezeu s-o ierte!

Strânge și tu p-aici, poate vin în control ăștia de la Direcție.

N-am apucat.

Vezi c-o mai țin câteva zile.

Vezi ce faci.

Mulțumesc.

Tatăl Nostru care ești în Ceruri, sfințească-Se numele Tău,

vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi

și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită și ne izbăvește de cel rău.

Salut, stai jos!

Iar dacă stocu’ era întreg și-acuma are lipsă, ești hoață.

Și tot trebuie să te dau afară.

Ai înțeles?

Hai, ieșiți!

Să trăiți.

Condoleanțe. Meda cum e?

Bine. Săptămână asta n-a fost la scoală, da’...

Bine...

Da.

Trimite-le așa, că-ți semnez la sfârșit de lună.

Cum?

Mută-te că n-ai semnal.

Acuma, da.

Trimite-le așa că-ți semnez la sfârșit de lună.

Da, la termen.

Bine.

Trimite situația să facă livrarea.

Și cere la boul ăla factura cu cafeaua.

Ia zi, cum facem?

Cum ziceți.

Să știi că eu n-am ce să fac.

Trebuie să vină înapoi.

Vine aici, tu-ți iei atestatu’ și după aia poți s-o iei înapoi,

nu cred s-o ia altcineva pân’ atunci.

Nu pot să fac hârtia pe numele meu?

Păi, ai atestatu’?

Îți iei atestatul și p-orma o iei înapoi.

N-am ce să fac.

Da’ știți c-a stat la noi opt ani de zile.

Știu, mă, știu, nu tre’ să-mi spui.

Da’ pe acte asta nu se vede, pe acte era nevastă-ta.

N-am ce să fac.

Uite, mi-a venit și asta de la județ.

Știu, o s-o plătesc.

Numai s-o lăsați.

Păi, n-am cum.

Să știi c-o să ai probleme, dacă nu ești în regulă.

Cu atestatu’ ăsta zic...

Da’ dacă vorbiți dumneavoastră?

Nu știi câte probleme am.

Toată lumea zice că luați copiii pentru alocație,

pentru banii ăștia pe care-i luați de la stat,

că...

nici nu vă pasă de ei.

Rezolvă mai întâi cu domiciliul, nu știu, să te-mprumuți,

ia atestatu’ ăla și dup-aia vedem.

Și dacă renunț la alocație, poa’ să rămână?

Ce-aveți, mă, frate, azi toți cu mine?

Câți ani are acuma?

- 14. - Păi vezi?

Mâine-poimâine face 18, nu-i pasă de aprobarea noastră.

Altceva zic eu acuma.

Să ai grijă să nu facă prostii cât e la tine.

De restu’ se ocupă statul.

Ascultă-mă pe mine că-i mai bine așa.

Da.

Am să trimit mâine pe cineva s-o ia.

Ți-o mai las în seara asta, să ai grija să vorbești să...

să-i explici, să...

Vă rog eu.

Mai lăsați-o săptămâna asta.

Plătesc și aia, rezolv și cu domiciliul, dar...

vă rog, mai lăsați-o.

Ți-o mai las săptămână asta.

Da’ vezi!

Să-mi aduci chitanța aia c-ai plătit.

Da.

Fără aia, îmi faci mie probleme.

Și fă o copie, s-o avem și noi la dosar, bine?

- Mulțumesc, săru-mâna. - Bine.

- V-am rugat, v-am rugat frumos... - Tu ce te bagi, mă, mergi tu?

N-o luați așa. Astea-s ordinele, noi doar le punem în practică.

- Mă piș pe ele de ordine! - Hai, mă, vorbește frumos!

Să vină ei să dea la drujbă și pe urmă să facă ordine, vrei așa?

- Tu ești cu ei sau cu cine ești? - Eu sunt cu legea.

Anul trecut s-au declarat 94 de ster la hectar.

Anul asta nu putem trece de 60.

S-au făcut restricții zonale, nu e vina nimănui,

trebuie protejată pădurea.

S-o protejeze, da’ munca-i la fel, ai înțeles?

Vă cred.

Ia arată palmele!

Arată, mă, palmele!

N-o luați așa, credeți-mă vă-nțeleg perfect.

Arată, mă, palmele, că-ți dau una de leșini!

Zici că-i prinț, ’tu-ți gura mă-tii.

Vrei să nu mai mergi?

Și ce duc acasă, pe mama din groapă?

- Care vrei să mergi ridică mana. - Tu mergi?

- Ridică, mă, mâna, n-auzi? - Zi, mă, mergi?

Paștele mă-tii de bandit!

Pielea de pe noi ne-o iei, ai înțeles?

- Vă repet că nu e vina mea. - Nu-i vina ta?

Bă, stai, mă...

Uite-te tu la mine, dacă nu vă dau eu foc la coliba aia să-mi spui mie cuțu.

Completați dumneavoastră listele?

- Da. - Hai. Hai, mă!

- Stai în față? - Unde vrei.

’Tu-ți morții mă-tii de bandit...

- Petrică, tu unde stai, mă? - În pizdă mă-tii!

Ce înjuri?

- Lasă-l, mă, că-i supărat. - Dacă-i supărat să o-njure pe mă-sa.

Ce vrei, mă, și tu? Care-i treaba?

Hai, mă, termină și tu!

- Păi nu vezi? - Futu-vă-n gură de proști!

O să vă ia ăștia și nevestele și tot o să dați la drujbă.

- Ai grijă cum vorbești! - Hai termin-o și tu!

El să termine că io n-am zis nimic de nevastă-sa.

Ei și? Doar a zis.

Ideea e să nu ne certam.

Că dacă ne certăm, n-am făcut nimic.

Io completez raportul și plec.

Și vine altu’. Dac-așa-i legea...

Știu, domne’, da’ ce să fac?

Dumneavoastră ați venit aici de-o lună.

Știți cum e dimineața-n pădure?

Le intră os prin os, tremură carnea pe ei...

Păi tocmai că știu, am mai fost și eu.

D-aia zic că-nțeleg și că nu fac raport.

Da’ de-aici și pân’ la ceartă e cale lungă.

Ați auzit că ne dă foc.

Păi cum să mai dorm io noaptea liniștit?

Adică io am venit să fac un bine și mă trezesc cu-n topor în cap.

Dați-mi și mie alea.

Hai, domne’, n-o luați chiar așa, zic și ei.

Io n-o iau nici așa, nici altfel, o iau după ce-am auzit.

Ștampila a rămas la dumneavoastră?

- Nu, să n-o fi lăsat la sediu. - Nu e, că v-am pus dumneavoastră.

La mine nu e.

- ’Tu-ți gura mă-tii... - D-aia zic și eu...

Sunt supărați și cu norma,

le-a făcut raport pentru capcane, i-a chemat la poliție și i-a certat,

a zis că le trimite amenzi...

- Ăla nu-l fac eu și știți asta. - Păi, știu, îl face colegu’, da’...

Io-s doar la lemn. La faună nu-i treaba mea.

- Și câți v-ați înscris? - Toți de la a opta.

- Și când e? - Simularea e-n mai.

Mi-ar trebui doar la mate.

Dom’ profesor n-are?

Le are pe alea de anu’ trecut, da’ s-a schimbat.

- Numai la matematică? - La română, știu.

- Acolo nu s-a schimbat? - Ba da, dar sunt bine.

Îmi dai și mie cinci lei să am la mine?

Cu cine mergi?

Cu Dan.

Iei din borcan când pleci.

Să nu vă duceți în pădure.

Bine.

Ți-i dau la toamnă. Vând merele și ți-i dau.

N-am, nu te supăra.

Crezi că nu ți-i dau?

De ce nu ți i-aș da?

Aș putea să iau de la socră-miu.

Da’ umbla vorba, știi?

Adică?

Ce vorbă?

Că-ți cere Dima pământu-napoi.

N-o să mai ai mere la toamnă.

Da’ nu i-l da.

Sau i l-ai dat deja?

Măcar acuma-l vindeai.

Cum v-ați înțeles la cununie?

Cât îți dă de la Primărie pentru Meda?

Nouă milioane pe lună.

Și dacă-ți dau, când mi-i dai înapoi?

Nu știu.

Lasă, că...

Te bagi la ce ți-am spus?

Ies bani frumoși, vreo mie cinci sute de euro de om.

Cine merge?

Gelu, Petrică și Crișan.

Îl aduce Mișa pe unu’ senator, deputat, pizdă mă-sii...

Îl ia pe loc.

Faceți goana și blana, carnea nu-l interesează.

Nu fi prost. Te duci aiurea singur.

Dacă te prinde, ai pus-o.

- Io nu mă duc la urși. - Știu, mă, tu mergi la iepuri, sărăcie.

Da, da’ nu-i vând.

Te-ntreabă cineva?

Riști aiurea,

nu fi prost.

- Când e? - Când îl anunță de la oraș.

Eu nu merg la urși.

Lu’ Ioana-i place de Paul?

Nu.

Ți-a zis el?

Mi-a zis ea.

Mă rog, mie Paul mi-a zis altceva, da’...

Vrei să ne plimbăm?

Se întunecă...

Ne plimbăm puțin...

Nea Dima!

Nea Dima!

Nea Dima!

Meda-i aici?

- Ce vrei, mă? - Zi, i-aici?

Ce cauți tu în curtea mea, mă? Hai, pleacă d-aici!

- I-aici? - Pleacă, mă, d-aici!

- Zi dacă-i aici! - Pleacă, mă, d-aici!

- Zi dacă-i aici! - Pleacă, mă, din curtea mea!

- Pleacă, mă! - Meda-i aici?

Nu e, mă. Nu e.

Pleacă d-aici!

Ți-ai luat copil de la stat.

Ai grijă de el că poate pățește ceva și faci pușcărie.

Mocane, ai văzut-o pe Meda?

- Ce, mă, ai pierdut-o? - Zi, mă, ai văzut-o?

Și dacă n-am văzut-o, ce, mă bați?

’Tu-ți gura mă-tii...

Poate mătur șanțurile astea cu tine...

Ești animal?

Oarecum.

Deci nu ești animal.

Ba da, animal.

Real sau personaj?

Real și-acuma personaj.

Ce faci?

Ce faci, ce ți-am spus eu?

- Și tu? Tac-tu știe? - Dan!

Taci din gură, auzi? Taci!

Treci acasă!

Treci...

Hai, tovarășe, trage! „Păi, cum să trag”, zice.

Cum se trage, de cocoș.

Domne’, era înțepenit de frică, era lemn, statuie, știi?

Ăla de la partid,

se uita la mine tâmpit.

Ursu’ se uita la el,

el se uita la mine, eu mă uitam la urs.

Am întins mâna ușurel și i-am luat ăluia pușca.

Și-aud din spatele meu, așa cu voce plângăcioasă de femeie,

m-atinge așa ușor și zice:

„Nu, tovarășe, mai bine, nu, că poate ne mănâncă.”

Și ce-ați făcut?

Păi ce să fac? I-am luat pușca...

O țineam așa spre urs, îl aveam în cătare, știi?

Am stat așa, un timp, împreună.

Dup-aia, ursu’ mai deștept, s-a-ntors și-a plecat.

- Ce-ai făcut cu pietrișul? - Ai trimis cererea?

Am trimis, da’ tre’ să vină de la Consiliul Județean

că tre’ să pună o plasă pe dedesubt, n-am înțeles...

Vezi că dacă se sapă prea mult, se prăbușește pământul.

Păi și ce treabă am eu?

Eu am făcut raport și-acum e treaba sindicatului

să vadă pe cine trimite în misiune, nu?

Știi că dacă-ți lași mustață, semeni cu Lucică?

- Ăla de-a fost aici înaintea ta? - Care, ăla care-a plecat?

A plecat pe dracu’, l-au dat afară de bou ce era.

P-amândoi i-au dat afară.

Aici suntem la dracu-n praznic, poți să faci ce vrei,

important e să nu s-audă la județ.

Da’ ăștia doi n-aveau cultură, domne’.

N-au înțeles, tre’ să fii mai omenos.

Mai fură câte unul, mai închizi și tu ochii,

merge treaba.

Te rog frumos, să nu uiți hârtiile alea să le semnezi,

că vreau să depun dosarul la primărie, să-mi iasă mai devreme.

Tre’ să vină mai întâi lista de la fabrică,

aprobarea de la județ și pe urmă...

Vine, dă-o dracu’ de listă. Dacă vrei, dau eu un telefon.

Doamne ferește, nu e voie, e ilegal.

Când se termină luna, facem.

Bine.

N-ai înțeles nimic.

Da’ mai vorbim și mâine.

- Hai noroc! - Să trăiți!

La revedere.

’Tu-ți paștele mă-tii să-ți fut...

Deschide, fă,ușa!

Fă, deschide ușa, n-auzi?

Unde ești, fă, futu-ți Dumnezeul mă-tii?

Du-te, mă, și zi-i să-mi dea așa, că-i dau eu diseară.

Du-te, mă, nici tu n-auzi acu’?

Rechinul.

Rechinul are scheletul cartilaginos, este alcătuit din cap, trunchi și coadă

și are solzi sub formă de plăci, îndoit fiecare solz cu câte un ghimpe.

Da.

Mă scuzați c-am întârziat, pot să intru?

Da, sigur, intră.

Așa, continuă.

Este alcătuit din cap, trunchi și coadă.

Are solzi sub formă de plăci,

iar fiecare solz are câte un ghimpe îndoit înapoi.

Rechinii sunt o specie foarte veche, mai veche decât dinozaurii

și chiar decât copacii.

Un fapt foarte interesant este că rechinii posedă între 5 și 7 branhii

pe fiecare parte a corpului, prin care se efectuează respirația....

- Ca dimensiune... - Prin care respiră.

Ca dimensiune, rechinii prezintă o mare varietate,

începând cu rechinul pigmeu, până la rechinul balenă.

A zis bou’ ăla de ecologist că vedem la toamnă.

N-apucă toamna. I-a pus gând rău Mitică.

A zis a lu’ Zabală că l-a văzut vorbind cu nevastă-sa

când era plecat la pădure.

- Depinde despre ce vorbea. - N-are-a face.

Nu vorbești cu femeia mea, când nu-s eu acasă.

La cât stai tu p-acasă, vine vara și-o găsește pe nevastă-ta după sobă.

Mai dă-te-n pizdă mă-tii!

Da’ Schiopu’ ți-a mai zis ceva?

A zis dacă Mocanu merge la urși sau măcar să zică care merge.

I-a zis și lui Fane.

Ăla sigur îi zice lu’ Doru.

Dacă mai înșiră mulți, eu nu mai merg, n-am chef de probleme.

Tu mergi cu Doru?

Ce tot întrebi, mă, boule, a mers vreodată-n 15 ani?

Eu în ăla n-am încredere, de aia.

Dă și tu un foc.

Auzi?

Doru a câta oară e luna asta?

Întreabă-l pe el.

Zi, mă, a câta oară?

Nu știu, trei-patru.

Păi nu e-n regulă.

Poate are blatu’ cu Pandele.

- De patru ori la rând? - N-a fost, mă, de patru ori.

N-a murit Ana săptămână trecută?

Tu n-ai fost niciodată de patru ori?

Am fost, mă, când s-a cerut.

Acum trei ani, când s-a mărit cota. Da’ atunci am fost toți.

Hai, mă, lasă-ne, vorbește cu Pandele.

Nu, nu pot.

Au zis mai mulți.

Nu mă interesează ce-au zis. Te rog.

Păi dacă nu pot?

Nu insista, nu pot, crede-mă.

Pandele...

Tu știi c-am tras de multe ori fără să zic nimic de ce n-a tras alții.

Te rog.

Păi n-am cum.

Îmi sare toată lumea-n cap.

Ai văzut, te-am înțeles.

A murit Ana, te-am ajutat.

Da’ acuma chiar nu pot.

Dacă zice cineva ceva și nu ies o dată, ce mă fac, cum fac eu norma?

Zi și tu...

Las’ că vine predarea, dai vacile și gata.

Și la anu’ ce fac sau peste doi ani? De unde mai iau altele?

Păi tu vrei și-așa și-așa...

De ce zici așa?

Păi ce zic? Așa nu, așa nu, o tot ții langa cu norma...

Dacă atâta e?

Băi...

vine primăvara, încep cărămizile,

o să-ți fie mai ușor.

Și pân’ la primăvară, ce să fac, Pandele?

Să fur, să dau în cap la oameni?

Tu faci ce vrei. Da’ pe riscu’ tău.

Oricum ale mele-s mici, nu le ia la carne.

Le ia, mă, dac-atârnă la kilogram, le ia.

Anu’ trecut pe a lu’ Hova nu le-a luat?

Le spui și tu: „Le-ați luat pe a lui Hova, luați-le și p-ale mele”.

- Domnu’ Stancu. - Da.

Vă rog eu mult, înc-o dată și gata.

Nu vorbiți cu mine.

Eu semnez lista și-o dau mai departe. Nu știu ce să vă zic.

Păi dacă scrieți dumneavoastră acolo, nu-i gata?

N-am cum, domnu’ Pandele scrie. Eu doar semnez.

Dacă-și ia răspunderea domnu’ Pandele...

- Zi, Pandele... - Păi dacă nu pot? Mergem?

- Pandele! - Băi, nu pot!

Lasă-i să iasă o dată,

le mai trec nervii și mai vedem.

Mă lăsați și pe mine-acasă?

- Da, cum să nu. - Să-i dau cheile lu’ nevasta-mea...

Nu e chiar așa.

Am mai pus un măr, am mai pus un păr,

am reparat și casa, nu e chiar așa...

Astea le face oricine.

Și ce vrei de la mine?

Copilu’ s-a lovit.

Nu te cred.

L-ai bătut.

Și nu e prima dată.

L-ai pocnit, mă?

Domn’ șef, eu am mai spus, da’ lu’ domn profesor nu-i convine.

Copilul s-a lovit.

Așa-s copiii, când se joacă, se lovesc.

Eu ce să-i fac?

Zi, mă, unde te-ai lovit?

Ce dracu’, dom’ șef, mata nu știi, n-ai copii?

Domnu’ Gherasim, îți dau cuvântul meu de om

că mă duc la Direcția Județeană, la Protecția Copilului.

Vă rog să-i faceți proces verbal.

Dom’ profesor, aici nu știm ce și cum a fost

și nu facem proces verbal după fiecare palmă.

Cum adică după fiecare palmă?

Dumneata nu te uiți la copilul ăsta?

Nu vezi ce ochi are?

Și dacă-i dintr-o palmă, cu atât mai rău.

Deci, vă rog să nu ridicați tonul la mine.

Păi nu e-n regulă, domnu’ Gherasim.

Cum adică pentru o palmă?

Dacă eu iți dau dumitale o palmă, nu-mi faci proces verbal?

Eu când zic să nu-i mai dăm la școală...

Ia taci, mă!

Dacă-mi dai mie o palmă, mai vedem.

Da’ o palmă la un copil e educație, dom’ profesor.

Ce vorbești, dumneata știi ce-i aia educație?

Eu cred că da.

Eu cred că nu.

Bătaia nu-i un instrument pentru educație.

Eu cred că copilul s-a lovit și nu vrea să recunoască.

De ce n-ar vrea să recunoască?

Păi, de unde să știu eu?

Ia zi, mă.

Unde te-ai lovit?

Domnu’ Gherasim, copilul ăsta e bătut, nu te mai da după deget.

Dânsul bea și când bea, e violent.

- Ce-ai zis, mă? - Vorbește frumos!

Am zis că ești beat și violent. Știe tot satul.

Ce știe, mă, tot satul?

Știe satul...

- Ia taci, mă! - Ia lasă-mă, mă, că m-am enervat!

Știe satul că hoțu’ ăla de Pandele nu ia pe nimeni la lemne,

dacă nu-i dai darul?

Te-ai uitat la lemnele astea aci?

Crezi c-am tăiat eu vreunul?

Știe satul că proștii ăia de ecologiști nu te mai lasă să prinzi o vulpe

fără să-ți dea amendă?

Pandele nu ia șpagă, ăla tre’ să facă norma.

D-aia cheamă oameni tineri.

Și eu nu-s tânăr dom’ șef, nu-s tânăr?

Știi de câte ori am fost să mă-nscriu la gater?

M-a luat vreodată?

Pentru că ești beat tot timpul. Și-acuma miroși.

Și dacă beau, ce?

Ți-am băgat mâna-n buzunar...

- Vorbește frumos! - ...să beau banii dumitale?

Beau munca mea.

Dacă tu zici că Pandele ia șpaga, vino și fă plângere.

Păi, n-am mai făcut?

S-a-ntâmplat ceva?

I-a schimbat pe proștii aia de ecologiști cu alți proști și gata.

Tot Pandele-i joacă cum vrea el.

Știi că de la scandalul cu cântarele, eu n-am mai fost la lemne niciodată?

Un an, dom șef. Un an!

Eu din ce să trăiesc?

Nu mai da-n copil!

Nu-i vinovat el pentru viața ta.

Îți dau cuvântul meu de onoare că, dacă mai dai în el,

mă duc la Protecția Copilului și-i pun să ți-l ia, ai înțeles?

Ai înțeles?

Ia ia-l, mă!

Hai, ia-l de-acum!

Da, dom’ șef.

Eu l-am bătut, e bine?

Cică a trimis după capcane.

Și-ale tale-s pe listă, nu?

Da.

Am porumb, fac brânză, mi-ajunge.

Cât mai iau de la gater, aia e.

Când se mai liniștește treaba, mai vedem.

Nu mai ies aici, o iau peste munte.

Păi ce, acolo nu vin?

Vin, dă-i în mă-sa, da’...

dacă treci de Piatra, n-au marcajele de la noi din județ.

- Noroc. - Hai noroc.

Ce faci, mă?

Bine.

Bine?

Dă și tu un foc.

Știi că l-a prins pe Năiță.

Știu, păi chiar asta ziceam acuma.

Vorbea nevasta-să cu Lilu, i-au găsit ecologiștii capcanele.

Păi Lilu i-a plătit amenda.

Uite că nu știam.

Păi cum?

Ia zi, ce-ai avut cu fii-miu?

Nimic.

El mi-a zis altceva.

Nu știu ce-a zis, da’ n-am avut nimic.

Deci băiatul meu minte.

Io n-am zis asta, am zis că n-am avut nimic.

- Deci nu te-ai repezit la el? - Nu, m-am repezit la fii-mea.

Că eu știu altceva. D-aia zic.

Se poate.

Se poate?

Și dacă eu m-apuc să spun la toată lumea că fugărești copii noaptea pe drum,

ce-ai să zici, că-s om rău, nu?

Atunci se poate?

Bă, băiatule, să lași copilu-n pace auzi?

Fac ce vreau, că-i copilu’ meu.

Eu l-am făcut, eu îl omor.

Ai înțeles?

Ține-ți fata-n lanț, dacă nu-ți convine.

Da’ nu tre’ să stea în lanț.

Eu atâta-ți spun.

Lasă băiatu-n pace.

Eu îl las, da’ să aibă grijă la Meda.

Ce, mă, ți-e frica că ți-o mănâncă?

Mai știi?

Mai știi?

Cum vrei tu...

Hai, mă!

Îmi pare rău.

El a vrut să mergem.

Stai!

- Numele. - Scurtu Nicolae.

- Ai buletinul? - Da.

- Câte capete. - Patru.

- Știi să scrii? - Da.

Semnează aici.

Au peste patru ani?

Da.

Completezi declarația, te duci la domnu’. Numele.

Minel Sacot.

- Ai buletinul? - Da.

- Câte capete? - Șase.

- Știi să scrii? - Da.

Semnează aici. Au peste patru ani?

Da.

- Numele. - Râșnoveanu.

- Cum? - Râșnoveanu.

- Aveți buletinul? - Da.

- Câte capete? - Patru.

- Știți să scrieți? - Da.

- Aici. Au peste patru ani? - Da.

- Completați. Numele. - Răuță Floricel.

- Aveți buletinul? - Da.

- Câte capete? - Trei.

Cu declarația la domnul...

- Numele. - Vasilache Gheorghița.

- Știi să scrii? - Nu.

- Păi, nu vrei să-nveți să scrii? - Ba da.

Vezi că eu sunt domn cu tine și tu ce faci?

Mi-a venit atenționare de la județ că n-am răspuns la solicitare.

- Și eu ce vrei să fac? - Nu-mi răspunzi mie-așa.

Te-am înțeles, a murit Ana, da’ nu-mi faci mie probleme.

Și cu sechestru și cu braconaj.

Că mie-mi vine raportul și-i cinci mii amenda, și-ți fac și dosar.

De ce nu ești la predare?

Păi, vezi?

Mergem și vorbim cu el, îi spui c-așa și pe dincolo

și-l lași să ți le confiște.

Și vedem noi mai încolo.

Ai înțeles?

Hai!

Îi pare rău n-o să se mai întâmple.

Și? Cum facem?

Cum ziceți.

Știți că astea n-au număr.

Și trebuia să le-nregistrați.

Asta tot contra legii e.

Deci, cum facem?

Mai stăm câteva zile și-o rezolvăm noi.

Se revanșează, nu rămâne dator.

Astea rămân la mine.

Faci proces verbal să semneze domnul.

Dacă-i cu proces verbal, e și cu amendă.

Că reiese că capcana-i a lui.

Și la braconaj e și cu amendă și cu dosar.

Păi nu reiese că s-a găsit în pădure.

Poate-am găsit-o la un control, la el în curte.

Și-atunci nu e braconaj.

Corect.

Dumneavoastră aveți dreptate.

- Ne scuzați o clipă? - Da, vă rog.

Ai grijă ce faci și ce vorbești.

Și mai ales cin’ te vede. Ai înțeles?

Ai grijă-n ce te bagi, că umblă vorba.

Pe mine nu mă interesează ce faci, atâta timp cât nu se afla.

Știu că ieșiți.

Dacă-mi vine raport scris, te iau.

Ai înțeles?

Zi, mă, ai înțeles?

Da.

Ideea e să știi și cu cine vorbești acolo la spital.

Ca să știi unde te duci, dacă e ceva.

Păi, s-a dus de pomană. Că putea să-l scoată nebun din acte.

Așa ce-a făcut? Nu ți-am zis faza cu scărpinatu’?

Păi dacă n-a știut cu cine să vorbească?

Da’ oricum i-a dat drumu’ din spital.

Da’, mă, și ce folos, dacă l-a-ndopat cu pastile.

- L-a luat legumă. - Păi și ce, nu-i mai bine?

Dacă era moșu’ întreg la minte, îi semna vreodată actele pe casă?

Așa s-a făcut și cu apartamentu’, nici nu l-au ținut acolo.

Eu așa am înțeles.

Păi, pentru că ești prost.

Că pân’ la urmă tot s-au dat în judecată.

- Cine? - Frații-ntre ei, mă.

De ce?

Bună ziua. Să trăiți.

- Hai noroc. - Salut.

Păi, pentru casă, mă.

Că moșu’, cât a trăit, nu le-a semnat nimic.

Ia zi!

Știu că-i târziu, da’ eu n-am fost la predare.

Păi de ce n-ai fost?

N-am apucat.

- Câte capete? - Patru.

- Ai trimis lista? - Nu, da’ s-a făcut.

- Lasă, du-te și adu-o așa. - Sefu’, iar începem?

Lasă, mă, du-te și-adu-o cum zic eu. Bei ceva?

- Nu, săru-mâna. - Cum ziceți.

- Nu bei o țuică? - Nu.

Așa, mă, și fii atent.

Când se-ntoarce ăsta cu moșu’ din spital, se uită la fra-su și zice:

„Cum e dom’le acuma, e mai bine așa?”

„Dacă tot s-a ales prafu’,

îmi spui și mie cine mama dracului are grijă de el de-acum înainte?”

- Și deci s-au dat în judecată. - Absolut, că amândoi voiau casa.

Înțelegi?

Îți dai seama, să te dai în judecată pentru o garsonieră?

Oricum numa’ ăla’ micu’ a avut grijă de el.

M-am dus într-o zi la moșu’,

m-am dus în vizită,

și i-a făcut nevasta-mea niște clătite și moșu’ zice „că dacă-s otrăvite”?

Că fii-su ăla mare i-a trimis clătite otrăvite

să-l omoare și să-i ia casa.

M-a pus pe mine să mănânc primu’, mă?

- Mamă, săracul... - Păi, da’ cum?

Pe urmă, când a murit moșu’, m-am dus la înmormântare

și nevasta lu’ ăla mare zice, m-am dus și eu c-un buchet de flori,

m-am dus să-i zic Dumnezeu să-l ierte, și ea zice: „Lasă, mă, c-a trăit destul!”

Bă, tu-ți dai seama, mă?

Deci rudă, înțelegi, nevasta lu’ fii-su ăla mare,

îți dai seama ce oameni?

Uitați, s-a făcut.

Lasă, mă, că nu moare nimeni pentru patru-n plus.

Ai buletinul la tine?

- Da. - Dă-l încoa’.

- Știi să scrii, mă? - Da.

Ia, mă, și completează.

Au peste patru ani, da?

Nu.

N-au peste patru ani? Nu, nu se poate.

- Da-s mari, să știți că-s mari. - Poa’ să fie, da’ nu se poate.

- Vă rog eu frumos. - Înțelege, nu mai insista.

- Nu se poate. - Hai, vă rog! Vă rog eu mult.

Hai, mă, gata, nu mai insista. A zis omul că nu se poate, nu se poate.

Ai văzut, am fost domn, am vrut să te-ajut,

da’ nu, că-i pe semnătură, n-ai ce face.

Am trimis și după mapă, am vrut să ți le iau peste plan,

da’ n-am ce să fac, asta este, n-am știut că-s mici.

Gata, lasă că le dai la anul, dă-le-ncolo, acuma nu se poate.

Așa, auzi, ce-a făcut...

Da’ știți că anul trecut s-a putut.

Ce-ai zis?

Stai, mă, nițel...

Am zis că anul trecut s-a putut.

Cum s-a putut anul trecut?

Știu eu, le-a dat Anton a lu’ Hova.

Știu din sat.

S-a putut anul trecut, mă?

Păi, dacă s-a putut anul trecut, se poate și anul ăsta.

Vino încoace, ia și scrie, dă-i pixul!

Ia, mă, și scrie.

Dă-i banii pe patru!

Ia, mă, și scrie acolo!

’Tu-ți gatul mă-tii să-ți fut eu astăzi și mâine, ieși de aicea, mă!

- Ia-l, ieși d-aici, mă! - Hai!

Cum, mă, tu, mă, faci hoț pe mine, mă, „s-a putut anul trecut”,

futu-ți gura mă-tii să-ți fut?

Eu vreau să te-ajut, vreau să ți le iau peste plan,

și tu mă faci hoț, mă, futu-ți gura mă-tii de țăran prost!

Dacă te prind la anul la predare, îți rup picioarele, mă!

Lasă-mă, mă, tu n-auiz? Lasă-mă în pace!

Bine vă face, mă, că vă ține aici izolați.

’Tu-ți gâtu’ mă-tii, s-a putut anul trecut?

Ieși, mă, de aici! Ieși de aici!

Hai, gata.

Hai...

Hai noroc!

Stai puțin, Ioana.

Paul?

Ne spui și nouă ce-nseamnă „psst-psst”?

Mă scuzați.

Treci la loc.

Paulică, hai continuă tu.

Înțeleg că știi, dacă nu ești atent.

Nu de-acolo.

Ia uite, minus 2z plus...

Bună ziua, domn profesor. Vă cheamă la dispensar.

- De ce? - Dom’ primar și dom’ șef.

Politraumatizat.

Da, agresat.

De ani de zile-ți spun să iei mai mulți, de ani de zile.

N-are nicio legătură.

Închide, bă, ușa aia! Ieși afară de-aici!

Să-i păzesc? Pun jandarmi la fiecare-n poartă?

Mă crezi că nu mă interesează?

Și tu și ăsta, din cauza voastră e.

Ce fac, dom’ profesor?

Mata n-ai văzut că lipsește copilul de la școală?

De ce n-ai trimis pe cineva?

De ce ne certăm noi acuma, dom’ primar?

Pentru ce iese, Dane, pentru ce iese.

- Nu, domn primar vă roagă acum. - Ieși, bă, afară de-aici!

- Cât puteți de repede. Bine. - Ia zi, dom’ profesor.

Cine-i de vină acum pentru copilul ăsta?

- Gata, trimit de la ei. - În cât timp o s-ajungă?

Încearcă acum, dar s-ar putea s-ajungă mai repede aia de la oraș.

- Trimit duba? - Nu știu.

Ai sunat la județeană?

Eu l-am băgat în arest, îl ridică direct ei.

Asta seară, mâine dimineață.

Și cum facem fără Mocanu?

Nu știu.

Ai spus că faci de toate, nici capcane, nici oameni, ai făcut un căcat.

N-am avut de unde.

Ți-am zis de la-nceput, cu-ale mele nu merg că mi-e frică.

Taci, mă, prostule.

- Nu merg, ce vrei? - Vorbește mai încet.

Bun și cum facem?

- Vedem. - Ce vedem?

- Vedem, facem cu altul. - Eu în trei nu merg, e greu.

Facem cumva că tre’ să mergeți.

N-auzi, mă, că-i greu? N-am fost niciodată-n trei.

Și eu ce vrei să fac?

Faci cum vrei. Da’ nu merg așa.

- Sărut mâna. - Bună ziua.

Mișa!

Mișa!

Vino puțin.

Ia zi, cât îmi dai pe ele?

- Pe ce? - Pe vaci.

Păi le-am luat de la Timofte.

Daca n-ai mai dat niciun semn...

Și nu le mai vrei?

Păi, dac-am luat?

Ce să fac cu-atâtea?

Ți le las mai ieftin.

N-am ce să fac cu ele.

De ce n-ai fost la predare?

Nu mi le lua.

N-ai de un’ să știi.

Zi, mă, le iei?

N-auzi, mă, că nu?

Te bagi la urși?

Cu Gelu, Petrică și Crișan.

Eu în ăla n-am încredere, ți-am zis.

Faceți cum vreți.

Eu atâta am putut.

Dacă la toți le e frică, ce vrei să fac?

Și-n plus,

sunt bani buni de la deputat.

Chiar dacă-i și Doru, tot e destul pentru fiecare.

Tre’ să mergem.

Eu așa zic.

Ce tot îi dai, mă, cu „mergem”?

Mergi tu?

Să meargă cu deputații lui, pula mea, stau să mă-ntorc la pușcărie?

Zi, mă...

Îl luați?

Nu te uita la mine...

Băi, crede-mă pe mine.

Luați-l și pe Doru.

E bun,

garantez eu pentru el.

Mă, tu ce tot îi iei apărarea?

Da’ nu-i iau apărarea.

Ia du-te-n pula mea tu singur! Ia, mă, mâna de pe mine!

Sau du-te tu cu el!

Stai, mă, jos!

- Ce faci? - Mi-e sete.

E bine focu’? Să-ți mai iei lemne...

Nu, e bine.

M-a-ntrebat tataia dac-ai fost la lemne.

Când?

Azi dimineață.

Era cu nea Crișan.

Ce i-ai zis?

Că nu știu.

Vezi că o să strângem hainele lu’ mama.

Bine.

V-anunțăm noi pentru familie.

- Sărut mana. - Doamne ajută.

Ce cauți aici, mă?

Am venit să vorbim.

- Ce să vorbim? - Mă, Dumitre...

Nu te băga, du-te-n casa!

N-avem ce vorbi. Deschide, fă, poarta!

- Hai să stam de vorbă ca oamenii. - Ca oamenii? Tu ești om?

Du-te-n drumul tău, că nu ne mai leagă nimic.

Nu ne mai leagă nimic?

Nu ne mai leagă nimic? Nu ți-am muncit 14 ani de zile?

N-am pus umărul când a fost nevoie?

Ce, mă, mi-ai muncit mie? Ai muncit pe ce ți-am dat eu.

Ai muncit pentru c-ai avut pe ce, pe munca mea, pe banii mei,

pe pământul meu.

Și n-am împărțit de fiecare dată?

N-ai mișcat un deget, nu ți-am adus în fiecare an jumate din toate fructele?

- Nu ți-e rușine... - Nu ți-am făcut țuică?

N-am împărțit juma-juma?

Când n-ai mai mers la lemne, nu am adus și la noi și la voi,

- juma-juma de fiecare dată? - Hai în casă!

Ia ascultă, tu crezi că eu nu știu ce vrei?

Nu mi-au spus mie băieții

că nu mai ești în stare să ții nici drujba-n mâini de la băutură.

- Dumitre, te vede lumea.... - Taci din gură!

Ascultă ce-ți spun eu, mă, băiatule.

Nu-ți las pământul.

E clar?

Pământul i-al meu.

Cât a trăit Ana ai făcut ce-ai vrut și când s-a-mbolnavit

și trebuia s-o duci la spital, ai strâns din cur!

Nu ți-e frică de Dumnezeu să vorbești ce nu știi?

’Tu-ți Dumnezeul mă-tii! Mi-ai băgat fata-n mormânt și eu nu știu?

Ea n-a vrut să meargă.

Întreabă și la doctor, c-a venit certificatul, jur că ea n-a vrut.

Și dacă n-a vrut, ce?

Ce bărbat ești tu, faci ce spune femeia?

Cu lanțu’ trebuia s-o legi și s-o duci la doctor să se facă bine!

- Eu? - Da! Tu! Cârpă ce ești!

- Dumitre... - Și după ce-a murit, ce-ai făcut, mă?

Ai dat și tu o pomană, o colivă, un colac, ceva să-i fie drumul lin?

Nu s-au dus banii la doctor?

S-au dus banii la doctor... Paștele mă-tii...

Vii la o săptămână după ce mi-ai băgat copilul în groapă

și-mi ceri, nu ți-e rușine?

- Hai în casă... - Hai să mergem...

Hai, Dumitre, hai...

N-am venit să-ți cer nimic.

Am venit să vorbim de Meda.

Hai în casă...

Diseară mai ieși?

Nu știu.

Trece Dan pe la tine?

Nu știu.

Dacă trece, îi spui să vorbească cu Paul?

I-am zis.

Și ce-a spus?

Nimic.

Că de ce nu-i spui tu.

Ești supărată?

Nu.

Eu zic că-i bine cum gândește.

Și fără casă cum ia fata-napoi?

Depunem noi actele pentru fată.

Ce acte, mă, vorbești prostii...

Ai tu atestat de asistent maternal?

Cine-ți dă ție atestat la 60 de ani?

- Dă-i lui niște bani măcar să-și facă. - De un’ să-i dau, mă? De unde?

Atunci lasă-l să vândă pământul.

Cui să-l vandă?

Primarului, la Mișa, găsește el.

Găsește pe dracu’ să-l pieptene...

Ascultă ce-ți spun eu.

Ăsta-i prost și-l prinde la urși și face pușcărie.

Poate nu-l prinde și-ți dă casa, să stai liniștit.

Mă piș pe ea de casă.

Asta te apasă pe tine, casa?

- Pe tine te-apasă. - Pe mine m-apasă că n-ai acte.

N-ai auzit? Vin ăștia de la orfelinat și-o iau înapoi.

Ce vină are copilul?

Și dacă dau casa, pământul, dau tot, cine-o să-i facă dosar la județ,

fără proprietate?

Sunteți niste proști amândoi.

Să trăiți!

Ei sunt băieții, cu ei o să lucrați.

O să meargă cu dvs până la marcaje, după care dvs mergeți spre Piatra,

v-arată ei.

O să se ocupe de tot, o s-alerge vânatul în bătaia puștii,

dumneavoastră știți că trebuie liniște, nu-i ca la mistreți.

- Da, știu, e-n regulă. - Păi... vorbim mâine.

Vorbim.

Rezolvăm la sfârșit cu...?

Da, o să le dea șoferul când terminăm.

Alea-s ale mele.

Mă duce înapoi?

Îi iau bicicletă.

Cea mai frumoasa bicicletă i-o iau.

Bicicletă-i iau și eu...

Și restul banilor mi-ajung să mă-mbăt tot anul.

Și-l bat pe Pandele.

Până crește cota-l bat.

Nu? Nu zic bine?

- Nu? - Da.

- Cât ți-a dat luna trecuta? - 70 pe ieșire.

Vezi?

O să crească.

În toamnă, crește, îți zic eu.

Hai la bou’ ăla, poate a-mpușcat ceva.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.