All language subtitles for The.Constant.Factor.1980

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian Download
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean Download
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

E...

P...

L...

Ochiul stâng.

N...

Z...

Vedeţi şi alte numere?

96...

35...

26...

Mai departe.

Inspiraţi adânc.

92 cm când inspiră.

Da. Expiraţi.

88 cm în mod normal.

Înălţime: 174 cm.

175 cm dacă stau drept.

Bine.

Fac sport şi verific asta adesea.

Tensiune arterială: 125/80.

La "Paraşutişti" cu înălţimea ta?

Mi-ar plăcea.

Sunteţi instructor de alpinism?

Da.

Am citit despre dumneata. Ceva cu Himalaya, nu-i aşa?

Era vorba despre tatăl meu. A căzut acolo şi a murit acum 10 ani.

Bine.

Semnează aici.

E în regulă!

Cu:

Alţi actori:

Muzica:

Scenografia:

Scenariul şi Regia:

Ai pe stânga un colţ de care te poţi ţine.

Cad!

Ce e?

Slăbeşte frânghia!

Ce ai?

O las baltă!

Am de gând să trăiesc!

La dracu' cu toate!

Haide odată, fraierule!

Altfel îţi dau drumul.

Te grăbeşti?

Nu chiar.

Nişte vitamine.

Du-te să le plăteşti.

84 de zloţi.

Mulţumesc.

Păstrează-i. Pentru bilet. Ai şi tu dificultăţile tale.

Cum m-am descurcat să vin aici,

la fel o să mă descurc să mă întorc de unde am plecat.

Ia-i. Îţi vor fi de folos.

Mamă...

În nici un caz.

Ai grijă de tine.

- Ăsta a fost traseul tatălui tău? - Din 1960, adică?

Nu sunt sigur. A mai urcat şi înainte cu nişte elveţieni

Dar nu ştiu pe ce traseu. Nici chiar mamă nu-şi mai aminteşte.

Stai puţin, ce vârstă avea pe atunci?

24 când m-am născut, 36 când a murit.

Când termini armata?

În două luni.

Şi apoi?

O să caut ceva de lucru, trebuie să strâng ceva şi pentru un apartament.

Poate că aş reuşi şi la facultate, la seral şi să am şi un servici...

Eşti ca şi tatăl tău.

- Întotdeauna tremura când era frig. - Adevărat?

Nu am ştiut asta.

Unde ai vrea să lucrezi?

În Varşovia, sper.

- Eşti electrician, nu? - Da.

Asta e bine.

L-ai putea ajuta cumva şi pe el?

După ce termini armata, treci pe la adresa asta, şi mai vedem.

Mulţumesc mult.

Buletinul, vă rog.

Dumneata eşti "protejatul"?

Bănuiesc că da.

Domnule Mariusz, aţi putea veni la "Personal"?

Omul dv e aici.

Suntem într-un stadiu de reorganizare. Şi avem deja un concurent serios.

Cumva fostul dv angajator?

Cine?

O companie care se ocupa de târguri şi expoziţii în străinătate.

Nu, nicicum.

- Îmi pare bine să vă întâlnesc. - Bună ziua.

- Are atestat de electrician, nu? - Sigur.

Îmi place când tinerii se angajează la noi. Să mergem.

Ca să evit o neînţelegere...

Nu sunt o persoană cu relaţii. De-abia îl cunosc pe dl care m-a recomandat.

- Cum te numeşti? - Witold.

Uite, Witold. Puţin îmi pasă cine eşti

atâta vreme cât eşti corect.

Mamă!

Am avut un noroc grozav!

Salariul nu e mare.

Dar voi avea posibilitatea să călătoresc mult, peste tot prin lume.

Săptămâna viitoare depun actele pentru paşaport.

Da, voi începe cu India.

Da, India! La Bombay.

Îmi pot pune şi nişte bani deoparte.

Oricum, cheltuiesc foarte puţin.

Mamă?

Totuşi dacă aş putea cumpăra un aparat foto.

Sau mai degrabă să împrumut unul de la vreun coleg.

Mă gândesc foarte mult dacă aş putea să mă înscriu la Universitate.

Da, am grijă.

Alerg, mă antrenez...

Sigur că mănânc şi fructe. S-au terminat fişele!

Sunteţi sigur domnule că această ţesătură este ignifugă?

- Bineînţeles. - Dar eu nu sunt la fel de sigur că dv.

Nu am avut niciodată probleme. Nu există nici un pericol, credeţi-mă.

Nu vreau să ne asumăm nici un risc. Va trebui să le verific.

- E din bumbac sau lina? - Să zicem că e din bumbac.

Vedeţi, nu e ignifug, fără nici o îndoială.

Regret, dar trebuie să schimbaţi totul. Nu există altă soluţie.

- Şi acum ce facem? - Cum adică?

Te duci în oraş şi cumperi altă ţesătură şi problema e rezolvată.

- Aveţi dolari? - Am banii mei personali.

Păi atunci, du-te!

Băieţii vor lucra la noapte şi mâine va fi gata.

Poftim? Până la trei noaptea în tărăboiul ăsta?

Mi se rupe de spectacolele astea străine!

- Aduce liniştea. - Încearcă-l

- Nu, mulţumesc. - Mai am şi altele, încearcă-l.

- De ce nu? - Eu nu sunt un indian de-adevăratelea.

Nu aş avea nici un motiv să port aşa ceva.

Dar ce ai putea risca, doar nu e magie neagră.

Adoptă-l.

Ar fi ceva prostesc să mă pretind un indian.

- Ce să pretinzi? Fii ceea ce vrei. - Nu mulţumesc, nu fumez.

De ce te temi? Doar eşti liber să fii orice doreşti.

Ascultaţi-mă, m-am născut în ţara mea, unde sunt anumite condiţii.

Asta nu te poate schimba dintr-o dată!

Asta îţi ia ceva timp, dar te poţi schimba, la fel ca şi noi. Eliberează-te!

Dar voi... voi nu v-aţi schimbat.

Doar mai aveţi încă biletele de reîntoarcere în Vest.

Nu văd care ar fi diferenţa?

Voi aveţi la îndemâna o alegere, dar cei din ţara mea nu pot opta.

Înţelegeţi condiţiile de acolo.

Şi de ce nu pot alege? Noi, deja am făcut o alegere.

Dacă muncesc din greu şi câştigă bani,

ar putea să meargă în New York, la fel cum şi noi am venit aici.

Pot fi creştini după cum pot fi şi hinduşi. Cine îi împiedică?

Dar asta este însă alegerea lor. Fiecare om e liber să-şi decidă soarta.

Şi tu la fel.

Nu.

Paşaportul, vă rog.

- Aveţi ceva de declarat? - Nu

Câte piei de şopârlă aveţi?

Patru, dar nu sunt de vânzare. Pentru soţie şi soacră.

Ascultă, nu mi-ai putea da şi mie una?

Aş putea plăti în dolari, dacă vrei.

De ce în dolari? Dă-mi 1000 de zloţi.

- Bun, foarte bine. - Mai bine însă afară.

Tatăl tău făcea mereu poze. Tu nu ai făcut?

Ce frumoasă e.

- Am să o pun pe perete. - Mi-am pierdut aparatul foto.

Dar voi face data viitoare, promit.

Ai să mai fii trimis din nou în altă parte?

Da.

Pentru multă vreme?

Ar fi o posibilitate pentru Statele Unite.

Două luni, cam aşa ceva.

Mult de muncă, interesant, dar şi o droaie de bani.

Am putea zugrăvi aici, sau...

Nici nu-mi pot imagina...14 dolari pe zi.

Şi cum vei schimba aceşti dolari?

Dar nu i-am schimbat încă.

Dar am dreptul, e ceva legal.

Mamă, dar n-am să fac nimic necinstit.

Pe piaţa neagră se dau la preţ de speculă.

Cei care îşi plătesc medicamentele în dolari,

plătesc nu cât fac ci cât li se cere.

Indivizii ăştia nu au nici un fel de conştiinţă.

Eu ştiu, fiindcă eu însămi a trebuit să cumpăr.

Dar cum te simţi?

Bine.

Şi cu studiile?

Mă gândeam că...

Dar nu ai timp de ele.

Nu cred că m-am maturizat destul.

Deocamdată am puţini bani. Dar când voi mai economisi, am să încep.

E cald acum în India?

Da.

Mai povesteşte-mi şi altele.

Ţi-am povestit aproape tot.

E dificil aşa...

Şi pe tatăl tău era foarte greu să îl faci să vorbească.

Mamă, după părerea ta, de ce a murit?

Crezi că din cauza unei pietre de care s-a împiedicat a murit?

Adică... această piatră,

crezi că i-a pecetluit destinul?

Da, aşa i-a fost destinul.

Dar bunicul? Şi lui aşa i-a fost destinul?

Ar fi putut fi pe o altă stradă, sau chiar... în afara Varşoviei.

Tot destinul?

De ce credeţi că mă ia cu el în Statele Unite?

Cine, Mariusz?

După tot ce s-a întâmplat în India, ar trebui mai degrabă să fiu penalizat.

Dar tu i-ai făcut o bună impresie.

Ai văzut doar cum s-a zbătut să vândă exponatele noastre, fie şi mai ieftin, nu?

Şi i s-a părut că şi tu ai pus umărul la asta,

aşa că nu se va atinge de tine.

Vrei să spui că şi-a tras şi el partea lui din treaba asta?

Tu ai spus asta, nu eu.

Haide să-ţi explic: Ne pune să lucrăm pe trei schimburi ca nebunii,

iar dolarii scoşi din vânzări îi bagă în buzunar,

şi pe notele de plată trece nume din cartea de telefon.

Ce tot vorbeşti?

Mariusz e un tip nemaipoment. Îl cunosc înainte de a fi venit eu aici.

Aveam o vecină bătrâna şi bolnavă pe care el venea mereu să o vadă.

Îi aducea medicamente străine pe gratis.

Trei secunde până la start.

Start!

10 secunde...

Trei secunde pierdute din cauza fularului.

Deja ai depăşit 30 de ani.

Bun, ai urcat în mai puţin de un minut.

Ce faci cu asta?

E un fel de joc.

Arunc o săgeată şi văd pe ce număr cade.

Calculez apoi dispersia medie a rezultatelor.

Ai de gând să urmezi matematica?

Nu m-am hotărât încă.

Nu ţi-e teamă că totuşi laşi timpul să treacă degeaba?

Nu.

Mie îmi e puţin teamă.

Asta e o metodă să surprind destinul în flagrant delict.

Destinul... aşa ceva e o glumă!

Din moment ce nu pui bani la bătaie, nu poţi nici pierde, nici câştiga.

Eu pot, luând totul pe seama mea.

Să nu uiţi că ai avut întotdeauna noroc.

Eu am încercat mult să obţin acea bursă

pentru a studia în Franţa, dar nu am primit-o niciodată.

Iar tu ai să pleci trei luni în America.

Ai de gând să-ţi cumperi o maşină?

Nu, aş prefera un apartament.

Pentru că mama mea să poată reveni în Varşovia.

Şi apoi, trebuie neapărat să fac economii pentru expediţia din Himalaya.

Chiar crezi că am putea ajunge să escaladăm Himalaya?

Da.

Scuzaţi-mă!

Mamă ce ai păţit?

Nu ştiu.

Te doare ceva?

Îmi simt mina amorţită.

Dar aici e curent...

Vă înţeleg perfect.

- Aţi spus că acolo e curent. - Da.

Şi eu ce pot să fac? Ştiţi doar cum se construieşte în ziua de azi.

Toată lumea se plânge, dar nimeni nu mişca un deget.

- Bine, şi ce se poate face? - Nimic.

Imediat ce se va elibera un pat o voi muta acolo.

Vă rog, domnule, dar trebuie mutată imediat.

Vă rog, domnule, nu pot face nimic.

Da.

Le am chiar în faţa mea.

Verific chiar acum...

Da, am înţeles. Mulţumesc mult.

Mulţumesc, da, mulţumesc mult.

- Cât? - Ce "cât"?

Cam cât aţi dori?

Dragă domnule, vă sfătuiesc de bine:

Ieşiţi imediat de aici.

Altfel, am să chem miliţia.

Domnişoara îmi este martoră.

- Spuneţi-mi doar cât? - Acum am să ies.

Dacă vă mai găsesc aici când mă întorc, am să chem gardianul să vă dea afară.

Nu aşa.

- Nu aşa? - Nu, nu aşa.

Într-un plic, şi mai bine ar fi în valută.

El ştie că lucraţi în străinătate.

E singurul lucru?

Dacă ai relaţii în Varşovia, apelează la ele.

Da, desigur.

Asta am să şi fac.

Până atunci v-aţi putea ocupa de mama mea?

Nu am valută, aş putea doar în zloţi.

Acum va trebui să faci rost de valută.

Şi de unde ştiu eu că îi dai sau nu?

După fată! Învaţă că să citeşti fetele.

Cunosc o fată care are pe taică-său cu pile sus de tot.

Bătrâne...

- Ascultă-mă, telefonează-i, te rog. - De acord.

Leszek mi-a spus că ar putea interveni la Ministerul Sănătăţii, dar...

- Leszek e tipul de la club? - Da.

Şi acum pentru cât timp pleci?

Nu ştiu, treaba e serioasă. Cu siguranţă va trebui să fie operată.

Am ceva bani de încasat, dar n-au sosit încă.

Trebuie să mai rămân pe aici.

Şi cam de cât ai avea nevoie?

Ştii doar că mereu te-aş putea împrumuta cu câte ceva.

Nu, nu, mulţumesc, mă descurc. Dar la nevoie îţi voi da de ştire.

Leszek e cel ce organizează expediţia din iarnă în Himalaya?

Da, da.

Şi eşti şi tu pe lista lui?

Da, dar nu sunt sigur dacă voi putea merge.

A mai apărut şi problema cu plecarea în America.

Şi dacă renunţ, de unde mai iau bani? Tu de unde ştii că sunt pe listă?

- Şi eu am sperat că aş putea participa. - E nemaipomenit!

Dar eu nu am aceleaşi şanse ca şi tine.

M-ar putea lua ca fotograf sau ceva de genul ăsta.

Ai să-i telefonezi fetei ăleia?

Bineînţeles.

Scoate-mă de aici.

Dar mamă...

Te rog, scoate-mă de aici. Dă-mi paltonul.

- Dar de ce... - Îl pun peste cămaşa de noapte.

Iar tu cheamă un taxi. E o staţie în apropiere.

Ajută-mă, băiete.

Şi spune-le că nu e ceva contagios.

Ia banii ăştia.

Dar mamă, de ce...?

Dă-mi sacoşa.

Mamă, dar aici stai comfortabil.

Ştiu, dar te rog du-mă acasă.

Vor avea vecinii grijă de mine.

Şi o să fie mai bine.

Dar aici ţi se acordă toată grijă.

Nu contează.

N-am nevoie de nimic.

Doctorul mi-a spus că nu poate face mare lucru.

Şi are dreptate.

Dă-mi pantofii.

Te rog, dacă nu, plec singură.

Dar cred că trebuie să vorbim cu medicul.

Spune-i că aşa doresc. Semnez pentru asta.

Hai du-te, băiete.

Domnule doctor...

Domnule doctor, ajutaţi-mă vă rog.

Mama vrea cu tot dinadinsul să plece din spital chiar acum.

Nu cred că în starea ei ar trebui să...

Aţi putea să-mi daţi un sfat?

Da.

Faceţi ce v-a cerut.

Nu vă opuneţi.

Vreţi să spuneţi că nu mai există nici o speranţă?

Întotdeauna există speranţă, dar şansele sunt...

minime.

Mamă!

Mulţumesc.

Să mergem.

Aşează-te aici.

Mă duc să aduc un taxi.

Aşteaptă o clipă, aduc un bolnav. De acord?

Ce faci? Unde...?

Nemernicule!

Trebuie să mă odihnesc puţin, să-mi recapăt forţele.

Witold, trebuie să te întorci la Varşovia.

Nu poţi rămâne aici două luni fără să mergi la muncă.

După cum vezi sunt pe mâini bune.

Du-te băiete şi ajută-le.

- Vă pot ajuta? - Mă descurc foarte bine singură.

Dacă nu te superi, aş dori să rămân singură. Vreau să mă odihnesc puţin.

Bine.

Uite, ia o pastilă.

- Nu, nu-mi trebuie. - Ia-o, ai să poţi dormi.

Nu, mulţumesc.

Trebuie făcut ceva, întotdeauna se poate face ceva...

Trebuie să existe o şansă, o speranţă. Ce trebuie să fac?

Te-aş putea recomanda unui tip care vindecă folosind masajul bioenergetic.

Am putea încerca.

Vine adesea pe aici. Ai putea să o duci pe mama ta la el.

Dă-mi adresa.

Mama ta e singură acum?

Nu, vecinii au pe rând grijă de ea.

Atunci ai putea rămâne aici să dormi în noaptea asta.

Dacă vrei, bineînţeles.

Şi reuşeşte să consulte toată lumea de aici?

Sigur. O singură atingere... nu durează mai mult de o secundă.

Şi din asta rezultă vreo ameliorare?

Dacă crezi cu adevărat... ameliorează. Aduceţi-o la ora fixată.

Nu are să aştepte prea mult timp.

Programul de lucru e foarte aglomerat.

Şi ar exista şanse să vină de mai multe ori aici anul acesta?

Nu, din păcate a mai fost aici şi în toamnă.

Mulţumesc.

Şi tu, iei şi tu bani de la bolnavi?

Eşti procuror?

Nu, dar cam aşa se întâmplă. Cu toţii acceptă.

Nu toţi. Eu nu iau, nici medicul cel tânăr nu ia

Alţii, da.

Şi de ce fac asta?

Din lipsă de bani?

Din lăcomie.

Totuşi e bine că asta încă te mai surprinde.

Mă duc să o aduc pe Grazyna. O să-ţi facă o injecţie.

Văd bine că ai dureri.

Te vei simţi mai bine.

Îţi spun că te vei simţi mai bine.

Lasă-mă să o aduc aici.

Nu vreau.

Dar suferi... De ce?

Pentru tine.

Vreţi să întrebaţi ceva?

Da.

Puteţi să îmi explicaţi, părinte...

Să-mi explicaţi...

Să-mi explicaţi!

Iertaţi-mă.

Mama vă roagă să veniţi pentru ultima Sfânta Ungere.

Acum se spune Împărtăşania Ungerii Bolnavilor.

Chiar şi Biserica văd că evită să pronunţe cuvântul "moarte".

Credeţi că ea înţelege ce se vorbeşte în prezenţa ei?

Bănuiesc că înţelege.

Dar nu ştiu cum a evoluat tumoarea,

şi centrii nervoşi pe care îi afectează.

Dar bănuiesc că înţelege. Trebuie să te exprimi în consecinţă,

şi să speri că te poate înţelege.

Curaj.

Iartă-mă...

Nu e nevoie. Nu e nevoie.

De ce aşa?

A fost dorinţa ei.

Trebuie să te bărbiereşti.

Trebuie să mergem la birou.

Înţelegi?

Da, bineînţeles.

Ascultă-mă, trebuie să mergem la birou şi să-ţi iei câteva zile libere.

Tot grupul nostru ne aşteaptă la Zakopane.

Deja am pregătit maşina şi schiurile.

Da.

Foarte bine, atunci să mergem.

Haide, ce e cu tine bătrâne?

Hei, revino-ţi!

Ai înnebunit din lipsă de oxigen sau ce?

Scuză-mă.

Ştii...

E ceva în mine care s-a rupt.

Hei, ce este?

Să aruncăm săgeţile? Pentru Himalaya?

Nu.

Ce s-a întâmplat?

Scuză-mă. Un telefon de la birou.

Mi-au anulat zilele libere. Trebuie să mă întorc la Varşovia.

Am să cobor la Zakopane, Poate că aş putea prinde vreun tren.

Scuzaţi-mă.

Bună seara.

De ce te simţi stânjenită?

Doar nu sunt veşti proaste?

Nu. O deplasare.

- În Vest? - Da.

Atunci e o veste bună, nu?

Nu mai ştiu ce este bine şi ce e rău.

- Au sosit proiectoarele pentru tine. - Ştiu, dimineaţa.

Dar e şi unul care nu are factură. Dar putem să-l vindem şi aşa.

Împărţim pe jumătate.

Ai înnebunit sau ce?

Tu eşti ăla nebun.

Ce te-a găsit?

Facem şi noi rost de ceva bani. Doar nu e o crimă.

- Nu ai deajuns din ce să trăieşti? - Da.

Şi eu. Atunci e bine.

Te crezi un sfânt?

Îţi închipui că ai fost adus aici fiindcă ştii să foloseşti o şurubelniţă?

Sau datorită pilelor?

Aşa că roagă-te să-ţi păstrezi locul. Pe puţin 40 de tipi aşteaptă să-ţi ia locul.

Aşa este.

De ce faci atâta tapaj?

Mai întâi cu proiectorul ăla, iar acum nici nu vrei să semnezi.

Toată lumea aşa procedează.

Pentru hotel avem o sumă fixă.

Plătim mai puţin decât declarăm şi nu avem decât de câştigat cu toţii.

Nu depinde decât de tine.

E afacerea dv, nu a mea. Faceţi ce vreţi. Dar pe mine lăsaţi-mă în pace, m-am săturat!

Tot timpul hoteluri, taxiuri... Tot timpul numai înşelăciuni.

Şi de ce să-mi fac reproşuri că am minţit, şi cu cât m-am ales?

De ce, spuneţi-mi?

De ce să-ţi reproşezi? Nu te obligă nimeni.

Cum adică? Dar toţi suntem obligaţi să o facem.

Bine...

În cazul ăsta, semnează!

Dacă nu vrei, toţi colegii tăi vor avea de pierdut.

Nu, n-am să semnez.

Bine.

Deschide, hai, repede!

E deschis.

Hei, fără glume!

Terminaţi cu joaca!

- Bună! - Bună!

Aştepţi un copil?

Eu? Ce, ai înnebunit?

Atunci ai făcut un avort?

Nu, niciodată de când sunt.

Atunci de ce ai venit aici?

Nu e nimic special. Vizităm aeroportul.

Locuiesc la mătuşa mea şi îmi fac stagiul de specializare în Varşovia.

Gazda ta mi-a spus că te întorci astăzi.

Aşa că te-am aşteptat.

Atunci mergem la mine?

Nu, am să iau autobuzul.

Pe curând. La revedere.

La revedere.

Scuzaţi-mă.

... iar la numitor vom avea

o sumă după indicele n (i)

a funcţiei W de variabilă n (i).

Acest raţionament ne conduce la concluzia

că valoarea medie a variabilei aleatoare n (i)

este practic identică cu valoarea sa cea mai probabilă.

Cu alte cuvinte,

valoarea medie a funcţiei n (i)

nu se modifică. Termenul folosit în acest caz este "CONSTANTĂ".

În timpul pauzei pentru fumat

vă rog să refaceţi

maniera aceasta de raţionament.

Asta e valabil şi pentru cei care nu fumează.

Scuzaţi-mă...

Da?

Mă întrebam dacă puteam ajunge la acelaşi rezultat

fără să folosim multiplicatorii Lagrange.

Vreau să spun... adică

eliminând indicii n (i) şi folosind direct definiţia noţiunii de probabilitate.

În acest fel calculul extremelor condiţionate se reduce

la determinarea punctelor simple de extrem.

E posibil?

Da, e posibil.

Dar de ce credeţi dv că ar fi mai bine?

Nu spun că ar fi mai bine, dar s-ar putea să fie mai simplu.

De acord, mai simplu,

dar mai puţin elegant.

Şi apoi metoda asta ar merge numai în anumite cazuri

mai simple pentru valorile n (i).

Dar când n (i) conţine exponenţi mai mari, metoda practic nu mai funcţionează.

Şi eu care credeam că am descoperit ceva genial...

Nu, ideea dv e foarte interesantă.

Stupidă, vreţi să spuneţi.

Sunteţi student aici?

Nu, nu sunt.

Dar v-am văzut deseori la cursuri.

Găsesc câte un loc liber, şi vin ori de câte ori am timp.

Dacă aţi frecventa regulat, v-aţi putea prezenta şi la examen.

Vă mulţumesc, dar nu vin aici ca să obţin o diplomă.

Haideţi să ne vedem după curs.

Scuzaţi-mă, dar deja am întârziat la servici.

Poate cu altă ocazie.

De ce te consideri superior fată de ceilalţi colegi?

Nu mă consider superior, dar...

- Nu pot proceda la fel ca şi ei. - Fiindcă nu eşti obligat.

Dacă ai avea de întreţinut o familie, ai privi cu alţi ochi situaţia.

Pentru tine e uşor să-ţi menţii mâinile curate.

Dar ţi le vei murdări şi tu. Cu siguranţă că ai să ţi le murdăreşti.

Nu o să faci excepţie.

S-ar putea, s-ar putea...

S-ar putea, spui?

Am fost solicitaţi să facem o treabă mai discretă la un un tip acasă

în orele de program.

Conducerea tine foarte mult să facem asta.

De ce?

Îi facem o favoare. Proprietarul ne poate ajuta mult drept recompensă.

- Tu ai să faci partea electrică. - Nu, dar eu...

Dar e foarte simplu.

Trebuie să instalezi conductorii în ţevi izolatoare din plastic.

Ca acelea? Nu, n-aş şti cum să fac.

Nu fă pe prostul cu mine, e un ordin de servici.

Dar vă jur, nu mă pricep cum să fac asta.

Taci din gură şi execută, fraiere.

Şi fă o listă cu materialele care le vei folosi.

Nu.

Refuzi să o faci?

De ce?

Fiindcă nu pot admite ca cineva cu o funcţie înaltă

să-şi tragă foloase de pe urma poziţiei sale.

E antidemocratic şi imoral.

Tu eşti plătit ca să munceşti. Lasă filozofiile pe seama intelectualilor.

Înţelegi?

Nu înţeleg.

În cazul ăsta nu vei mai pleca în străinătate.

Ai să trăieşti aici, cu un salariu foarte mic.

Aşa că vom pleca afară fără tine. La fel şi în Canada.

- Am şi eu drepturile mele. - Ce spui? Serios?

Nu, iar pentru Canada nu am să fiu înlăturat aşa de uşor.

Ducă-se!

O iubesc...

Nu fac un secret din asta.

Şi ea?

Ce mai întrebare...

Eu nu am o vilă.

- Şi nici un tată mare ştab. - Dar ai un viitor.

Tu, după cum văd, ai ceva contra.

Eu? Nici vorbă.

Ai devenit un fel de fanatic. Ce e cu tine?

Dar Stefan, totul e în regulă.

Şi apoi nu trebuie să te justifici faţă de mine.

Să mă justific?

Mai bine lasă-l pe socru-meu să-şi justifice banii.

Şi nu pe mine.

Locuieşti aici?

Pentru moment.

Crezi că "m-au cumpărat"?

Eşti prost, să ştii.

Dacă vrei să obţii ceva, trebuie să mai faci şi compromisuri.

Trebuie să accepţi lumea aşa cum este.

Asta înseamnă să fii matur.

Nu râde, bătrâne.

Nu ai de unde să ştii cum se termină lucrurile cu fiecare.

Vrei să mă înspăimânţi? Deja îmi este frică, să ştii.

Nu, nu încerc să te înspăimânt.

Dar vezi şi tu bine că nu poţi ajunge prea departe în felul ăsta.

Şi Himalaya?

Acolo vom merge amândoi.

Socru-meu ne-a pregătit deja un camion.

Deci, tu vei merge...

Şi tu, deasemeni.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Ai banda goală, mai departe? - Mda.

Împrumută-mi-l o clipă.

Deci?

E inadmisibil.

Ce anume?

De ce nu am fost ales să plec?

Eu şi încă doi colegi ai mei nu vom pleca, dar pleacă unii care nu lucrează aici.

Corect.

Dar asta nu e normal!

Credeai că te poţi pune cu mine, fraiere?

Am să mă adresez sindicatului.

Mi se rupe de sindicatul vostru.

- Nu vor fi încântaţi să audă aşa ceva. - Păi nici nu au cum să audă.

Dar tu trebuie să înţelegi un lucru:

Nu-mi pierd timpul cu nişte rahaţi ca tine.

Mariusz...

Nu îţi permit să mă tutuieşti.

Prăpăditule!

Nici măcar nu eşti atent la ceea ce îţi spun.

La ce-mi spui tu mie?

Ah... înregistrezi, ticălosule!

Da!

Lasă că mă ocup eu de tine, amărâtule.

- Dă-mi-l! - Nu

- Dă-mi-l, îţi spun! - Nu ţi-l dau.

- Dă-mi-l, prăpăditule! - Nu.

- Nu vrei? - Nu.

Atunci cară-te de aici.

- A venit o tânără să vă vadă. - Mulţumesc.

Iar dl Stefan ţi-a trimis asta pentru expediţie.

Mulţumesc mult.

Nu m-aţi putea ajuta să-mi aleg nişte numere câştigătoare?

Mi-au ieşit trei la ultima tragere.

Nu, nici măcar pentru mine nu ştiu să le aleg.

De ce nu îmi susţineţi punctul de vedere?

Individul ăsta fură din banii publici în deplasările din străinătate.

Înşeală tot timpul, iar cei de sus îl acoperă.

Ascultaţi-mă, hai să organizăm o adunare în care să confirmăm cu toţii asta.

Nu.

Nu aveţi încredere în mine?

Nu.

De ce? Cu ce sunt eu diferit fată de voi?

Citim aceleaşi ziare, am făcut aceleaşi şcoli cu voi.

Ce altceva ar putea fi?

Conducerea o să mă demoleze. Nu vreţi să faceţi front comun cu mine?

Nu.

Pentru că eu nu sunt unul de-al vostru.

Şi fiindcă ei vă au la mâna pe fiecare din voi.

Vrei mereu să ne dovedeşti că eşti mai bun ca noi.

Ne dispreţuieşti.

Eu? Eu să vă dispreţuiesc pe voi?

Nu? Dar faptul că nu vrei să mai ciupim şi noi un ban...

Dar vreau, al naibii de mult vreau!

Ieri ne-ai spus că ai pierdut 200 de dolari şi nici măcar nu i-ai căutat.

Ba i-am căutat...

Dar nu se pune între noi problema că e cineva

care mi i-a luat din buzunar, am să-i găsesc.

Vă rog, aşezaţi-vă.

Va să zică vă plângeţi că nu aţi fost ales pentru deplasarea în Canada.

Aparent, o deplasare atractivă.

Nu e vorba doar de asta. Despre atmosfera de aici, în general.

Rapoarte false, minciuni...

- Faptul că toţi fură... - Fii mai concret.

Iar asemenea acuzaţii trebuie dovedite.

Tocmai de aceea am cerut o întrunire a întregului personal.

Dar tocmai colegii tăi de lucru nu doresc asta.

Ştiu, şi tocmai de aceea am şi pierdut.

Şi de ce? Fiindcă pur şi simplu v-aţi înşelat.

În ceea ce priveşte deplasarea în Canada,

am reconsiderat această problemă: veţi participa şi dv.

Dar nu despre asta e vorba.

Aş dori să solicit o lună de concediu fără plată

în plus faţă de luna ce mi se cuvine legal.

E vorba despre o expediţie în Himalaya unde aş dori să particip.

Adresaţi o cerere conducerii.

Lucrurile au luat întorsătura asta fiindcă v-a fost teamă de acea înregistrare?

A fost o precauţie inutilă.

Oricum am distrus caseta.

Nu mă credeţi?

Vă cred, pe cuvânt de onoare.

Atunci suntem chit, cum s-ar spune.

Himalaya... Vă invidiez.

Treceţi pe partea cealălaltă, vă rog.

Sunt bagajele dv, doamnă?

Nu.

Acestea două sunt ale mele.

Paşaportul dv, vă rog.

Urmaţi-mă, vă rog.

Şi bagajele mele?

Nu, nu, lăsaţi-le acolo.

E în regulă, le-am verificat.

Şi asta? E a lui Witold.

Cureaua.

200 de dolari.

Nu i-aţi declarat.

- Dar nu eu i-am pus acolo. - Nici eu, cu atât mai puţin.

Bine. Îmbrăcaţi-vă.

Veţi fi anchetat pentru fraudă vamală.

Nu ai nici o şansă să-ţi găseşti ceva mai bun de muncă?

În nici un caz mai bun. Poate mai rău.

Dar ceva tot voi găsi.

Poate că cineva te va putea ajuta. În definitiv nu eşti un criminal.

Nu prea...

Şi locuinţa?

Teoretic sunt pe lista de aşteptare.

Teoretic...

Dar n-ai primit încă nici o notificaţie în această privinţă!

E adevărat.

Witek...

Dar şi tu te poţi răzbuna...

Fără îndoială.

Îi poţi da o lovitură sub centură, nu?

Aş putea.

Aşadar, vrei?

Vreau.

Tipii de acest gen trebuie eliminaţi prin metode

care nu ţin cont de nici un principiu.

Şi atunci de ce nu faci ceva?

- Nu doreşti asta? - Ba da, într-o zi o voi face-o.

Spui doar aşa...

Dar de fapt nu îţi pasă.

Nu îţi faci griji şi nu îţi pasă de nimic.

- Asta e părerea ta? - Da.

Nu-ţi pasă de nimic.

Vrei să-mi spui că sunt un ameţit care nu înţelege nimic din ceea ce i se întâmplă?

Da.

Dacă ţi-ai face vreo grijă, atunci te-ai comporta diferit.

Fiindcă tu ai vrea ca eu să mă preocup de aşa ceva?

Da!

Dar de ce?

Fiindcă atunci aş simţi într-adevăr că tu ai nevoie de mine, că...

Cred că am să îţi trag o bătaie.

Eşti o adevărată zgripţuroaica!

Witek...

Căsătoreşte-te cu mine.

Nu am şi-aşa destule probleme?

Ia-mă de soţie, deci.

Îmi faceţi impresia că dv credeţi că abstractiunele ce frizează idealul

şi de care se ocupă matematica au o frumuseţe aparte.

Şi nu e aşa?

Ba da.

Dar nu e doar atât.

Sunt convins că matematica

îţi permite să atingi maximul de libertate în condiţiile cele mai dezavantajoase.

Matematica e ca un joc în care de la început noi suntem cei care fixăm regulile.

Dar acest joc frumos, deseori ne dezamăgeşte

tocmai fiindcă se îndepărtează de realitatea de care dorim să fugim.

Nu, dv m-aţi înţeles greşit.

Eu unul nu vreau să fug de nimic. Dimpotrivă!

Să înţeleg că aţi spus "pas" şi aţi azvârlit cărţile de joc?

Nu, eu am să continui să joc.

Şi în ce fel?

Dumneata crezi că lumea se va schimba

dacă mai apare încă un om serios şi corect aşa că dv?

Da.

Dacă mai apare încă unul în plus...

În concepţia mea, argumentele sunt clare: Oamenii oneşti au un trai mai bun,

Fac mult mai rar ulcer sau infarct.

E doar o supoziţie, nu sunt totuşi sigur de asta.

Da, ştiu...

Dar în cazul meu nu se pune astfel problema.

Pur şi simplu am înţeles că nu pot trăi în alt mod.

De ce nu?

Asta nici eu n-am înţeles-o până acum.

Încearcă totuşi să înţelegi.

Serios.

Şi între timp, veniţi la noi şi daţi-vă examenele.

În prezent, nu am prea multe şanse de a putea frecventa cursurile facultăţii.

Păcat.

Păcat.

Îmi e teamă să nu ţi se întâmple ceva rău.

Iar mie îmi e teamă că nu mi se va mai întâmplă nimic.

Dar îmi e mult mai mult teamă că ţie să nu ţi se întâmple ceva rău.

Mie? De ce?

Fiindcă te vei schimba...

Fiindcă tot ce va urma să ni se întâmple

e doar la latitudinea destinului.

Şi ar trebui să ne temem de destin?

Nu, mă tot gândesc fără încetare...

Dar nu trebuie să ne temem de destin.

Destinul poate fi calculat... comensurat.

E doar un calcul stocastic... probabilistic.

Pur şi simplu o statistică.

Iar dacă un lucru se poate lăsa comensurat tot misterul lui se va risipi.

ATENŢIE Lucrări În Desfăşurare.

Traducerea - Gogu.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.