Original subtitles

GUSTUL DRAGOSTEI

Prima regulã în cãlãtorii: nu lãsa copiii în masina încinsã.

- Regula numãrul doi. - Vorbesti serios.

Vreun subiect interesant pentru eseul la limba englezã?

"Cum mi-am petrecut vacanta de varã?"

"Arãtând ca o tocilarã", de Hannah Callahan.

E mai bine. Tocilarii n-au parte de lovituri.

Dacã m-as lovi, probabil nu m-as gândi la cum arãt.

Ai nevoie de ajutor?

Nu, mã descurc. Oricum ai mâinile ocupate.

Asa e.

- Bunã dimineata. - Bunã dimineata.

Se pare cã încep sã lucreze la spatiul din vecini.

Am vãzut un zugrav la intrare.

- Esti pregãtitã pentru competitie? - Te rog.

Se numeste "Five Alarm Grill". Totul va fi bine.

Gill, Danny!

Spuneti-mi de ce am crezut cã niste pompieri pot deschide un restaurant.

Pentru cã obisnuim sã gãtim pentru grupuri mari.

Îi cunoastem pe toti pompierii, politistii si paramedicii din oras,

iar lor le place sã mãnânce.

- Sã-i dãm drumul atunci. - Au venit ajutoare.

Sefu', parcã spuneai cã nu lucrezi la restaurant când esti la datorie.

Mi-am investit jumãtate din economii în acest loc.

Am venit sã-mi supraveghez investitia.

Eu nu sunt la datorie. Sã facem curat.

Ce naiba...

Muzica. Hai, Sarã.

Serios.

- Sã nu mã scãpati. - Hai pustoaico!

Mai întâi încerci vitã, apoi degusti vinul.

Merg perfect împreunã...

Merg perfect împreunã. Doamne, e ridicol!

Îmi pare rãu, Bet. Un minut.

- Scuzã-mã, nu esti zugravul... - Nu!

Cu totii am zugrãvit. Sunt Gill Callahan.

Fost pompier, coproprietar si "co-bucatar".

- Om bun la toate. - Sara Westbrook, bucãtar.

Ce pot sã fac pentru tine?

Poti da volumul mai încet. Nu-mi pot supune clientii la asa ceva.

Nu e chiar atât de rãu. Piesa a fost în Top 40 în 1986.

- Unora le-a plãcut. - Ascultã, am un restaurant elegant.

Acest zgomot nu se potriveste cu ambianta.

N-am sã spun nimic despre aparatele pe care le folositi.

Esti sigurã? Esti pornitã.

E clar cã ne adresãm unor categorii diferite de clienti,

dar sper doar cã putem sã ne respectãm.

Deci îti doresti acest lucru?

Sigur cã da.

Te-ai descurcat de minune sã faci primul pas gresit.

- Scuzã-mã! - Nu vrei sã spui "pardonnez-moi"?

Înteleg de ce te deruteazã "pardonnez-moi",

care înseamnã de fapt "iartã-mã", ceea ce nu fac.

Dã muzica mai încet, te rog.

Încântat de cunostintã, vecino.

Cum a mers?

- E un adult imatur. - Cine?

Proprietarul sau bucãtarul...

E si bucãtar... nu stiu. Zugrãvea mai devreme.

Cred cã le face pe toate, e si un ticãlos sarcastic.

Spune cã nu sunt o bunã vecinã. E ridicol!

Se pare cã te-a impresionat.

E simpatic?

- E simpatic, nu? - Patsy, te gândesti prea departe.

- Nu. - Ce e?

Nimic. Reclame doar.

Tatã, cum sã-mi scot vopseaua din pãr.

Amestecã niste terebentina în sampon. Sigur mai e în garaj.

Adu-mi si o bere de ghimbir dieteticã.

E o idee bunã. Cum spunea mama? Ai vorbit ca un om mare.

Ai dreptate. Asta ar spune mama ta.

- Stii cã te vegheazã mereu, nu? - Da.

Stiu cã mã vegheazã, dar tot îmi e dor de ea.

Si mie.

O facem, Kate. Deschidem în sfârsit restaurantul.

ti-ar plãcea.

Bunã, Dais! Ce face fatã mea?

Vino aici.

Tu crezi cã sunt o bunã vecinã, nu?

- E gata friscã? - Da, si bratul meu.

- Si ciocolatã! - Da.

Aratã minunat!

Nu degeaba am terminat prima la Cordon Bleu.

- Poftim. - Multumesc.

Ce faci?

Am vãzut ceva acoperit în ciocolatã si friscã.

- Putem lua niste desert? - Nu suntem îmbrãcati corespunzãtor.

- Tatã! - Sã terminãm. Îti iau înghetatã.

Se pare cã va fi putin rãcoare în Vista Grande,

dar cu sigurantã ne-ar prinde bine putinã ploaie.

Cam atât din partea lui Storm Collins de la Canalul 17.

Redmond Rhodes ne spune unde putem cina în Central Valley.

Multumesc, Norah. Si e adevãrat cã asearã

am luat probabil cea mã bunã cina din viata mea,

motiv pentru care recomandarea noastrã ne duce în Merced

într-un local încântãtor numit "Little Italy",

loc în care pastele nu au fost doar... spectaculoase,

dar si fãcute în casã, un lucru extrem de rar.

Sunã delicios! "Little Italy" are savoare, nu?

Sigur cã da, dar nu prea mult. Sunt Redmond Rhodes.

Hannah, duci astea la gunoi? Apoi putem iesi.

Bine.

- Îmi pare rãu. - Nu voiam sã te sperii!

Aici e cartea ta, "Les Miserables".

- E o carte minunatã. - Vorbesti franceza?

Da, am trãit în Franta câtiva ani.

- E frumoasã? - Da, e minunatã.

- Mamei mele îi plãcea franceza. - Da?

Asta era cartea ei. O citeam împreunã.

Plãnuiam chiar o vacantã în Paris.

Plãnuiati? Ce s-a întâmplat?

Mama mea a avut cancer.

Urma sã mergem în Paris când si-ar fi revenit.

- Dar nu si-a revenit. - Îmi pare foarte rãu, scumpo.

E în ordine.

Da, hai sã te ajut.

- Am studiat franceza anul trecut. - Da?

Minunat. Am putea vorbi în francezã?

- Ai spus ceva cu "e bine". - Da.

- Si cã am putea vorbi franceza. - Exact!

Foarte bine. Dacã doresti sã vorbim franceza, sunt bucãtar dincolo.

- Poti sã vii oricând. - Multumesc.

Cu plãcere.

Am vãzut pe cineva comandând ceva cu ciocolatã si friscã.

- Arata uimitor. - Da.

- Tu ai fãcut-o? - Da, "Crepe au chocolat".

Clãtite cu ciocolatã. ti le pot face oricând.

- Doar sã treci pe la mine. - Multumesc.

- Cu plãcere. Sunt Sara. - Eu sunt Hannah.

- Încântatã de cunostintã! - "Au revoir", Sarã.

"Au revoir".

- Salut-o pe Taylor. - Asa am sã fac.

- Noapte bunã! - Pe curând!

Am terminat, pustoaico. Mâine e deschiderea.

Trebuie sã sãrbãtorim.

Putem merge sã comandãm clãtite cu ciocolatã?

Asta vrei sã faci? Eu mã gândeam la pizza si film.

Hai, tata. Cât de des crezi cã vom iesi dupã ce vei avea restaurantul?

- Ar putea fi ultima noastrã sansã. - Exagerezi, dar ai dreptate.

Crezi cã am nevoie de un sacou pentru acest loc?

Dacã faci asta înãuntru, le spun tuturor cã m-ai rãpit.

Bunã! Bun venit la "Chez Varenne". Ati mai fost pe la noi?

Nu, dar chef Sara mi-a promis clãtite cu ciocolatã.

- O cunosti pe chef Westbroock? - Am cunoscut-o asearã.

Da?

Vã dau câte un meniu si o anunt pe Sara cã sunteti aici.

Nu e nevoie.

- Chef Westbrook? - Da.

Fetita de la masa patru spune cã te cunoaste.

Mã gândeam cã poate doresti s-o saluti...

Cunosti o fetitã?

- Bunã, Hannah! - Bunã!

- Mã bucur sã te revãd. - Si eu.

- El e... tatãl tãu? - Da.

- Ce frumos! - Chef Westbrook e ocupatã.

- Ce-ar fi sã comandãm? - Bine.

Ce pot sã vã spun despre meniu?

- Ce e Cotes de veau... - "Cotes de Veau Au Fromage".

- Ce e "Cotes de Veau Au Fromage"? - Foarte bunã pronuntie.

E vitel gãtit cu suncã si cascaval.

- Vitel? - Da.

Nu, nu pot mânca vitel. Sunt puii vitelor.

Exact la fel gândeam si eu când eram la vârsta ta.

Dar nu stii ce pierzi, e foarte delicios.

Dar îti respect opinia. Ce altceva ai vrea?

- Ce e Vita Carpaccio? - Vita Carpaccio?

E carne de vitã gãtitã foarte putin în suc de lãmâie.

Ce-ar fi sã iei pui rotisat? E simplu.

Mai bine nu. Va lua "Vita bourguignon".

E de fapt tocãnitã de vitã cu nume mai frumos.

- Eu vreau rata confit. - E "confit".

- O alegere minunatã. - Multumesc.

Pentru nimic.

- E foarte simpaticã. - Nu-i asa?

O vitã bourguignon si o rata confit, te rog.

- Prietena ta e cu... - Tatãl ei.

- Care e ticãlosul de alãturi. - Chiar?

Pompierul?

E foarte... chipes.

Nu, e un barbar. Mi-a numit vita bourguignon, tocãnitã.

Nu se poate!

Stiu, mã întorc la muncã.

De ce facem asta pe frig si ceatã...

Pentru cã gustãm tot ce gãtim si tot ce gãtim contine unt.

Nu chiar atât de mult.

Patsy, cumpãrãm 15 kg de unt sãptãmânal.

- Uneori ne si rãmâne. - Da.

Eu cred cã fugim de fapt de ceartã cu domnul pompier.

Vrei sã încetezi? Oricum e sãnãtos sã fugi de sentimente negative.

Nu e sãnãtos... când ai vârsta mea.

- Atunci încetinim putin. - Cum spuneam...

Nu e sãnãtos sã înlocuiesti atractia cu exercitiile.

Faptul cã transpiri aici nu înseamnã cã nu te va mai deranja tipul.

Te rog, Patsy.

Si nu-mi vine sã cred cã e tatãl lui Hannah.

O fatã scumpã ca ea sã aibã un tatã cã el?

Poate cã nu e atât de rãu.

- Mai repede. - Stai putin.

- Te plângi prea mult. - Haide.

Te rog!

- Sunteti gata? - Da.

Hai s-o facem, tata!

DESCHIS

- Acum ce facem? - Asteptãm.

Asteptãm? Era vorba cã nu vom astepta.

Sefu', doamna Stanton. Intrati.

Am deschis de douã minute. Haideti.

Multumim.

- Nu vreau sã mai intru aici. - Nu.

- Uite! - Asta e nou!

Sã intrãm.

Bunã, bine ati venit la grãtarul de la ora cinci.

Bine ati venit!

- Bunã! - Detectivii Bates si Ramirez!

Ce-ar fi sã luati loc aici?

Curcan cu chili pentru doamna Stanton,

burger pentru sefu'!

Mersi, tata!

Cât aluat sã fac pentru tarte?

Ce conversatie plãcutã!

Credeam cã am vorbit despre muzicã!

Memoria nu te însealã. Conversatia a avut loc.

Atunci de ce pare a fi un concert de muzicã rock aici?

Pari putin tâfnoasã! ti-a scãzut glicemia?

- O chiflã cu chiftele? - Nu. Nu, multumesc.

Rãspunsul tãu pasiv-agresiv înseamnã cã nu reduci volumul?

- Sãrbãtorim deschiderea. - Asta înseamnã "da".

- Da. - Da.

- E nouã vecinã? - Da.

- Trebuie sã se relaxeze. - Da.

Cred cã suntem oamenii potriviti pentru asta.

- Ce faci? - Cum îi initiam pe începãtori?

- Da. - Trebuie sã ne initiem vecinã.

Deci vrei s-o hãrtuiesti pe frantuzoaicã.

Nu, nu fac decât sã-i fac o primire în cartier.

Stii cã noi suntem noi aici, nu?

Semanticã.

- Chef Westbrook? - Da.

Femeia de la masa sase a cerut gnocchi marinarã.

- Poftim? - Zice cã e trecutã pe panou.

Nu avem...

Vreau sã vãd si eu.

Nu!

- Pe... - Barbarul?

Habar nu are cu cine se pune!

E putin amuzant când te gândesti.

Specialitate... Bine, nu e amuzant, e istet.

Nu e istet...

Multumesc cã ati venit, sã reveniti. Sã vã aduceti si copiiI.

Incredibil! Gnocchi au fost minunati.

Lasã pastele. N-am mai mâncat tempura.

Unic.

- Bunã, Hannah! - Bunã, Sarã!

- Ce mai faci? - Merg la librãrie.

Tata mi-a dat bani sã-mi iau cãrti.

Frumos din partea lui.

- Ai fost la curs de yoga? - Da.

- Da, mã ajutã sã scap de stres. - Stres?

Ar trebui sã lucrezi cu pompierii.

- Bine. - Nu pãr niciodatã stresati.

Si la statie se prostesc mereu cu jocuri prostesti

si-si joacã feste unul altuia.

- Feste? - Da.

Sunt cam la fel de maturi ca bãietii din clasa mea.

Cam asa e. Pot sã te însotesc la librãrie?

- Sigur. - Da. Bine.

Spuneai cã-si joacã feste unul altuia.

Într-o zi...

Mereu mi-ar prinde bine mai mult somn.

- Asteptam comenzi de quiche? - Nu, nu chiar.

- Ce faci? - Fierb ouã!

De ce?

Mã gândeam cã ar fi o provocare pentru "Five Alarm Eggs".

Ai de gând sã le înlocuiesti ouãle cu ouã fierte?

Bine, e amuzant.

Le multumesc pentru noutãtile din meniul meu.

Eu cu ce pot sã ajut?

Scuzã-mã!

Bunã, cu ce pot sã te ajut?

Am mâncat ceva excelent aici într-una din zile.

Si as vrea sã multumesc bucãtarului.

Tuturor celor implicati în prepararea mâncãrii.

Gill, Danny, iesiti putin.

- Bunã. - Bunã.

- Tu esti bucãtarul? - Unul dintre ei.

- El e Danny, eu sunt Gill. - Bunã! Încântatã.

O strângere fermã de mânã.

Sunt fierte.

Toate sunt fierte. Amatorii.

Se pare cã trebuie sã multumim diavolului de alãturi.

Sunt cu tine. Dã-mi suncã din frigider.

Înlocuitor vegan de suncã.

Nimeni n-ar trebui sã mãnânce asa ceva.

Frumos, vecino. Începe jocul.

Domnul acesta spune cã e din partea Departamentului de Igienã.

Un anonim i-a spus cã restaurantul ar avea nevoie de o inspectie.

Frumos.

Ati fost inspectati cumva?

Da. Nu-i asa cã aratã bine?

- Frantuzoaicã? - Pune-i alt CD.

Bach, Mozart, Wagner, Verdi...

Si Stravinski.

Sigur asta?

- Ai ceva de spus despre muzicã? - Da, e minunatã.

Puteti s-o dati mai tare. Distractie plãcutã.

Patsy, de ce am deschis un restaurant pe timp de recesiune?

E rãu?

E la fel, dar nu va iesi nimic.

- Supravietuim doar. - Ce putem schimba?

Cãrtile postale n-au functionat, nici cupoanele.

Oamenii trebuie sã stie cã suntem aici. Trebuie sã...

- Poate cã nu asta e problema. - Ce vrei sã spui?

Localul e frumos, dar preturile sunt mai mari decât ale celorlalti.

Five Alarm Grill nu pare sã sufere din cauza economiei.

Preturile sunt mai mari pentru cã oferim calitate.

- Mâncarea e prezentatã cã arta. - Si asta e o problemã.

Elegantã nu prea atrage familiile.

Luna trecutã ai refuzat sã servesti ketchup unei fetite.

Poate dacã ai gãti putin mai simplu...

Patsy, am urmat cursurile de gastronomie în Franta.

N-am sã mã leped de asta. Trebuie sã ne luptãm mai mult.

Pare o idee foarte bunã.

Iar acum îi dãm legãtura lui Redmond Rhodes.

- Doamne! E perfect! - Ce e?

Magie la Fair Oaks Cafe.

Prezentatorul Redmond Rhodes de la Canalul 17

face câte o recomandare sãptãmânalã.

Sãptãmâna trecutã a prezentat restaurantul de fructe de mare,

iar sâmbãtã stãteau oamenii la rând la ei.

Asta trebuie sã fac. E perfect.

Trebuie doar sã le scriu. E publicitate gratuitã.

Gratuitã!

Multumesc, sã aveti o zi bunã!

- Hannah? - Sara!

Te întâlnesc peste tot mai nou.

- Cumperi ceapã? - Da, m-a trimis tata.

- Se întoarce imediat. - Bine.

Mã bucur cã te-am vãzut. Mã grãbesc.

- Sara? - Da.

Nu stii de care trebuie sã iau? Tata a spus sã iau douã duzini.

E o întrebare bunã. Sunt mai multe feluri.

Ceapã galbenã e foarte bunã pentru soteuri.

Pentru sosuri, supe, creme. Astea te fac sã plângi.

Ceapã spaniolã e putin mai dulce.

- Poti face inele de ceapã. - Bine, de asta am nevoie.

Asa mã gândeam si eu.

Ceapã rosie e singura pe care o mãnânci crudã.

- Tatãl tãu o pune în burgeri. - Asa e.

Da.

Trebuie sã plec, dar sã mai treci pe la mine.

- Da. - Bine.

Pa!

Pustoaico!

Chef Westbrook te-a ajutat sã alegi ceapã?

- Da. - Sunt cepe foarte bune.

Stii pentru ce sunt? Pentru jonglerii.

Tatã, tu si Sara nu vã placeti?

N-as spune cã nu ne plãcem.

E putin... iar eu... Avem nevoie de legume.

Tatã, rãspunde-mi la întrebare.

Ãstia sunt cartofi pentru jonglerii.

Merg putin pânã dincolo.

- Merg sã vorbesc franceza. - Bine, Hannah.

Ce e?

Am cumpãrat o grãmadã de crab de la piatã

si aveam de gând sã fac chiftele de crab ca seara trecutã.

- Au fost foarte bune. - Da, au fost.

- Astea nu sunt. - Gill.

Ai dat o grãmadã de bani pe crab si ai anuntat specialitatea.

Vrei sã spui cã nu vom servi asa ceva?

N-am sã servesc asa ceva. Si nici nu are gustul potrivit.

- Asadar nu avem crab. - La ora 11 dimineata.

Ai venit sã vorbim franceza?

Am nevoie de o favoare.

Da.

Tatãl tãu a schimbat ceva la reteta?

Nu, tata nu foloseste retete. Spune ca gãtitul vine din instinct.

- Cã simti când e bun. - Evident cã nu e adevãrat.

Avem aici crab, ouã, miez de pâine,

niste maioneza, mustar Dijon,

suc de lãmâie de la sticlã, din pãcate,

piper negru, ceapã verde si prea mult pãtrunjel.

- Esti un medium al mâncãrii. - Da.

Iar harul îmi spune cã tatãl tãu a fãcut o cantitate mai mare.

- Da, asa e. - Da.

Nu poti face o cantitate mai mare fãrã sã faci anumite schimbãri.

Proportiile nu sunt egale. Spune-i sã încerce asta.

- Multumesc, Sarã. - Cu plãcere.

Sã stii cã esti un bucãtar înnãscut.

Te pot învãta sã gãtesti în timp ce vorbim franceza.

Super!

Poftim.

Pot sã te întreb ceva?

De ce a hotãrât tatãl tãu sã deschidã un restaurant?

La câteva luni dupã ce a murit mama mea,

tata a fost chemat sã stânga un incendiu foarte urât.

Tavanul a cãzut foarte aproape de el.

Nu a mai vrut sã fie pompier dupã aceea.

Obisnuia sã gãteascã pentru toatã sectia.

Au decis sã deschidã un restaurant împreunã.

A fost o idee bunã. Pare a fi un tatã bun.

E cel mai bun.

- Multumesc. - Cu plãcere.

Spune-i sã punã si niste zeamã de lãmâie si niste capere.

- Multumesc. - Cu plãcere.

- Au revoir! - Au revoir!

- Pa, scumpo! - Pa!

Sara Westbrook, foarte frumos din partea ta.

Cred cã tu si tatãl lui Hannah aveti ceva în comun.

- Ce anume? - O pierdere e o pierdere.

Du-o înapoi. Ne vom tine de cuvânt.

- Poftim. - Capere. Istet.

Sunt foarte bune.

Stii ceva? Sara ne-a salvat.

Te-ai descurcat bine, pustoaico.

- A fost o searã bunã. - Dar nu excelentã.

Nu stiu ce sã fac.

Am invitat critici locali, prietenii si-au scris pãrerea.

Îi mai scriu un email lui Redmond Rhodes.

Devine o obsesie. I-ai scris deja un email.

I-ai lãsat mesaje.

Dacã-i mai scrii, nu va mai spune nimic despre Chez Varenne,

te va raporta pentru hãrtuire.

Dar si asta ar putea functiona... din alt punct de vedere.

- Nu e amuzant. - Putin.

Multumesc cã ati venit.

Ne vedem mai târziu.

Taylor, Hannah, cum e sã cresteti într-un restaurant?

Nu mai diferit decât a creste într-o sectie de pompieri.

Da, bãrbati gãlãgiosi si tone de mâncare.

De aceea începi cursurile de dans de luni.

- Sã fii cu adevãrat fetita. - Poate dormi Hannah la noi?

- Da. - Sigur.

- Da? Pot? Pot, tata? - Cred cã da.

Eu ce fac mâine? E ziua noastrã liberã.

Sã te relaxezi putin. Singur.

- Ati terminat aici? - Da.

Ne vom distra de minune.

Bun venit la stirile KXB. Sunt Norah Smitson.

- Noapte bunã. - Noapte bunã.

Un local unde sã cinãm în Central Valley.

Multumesc, Norah.

Nu florile...

- La 7:30 veti dormi deja. - La 7:30?

- Nu. - 7:30.

- E prea devreme? - 7:45.

Nu!

Patsy, ai...

- Tu esti! Pot sã te ajut? - Pot sã intru?

Te rog!

Hannah mi-a spus cã te-a rugat sã faci pe detectivul

cu chiftelele mele de crab îngrozitoare.

- Da. - Au iesit foarte bune. Multumesc.

- Mã gândeam cã poate vrei sã gusti. - Cu plãcere.

Nu e mare lucru. E serviciul meu.

Nu si întretinerea unei fete de nouã ani.

Multumesc si pentru asta.

Îmi aminteste de mine la vârsta ei.

- Deci... - Scuzã-mã putin.

Multumesc, Norah. Sunt încã satul dupã cinã de asearã.

Motiv pentru care recomandarea din vinerea aceasta

se afla în orasul Vista Grande.

Acesta e "Dharma Diner".

Adãposturile locale de animale cer donatii...

- Îmi pare rãu. - Nu-ti place mâncare indianã?

Am fost acolo si am mâncat un pui Vindaloo excelent.

Chiar? Îmi place mâncarea indianã, sunt sigurã cã e bunã.

Doar cã eram putin...

E o prostie.

Sperai cã recomandarea lui Redmond Rhodes sã fie "Chez Varenne"?

Nu vreau sã par...

Dar cui îi pasã ce crede un tip în costum?

Se pare cã multora le pasã.

Se pare cã pãrerea lui are o influenta foarte pozitivã.

Speram la un mic impuls. Restaurantul meu are nevoie de asta.

Localul meu e închis lunea. Stiu cã si al tãu e închis.

Mã întrebam dacã ai accepta sã iesi la prânz cu mine.

În semn de multumesc. Si sã declarãm armistitiu.

E bunã. Stiu cã glumesti.

Nu glumesc deloc.

Bine.

Stii exact unde sã inviti o fatã.

N-am mai fost dusã la un prânz la rulota.

Ai încredere în mine.

M-am întors si am adus si o pustoaicã.

Nu-i asa cã e cel mai bun sandwich cu creveti?

Nu e numai cã e primul, dar e si cel mai bun.

Deci crevetele e marinat în nucã de cocos cu bourbon.

Da.

Simt si niste busuioc tailandez, ardei iute, niste usturoi

si curry verde.

Asa e. Hannah avea dreptate, esti un medium al gastronomiei.

Nu mãnânc numai quiche si sos de smântânã.

- E foarte frumos, multumesc. - Asta e nimic.

- Sunt confortabili? - Pantofii mei? Da.

Vrei ceva frumos? Îti arãt eu ceva frumos.

Doamne!

Parcã am fi la milioane de kilometri de oras.

Asa e.

Impresionant. Hai!

Unde mergi? Cheile sunt la mine.

E minunat!

Ia priveste!

E o micã margareta. Daisy e numele pisicii mele.

E floarea ta preferatã?

Nu, florile preferate ale mamei erau margaretele.

E un tribut frumos. De unde ti-a venit Chez Varenne?

Fracois Pierre de la Varenne a fost unul dintre fondatorii

gastronomiei frantuzesti din vremea lui Ludovic al XIV-lea.

Când te gândesti la bucãtãria francezã, te gândesti la Varenne.

- Si iatã de unde Chez Varenne. - Da...

Ce e?

Mã întrebam de ce ai ales un nume sentimental pentru pisicã,

si nu pentru restaurant.

Pisica e o fiintã de care ai grijã.

Si restaurantul. Ca sã prospere are nevoie de dragoste si atentie.

De ce e atât de diferit de o pisicã?

- Dar poate mã însel. - Ai dreptate.

Ce e?

Vreau sã stii cã Hannah mi-a povestit despre sotia ta.

Voiam sã-ti spun cã-mi pare foarte rãu.

Si cã te descurci minunat cu Hannah.

Multumesc. E mare fan al tãu.

Poate pentru cã avem ceva în comun.

Ce?

Mi-am pierdut ambii pãrinti când aveam 15 ani.

- Un sofer bãut. - Sara, îmi pare rãu.

Da, si mie.

Daisy, n-o sã crezi ce zi am avut!

Vino scumpo!

Sunt plinã de praf, am luat prânzul la o rulotã.

Îmi place când mã îmbrãtisezi.

Si am avut parte de cea mai frumoasã zi de multã vreme.

- Bunã! - Cum a fost ziua liberã?

A fost excelent... bine.

Nu stiu, a fost... bine.

Excelent si apoi repede "bine". Vrei sã vorbim despre asta?

- N-avem despre ce. - Sara?

Sã încep sã fac pâinea?

Cânti.

Sara Westbrook nu face asta.

- Cum a fost ziua liberã? - De ce?

A fost o zi obisnuitã. Am mers la plimbare si am mâncat ceva.

Dacã a fost asa, de ce am impresia cã ai nevoie de o confesiune?

Unde e somonul?

- Ce e? - N-am fost la piata ieri.

- N-avem somon. - Ai uitat? E o premierã.

N-am uitat, Patsy. Am fost plecatã toatã ziua.

Dar avem suncã. Voi face o terinã de suncã si legume.

Sunã delicios.

Gill! Adevãrat?

Începe sã-mi placã.

Lasã-l în pace. Judecata îi e încetosatã.

- Pânã aici. - Ce e cu tine?

Tu sã-mi spui. Numai aici n-ai fost.

- Ce se întâmplã? - Nu e nimic cu mine.

Îmi dai friscã înapoi? Multumesc.

- S-a întâmplat ceva ieri? - Ce sã se întâmple?

A fost ziua mea liberã. Simplu...

Te comporti ridicol.

Bine, atunci intru în grevã pânã vorbesti.

Cum?

Deci asta am fãcut în ziua mea liberã.

- Excelent. - Da?

Da. Gill, au trecut doi ani.

E normal sã te bucuri.

- Kate ar fi vrut asta. - Stiu.

Stiu asta aici, dar nu si aici.

- Si-mi fac griji pentru Hannah. - Ai spus cã Hannah o iubeste.

Da, si ce se întâmplã dacã se ataseazã si nu iese...

Frumos din partea ta sã pui cãruta înaintea calului.

Cred doar cã ai intrat în panicã în legãturã cu intanirile.

- Cat a trecut? - 16 ani.

Da, cred cã e timpul sã încaleci din nou.

- Pe cel care e înaintea cãrutei? - Da.

Patsy, vino sã cureti cartofii.

- Vin imediat ce vorbesti. - Nu te comporta asa.

Ce s-a întâmplat ieri?

Am avut un fel de... întâlnire.

Atât. Cu... Gill.

- Gill, pompierul chipes? - Da.

Sara! E fantastic!

- Poate, nu stiu. - A fost frumos?

Da, a fost foarte frumos, dar nu asta e ideea.

Care este ideea?

Ideea e cã sunt bucãtar, am un restaurant si...

si trebuie sã fiu aici.

Nu pot iesi sã fac lucruri cu altcineva.

Totul duce la:

"Vreau sã mã mut, ia-mi fiicã de la scoalã."

Dar eu nu m-am înscris la asa ceva. Cu toate cã e simpaticã.

Apoi vrea sã se însoare, ne mutãm în suburbie,

apoi îmi va cere sã-mi vând afacerea si sã nu mai lucrez.

Cum sã nu mai lucrez? Asta e visul meu.

Doar asa m-a cunoscut. Mamei lui nu-i place mâncarea frantuzeascã.

Cu-i nu-i place asa ceva? Glumesti?

Nu trebuia sã faci asta!

Lui Gill i s-au aprins cãlcâiele dupã bucãtarul de dincolo.

- Sunteti idioti! - Du-te, Gill!

Pune mâna pe ea!

Bunã!

- Ia te uitã! - Sunt pentru tine.

Nu trebuia. Sunt foarte...

Si voiam sã stii cã m-am simtit bine ieri si cã as vrea sã repetãm.

- Cândva. - Da.

- Mi s-a pãrut cã ne-am simtit bine. - Da.

Asa e, poate ne-am distrat prea bine.

Ce sã înteleg din asta?

Poate cã relatiile nu sunt pentru mine.

- Avem o relatie? - Nu asta voiam sã spun.

Restaurantul a fost visul meu timp de zece ani

si mã strãduiesc sã fie un succes.

Nu pot face asta când îmi e distrasã atentia.

- Bine. - Dar rãmânem vecini.

Avem restaurante alãturate, deci suntem vecini.

Sper sã ne comportãm ca niste vecini.

- Sã fii sigurã de asta. - Bine.

- Ne mai vedem. - Bine.

- Bunã, tata! - Bunã, pustoaico!

Sunt frumoase.

Sunt de la Gill, nu?

Te-a invitat la o întâlnire oficialã?

- Sara. - Ba da, dar am refuzat.

De ce ai refuza? E clar cã-ti place tipul.

Da, sunt cu capul în nori toatã ziua.

- Cum? - Chiar tu ai spus-o.

Nu sunt aici, am uitat sã iau peste pentru prima datã.

Asta dupã doar un prim fel... de întâlnire.

Doamne fereste sã fiu si mai distrasã de atât.

Nu e nimic rãu în a avea capul în nori.

- Nu trebuie sã controlezi totul. - Ba da.

Ba da, Patsy, e restaurantul meu.

E succesul meu sau esecul meu, trebuie sã mã concentrez.

Si mi-e mai bine singurã.

- Sara! - Merg sã termin. Stai tu aici.

Multumesc pentru ajutor.

Taylor a râs atât de bine cã i-a iesit berea din rãdãcini pe nas.

- Nu-i asa cã e amuzant? - Da.

Apoi am furat o masinã de politie si am fugit în Mexic.

- A fost foarte tare. - Sunã distractiv.

Tatã, uite-o pe Sara.

S-o lãsãm sã-si termine cumpãrãturile.

Sara!

Ce mai faceti? Bunã dimineata!

Bunã dimineata!

Ai vorbit serios când ai spus cã pot gãti cu tine?

Sigur cã da. Oricând.

- Multumesc. - Cu plãcere, scumpo.

- Pot sã merg sã-mi iau o limonadã? - Da.

- Mi-e sete. La revedere, Sarã. - La revedere!

- Pe mai târziu! - Multumesc.

Îi place sã petreacã timpul cu tine.

Cred cã se mosteneste. Ne mai vedem, Sarã!

Pats, cred cã vom avea o comandã de Quiche Lorraine.

- Sunã bine. - Bunã, Sarã.

- Bunã, Hannah. - Pot gãti cu tine acum?

Sigur cã da. Pat se descurca singurã putin.

- Sigur. - Sã-i dãm drumul.

Multumesc, Patsy.

Acesta e sosul de bazã. Se numeste Bechamel.

- Bechamel. - Da, foarte bine.

Adaug ultima lingura de fãinã. Amestecã, foarte bine.

Se vor face mici cocoloase, dar nu e nimic.

Untul se va topi usurel. Foarte frumos.

Acum trebuie sã adãugãm lapte fierbinte.

Tu continuã sã amesteci. Foarte bine.

Frumos. Sosul acesta se adãugã la "Croque monsieurs".

- La domnii crocanti? - Da.

Asa s-ar traduce.

Dar e un sandwich cu suncã si cascaval.

- Croque! - Nu, croque.

- Croque monsieurs. - Croque monsieurs.

- Foarte bine. - "Domni crocanti" e mai amuzant.

Da, e mult mai amuzant.

Doamne!

- Aratã bine? - Da, e palid ca mine.

Am cam ratat bronzul de varã. Cum e vacantã de varã?

- E distractivã. - Da?

M-am cam ars la cãlãrie sãptãmâna trecutã.

Da? Îmi pare rãu. La cãlãrie?

Îmi plac caii. E foarte distractiv.

- Am putea merge în ziua liberã. - Cum? Ar fi distractiv.

Sigur. Nu sunt sigurã cã tatãlui tãu i-ar plãcea...

Nu, i-ar plãcea. Ar fi frumos.

- Ar fi ziua fetelor. - Ziua fetelor.

Îmi place cum sunã.

- Ai invitat-o si pe Sara? - Rãmâne si... Rãmâi?

- Mã gândeam cã e mai distractiv. - Distractiv!

- Vrei sã plec? - Nu, dacã nu doresti.

- Mergem? - Sigur.

Bine. Acesta e calul meu.

Asa. Ai acelasi cal, tata.

Da, mã cunoste.

- Îti place calul tãu, Sarã? - E foarte frumos.

Esti gata? Facem stânga.

Foarte bine.

Usurel, Hannah.

Îmi pare rãu cã v-am stricat ziua fetelor.

Sigur n-ai avut de ales. E foarte insistenta.

Îmi place cã e asa. Se va descurca singurã.

- Hannah, sã ne întrecem. - Bine.

Trage frâul, trage-l!

Multumesc. Haide.

Mãnânci mai târziu. Te hrãnesc eu mai târziu.

Bravo, bãiete!

- Sara, uite ce mi-a luat tata. - Hai sã vedem ce ai aici.

Pâine, cascaval, suncã si mustar. Ia sã vedem.

- Faci "domni crocanti"? - Da.

Tata a spus cã pot sã-i gãtesc în ziua lui liberã.

Da, sã gãteascã si ea. Mie-mi ajunge în timpul sãptãmânii.

- Ar trebui sã vii si tu, Sarã. - Ar fi minunat, dar...

Tu m-ai învãtat sã le fac, trebuie sã vii.

- E în ordine, tata? - Sara e binevenitã oricând.

- Dar presupun cã are alte planuri. - Mi-ar face plãcere sã vin.

- Dacã pot sã aduc eu desertul. - Sigur cã da. La 19:30.

Ne vedem la 19:30.

- Bunã! - Bunã!

- Ce face micul bucãtar? - Munceste din greu.

Si o ia foarte în serios. Intrã. Ea a aprins lumânãrile.

Chiar? Frumos.

Vã prezint "domnii crocanti" ai lui Hannah Callahan.

Frumos!

- Cu extra cascaval. - Aratã minunat!

Miroase atât de bine!

- Aratã delicios, scumpo. - Poftim, Sarã!

Sunt atât de bune! As putea sã mã obisnuiesc cu ele.

Sunt chiar foarte bune, sau destul de bune pentru un copil.

Ce înseamnã asta?

Sunt bune pentru un copil, dar nu pentru un adult.

Sau spui cã sunt bune ca sã nu mã rãnesti.

Eu spun cã sunt delicioase, dar sã întrebãm expertul.

Domnisoara Callahan, cina e delicioasã.

Nu e corect, nu stiu ce a spus.

A spus: "domnisoara Callahan, cina e delicioasã."

Foarte bine.

Dar un bucãtar stie sã nu lase mâncarea sã se rãceascã.

Bine.

- Ce e sosul acesta? - Bechamel.

- Bechamel. - Foarte bine.

- Merg sã duc vasele. - Nu.

Tu ai gãtit, eu spãl vasele. Astea sunt regulile.

Nu, nu mã pui sã spãl vasele când gãtesti tu.

- Pot sã te ajut si eu. - Tu mã înveti sã fac pâine mâine.

- Da? - Da.

Eu spãl vasele si nu vreau sã aud comentarii.

Bine.

- Multumesc. - Multumesc, domnisoarã.

- E o domnisoarã minunatã. - Multumesc.

- Cu plãcere. - Creste prea repede.

Simte cã trebuie sã aibã grijã de mine acum cã mama ei nu mai e.

Multumesc cã ai venit. Înseamnã mult pentru ea.

Si multumesc pentru asta. E delicioasã.

E o operã de artã.

Asta înseamnã bucãtãria francezã.

Asa e gastronomia francezã, foarte tehnicã.

- Motivul pentru care m-a atras. - Cum asa?

În copilãrie, pãrintii mã duceau des la localul Tracois.

Mergeam în fiecare duminicã la micul dejun.

Când pãrintii mei au murit, bunicii au vândut casa.

Asa cã s-a terminat. Mai merg acolo din când în când.

Sã fiu mai aproape de ei.

La un moment dat m-au angajat chelnerita, ceea ce mi-a plãcut.

Câteva luni mai târziu, am tinut locul unui bucãtar bolnav.

Pentru prima datã de când au murit pãrintii mei

m-am simtit din nou ca acasã în bucãtãria aceea.

- Esti un bucãtar foarte bun. - Multumesc.

Te-am provocat cu mâncãruri italiene, japoneze si grecesti.

As fi jurat cã le stii pe toate.

Te-ai gândit vreodatã sã gãtesti si altceva?

Bucãtãria francezã e foarte precisã si detaliatã.

Cel putin stiu ce e bine si ce e rãu,

fapt ce îmi dã un anumit confort.

A fost ridicol când a murit Kate. Dar sunt pompier.

Dar ideea cã ea era acasã si cã era în pericol...

- Ce e? - Îmi pare rãu.

Esti teafãrã?

Îmi pare rãu. Mã ocup de asta imediat.

- Sigur n-ai nevoie de ajutor? - Sunt bine.

E foarte încãpãtânatã. De unde a mostenit asta?

A fost distractiv s-o avem pe Sara aici, nu?

- Sigur cã da. - E frumoasã.

- Nu ti se pare frumoasã? - Ce e, pustoaico?

Înainte sã moarã, mama mi-a spus cã vei cunoaste o persoanã bunã.

- Cã vei vrea sã te recãsãtoresti. - Hannah.

Spunea cã vei simti cã o trãdezi chiar dacã nu e aici,

cã eu te voi ajuta.

Stiu cã-ti place Sara.

Dar crezi cã esti pregãtitã sã ies cu alte femei?

Da.

Cred cã da.

Mama avea dreptate, nu trebuie sã fii singur.

Stii ceva? Îi semeni mult.

- Da? - Da.

- N-o mai aud. - Poftim?

Vocea mamei.

Obisnuiam s-o aud spunându-mi cã mã iubeste,

sã-mi fac lectiile.

Sã-mi periez pãrul.

Acum s-a terminat.

Asta se întâmplã celor ce pierd pe cineva drag.

E modul constientului tãu de a te proteja.

Te face sã uiti ceva ce ti-ar putea frânge inima.

- Te iubesc. - Si eu te iubesc.

- Patsy, în fatã totul e în ordine? - Sigur cã da.

Stii tu.

"Multumesc pentru desertul si compania perfecte." Gill.

Nu ai parte întotdeauna de o a doua sansã.

- Bunã! - Bunã, intra!

Stiu cã esti ocupat, dar vroiam sã-ti multumesc pentru flori.

Mã gândeam sã mai încerc o datã.

Stiu cã ai refuzat prima datã, dar sperãm sã te rãzgândesti.

Simt cã...

Simt cã... sã zic?

Trebuie sã rãspund.

- Da, Danny. - Bunã, amice!

- Hannah s-a ales cu un cucui. - Cum?

Sarea pe trambulinã si i s-a prins piciorul.

- Vin acum. - Nu, nu e cazul.

- Cred cã e bine. - Da, sunt bine. Ne vedem acasã.

Da, totul e bine, am venit la urgentã. Stai linistit.

Te sunãm noi.

Hannah s-a rãnit. Ar fi bine sã plec.

- Pot sã te ajut? - Nicio grijã, va fi bine.

Sunã-l pe sefu'.

- Hannah va fi bine. - Da, sper.

Te simti bine? Ce ai de gând sã-i spui?

Cred cã ar trebui sã-i multumesti.

- Ce e? - Simti?

Ce se întâmplã? E fum...

Doamne, ce s-a întâmplat?

Sunt doar un investitor, n-ar trebui sã gãtesc.

- ti-am spus cã nu stiu. - Si atunci de ce o faci?

- Dacã-i pot spune asa. - Mike e de serviciu.

Danny si Gill sunt cu Hannah la spital.

Voi ajunge si eu acolo când vor afla ce am fãcut cu bucãtãria lor.

Nu mai e nimic de servit. Totul e acoperit de spumã.

Da, asa e.

Te-ai descurcat bine cu chestia aia.

Tu lupti cu incendiile.

Cum a ajuns hamburgerul acolo?

Habar nu am.

S-a întâmplat ceva dincolo?

Seful sectiei de pompieri era sã incendieze localul.

Are clienti, dar n-are mâncare.

Se pare cã Bet se descurca singurã aici.

Vii sã mã ajuti sã pregãtesc mâncare la Gill?

Hannah e rãnitã si nu cred cã e nevoie sã si falimenteze.

Sigur cã da.

Multumesc.

Tatã, sunt bine.

Tatã, multumesc. Poti sã mã lasi jos.

Tatã, opreste-te.

Nu!

L-ai auzit pe doctor. Du-te la muncã.

Asta nu se va întâmpla. Nu mai plec azi.

L-ai lãsat pe sefu' la bucãtãrie. Ai spune cã tu ai o contuzie.

Ce se poate întâmpla?

Stiu cã restaurantul ne-a ocupat toatã vara, dar esti numãrul unu.

Cu mentã. Preferatele mele.

- Cum te simti? - Îti faci griji?

Ai o loviturã urâtã. Trebuie s-o rãcesti.

Ai terminat? Multumesc.

- Te iubesc. - Si eu.

Sã-mi lasi si mie.

Bine.

Bine. Stai asa.

Cum e asta?

- E putinã. - Stiu.

Doamne!

E foarte bunã!

- Tocanã de vitã, o portie. - Are mare succes, sã stii.

Super.

Seful a spus cã tocanã are mare succes.

Nu se prea pricepe. Aproape cã a ars localul.

- Patsy! - Dar e simpatic cu pãrul zburlit.

Iar pompierii sunt... Doamne, ce-mi plac pompierii.

Te gândesti: "Patsy, înapoi la muncã!"

- Da. - Dar chiar sunt incredibili...

- Patsy... - Bine.

Sunt extraordinari. Pompierii...

Politistii nu sunt cine stie ce, dar am ajuns sã vorbesc singurã.

Da, cred cã asta e locul!

"Chez Varenne". Fã niste fotografii.

- Tocanã e uimitoare. - Totul e uimitor.

Intrãm?

Ia sã vedem.

- Salut, sefu'! Intrã. - Mersi.

Cum merge treaba? Hannah a adormit.

Nu vreau s-o trezesc.

Voiam sã-ti spun cã totul a mers foarte bine.

- Chiar? - Nu.

- Ce s-a întâmplat? - Era sã distrug localul.

Era sã-l incendiez.

Dar a preluat controlul vecina ta simpaticã.

Sara? Vecina simpaticã?

Exact. Vecina simpaticã.

S-ar putea sã trebuiascã sã-l inviti tu în oras.

Înapoi la muncã.

Tatã!

Bunã!

Ar trebui sã-ti multumesc.

Asearã a fost a doua oarã când ne-ai salvat.

Nicio problemã. Mã bucur cã am reusit.

Speram sã încheiem conversatia începutã mai devreme.

- Mi-ar face plãcere. - Sara, intra!

- Vino. - Ce e?

- Ce e? - Urmeazã chestia cu restaurantele.

Doamne, ce m-ai speriat! Credeam cã a luat ceva foc.

M-ai tot bãtut la cap cu chestia asta si acum m-am entuziasmat.

Si acum, Redmond Rhodes are sã ne recomande un restaurant.

Multumesc, Norah.

Recomandarea de sãptãmâna asta ne-a dus în Vista Grande.

E o poveste cu final neasteptat.

E un restaurant frantuzesc simpatic numit Chez Varenne.

Proprietarul si bucãtarul m-a invitat de ceva vreme la restaurant.

Ieri searã, desi am avut intentia sã cinez la Chez Varenne,

n-am putut sã nu observ un nou local deschis chiar alãturi.

Un local plin de energie si mâncare de casã numit "Five Alarm Grill".

E condus de pompierii de la Sectia 4,

care servesc traditionalele costite.

Iar noi, civilii, nu trebuie sã coborâm pe stâlp.

Sau sã intrãm în vreo clãdire în flãcãri.

În niciun caz.

De aceea, recomandarea mea e Five Alarm Grill.

Nu uitati sã încercati macaroanele cu brânzã si tocanã de vitã.

Se pare cã sting foamea, nu, Redmond?

Sara, îmi pare foarte rãu!

Urmeazã sport.

- Am terminat. - Cu ce anume?

- Cu totul. - Nu vorbesti serios.

Ba da.

Ba da.

Toatã viata mi-am dorit sã fiu bucãtar.

Am muncit pentru asta si am fãcut treabã bunã.

Sunt instruitã, am cãlãtorit prin lume,

sunt mândrã de restaurantul meu.

Eram convinsã cã va fi un succes.

Apoi ai apãrut tu si ai deschis restaurantul de pe o zi pe alta.

Stii cã nouã din zece restaurante esueazã?

Tu ai avut succes peste noapte, iar eu mã zbat zi de zi.

E finalul perfect.

Am gãtit în noaptea în care ai avut un critic culinar.

A fost ultimul cui în sicriul restaurantului meu.

- Nu spune asta. - De ce nu?

Restaurantul tãu va fi un succes si mai mare mâine,

iar al meu va fi gluma orasului.

- Merg sã închid usile chiar acum. - Sara!

Îmi pare rãu, Gill, a pus mult suflet în asta.

Poate prea mult.

Restaurantul e tot ce a avut, tot ce si-a dorit.

Pânã te-a cunoscut pe tine.

Sara!

Spune orice, dar nu "pompier chipes".

Ai prefera sã spun:

"Bucãtar foarte sensibil ce dã la o parte un bãrbat incredibil"?

Nu înseamnã acelasi lucru?

- Nu e vina lui Gill. - Stiu.

Viata înseamnã mai mult decât gãtit.

Nu poti continua sã-i dai pe oameni la o parte.

La un moment dat, nu se vor mai întoarce.

Stie cineva unde s-a dus Gill?

Nu stiu. Stai sã-l sun.

Nu rãspunde. Intrã cãsuta vocalã.

Bunã, trebuie sã intru în studio. E important.

- Sigur cã da. - Ce se întâmplã acolo?

Pe o scarã de la 1 la 10 cât de tare am stricat lucrurile cu Gill?

De ce e scarã atât de scurtã?

Bunã, Hannah!

Bunã. Nu stii unde s-a dus tata?

Trei, doi...

Multumim pentru stirile din sport.

Se pare cã avem un musafir...

Da, se pare cã avem un musafir.

E la televizor.

Sigur m-ati auzit vorbind despre Five Alarm Grill.

Gill Callahan, proprietarul si bucãtarul acestui restaurant

e alãturi de noi si are ceva sã ne spunã. Bunã seara, Gill.

Bunã seara. Multumesc, Redmond. Bunã, Norah.

Iatã care e ironia...

Ati venit pe strada noastrã sã cinati la Sara Westbrook,

exact asta ati si fãcut, dar ati fãcut-o la Five Alarm.

Fiica mea s-a rãnit, iar eu a trebuit sã plec,

iar Sara a intervenit pentru a nu trebui sã închidem.

Sara Westbrook a preferat sã vã ajute decât sã serveascã la ea?

Exact!

Ea a gãtit delicioasã tocanã de vitã?

Asa e, Redmond, iar dacã vei cina la Chez Varenne

vei comanda vita Bourguignon, o versiune si mai bunã.

E una din multe lucruri uimitoare pe care le are în meniu.

Ce spui, Redmond? Cina la Chez Varenne sãptãmâna viitoare?

Cum as putea sã refuz?

Am fost la multe restaurante, dar n-am mai dat peste asa ceva.

E vecina mea.

Sunt doar un vecin bun.

Ce e?

Stirile au fost surprinzãtoare.

- Sunt Redmond Rhodes. - Iar eu sunt Norah Smitson.

O noapte bunã tuturor.

- Asta a fost, oameni buni! - Gata.

- Sara, bunã! - Bunã!

- Unde sunt ceilalti? - Acasã.

Danny si Elise au luat-o pe Hannah cu ei.

Bine.

- Îmi pare foarte rãu. - Sã nu-ti ceri scuze.

Eu ar trebui s-o fac.

Esti un om bun, Gill Callahan.

- Multumesc. - Cu plãcere.

Iar ceea ce ai spus la televizor, despre faptul cã suntem vecini...

Nu pot face asta, îmi pare rãu.

Nu ar fi de ajuns.

Cred cã mã îndrãgostesc de tine.

Si e clar cã si tu esti îndrãgostit de mine.

Altfel nu ai fi apãrut la TV sã te faci de râs.

Nu ai de gând sã-mi usurezi situatia, nu?

Nu.

Bine.

SASE LUNI MAI TÂRZIU

Bunã seara, sunt Redmond Rhodes, sunt în fatã "Le Five Alarm Grill"

sau cine stie cum ar trebui sã-l pronuntãm.

E o combinatie între "Chez Varenne" si "Five Alarm Grill".

În seara aceasta e deschiderea acestui nou restaurant,

clientii se afla deja înãuntru, savureazã bunãtãtile.

Sper sã mã alãtur lor cât de repede.

Sunt Redmond Rhodes, poftã bunã si noapte bunã.

Proprietari: Gill Callahan si Sara Callahan ospãtar junior: Hannah Callahan

- Poftim, domnisoarã! - Multumesc.

Pentru nimic.

- Poftã bunã. - Multumesc.

Redmond, ti-o prezint pe Sara.

- Felicitãri! - Multumesc cã ati venit.

Le primiti imediat.

Ce doriti? Perfect!

Multumesc.

SFÂRSIT