Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Traducerea și adaptarea realizate de GicuPal
PAGINA ALBĂ regia: Murielle Magellan
Dar așteaptă...
Unde sunt?
Oh, vai, am plâns.
Nu am vreun telefon?
Éloïse Leroy,
numărul 4 bis din Piața Paraclisului.
Éloïse Leroy...
Acesta nu este numele meu.
Eu mă numesc...
Numele meu este...
Cum mă numesc?
Vă putem ajuta?
Nu, nu, mulțumesc.
Ai grijă, globalistule.
Nu am uitat chiar totul, ei sunt niște nemernici.
Ciao, ce faci?
Ciao, bine.
Pisica ta miaună de două ore.
Oh, da? M-am întors mai târziu decât am prevăzut.
- Nu te îngrijora. Să ai o seară plăcută. - Și eu îți doresc o seară plăcută.
Mamă!
- Draga mea... - Stai puțin.
Sunt bine.
Ciao pisică.
Ciao pisică.
Este cineva?
Locuiești singură, fată.
Introduceți parola?
Éloïse Leroy.
Ei bine, să vedem.
Leroy Éloïse.
Ce aiurea!
Data de naștere?
Nu te panica. Nu te panica.
Consultă-ți medicul. Găsește-ți telefonul. Vezi dacă au fost martori la fața locului.
Ai un program aglomerat, fată.
Să iau un pui de somn.
Mă duc să dorm, îmi voi reveni. Bine?
PAGINA ALBĂ regia: Murielle Magellan
- Alo? - Sunt Olivia.
Ce faci? Ai întârziat două ore.
Doar că sunt puțin...
- somnoroasă. - Ești bolnavă?
Puțin...
Trebuie să te previi. Nu te învăț eu.
Nu puteai fi contactată pe mobil, s-a descărcat bateria sau ce?
Din fericire ai un telefon fix. Este atât de ciudat.
- Mâine vei fi acolo? - Da. Unde?
Da, desigur.
Fred este pe jar.
Fred?
Da, sigur, bine.
Dar...
- Da. Pe mâine. - Hai, ciao.
Unde îmi țin fluturașii de salariu?
Ce este asta? Ce-i cu rochia asta?
Cine sunt eu?
Eu cine sunt?
O rețetă.
O pauză de la muncă ar fi bună. Nu-i așa, pisico?
Ce fac la muncă?
Poate lucrez într-o bancă?
Nu sunt cumva vreo jandarmeriță?
Nu.
Ce te aduce aici de data aceasta, domnișoară Leroy?
Este complicat să explic.
Ca ultima dată? Te simți că nu ai aer?
Nu.
Atunci, ce este?
Durere în gât? Durere de spate? Ai gâtul înțepenit?
Ca de obicei, nu ai absolut nimic.
- Ca de obicei? - De șase ori în șase luni.
Ai meritul regularității, domnișoară Leroy.
Ce pot să-ți prescriu?
Pentru oboseală, greață, amețeli?
- Am trecut aproape toate. - Amnezie.
- Nu am făcut asta niciodată, nu-i așa? - Nu.
Nu vreau să te supăr, dar noi nu ne jucăm cu amnezia.
Eu nu mă prefac.
Doctore, eu mi-am...
Nu mă vei crede, dar mi-am pierdut memoria.
Nu-mi mai amintesc nimic.
Domnișoară Leroy, știi ce-mi spune sora mea?
Nu depăși limitele,
te vor mușca.
Dar îți jur.
Nu-mi amintesc ce meserie am.
Ieri, nu mi-am amintit unde locuiam.
Cu ce mă ocup? Îmi spui, te rog.
Dar vinzi cărți la Gibert.
Vând cărți la Gibert, bine.
Am uitat totul despre mine.
De restul îmi amintesc. Aparent.
Știu cine este Vanessa Paradis,
dar nu știu dacă am frați sau surori.
Nu știu dacă sunt hetero, dacă sunt bi...
Dar știu că Veuve Clicquot a creat șampania, ca exemplu.
15 zile de repaus de la muncă, timpul în care o să găsesc o soluție.
Nu. Îți dau o zi liberă și îți prescriu analize.
Simptome de amnezie retrogradă.
Ce înseamnă asta? Amnezie retrogradă.
Dificultate în a găsi informații despre tine,
amintirile dinaintea amneziei.
Ar putea fi Alzheimer sau o tumoare?
Totul este posibil.
Problema cu amnezicii este că, dacă problema este cunoscută,
se îndepărtează de mediul social.
Amnezicul se izolează și își pierde locul de muncă.
Dacă nu are o unitate familială foarte puternică,
este obișnuit să-l găsești fără adăpost
sau chiar într-un spital de psihiatrie.
Haide, domnișoară Leroy.
La muncă.
Primo: fie că sunt o mare leneșă.
Secundo: sau sunt ipohondră. Terțio: lucrez la Gilbert.
Sunt o mare leneșă care lucrează la Gibert.
Precis este așa.
Am reinstalat totul, este ca nou.
Mai presus de toate, nu mai scăpați bere pe computer.
Nu, este inutil. Resturi de kebab,
pâine integrală... Este de înțeles, dar fără bere.
- Am înțeles bine lecția. - Aveți garanție trei luni.
- Îți mulțumesc, la revedere. - Salut.
Salut, ce pot face pentru tine?
Ce pot să faci? Am venit pentru o informație.
- Sunt la dispoziția ta. - Am fost acolo ieri, pe această bancă.
Mi s-a furat telefonul.
- Așa zici? - Da.
Mă întrebam dacă nu l-ai văzut pe cel care l-a luat
sau ceva anume?
Ieri? Nu.
Nu am fost ieri.
Doar că ieri nu am lucrat. Colegul meu a fost ieri.
El a plecat.
În Nepal.
Într-o lungă vacanță.
Nu putem să-l întrebăm?
Ba da, dar când se întoarce. Deoarece...
Îmi poți da numărul tău de telefon.
- Când se întoarce... - Mi-a fost furat.
Dar ai un număr. Nu poate fi furat și un număr,
Așa-i?
Poți să-ți schimbi un telefon.
Te duci la operator și îți dau o cartelă nouă.
Apropo, îți va vinde un nou telefon.
Da, este adevărat.
Și este posibil să-ți poți recupera datele.
Și asta este adevărat.
Așadar...
Care este acest număr?
06...
Mă voi întoarce mai târziu.
Așa-i mai bine.
Da, așa-i mai bine.
Da. Nu ne întoarcem așa de des.
- Așa este. - Dacă mai treci pe aici,
să întrebi de Moby Dick. Eu sunt.
Ei îmi spun astfel.
- Moby-Dick, bine. Salut. - Salut.
Intrați îmbrăcată așa astăzi?
Da, bună ziua ?
Da, eu sunt Éloïse Leroy.
Ți-ai uitat legitimația?
Ah... Da.
Nu. Mai păstrăm ceva și pentru deseară?
- În seara asta? - La ora 20, este bine?
- În regulă. - Bine.
Nu ieși?
Absolut. Da.
Atunci ne vedem deseară.
Da, în regulă.
Cel mai lung preludiu din viața mea. O oră de sex oral.
O oră de sex oral? O oră!
Ți-ai pus miere pe păsărică sau ce?
Îndemânarea mea pe clătita Suzette.
- Ce imagine ai despre clitoris? - O imagine minunată.
Noi supraestimăm clitorisul.
Au pus presiune asupra lui. Înainte, nimeni nu-l lua în seamă.
- Salut, Elo. - Salut.
Salut.
Ai dreptate.
Trebuie să lăsați clitorisul la locul lui.
Deci nu am nicio problemă cu clitorisul.
Dar toți au înnebunit. Mass-media, băieții...
Toată lumea este obsedată de asta.
- Nu ai un euro? - Nu.
Apropo, Elo,
- nu-mi amintesc, tu pentru ce ești? - Pentru ce să fiu?
Pentru clitoris sau vagin?
Nu-mi amintesc bine.
Totuși, nu din lipsă de încercare.
- Ciao, Éloïse. - Ciao.
- Ești mai bine? - Da, sunt mai bine.
Mulțumesc... Sonia.
Cred că este cineva în zona ta.
Oh, mă duc.
Curaj.
- Bună ziua. - Bună ziua.
M-am gândit la ce mi-ai spus
că Dragostea în salopetă a fost ciudată.
N-am îndrăznit să-ți spun,
- dar mie mi-a plăcut. - Da, Dragostea în salopetă...
Dar eu nici n-am citit-o.
Sunteți sigură că eu am fost?
Nu sunt senilă.
Ați terminat.
Până la capăt.
Ne vedem în curând, scorpie.
Ți-a cerut din nou o astfel de carte?
De îndată ce poți, aranjezi cărțile în rafturi.
Da, rafturile.
Nu este urgent, dar s-o faci înainte de deseară.
Și să-mi aduci certificatul medical. L-ai văzut pe Fred?
Nu ne-a spus despre absența ta de ieri.
- Nu. - Este tare cu tine.
Vă ajută ea, doamnă.
Bună ziua.
Setea.
O aveți? De Amélie Nothomb.
Am văzut-o în format de buzunar,
dar o caut în format mare.
Amélie Nothomb, îmi place foarte mult.
În format mare, este...
- Vom arunca o privire. - Am fost deja acolo, domnișoară.
Deci, să vedem... Amélie Nothomb.
Chiar îmi place.
Vreți...
- Nu vreți alt titlu? - Nu, vreau Setea.
Poate este în alt raion.
Nu, din păcate n-o mai avem.
Nu ați verificat în computer.
Poate este rezervată.
Domnișoară?
- Domnișoară? - Ce? Da.
Îmi puteți răspunde?
Éloïse.
Ea caută o carte de Amélie Nothomb și una de Goncourt în format de buzunar.
- A apărut acum o lună. - Da, da.
Toți citesc același lucru?
- Da. - Mai citesc și altceva.
Nu ştiu. Ei bine, aceasta pare bună.
„După ce s-a scufundat în alcoolism, un bărbat devine rabin.”
Din punct de vedere simbolic, este puternic.
De ce am citi-o mai mult pe Amélie Nothomb decât această carte?
Sincer...
Éloïse?
Ce s-a întâmplat?
Nu mă duci de aici?
Îți jur, trebuie să mă crezi.
Nu știu ce înseamnă să aranjez cărțile în rafturi.
Știi, cea blondă...
Olivia.
Probabil, nu știu. Ea mi-a cerut să le aranjez
Știi cine-i Olivia? Este numărul 3.
- Fred este directorul. - Ce?
Fred, șeful departamentului de muzică, cinema și literatură.
Olivia este asistenta lui.
Ce nebunie.
Îmi voi reveni.
Eu am plecat, dacă ai timp de glume.
Ce? Care glumă? Te implor să mă crezi.
Crede-mă.
De ce-mi vorbești mie despre asta?
Pentru că lucrezi acolo.
Ai văzut bine că nu înțeleg nimic.
Sunt în ceață totală.
Să nu spui nimănui sau voi fi concediată.
Nu vorbești niciodată cu mine, nu există niciun risc.
Cum? Tu? Cu mine?
- Nu vorbim? - Nu.
De aceea cred în amnezia ta. Tu nu mi-ai vorbit niciodată.
Oh, da? Suntem certate?
Nu, prietenii tăi sunt Chloe, Vincent, Olivia, Fred.
Tu ieși cu ei.
Eu, sunt invizibilă. Tu nu ai memorie și eu sunt invizibilă.
- Dar nu. - La figurat.
- Mă vezi acum? - Dar da. Deigur.
Îmi pare rău, înnebunesc.
Chloé și Vincent, ei ce fac?
Sunt în departamentul de muzică.
Ei știu multe despre tine.
Nu-mi amintesc deloc de ei.
Tu cu cine vorbești?
Nu prea vorbesc. Am un copil de 7 ani și mă uit la televizor.
Și familia ta? Ai încercat să-i contactezi?
Nu am găsit nimic despre familia mea. Nu m-a sunat nimeni.
Ei pot locui peste ocean. Nu am găsit acte pe acasă.
M-am născut în 20.
Am găsit în geantă un pulover mare cu dungi roșii.
Telefonul tău?
Mi-am cumpărat unul nou.
Nu pot face actualizarea, nu am parola de calculator.
Ai căutat pe Facebook?
M-am uitat, nu sunt acolo.
Nu există nicio Éloïse Leroy cu fața mea.
Sunt surprinsă de tine.
Nu m-am găsit niciunde.
Trebuie să ne întoarcem acolo.
Ți-ai pierdut telefonul mobil,
ai uitat codul și m-ai întâlnit pe mine.
Multe vești bune.
- Nu s-a întors, colegul tău? - Nu.
Sărbătorile sunt lungi, îmi pare rău.
Am o teorie despre parole.
Am o teorie despre parole.
Da?
Să ți-o spun?
Prenumele și anul nașterii câinelui meu.
Prenumele primei iubiri și anul când ai făcut prima dată dragoste.
Prenumele iubitei și anul de naștere al soției.
- Care este teoria? - Nu-ți spune nimic?
Nu este foarte moral.
Dar nu, cui îi pasă.
Ale mele.
Parolele sunt un indiciu egocentric.
Când uiți parola, teoria spune că ai cam uitat de tine.
Este un semn foarte bun. Îmi place de cei care își uită parola.
Bine, poți introduce noul cod.
Vei putea să-ți sincronizezi noul telefon.
Pot?
Și așa. Totul este aici.
- Mulțumesc. Mulțumesc mult. - Pentru nimic.
Și... spune-mi,
ai vrea să vii cu mine la acvariu?
Să sărbătorim asta? În seara aceasta este deschis.
La acvariu... Nu.
Am invitat un coleg la cină...
De la serviciu.
Pe... Fred.
Este un coleg.
Îmi dai numărul tău.
Așa o să-i spun colegului. Adică,
când se va întoarce colegul meu.
Ultima actualizare, șase luni.
Odată ce telefonul s-a actualizat, listează-ți contactele,
consultă-ți fișierele, uită-te peste e-mailuri.
Dragă, m-am gândit la tine toată ziua.
Oh...
Așteaptă puțin.
Ți-ai pus blugi. Ce se întâmplă?
Da.
Poți să aștepți ?
Aștepți pe cineva?
Nu, este pentru noi. Pentru astă-seară, pentru cină.
Pentru noi? Dar nu cinăm în oraș.
- Ei bine? - De ce am lua cina aici?
Avem o întâlnire în două ore cu prietenii mei de la Think Tank.
Oh, da. Stai să închid.
Ce înseamnă Think Tank-ul?
- Ce spuneai? - Ce este un Think Tank?
Acum pui întrebări? Unde este femeia docilă?
Stai puțin. Scuză-mă, dar putem să bem ceva mai întâi?
Putem să mâncăm.
Putem vorbi despre orice. În două ore, este posibil.
Am vrut doar să știu...
ce fel de relație avem.
Ce îmi faci?
Unde ne... situăm noi.
Pentru noi, este simplu, se întâmplă repede. Este lejer.
Nu suntem cu adevărat un cuplu.
Nu. Tu nu vrei. Eu nu vreau. Nu ne pasă de asta.
Lumânările, ce ți-a venit?
Ne vezi jucându-ne de-a domnul și doamna?
Nu mă deranjează, dar putem și cina împreună.
Nu este un joc de-a domnul și doamna.
Atunci vrei să vorbim despre viitor?
Îți pot spune că îmi crește prostata.
Să vorbim despre viitor. Oh, n-o să mai pot.
Stai, nu viitorul mă interesează.
Eu, nu aș vrea să trec...
Asta era, să vorbim despre trecut.
Vrei să vorbim despre trecut? Bine. Ce vrei să știi?
De exemplu, în ultima vreme, m-ai găsit ciudată?
Nu, nu în mod deosebit.
M-ai găsit absentă?
Dezvoltă puțin subiectul pentru că...
Ce părere ai de ceea ce ți-am dezvăluit zilele trecute?
Ce anume?
De viața mea, de toate.
De cel cu care vrei să-mi faci cunoștință?
Am spus da, cu plăcere.
Nu vrei să-mi spui cine este?
Chiar nu, nu.
Prefer să mai aștept puțin.
Ascultă-mă, între timp...
Nu vrei să ne cunoaștem puțin?
Éloïse, termină!
Mă voi supără. Te comporți ciudat.
- Ești însărcinată? - Dar nu.
- Chiar ești însărcinată! - În niciun caz.
Ei bine, am impresia că lucrurile ar putea merge prost în seara asta.
Nu mai vreau. Vreau să rămânem distanți.
- Da. - Ca până acum.
Lucrăm împreună și ne înțelegem bine.
- Nu rămâi la cină? - Nu.
Nu, mai bine nu. Bine, te sărut.
Facebook, iTunes, Outlook.
Este cineva care va vorbi.
Fotografii făcute de Chester
Chester?
Cine este acel Chester?
De ce?
Să mă întorc cu un an și jumătate.
Un an și jumătate?
Nu am niciunul de dinainte? De ce nu am niciun e-mail?
William: Promit, dragă. Ne vedem curând.
Am citit mesajul tău, te voi contacta în curând.
William Delfino, producător și influencer.
William Delfino. Eu îl cunosc?
Pisică, oprește-te. Oprește-te.
Vă mulțumim pentru așteptare.
Nu ați făcut o copie de rezervă.
Ultima actualizare este de 6 luni, nu putem recupera nimic.
Trebuie să faceți backup în mod regulat. Nu vă mai pot repeta asta.
De acord cu ultimele șase luni...
Dar nimic de un an și jumătate. Eram deja abonată.
Este posibil să le fi resetat.
Uneori oamenii o fac intenționat.
Când vor, nu știu...
Să-și șteargă trecutul, să înceapă o nouă viață.
Este posibil.
Alo?
Deci, ceea ce caracterizează generația Y este comunitatea.
Împărtășirea valorilor prin rețelele sociale,
nevoia de recunoaștere în cadrul grupului. Ce să facem?
O orgie.
Oprește-te.
Am spus Y, nu am spus Q. Celor din generația Y
adoră să influențeze. O să le oferim ceea ce le place.
Înființăm platforme unde vor fi activi.
Atenție, să nu-i considerăm idioți.
Pe mese veți găsi reclame,
platforme montate în magazin.
Pentru a le pune în rafturi.
Mergeți!
- Unde este Sonia? - Sonia?
De doi ani are miercurea liberă.
Ești bine?
Mi-am pierdut memoria.
Vom raporta asta la sediu.
Du-te la muncă.
Olivia, de 40 de ani, este la modă:
Am făcut un pas înapoi de la viață.
Mare scofală!
Înainte, spunea doar Ibrahim aici, Ibrahim acolo.
Mie îmi place de Olivia,
dar vreau să-i spun să mai termine?
Și eu sunt singură,
dar asta mă face...
♪ Să urc tot mai sus. ♪
Știi ce spune, Fred, despre Olivia?
Că este sapio sexuală, dar nu clasică. Nouă ne place asta.
Democrați. Luăm exemplul lui Fred.
Aș putea să-l urmăresc pentru ideile lui, dar nu și să mă culc cu el.
Ai un complex cultural, te atrag doar cei musculoși
care au totul în bicepși și nimic în cap.
Păcat pentru mine.
Ai fi fost singura cu care m-aș fi putut căsători.
În afară de mama ta.
Ești schimbată? Nu-ți mai petreci pauzele cu noi,
faci glume despre mama lui, care tocmai a murit.
Nu participi la înmormântare, cum ai promis.
Suntem puțin supărați.
Stai, mama ta a...
Dar stai, când a fost asta?
Mi-ai spus?
- Erai acolo când am aflat. - Dar nu.
Eu... am uitat.
Îți jur.
Altfel aş fi... dar mi s-a șters complet din minte.
Care este problema ta? Trezeşte-te.
Care este problema ta?
Nimic, de la morți învățăm atât de multe.
De la spânzurare?
Spânzurare?
Dar nu, nu este adevărat.
Îmi pare rău, îmi pare rău.
A fost a treia ta tentativă.
Ai fost măcar liniștit de cineva?
Pablo a venit de la Rennes special pentru asta.
Chloé și Yveck erau acolo. A fost o înmormântare reușită.
A fost foarte discret și elegant. Ei i-ar fi plăcut, nu?
Da.
Deci, Elo, care este problema ta?
Sunt...
Sunt la menopauză.
- Ce? - Sunt la pre-menopauză.
Este foarte, foarte rar la vârsta mea, dar mi s-a întâmplat.
Prin urmare...
Am probleme de sănătate, consultațile.
Mi se învârte capul.
Îmi pare rău. Pardon.
Mai vii la Pin Up sâmbătă cu toată lumea?
Ca pe vremuri, cu Olivia, Fred. Toți cinci.
Uităm de probleme.
Bine, vor fi Chester și William?
Cine?
Și Sonia?
Aproape era să te cred.
Ei bine, domnișoară Leroy, am niște vești destul de bune.
Nu aveți tumoare, nici Alzheimer, nici traumatisme craniene.
Toate sunt foarte bune.
Ce am atunci?
Suferiți de amnezie de identitate.
Este o amnezie declanșată de un șoc emoțional paroxistic.
Unii se amuză numind-o amnezie de film.
- Amnezie de film? - Da.
Ar fi necesar să aflăm ce s-a întâmplat înainte de acest moment, pe acea bancă.
Pe care ați menționat-o ca punct de plecare.
Este un gol absolut.
Aveți vreun medicament sau ceva care să mă ajute?
Aceasta este cea mai proastă veste.
Medicina tradițională nu poate face nimic pentru dvs..
Pot prescrie antidepresive, ședințe psihiatrice,
dar trebuie să aveți încredere în dvs..
Amnezia de identitate este reversibilă.
Trebuie să cautați stimuli senzoriali.
Să trăiți, să iubiți, să faceți dragoste.
Întoarceți-vă pe acea bancă, continuați să investigați.
Un declic se va întâmpla într-un fel sau altul.
- Cu nota ta așa mică. - Nu-i așa de rea!
Stimuli senzoriali.
Atenție la mine. La mine, la mine. Cine pe cine caracterizează?
Îmi place acest joc.
Vincent, tu.
Pe ea.
- S-a rătăcit. - O foarte bună profesoară de istorie.
Da, desigur.
Nu și-a reînnoit dosarele de 10 ani.
În afară de a le pune în scriere inclusivă.
Este foarte supărată pe ministrul Educației Naționale.
Da, da.
Singura ei limită, femeile voalate. A votat cu extrema stângă,
- ca tine Fred. - Da.
- Dar nu-i așa de șic. - Cu siguranță.
Îi place olăritul!
Éloïse.
- Nu ești inspirată? - Eu? Dar nu.
În seara aceasta, Olivia este într-o formă bună.
Este într-o formă bună, m-a făcut să râd.
Nu mă recunoști?
Totuși, ne-am simțit bine.
Chester?
Nu. Dar nu ne-am spus prenumele.
Atunci, mai taci.
Are o mică problemă cu hormonii.
Totuși, am o lipsă emoțională de când m-a părăsit Ibrahim.
Cu o dorință foarte puternică pentru copii.
Nu, copii anulează sexualitatea.
Am exemplul părinților mei, nu mi-a plăcut.
♪ Cu timpul ♪
♪ Cu timpul totul dispare ♪
M-am gândit la ce mi-ai spus.
În zilele noastre contează
ce se întâmplă între doi oameni. Este un act politic.
Ai dreptate când mi-ai spus. La început nu m-am prins.
Gândindu-mă la asta, am înțeles.
Visez să-mi trăiesc viața de zi cu zi alături de o femeie.
Tu?
- Îți bați joc de mine ? - În niciun caz.
Deloc, sunt un mare amorez.
Este greșit să crezi că sunt un futangiu.
- Dar tu presupuneai asta. - Când o să găsesc perla rară,
o să pot să-i fiu alături de a doua zi.
Totul: nunta, creditul, copilul.
- Oh, da ? - Asta este!
Haide, dă-ne puțin din Sonia.
- Puțin de ce? - Imit-o pe Sonia.
- Sonia! Sonia! Sonia! - Mai mult...
Spune-ne că Sonia a fost la film cu fiul ei și i-a plăcut.
Te implor.
- Ce ? - Ne place când o imiți.
O imiți destul de bine.
- Nu ştiu... - Concentrează-te.
Îți mai amintești ceva?
- Doar imit-o. - Da, bine, bine.
Este un film formidabil.
Este un film formidabil. Personajele sunt simpatice.
Noi am râs. Am râs în hohote.
Acum trebuie să-mi iau fiul de la școală.
Și asta-i tot.
La revedere.
- O ador. - Nu am înțeles
de ce gâtului plin îi spunem gât adânc.
Mai oprește-te.
Nu, asta-i altceva...
- Este un alt registru. - Chiar așa se spune?
Sonia, sunt Éloïse din Gibert.
Da, Éloïse, spune.
Scuză-mă că te deranjez atât de târziu, dar...
ești singura persoană cu care pot vorbi.
Sunt o scorpie, dacă ai ști.
- Vrei să treci pe aici? - Pot să vin.
Nu, vin eu.
A trecut prea mult timp de când am ieșit noaptea.
Fostul meu doarme acasă, poate avea grijă de Theo.
Chiar te-am și imitat. Te imit foarte bine.
Oh, așa zici? Haide, arată-mi.
- Nu. - Nu-i nimic, nu sunt așa fragilă.
Nu sunt așa fragilă. A fost un film grozav.
Actorii se atingeau, am râs în hohote.
Scuză-mă, dar nu m-ai imitat așa de bine.
Nu mai sunt așa. Urăsc cum eram.
Probabil că m-ai urât. Spune-o.
Nu, dar ai exagerat puțin.
Ei râd, eu râd. Ei plâng, eu plâng.
De aceea am fost deprimată. Mergeam la doctor.
- Că m-am culcat cu toată lumea. - Nu neapărat.
- Așa îți place. - Cu cel pe care nici nu l-am cunoscut?
Nu, nu cred.
Unde era acordeonul?
Lângă rochie, ascuns într-un dulap.
- Ai găsit ceva despre familia ta? - Nu.
În telefonul tău?
Fără tată, mamă, frate, bunică?
Nimic! Aparent,
am șters totul acum un an și jumătate.
Nimănui nu-i pasă de mine.
Aș putea muri și nimănui nu-i pasă.
Mă pot sinucide acum
și nimănui nu-i pasă.
Este ciudat totuși.
Nici ție nu-ți pasă.
Poate...
Poate unuia dintre iubiții ei.
Cum avea mai mulți...
- Ea, te referi la mine? - Da.
Fred vrea doar să facem sex. Eu nu numesc asta un iubit.
Chester nu apare în nicio fotografie.
William este un producător, unul din cei influenți.
M-am culcat cu el întâmplător, m-am agățat de el și a fugit de mine.
Este ridicol.
Cel după care regret cel mai mult,
este Vincent.
Cred că eram exact ca el.
Mi-am cheltuit energia ca să înțeleg cum era, ca să fiu ca înainte.
Ei bine, trebuie să-ți placă, să nu-ți placă. Ce să credem?
Cuvintele preferate ale lui Vincent sunt în temeiul și serios.
Abundă, de fapt.
Fred este radical și noi bâjbâim.
Schimbul de e-mailuri între mine și Vincent.
- Mergi cu noi la demonstraţie? - Ce, iar este?
Fred spune că-i scandalos, trebuie să mergi.
Bine, ne vedem mai târziu.
Haștag veganism, haștag intersexualitate, haștag antispecism,
Palestina va câștiga, neoliberalismul, fără gluten ...
Fă tu totalul.
Și atenție, mie îmi plac animalele.
Ea este neutră. Până și meseria ei este neutră.
- Nu-ți place meseria noastră? - Ba da, dar...
Mă simt mai creativă
decât comerciantă.
Dacă părinții mei sunt morți?
Continuăm de acolo.
Singurul lucru pe care-l am în comun cu Éloïse este Fred.
Îmi place.
Are ceva ce îmi place, nu mă pot abține.
Corpul tău este cel care îți amintește că face dragoste bine.
De ce era fostul tău la tine acasă?
Ne înțelegem bine, de fapt.
Petrecem adesea seri împreună.
El doarme în sufragerie.
Îl cunosc din copilărie pe Julien, așa că ne placem.
Asta-i bine.
Sau nu.
Vinul tău este bun.
Acesta este al doilea lucru pe care-l am în comun cu ea.
Gusturile ei la vin și Fred.
- Îți dau o sticlă. - Bine.
Acum ce ai de gând să faci? Mai sunt multe de descoperit.
Voi schimba strategia.
Voi căuta cine sunt mai în profunzime.
Poate voi găsi cine am fost înainte.
Și cum o să faci asta?
Încerc lucruri. Caut, îndrăznesc.
Îți iei deja o altă pauză.
Am doar două minute.
Vreau doar o cină în care să pot fiu cu tine.
Înțelegi? Să vorbesc cu tine, să te cunosc, nu?
De ce te plac, de exemplu? Chiar de ce?
Pentru că sunt chipeș, hotărât, puțin naiv, amuzant.
Un curios nemulțumit.
- Oh, da ? - Așa presupun.
Nu, de exemplu, în seara aceasta. Am putea lua cina.
În seara aceasta cinez cu Olivia.
- Ce s-a întâmplat? - De ce o alegi în detrimentul meu?
Deoarece sunt un tip complicat, am nevoie de fete speciale.
Tu, în adâncul sufletului, ești...
esti drăguță.
Uita-te și tu, ești băiețoasă.
Stai... Olivia, are ceva special?
Olivia are inima zdrobită.
Are ambiție, ca mine. Este mai matură ca tine.
Și poartă tocuri foarte înalte.
- Ai de gând să iei o cină romantică? - Vreau să vorbim despre podcast.
Pot să o duc la restaurantul unde am încheiat-o cu tine?
Pentru că locul este grozav.
Da, am fost un ticălos acolo.
Da.
Dar un ticălos care recunoaște.
Este pe jumătate iertat.
Te ador.
Ai devenit îngrozitor de exigentă, dar te ador.
Du-te la muncă.
- Sunt şeful tău. - Mai presus de toate, ești un mare pervers.
Nu, nu, hei! Nu-ți promit nimic.
Nu am promis nimic.
Da?
Sunt transparent.
Da, ei bine...
Am găsit meniul restaurantului unde am fost.
Și la ce îți va folosi?
Nu ştiu.
O să pun o bombă deseară.
Află cine este Chester.
Sună anglo-saxon, elegant.
Poate că este în Anglia și te așteaptă.
- Nu l-ai sunat niciodată. - Da, așa este.
Chester.
Chester.
Te iubesc, Chester.
Chester.
- Ce? Ce s-a întâmplat? - Cine este?
Pisica mea reacționează imediat ce spun Chester.
Chester.
Chester.
Chester.
Vai, Sonia. Chester este pisoiul meu.
- Spuneai ceva de fotografii făcute cu Chester. - Era pisica mea.
Este o supapă.
Umorul patetic al ei!
Alo?
Voi încerca totul pentru a afla.
- Am de gând să-l impresionez. - Nu!
Mai întâi trebuie să-ți găsești sinele interior.
Și apoi, William, ce zici?
El este prea bătrân.
- Am de gând să-l impresionez. - Ascultă-mă, să nu bei alcool tare.
Un spectacol complet, îți spun.
Lansăm podcastul și după aceea vom vedea.
De-a dreptul. Ai dreptate.
Contactăm artiștii, blocăm programul pentru o lună.
Și mergem înainte.
- Putem accepta o sponsorizare. - Francezii îi urăsc.
- Asta-i adevărat. - Ei cred că suntem corupți
- dacă avem un sponsor. - Așa este.
Ai chemat-o și pe ea, nu?
Nu, chiar nu.
- Îmi pare rău, Olivia. Pardon. - Salut.
Îmi pare rău că vă deranjez în această nouă etapă.
Despărțirea ta a fost grea,
dar nu știu dacă ești conștientă că noi avem
o aventură împreună.
Am câteva lucruri să-i spun.
Éloïse, nu este momentul.
Fred, vreau să știi că...
Cea care este aici nu mai este cea care a fost înainte.
Știm foarte bine cine este cea care a fost în fața ta?
Nu știu dacă mai știm cine este cea care este acolo.
Este cam neclar.
Vreau să știi că fiecare dintre identitățile mele
vrea să petreacă timp cu tine.
Sunt mai sigură de multe,
cu excepția unui singur lucru.
Toate eurile mele vor să petreacă timp cu tine.
Și totuși,
ele știu că tu ești un ratat.
Asta a fost. Ultima mea încercare.
Éloïse, nu!
Nu este amuzant.
Ne vedem mâine. Haide.
Salut.
La revedere. Mulțumesc.
Bună seara.
Totul este bine.
Te-am văzut de la fereastra mea.
Eu locuiesc acolo sus.
Te întorci de la o petrecere în costume?
Mi-am pus asta pentru a nu te incomoda.
- Da. - Vrei o băutură?
Da.
Simte-te ca acasă.
Ce este asta?
Aceasta este roata mea de karmă.
Vrei să știi cum ai fost într-o viață anterioară?
Haide, învârte roata.
- Da. - Oh!
Ai fost o meduză sub crusta de gheață a unui satelit al lui Jupiter.
Ai murit la 98 de ani.
Un curent oceanic te-a aruncat înspre planctonul carnivor,
care te-a devorat în 23 de secunde.
Bine. Unde o să stăm?
Este mai bine?
Prea bine.
Ca o fată căreia îi este super rușine.
Care tocmai a fost umilită de cel pe care-l dorește.
Dar îți place să fii umilită?
- Nu. - Asta nu-i bine.
Ai visat vreodată că ai luat o bere cu tine însăți, dar îmbătrânită?
Nu. Tu, da?
Am băut o bere cu mine în viitor.
Nu eram o apariție prea frumoasă.
Întotdeauna am avut spirit.
Dacă logodnicul tău ar primi 10 ani de închisoare, l-ai aștepta?
Ei bine, pe logodnicul tău?
Nu.
- Tu ai aștepta-o? - Așa cred.
Nu sunt sigur, dar așa cred.
- Ce reprezintă toate aceste poze? - Mă face să călătoresc.
Călătorești prin fotografii?
Așa mă pot duce în Yemen.
Îți place?
Da...
Întotdeauna trebuie să te uiți la plafoane.
În sus.
Mâna de sus.
Este frumos, acest copac.
Mulțumesc.
Ieri a fost cel mai mare eșec de întâlnire?
- Da. - Eu am pățit-o la un restaurant.
Cu o fată foarte drăguță. Nu-mi venea să cred că cina cu mine.
La un moment dat, m-am ascuns în spatele meniului.
L-am lăsat în jos și am spus bu. Ca s-o sperii.
Părea foarte, foarte jenată.
I-am explicat că am făcut-o ca s-o sperii și nu chiar.
Ceva de genul: Te-am speriat.
Și a fost un mare, mare eșec.
Un eșec uriaș.
Tu ești special.
Nu atât de mult.
Un special normal.
Nu l-am mai putut privi în ochi.
Trebuia să încerc ceva.
Cel de la magazin te-a găzduit la el?
- Și nu s-a întâmplat altceva? - Nu.
Este amuzant și super drăguț.
Balenele sunt drăguțe?
- Da. - Numele lui este Moby Dick.
De aceea am întrebat.
Acordeonul nu este domeniul tău de creație.
Poate încerci să desenezi.
- De unde știi asta? - Dă-mi-l.
Dar nu.
Se învață repede, de fapt.
Tu ești super creativă.
Éloïse, Éloïse!
Da... Pot să demisionez, dacă vrei.
Dar nu. Vino.
Nu.
Nu este bine. O să încetez să mă ridiculizez.
Să nu mai vorbim.
Nu vreau.
Nu cred că te refereai la lejeritatea dintre noi.
Eu nu sunt ca tine. Nu înțeleg când vorbești.
Comportamentul tău este cel pe care-l detest.
- Dar nu. - Ba da!
- Eu m-am schimbat. - Îmi place mult de tine.
Te-am mințit eu vreodată?
Sunt un ticălos, dar te-am mințit vreodată?
Sunt un ticălos, dar sunt doar atât?
Știi solo-ul de chitară din Hotel California?
Nu o să ți-l cânt, dar ți-l amintești?
La început, mi s-a părut inutil și drăguț.
Mi-au trebuit zece ascultări ca să-l găsesc genial.
M-ai uimit la restaurant.
Nu mi-am dat seama.
Nu am putut să dorm.
Este adevărul...
Eram prea prost ca să-l văd.
Este unic ce ai făcut, ce mi-ai spus.
Am văzut fețele oamenilor.
Chiar și Olivia mi-a spus-o.
Este unic ceea ce ai făcut.
Oh, Doamne.
De fapt, îmi place să fac dragoste.
Nu-mi amintesc că mă făcea să mă simt așa și...
Nu-ţi aminteşti?
Da...
Îmi place când ești așa de tandră.
Nu ești într-un concurs de poziție.
Îmi place, dar...
Trebuie să fac ceva.
Bine.
La asta te gândeai?
Nu, nu știu.
Trebuie să fiu cu tine, în această cameră.
Să mergem să vedem cum apune soarele peste vulcani.
Nu, nu, nu, nu.
Este Moby Dick.
- Voi suna mai târziu. - Nu. Alo?
- Éloïse? - Nu.
- Sunt companionul ei. - Oh.
Scuzați-mă, domnule. Doream mult să vorbesc cu Éloïse.
Îmi spune să preiau eu mesajul.
Spune-i că a ajuns acasă colegul meu. Își amintește câte ceva.
- El spune... - Nu, mai târziu.
Da, mai târziu. Te va suna înapoi.
Foarte bine. Cu cele mai bune intenții.
Cu cele mai bune intenții, amice.
Tipul a spus, cu cele mai bune intenții.
El cine este, sincer?
Este prea complicat.
Spune fraze enigmatice.
- Colegul meu s-a întors. - Ești gelos?
Da.
- Ești gelos. - Da.
Da, nu suntem la fel. Sunt serios. Știu și că tu ești.
Pe tine te-am așteptat.
Ceva în blândețea ta mă copleșește.
De parcă ai fi mereu sinceră.
Te-am speriat?
- Nu. - Ba da, te-am speriat.
Nu, nu. Nu, nu, m-ai surprins. Nu m-ai speriat.
Este adevărat că simt ceva mai puternic decât înainte.
Vreau să te văd și mâine.
Și poimâine. Vreau să te văd tot timpul.
Nu ți-e foame?
Deci, cum este vinul? Verdictul?
Are o structură bună.
Aromă puternică, tanin puțin prea aspru pentru mine.
Excelent.
De unde știi toate astea?
Vreau să știu totul.
Înainte nu-mi păsa, dar acum vreau să știu totul.
Nu este nimic de știut.
- Nu-ți place să vorbești despre tine. - Nu. Nu, nu prea mult.
- Da. - Ce pot să spun este că...
Nu mi-am actualizat telefonul de 6 luni.
Și părinții tăi ?
Ei ce fac?
Spune-mi. Sunt deschis la orice.
Nu mă șochează nimic.
Profesor de economie liberală, geoinformator, fotbalist...
- Îmi poți spune orice. Deci? - Sunt morți.
Nu...
Nu, glumeam. Pardon. Am glumit.
Bine, de acord, excelent.
Și părinții tăi morți, ce făceau?
- Unde ai crescut? - În Paris.
În Paris și...
în principal în provincia de lângă.
Nu ai încredere în mine.
Înțeleg. Nu am fost așa bun cu tine.
Dar dacă avem o relație, vreau să-mi spui adevărul.
Da.
Eu cred în această iubire.
Adevăr, încredere.
Împărtășim totul, ne spunem totul unul altuia.
Nu?
Ba da. Dar...
Nu este vorba de asta, dar...
Dar părinții mei, de exemplu...
Nu știu ce să zic. Acestea sunt meserii tehnice,
nimeni nu înțelege nimic. Nici eu.
Dragă, Éloïse,
ce iubiri ai avut înaintea mea?
Pe cine ai iubit cel mai mult înaintea mea?
Sau cine te-a iubit cel mai mult?
Oh... Scuză-mă.
- Scuză-mă. - Éloïse.
Éloïse, vino aici.
Dar nu...
Sunt la picioarele tale, Éloïse.
Tu faci pipi?
Mă relaxează.
Sunt pregătit să merg până la capăt.
Căsătorie, credit, copil.
Chiar dacă este banal până la moarte,
Éloïse, vrei să locuiești cu mine?
Cum?
Vrei să locuiești cu mine?
Nu-ți poți imagina cum a fost.
A fost o nebunie, total diferit față de ziua trecută. Era tandru.
El a fost...
A fost...
Sonia, cu toții ar trebui să ne pierdem memoria măcar o dată!
Este magic. Este enorm.
Așteaptă.
Te sun eu înapoi.
În sfârșit ești interesată.
Edouard nu este aici, îmi pare rău.
Scuză-mă.
Moby Dick, scuză-mă.
Scuză-mă.
Așadar...
Vom încerca să-l contactăm.
Edouard, ea este Éloïse.
- Salut. - Salut, pentru că...
Moby Dick mi-a spus că ai văzut... cum mi-a fost furat telefonul mobil...
Ți-a fost furat telefonul mobil?
Ei bine, da. Aș vrea să înțeleg cum.
Știri false. Eu eram afară, am văzut totul.
De ce să vorbim despre furt, din moment ce nu a fost un furt?
Asta-i întrebarea mea.
Termină, o sperii.
Ce ai văzut?
L-ai aruncat la gunoi.
Erai pe bancă. Te-ai trezit
și ți-ai aruncat telefonul mobil. Nu a fost niciodată vreun hoț.
De ce aș face asta?
Din cauza lui William.
- William? - Ai strigat:
Dispari, William!
I-a făcut să râdă pe elevii de gimnaziu care te-au imitat pentru a se distra.
Apoi te-ai așezat pe bancă
și încă erai acolo când am plecat.
Așa că îmi repet întrebarea.
De ce ai vrea să găsești un hoț? Din moment ce nu există unul.
Ei bine... Pentru că, de fapt,
așa este mai just.
Vreau să-mi găsesc laptopul. Am toată viața mea în el.
Voi locui cu un bărbat, am nevoie de viața mea.
Ai de gând să locuiești cu un bărbat?
Dar ție...
îți place să te muți la cineva?
Ei bine, eu...
vă las. Am spus tot ce știam.
Ah, și Moby, vei fi fericit.
Am dischetele pentru Macintosh SE.
- Oh. - Ciao.
Salut.
Ce s-a întâmplat?
Adesea, privind în sus, găsim soluții.
Și de ce ai avea o problemă?
N-am nicio problemă.
Moby Dick.
Nu, dar nu știu cum să-ți spun.
Este ceva neterminat cu el. Trebuie să merg până la capăt, înțelegi?
Închidem, domnișoară.
- Te rog. - Mai este un magazin
pe strada Marea Escrocherie.
Bine.
Atunci te salut.
M-am speriat din cauza bătrânului din media, William Delfino.
Probabil că m-a m-a lăsat baltă.
Poate am vrut să-l prezint lui Fred și Olivia.
Nimic. Nu am alte informații.
Moby Dick mă enervează.
Sunt pierdută, Sonia. Dacă ai ști...
Nu știu cine sunt, de unde vin.
Ce este asta?
Stai așa. Stai, te sun eu înapoi.
Ce este asta?
Certificat de grupă sanguină.
Certificatul familiei.
Ce?
Atenție, sunt fiica Mathildei Leroy și a unui tată necunoscut.
Nu ai un tată?
Am absolvit bacalaureatul în Montauban.
Am crescut în Montauban, dar m-am născut la Paris?
Nu găsesc nicio Mathilde Leroy în Montauban.
Uită-te în e-mailurile mele, în contactele mele de pe telefon.
Este o Mathilde Joseph în contactele tale.
Dar în schimb, nimic, dar...
- Poate s-a recăsătorit. - Scrie-i.
Acea...
Am căutat deja.
Mi-a răspuns ea. Mi-a răspuns.
Ai o mamă?
Da.
Micuța mea Éloïse,
ți-a trebuit un an și jumătate să-ți găsești drumul înapoi spre Montauban.
Ești binevenită, sper că ești bine.
Eu și tatăl tău suntem bine. Chiar mai bine de când am citit mesajul.
Mama.
Sunt supărată pe ea.
Așa se pare.
Și am un tată.
Adoptiv.
Fără îndoială.
- Trebuie să înțeleg. - Liniștește-te, dragă.
Fred, merg înainte și o să văd.
Le voi spune despre noi, promit. Şi eu. Te pup.
Oare cum arată?
Acolo era adresa, era acolo!
Ai venit cu mașina, nu am fost liniștiți.
Este un drum lung.
Dar a fost bine, se pare.
Éloïse?
Ești foarte frumoasă.
Sunt atât de fericită să am o mamă ca tine.
Dar... Nu asta mi-ai spus și anul trecut.
Bună ziua.
Bună ziua.
Este frumos că ai însoțit-o.
Pune lucrurile în camera ta. Ți-am pregătit patul.
Duras.
Pe aripile vântului.
Nu-i nimic de văzut aici.
Nimic în comun cu cea de la Paris.
Sunt un caleidoscop, de fapt.
Cum ești tu?
De ce m-am supărat pe ei?
Mă ajutați să pregătesc prânzul?
O să le spui despre amnezia ta?
Tu cu ce te ocupi, Mathilde?
Nu ți-a spus, Éloïse?
Sunt îngrijitoare la grădinița orașului.
Asta era.
Și Jean-Marie?
El este mecanic.
Tu, Éloïse? Ai reacționat rău, i-ai spus să nu mai stea aici, înainte să pleci.
Dar nu...
- Eu nu am spus asta? - Ba da.
Sunt buni, mecanicii. Repară orice.
Da. Dar erai atât de supărată.
Pari destul de schimbată, draga mea.
Consumi substanțe ilegale?
Știm ce se întâmplă în Paris.
Tu i-ai spus să nu meargă acolo.
Mai ai copii?
Ea nu ți-a spus nimic? Nu i-ai spus prietenei tale.
Nu, nu așa de multe.
Pentru că nu ne cunoaștem de atâta vreme.
Am făcut-o pe Éloïse cu un bărbat care a plecat înainte să se nască.
Și l-am cunoscut pe Jean-Marie după un an.
M-am căsătorit cu el.
Nu mai avea alți copii.
O iubește pe Éloïse ca pe fiica lui.
Doar că ea este supărată pe mine deoarece...
i-am spus că nu știu cine este tatăl lui.
Că l-am întâlnit întâmplător și el a dispărut.
De fapt, știam cine este.
Ea a aflat asta
și a plecat. Nu a dat nicio veste un an și jumătate.
Bine.
Să nu me mai frământăm.
Ai plecat și mama ta nu a avut timp să-ți explice.
Înțelegem că te-a șocat,
dar nu ți s-a spus nimic ani de zile...
deoarece nu obișnuiam să spunem totul. Am mers la o psihiatră.
Doamna Gauthier ne-o recomandase.
Când aveai 10 ani, ne-a recomandat să-ți spunem despre tatăl tău.
Dar era prea târziu.
Și apoi...
Eram speriat.
Speriat de ce?
Că îl vei renega, că o să-l preferi pe celălalt.
Pe cel care și-a abandonat copilul.
Acum apare în presă.
Este foarte apreciat în domeniul său, William.
Îi ajută foarte mult pe tineri.
Știi că el este
cel ce se ascunde în spatele emisiunii Tendinţele libere?
El este un ticălos.
De ce ați născut-o la Paris?
Am profitat de sarcina mea pentru a merge la muzee.
Și barza a avut
buna idee să apari înainte de vreme. Nu te mai îngrijora pentru nimic.
Acum dă-ne și niște vești bune!
Sunt bine.
Nu am nimic...
nimic special, sunt bine.
- Nimic special? - Cânți la acordeon?
Uneori cânt. Éloïsei nu prea îi place.
Ba da, îmi place.
♪ Eram doar o copilă ♪
♪ Am crescut prea repede ♪
♪ Într-o lume super plastică ♪
♪ Vreau să o găsesc pe mama ♪
♪ Lăsați-o să-mi spună povești ♪
♪ Despre Jane și Tarzan ♪
♪ Cu prințese și zmei Vreau să-mi amintesc de soare ♪
♪ Vreau soare ♪
♪ Vreau soare, Vreau soare ♪
♪ Nimic altceva decât soare ♪
Era cel mai frumos din clubul de teatru.
Juca bine, era amuzant.
M-a impresionat, aveam 20 de ani.
La început, nu m-a observat.
Am fost discretă.
Într-o zi, am mers pe scenă cu Mica pisică este moartă,
în rochia pe care ți-am dat-o.
S-a îndrăgostit nebunește de mine.
Am fost bună în scena din Mica pisică este moartă.
Așadar, după cincisprezece zile, mi-a propus să locuim împreună
și să ne căsătorim.
- Stai, în cincisprezece zile? - Da, în cincisprezece zile.
A jurat că era dragoste.
A fost imprevizibil, s-a decis dintr-un capriciu, a promis totul,
nunta, copilul, creditul...
- Ți-a împărtășit totul. - Da, mi-a împărtășit totul.
A jurat că era la picioarele mele.
Trei săptămâni mai târziu, rămân însărcinată.
Îl anunț pe prințul fermecător care nu mai era așa de fermecător.
Și mi-a spus că se simțea manipulat.
Dacă sunt însărcinată, este pentru că așa mi-am dorit.
Că ceea ce conta cel mai mult pentru el era adevărul.
Și încrederea?
Nu-i voi reproșa niciodată că și-a dorit să-și trăiască visul.
A funcționat pentru el.
Îi datorez o parte din mica mea comoară.
N-ar fi trebuit niciodată să țipăm la tine atât de violent.
Era normal că doreai să-l cunoști.
L-ai cunoscut?
Nu l-am întâlnit.
Nu sunt curioasă să-l cunosc.
Dac el nu a vrut? Dacă s-a opus constant?
El a continuat să stea departe.
Ceea ce contează ești tu, dragă. Tu, nu el.
Mai vrei să faci proiectul tău de vin suburban?
Cu tot vinul pe care ne-ai făcut să-l cumpărăm când noi nici nu beam.
Nu a fost o idee rea.
Cu diploma ta în comerț...
Și iubirile tale?
Este Sonia, nu? Asta ai vrut să ne spui?
Uite, asta nu mă șochează. Puteți avea o atitudine mentală pozitivă.
Nu.
- Rămân la cel alb. - Oh, da?
Încă nu l-am gustat.
Este bine. Oh, da.
Să-ți produci propriul vin,
este nevoie de curaj. Mai ales în suburbii.
Éloïse ne-a spus că-i vin din Montmartre și Saint-Germain-en-Laye.
- Așa-i, Éloïse? - Cred că da.
În sfârșit, îmi place ideea.
Ceea ce te deranjează este că, dacă-ți duci la îndeplinire proiectul,
pleci definitiv. Dar asta va trebui să faci.
Dar nu, nu plec pentru mult timp. veți veni si voi.
Este un buchet bun.
Acesta are prea mult alcool. Prea multe fructe confiate.
Te lovește, îi lipsește filtrarea.
Să continuăm!
Este rândul meu.
Deci, în realitate...
ceea ce mă atrage la Fred este să fac aceleași prostii ca mama mea.
De aceea este mai puternică decât tine.
Am vrut să fiu acceptată de colegii lui,
pentru a mă duce simbolic mai aproape de părintele meu
și să-mi neg părinții care m-au mințit.
Sunt mulți oameni care se rup de familiile lor.
Își pun amintirile în sertare.
Deoarece nu sunt poduri, ei se separă.
Între timp, fasciștii se pregătesc să tragă
în sertare, dacă pot să spun așa.
Să ne întindem.
Îmi place când vorbești.
Aș muri pentru tine.
Pentru că ai băut mult.
Este și asta adevărat, dar...
Tu mi-ai salvat viața.
Ai fost acolo, să știi.
Erai un caz interesant.
Mi-am cumpărat un acordeon.
Făceam concerte când eram copil.
Julien și-a scos contrabasul.
- Nu ? - Da.
Atunci ne-am culcat.
- Dar nu! - Ba da.
Nu văd legătura directă, dar...
Da, pentru că-i puțin...
Dar... Sertare... Oh...
Ce i-ai spus lui Fred?
Că l-am căutat mult timp.
Că nu le-am spus părinților mei.
Cum a luat-o?
În tăcere.
Are dreptate, acel... Moby Dick.
Este bine să te uiți la tavan, te relaxează.
Ai vreo veste de la el?
I-am lăsat mesaje, nu mi-a răspuns.
Nu este un masochist.
Este un om bun.
Când mă gândesc la acest William
care m-a lăsat să zac pe bancă,
până la punctul de a mă speria.
Mă face să vreau...
Mă face să vreau prea multe.
Termină, Éloïse. Ce faci ?
Oprește-te, este super târziu. Nu, oprește-te cu prostiile.
Alo, eu sunt William. Lăsați-mi un mesaj.
Robotule telefonic William, bună. Sunt fiica ta, Éloïse.
Am vrut să-ți spun că ești doar un...
Doar un iepuraș cu boașele mari.
Cu un morcov mare în dos.
Ascultă-mă bine...
Tu ești un mare nemernic, de fapt.
Și cu asta la revedere.
La revedere, idiotule!
Așa! Acum am întors pagina.
El este.
Chiar el este.
Să lăsăm jachetele și laptopurile. Vizita a durat cinci ore.
Ți-am lăsat un mesaj mai târziu. Nu m-ai mai sunat.
Salut.
Salut.
Mergem la prânz? Sunt încântat de cunoştinţă.
- Îmi semeni, este o nebunie. - Oh.
Au trecut 3, 4 luni de când ai reluat legătura cu mine.
Un an și jumătate.
Tot pe acolo.
Știi tu, nu-i o cochetărie.
Nu am niciun minut liber. Toate zilele mele au sens.
- Tu ce faci în viață? - Lucrez la Gilbert.
Da, este bine.
Ai perspective de dezvoltare?
Nu sunt sigură că vreau să continui în acest domeniu.
Pardon, chiar nu vreau să vorbesc despre asta cu tine.
Am venit ca să îndrept lucrurile, dar nu-mi mai pasă de tine. Pardon.
Știu că arăt ca un mare ticălos.
Sunt un mare ticălos, dar nu sunt doar așa.
Trebuie să-mi acorzi cinci minute să par cel mai inteligent,
cel mai sensibil. Nu dispar prea des, așa că o să fie puțin mai lent.
Îmi vine greu să cred că există unul mai inteligent.
- Scuză-mă. - Stai, stai, stai.
Și eu sunt din Montauban.
- Tu chiar nu obosești. - Îți voi spune motivul.
Scuză-mă, William.
- Pot să fac o poză cu tine? - Dar repede.
- Sunt un mare fan. - Repede, repede, repede.
- Așa. - Mulțumesc foarte mult.
Mi-am abandonat fiica când eram mică.
Reuniunea noastră nu putea fi simplă.
Vreau sa te cunosc mai bine. În ce domeniu ți-ar plăcea să lucrezi?
Aș dori să creez vin. Acesta este visul meu.
Dar și să rămân lângă Paris.
Să creez un fel de vin suburban.
Este o idee rea.
Tu știi cu ce mă ocup, totul.
Eu am un fler incredibil, sunt plătit scump.
Alege zona Bordeaux sau Burgundia.
Odată ajunsă acolo, îți inventezi numele.
Modern, de impact. Ești în căutarea imaginii tale.
Substratul vinului tău este solid.
Câștigul este garantat. Există un loc și pentru femei.
Te pot ajuta.
Ești tentant, dar nu.
Eu vreau să creez un vin suburban.
Voi încerca. Mă descurc eu cumva.
Ești ca o indiancă.
Așa ești, o indiancă.
Există un pictor, nu-i mai știu numele,
care spune că în viață există două categorii de indivizi.
Indienii și clasicii.
Eu aș vrea să fiu indian, să merg până la capăt,
dar eu sunt un clasic. Tu, cu ideea ta,
chiar este o idee indiană.
Fă-ți vinul suburban. Eu nu te pot ajuta, dar fă-l.
Așadar? Nu este incredibil? Este incredibil.
Nu înțeleg.
Nu asta ai vrut?
Dar noi nu ne cunoaștem.
Cine m-a urmărit luni de zile?
- Cine s-a dezbrăcat? - Eu, eu.
Am vrut doar să mă culc cu tine.
Nu am vrut să trăiesc cu tine.
Pentru a locui împreună
este nevoie de mai mult timp.
Trebuie să fim siguri de profunzimea sentimentelor noastre.
Să ne acordăm mai mult timp.
Nu mai vreau o amânare. Mă deranjează să mai amân.
- Este puțin umilitor pentru mine. - Dar și eu am fost umilită, nu-i așa?
Da.
Nu este același lucru, eu sunt mai perdant.
În timp ce tu...
Vrei să-ți recuperezi viața?
Da.
Putem spune și așa.
Știu că simți că nu suntem făcuți unul pentru celălalt.
Și eu știu că tu simți că am dreptate.
Bine.
Bine atunci, ne-am despărțit.
Dar rămânem apropiați.
Sigur.
Sigur.
Moby Dick, sunt Éloïse. Ești supărat pe mine,
dar vrei să mă poți suna înapoi?
Da, tot Éloïse sunt. Îți amintești de mine?
Ei bine, sunt Éloïse.
Moby Dick!
Moby Dick!
Moby Dick!
Moby Dick!
Moby Dick!
Éloïse. Tu ce faci aici?
Am încercat să ajung la tine,
dar...
Deci, vrei să te muți la el?
Ben...
- Haide, o să-ți deschid ușa. - Așteaptă, așteaptă.
Stai așa!
Ce?
Sunt speriată.
Și mie mi-e teamă.
Mi-e frică să cobor singură din copac.
Ah, asta era, da. Da.
Da.
Chiar vreau să vin la tine, dar...
va fi puțin complicat.
Cam da.
Mi-ar fi plăcut să te sărut. Doar să văd ce se întâmplă.
Și eu, dar...
Vrei să suni pompierii? Deoarece am rămas fără baterie.
Absolut. Să facem așa.
Și după, restul... va urma.
Sau nu. Nu, glumesc.
Alo, da. Bună seara.
Vă sun pentru că...
O prietenă a rămas în...
Într-un copac.
În piața Goudeau.
Da, în al 18-lea.
Ah da, destul de sus.
Nu ştiu. Cum ai urcat? Ei mă întreabă.
Pe un coș de gunoi.
Traducerea și adaptarea realizate de GicuPal
Ar trebui să ne pierdem cu toții memoria cel puțin o dată în viață...
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.