Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Ultimul NAŞ
Ne e frică. Nu mai putem locui aici Ajutaţi-ne să trăim în pace.
Traducere si adaptare:VERONICA Sincronizare text:CURIOSU
Dragă unchiule,
Eme crede că tradarea fratelui său, pe baza confidenţelor lui Pi
e ceva ce ce trebuie infruntat imediat.
Imediat ce îi daţi liber
chiar de mâine el merge să împuşte.
Unchiule, voiam să vă cerem, dacă e posibil,
dacă se poate da ceva notarului.
Incărcătura de Marsala e de mare valoare...
Mulţumesc, unchiule...
Am primit numele politicianului care trebuie susţinut aici de către noi.
Deja eu şi prietenii ne-am pus în mişcare.
Foarte bine.
Acest mare ţel al nostru
Cere răbdare.
şi toată mila Domnului nostru.
Sunt multe dovezile
pentru care
suntem urmăriţi.
Şi soluţia cea mai bună
nu e întotdeauna cea mai uşoară.
Dar trebuie să şti
că se pot închide un ochi
înainte de ai închide pe amândoi.
Da' ce face?
Ai înţeles unde ascunde bileţelele?
Am reuşit.
Haide.
Mişcă-te Gigante.
Pot să telefonez?
Trebuie să formezi 0.
D- le, am făcut tot ce mi-ai zis.
L- am fotografiat şi I-am pus la loc în pantaloni.
lese fata cu o plasă albastră.
Uite-o.
Bileţelul zice că în seara asta trebuie să-i ducă ceva lui unchiu-său.
Se pare că unchiul aşteaptă vizite.
Poate că de data asta o să fie bine.
Trebuie să înţelegem cui îi dă informaţia.
Uite.
Aici fac schimbul.
- Nu mai are plasa. - A dat bileţelul la careva.
Poate ăluia. Ce crezi?
Ar putea fi.
Să-I urmărim.
Alfieri, Africa'.
- La punctul verde preluaţi-I voi. - Recepţionat, şefule.
Cine e în puşcărie începe să devină nervos şi are şi de ce.
Puşcărie grea avem, nimeni nu ni-o ia. Revizuirea procesului nu vine.
Da ce au în cap ăia dinăuntru? Că noi ăstia de aici facem sex?
Am avut grijă să nu le lipsească niciodată nimic.
Şi atunci? Nici familiilor lor.
Li se promisese că în zece ani încep să iasă.
În schimb nu se întâmplă nimic.
Toţi ne rup coaiele cu ăştia zece ani.
- N-au trecut încă zece ani. - Scuză-mă, da' ce raţionament e ăsta?
Cu permisiunea vostră
aş spune şi eu ceva.
Occhiuzzo.
Tu chiar ai dreptate.
Promisesem că în zece ani voi aranja totul.
În schimb?
Timpul s-a prelungit.
Ce ar trebui să facem?
Să reîncepem cu bombele?
De ce?
Am obţinut ceva cu armistiţiul cu statul?
Cu armistiţiul ne-am pus pe picioare.
În linişte, am început să ne dezvoltăm fără să fim observaţi.
Dacă reîncepem războiul cu statul, ăia ne fac bucăţi.
Încă o dată.
În ziua în care...
acestă frumoasă organizaţie a noastră va deveni invizibilă
şi nu va mai provoca frică,
în ziua aceea noi vom avea revizuirea proceselor.
Şi se va termina cu puşcăria grea.
Dar drumul e lung.
Şi greu.
Ca cel al lui Moise.
"Pământul făgăduit" nouă e cu fiecare zi mai aproape.
Şi eu sunt cel care vă va duce acolo.
Caută-te în buzunare.
Şi spune-mi: ai mai mulţi bani acum, sau acum 10-20 de ani?
Războiul costă.
Şi pacea e rentabilă.
Vorbiţi.
Celor care se plâng,
celor care stau în puşcărie,
celor care au nevoi,
şi spuneţi-le că Unchiul, ceea ce promite, respectă.
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Încetineşte, încetineşte.
Nu te apropia prea mult.
Am văzut bine. Aştia se învârt în loc.
Bine.
- Să nu-i pierdem. - Stai liniştit.
Mişcă-te, Giga'.
Să ne apropiem şi noi.
Fi atent.
Fiţi liniştit, Unchiule.
Vine în seara asta.
Nimeni nu trebuie să ştie.
Nimeni.
Se opreşte.
S- a oprit.
la un bărbat.
Distins, îmbrăcat bine, are o servietă în mână.
I- a scos ochelarii.
Acum îi dă ceva... Apropie-te puţin că nu văd bine.
Da' ce face?
Îi pune ceva pe faţă.
ÎI leagă la ochi.
ÎI leagă la ochi ca să nu ştie unde îI duc.
El e bărbatul pe care trebuie să-I întâInească Unchiul.
Îi avertizez pe ceilalţi.
Băieţi, fiţi atenţi. Asta e. Să ne ţinem la distanţă.
Veniţi, d-le.
- Totul în regulă? - Nici o problemă.
Scuzaţi domnule.
Faceţi-vă comod.
Domnule, suntem gata.
Ce aşteptăm?
E aici, la 150 de metri, şefule.
Să mergem să-I prindem.
Pe aici.
Stai.
- Ridică mâinile. - Nu trage. Sunt dezarmat.
În genunchi. Nu auzi, bucată de căcat?
Nu, nu. Nu. Nu trageţi, vă rog.
Eu n-am nici un amestec. N- am nici un amestec.
- Fiore! - Aici nu e nimeni.
- Nimic. - Aici jos nu e.
Unde e? Spune-mi unde e?
Unde dracu e?
Despre ce vorbeşti?
Ţine mâinile sus.
În genunchi.
Nu e posibil.
- Prea frumos. - E braţul lui drept.
Şi doctorul era aici pentru Unchiul. El trebuia să fie aici.
Poate că e încă prin împrejurimi.
Poate că e încă pe-aproape. Dă-mi lanterna asta.
Trimite-mi-i pe toţi care poţi.
Controlăm zona.
Eu sunt.
Da, vin întăririle.
Ceea ce vrei.
Şi elicopterul.
- D-le procuror. - Cafiero. Atunci?
V- au luat noaptea.
V- au legat la ochi şi pentru dv. totul e normal.
- Calmează-te, Roberto. - Calmează-te pe dracu.
Luaţi-I de-aici.
Ăsta ştia foarte bine pe cine trebuia să consulte.
S- ar putea.
S- ar putea.
În schimb Afaro nu va vorbi niciodată. Deci calmează-te.
Ascultă! Ascultă!
Nevinovat. Aici toţi sunt nevinovaţi.
Nevinovatul... avea la el bileţelele astea.
Adresate Unchiului.
Astea?
Ăsta e un medicament pentru prostată.
Sunt şase cutii.
Sărutmâna, Unchiule
Ce s-a întâmplat?
Ceva a mers prost.
Ceva?
Sau cineva?
Cineva care voia să-i locul lui Benedetto Faro, sau nu doar ăla.
Sunt dovezi?
Dovezi, nu.
Convingeri.
Eu mai mult ca oricare altul, am convingerea asta.
Şi dacă dv. doriţi, cu permisiunea dv., rezolv eu totul.
Fiecare lucru la timpul lui.
Trebuie... Trebuie să consult un doctor.
Nu vă faceţi griji, mă ocup eu.
Putem avea ce e mai bun pentru dv.
Nu e aşa uşor.
Problema e mai complicată.
Zbirii erau acolo. Pentru mine.
Acum ştiu.
Ăştia sunt toţi doctorii implicaţi, chiar şi cei care au fost doar "atinşi" in anchetele contra mafiei.
Sunt o mulţime de nume ilustre.
Şi câţiva urologi. Dintre ăia I-am prins pe Afaro.
Trebuie să le atragem atenţia la toţi.
În special pe urologi.
Avem nevoie de întăriri.
Voi ştiţi de ce omul pe care îI căutăm e urmărit de 40 de ani?
V- aţi întrebat de ce?
E ultimul din vechea gardă a mafiei care a supravieţuit războaielor mafiei.
Arestărilor...
Urmate de masacrarea chiar şi a hoţilor de buzunare.
E unicul
de care nici unul care a vorbit nu a ştiut să spună nimic.
A lăsat în urma sa o serie infinită de morţi şi nici o urmă.
Pentru că e mai inteligent.
Mai şmecher, mai precaut.
Pentru că, poate, e unicul om din lume care există ca imagine reală.
Şi aia e de acum o jumătate de secol, aşa că azi nu ştim nici măcar ce faşă are.
Dacă noi îI căutăm ca pe un urmărit oarecare, nu-I vom prinde niciodată.
N- am înţeles, d-le. Spuneţi că trebuie să punem sub control doctorii din zonă?
S- o facem.
S- o facem. Nu putem neglija nimic.
Însă dacă în anii ăştia am învăţat un pic cum raţionează, am îndoieli.
Ştiu că nu va apela la nici un doctor care are chiar şi un vag miros de mafie.
Va căuta la oameni "curaţi", cum e profesorul ăla pe care I-am prins.
Poate va renunţa chiar să consulte la un specialist pentru că ştie că sunt cei pe care îi putem controla cel mai uşor.
- Poate de unul mic. - Şi atunci?
De astea are nevoie în mod sigur.
De aceea, în afară de doctori, trebuie să controlăm farmaciile şi să înregistrăm numele tuturor celor care cumpără astea.
În special mai multe flacoane.
Nimic altceva?
Da.
Trebuie să controlăm şi toate vânzările şi prescripţiile medicale făcute în ultimele luni.
Spor la treabă.
Atunci, doctore?
- Uite d-le... - Caruano. - D-le Caruano.
Eu nu ma simt în stare să pun un diagnostic.
Singurul lucru sigur pe care vi-I pot spune, e că dv. aveţi nevoie de analize mai detaliate.
Şi încă destul de repede.
Pentru vezica urinară e nevoie de un specialist.
Şi de ce?
Pentru că... pentru că ăsta nu e domeniul meu. Pentru că...
Pentru că aici mă ocup de patologii mult mai banale.
E aşa grav?
Uite d-le Caruano.
Nu e foarte profesional din partea mea.
Dar dv. sunteţi doctor. Care ştie.
Dv. aveţi o tumoare.
O tumoare?
Cancer.
Şi cât... Cât timp îmi rămâne?
Asta chiar nu ştiu să vă spun.
Nu ştiu ce tip de carcinom e. Nu ştiu cât e de agresiv...
Nu ştiu dacă e operabil, dacă e tratabil, dacă sunt tratamente adecvate. Nu ştiu ce să vă spun.
Singurul lucu pe care pot să-I fac
e să vă dau adresa structurilor specializate şi numele a doi specialişti.
Doi chirurgi foarte buni.
Foarte.
- Scoate-mi zahărul. Mă voi simţi mai bine. Îţi mulţumesc din suflet. - Tu şti că-mi face plăcere.
- Ne vedem duminică. Aşteaptă-mă. - Da, da. Pe duminică. Ciao. - Ciao.
Ca de obicei nu apare nimic.
Da ce te aşteptai? Că pe neaşteptate începe să vorbească la telefon?
Nu. Însă...
Mai degrabă ridică-ţi moralul.
Cum ţi se pare?
Normal. Ca de obici.
Ori nu ştie nimic de boala omului său ori ştie că nu e nimic serios.
Continuă să asculţi.
Sigur, şefule. Eu ascult, privesc, spionez.
Viaţa altora e specialitatea mea.
Adică?
Nimic.
Ce vrei, să ne apucăm să vorbim despre viaţa ta?
Nu, nu. La aia sigur mă pricep mult mai puţin.
Roberto.
Da, da.
Pot să vorbesc eu despre viaţa ta.
Acum te cunosc atât de bine.
Ştiu şi de ce ai nevoie ca să fi mai fericită.
Vezi că-I ai în mână.
Hai, pleacă, pleacă.
Am lista cu farmaciile investigate.
Ai descoperit ceva?
- La Cimina, sunt două farmacii. - Am înţeles şi eu. Altceva nou.
Şi uite că din întâmplare, ieri, două persoane diferite au fost să cumpere 3 cutii cu medicamentul ăsta.
Dar Cimina nu e la 30 de km de locul unde I-am prins pe Afaro?
- Bravo. - Şti cine sunt?
Avem numele. Investigăm.
Bravo.
Repede.
Repede.
Nu mai servesc la nimic astea.
Ce ţi-a spus?
Ecografia pe care ţi-a făcuto doctoraşul,
Labotano, specialistul din Palermo,
mi-a spus că boala e foarte gravă.
Cât de gravă?
E foarte mare.
Că dacă e nevoie va face restul, trebuie să vă operaţi imediat.
Da, dar e nevoie să mergem în afară.
- Afară unde? - Afară, afară.
Aici spitalle sunt controlate de zbiri.
Într-un loc sigur, departe.
Şi trebuie să te ocupi tu.
- Am nevoie de puţin timp ca să găsesc persoana cu legăturile necesare. - Timp? Tu şti cât timp îmi rămâne?
E? Spune-mi.
Doar Dumnezeul nostru din cer ştie.
Dar şti, eu am credinţă.
Multă credinţă.
Ciccio, nimeni nu trebuie să ştie nimic.
Nimeni.
Şi nimeni nu va şti.
Dar pentru a evita ca vreunul să suspecteze ceva,
e nevoie să avem grijă.
Acum că zbirii I-au arestat pe Afaro, şoarecii dansează.
Care şoareci?
Fraţii Schiza.
S- au apropiat de Occhiuzzo
crezând că e momentul să se extindă.
Şi dv. ştiţi
când e vorba de extindere, câte unuia îi vine dorinţa să apuce totul.
Dacă dv. îmi daţi binecuvântarea...
Binecuvântarea?
O dă doar Papa.
Vreau să-mi văd nevasta.
Se va face.
Sărut mâinile, Unchiule.
Fi atent, Ciccio.
Bravo.
Bună ziua. Vă salut.
Bună ziua. Bună ziua.
- Bună ziua don Peppino. - Bună ziua. Totul bine?
Totul bine.
- Vă salut, don Peppino. - Vă salut. Bună ziua.
Unde te duci, fiu de curvă? Unde te duci?
Unde te duci? Unde te duci?
Soarele se va întuneca.
Luna nu va mai da lumina ei.
Şi stele vor cădea din cer.
Veghiaţi.
Pentru că nu se ştie în ce zi Domnul Vostru va veni.
Permiteţi.
Peppino Schiza, un afacerist.
Legat de Benedetto Afaro.
Şi puţin după aia, pe drumul spre Palermo I- au omorât şi pe frate-său, Salvatore.
Are aspectul unei reglementări de conturi pentru cucerirea protecţiei Unchiului.
Ai înţeles?
Ăştia se pun în locul lui Fraga.
Şi probabil careva a şi reuşit.
Cei care au cumpărat medicamentele la Cimina, se pare că totul e în regulă.
Ce vrea să însemne "se pare"?
Doi ciobani care chiar au probleme la prostată.
Cel puţin reţetele sunt în regulă.
Da, dar cine sunt?
Cine sunt prietenii lor, ce antecedente au, rudele lor, trebuie să ştim tot, chiar şi dacă au avut pojar.
Dar pricepeţi sau nu că cine a făcut delictele astea probabil acum este legat de Unchiul?
Haide...
"Se pare"...
Să omori... e uşor.
Un om, un animal...
Nu e nici o diferenţă.
Şi după ce-ai făcut-o prima dată,
devine mereu tot mai uşor.
Fraţii Schiza erau doi luda.
De mult timp tratau cu Occhiuzzo.
E Chidu e mai rău ca ei.
Însă acum în cel priveşte pe Occhiuzzo vreau să mă gândesc.
Cu tot respectul, eu cred că Occhiuzzo profită de inima dv. bună.
Şi eu cu inima vreau să vorbesc.
De ce-mi faci asta, Isuse?
Fraţii Schiza
aveau legături cu Afaro.
Acum că ăla e în puşcărie,
voiau să se lege de altă căruţă.
Căutau un alt punct de referinţă, ca să-şi continuie traficurile pe cont propriu.
Drăcia dracului...
Ca să stea la adăpostul altora
au trecut de partea lui Occhiuzzo.
Occhiuzzo...
Unul care încearcă să ajungă sus.
Şi pe urmă... nu mai ştiu nimic.
Dacă te întreb de un bătrân care se pare că e bolnav?
Foarte bolnav.
Rămâi cu bine, d-le zbir.
Au doi oameni.
Au lăsat un buchet frumos de flori pe maşină.
Eu aş pleca în grabă, şefule.
Unchiul ştie că nu-i convine să ucidă poliţişti.
De când?
De câţiva ani.
- Crizantemele sunt pentru morţi. - Exact. Noi suntem vii.
Calmează-te.
Calmează-te.
Suntem nişte poliţişti oarecare care investighează o crimă, clar?
La dracu.
Bună ziua.
Bună ziua.
- Unde e? - Acolo. Te aşteaptă.
Vrei să mă superi?
Nu mă vezi de atâta timp şi plângi.
Arăţi rău. Eşti obosit?
la loc.
Cum te simţi?
Ce e, iubire, ce ai?
Sunt mulţumit.
Mulţumit să te revăd.
Mie nu-mi pasă de nimic.
Mă interesează doar ca tu să fi bine.
Şi mă interesează ca tu să mă anunţi.
Sunt bine.
Sunt bine. Sunt bine.
Copiii?
Bine.
Ei sunt bine.
Ţi-am spus vreodată că ai fost grozavă?
Să-i creşti.
Chiar şi cu mine.
Ai fost grozavă.
Şi eu...
în schimb...
ţi-am făcut viaţa grea.
De ce-mi vorbeşti aşa?
Aşa cum?
Ca şi cum ai vrea să-mi spui "adio".
"La revedere". Aşa te salut eu.
Tu nu te simţi bine, iubirea mea.
Spune-mi ce ai.
Nimic, nimic. Nu am nimic.
Am mers foarte mult.
În urcuş.
Spune-mi adevărul.
Spune-mi.
Unchiul a spus că vrea un răspuns imediat.
Ce spui?
Ce vreţi să spun, băieţi?
Se poate spune "nu" Unchiului?
Atunci spuneţi-i "da".
Salut.
Nino Morra.
Zis Occhiuzzo din cauza unei cicatrici vechi de 30 de ani.
Căutat de justiţie de 7 ani.
Şef la Alcamo.
Un al ţăran.
Altul din cercul restrâns al bătrânului.
El e în spatele crimelor?
Nu.
El voia să devină braţul lui drept.
Dar careva îI împiedică.
Şi cum?
Ucigându-i pe cei doi care se apropiau de Occhiuzzo. Ca să-I slăbească.
Ca să-I facă să înţeleagă că e un ratat.
Confirm.
Am codul biletelor lui Faro.
Sunt numere în locul literelor.
Lui "a" îi corespunde 4, lui "b" îi corespunde 5 şi aşa mai departe.
O metodă obişnuită. Dar am descoperit-o.
Se poate?
Adevărata problemă e gramatica. Care nu e punctul lor tare.
- Şi atunci? - Atunci să vorbim de Occhiuzzo.
Nu stă prea bine.
S- a întins prea mult.
A făcut să fie ales un camarad de-al lui în comandamentul din Agrigento.
Spunând că nu e nici o problemă. Şi nu era adevărat.
- Am înţeles. - Deci are necazuri? - Aşa aş zice.
Dacă îI găsim, poate că ăla vorbeşte.
Dacă îI găsim.
Viu.
Să începem să-I căutăm.
Sunt Nino Morra.
Veniţi să mă luaţi. Sunt la barul Tropical.
- Un Triple sec. - Imediat.
Rece.
Plin.
- Nino Morra. Carabinierii. Stai. - Nu mă atingeţi.
Vino, vino cu noi.
Calm.
Au ajuns primii ei.
Un telefon anonim a dat locul şi ora precisă.
Careva a vrut să scape de Occhiuzzo.
Ăla a înţeles tot.
A aranjat să fie prins.
Dar şti ce-ţi spun?
Eu cred că o să vorbească.
Dacă de asta e vorba, a început deja.
Să şti că în seara în care I-ai arestat pe Faro, Unchiul era la 100 de metri de fermă.
Şi că medicul era acolo pentru el.
Acum e totul în mâinile carabinierilor.
Frumos, nu?
Oricum, n-a priceput nimic.
Ştie unde se ascunde?
Nu.
După arestare, Unchiul a devenit şi mai prudent. A schimbat reţeaua de protecţie.
- Hai, când îI prind?... - Unica pistă concretă pe care o avem, e că ultimul contact Occhiuzzo I-a avut cu doi ciobani din Cimina.
- Cimina? - Da. De ce?
leri am găsit doi inşi din Cimina urmărind pista medicamentelor.
Ţine. Mănâncă-le tu că eşti slab.
Dacă sunt ei, ancheta ne ramâne tot nouă.
A dispărut nevasta lui Occhizzo.
A venit noaptea şi a luat-o.
Au dispărut şi frate-său, văru-său, nici unul nu se vede, nu se aude.
Occhizzo, s-a vândut zbirilor.
Din motivul ăsta v- am găsit o altă locuinţă.
V- am spus că n-am încredere în Occhizzo.
Acum... Acum e nevoie să ţinem cont de cei care sunt apropiaţi lui Occhizzo.
Să fim atenţi.
Şi aminteţte-le tuturor că nu trebuie să vorbească. Mai ales în locuri închise.
În hoteluri, restaurante, în maşini, în case. Mai bine să nu vorbească de loc.
Şi cine primeşte informaţii, trebuie să cunoască doar pe cel care i-a dat-o şi cui trebuie să i-o dea.
Dar de la cine a avut-o primul şi cui trebuie să i-o transmită al doilea, nu trebuie să ştie.
Aşa, dacă unul cântă, îşi cântă doar cântecul lui.
Ai găsit vreo cale?
Da. Cel mai bun specialist din Europa.
Şi omul de contact e de încredere.
Doar că am nevoie de puţin timp ca să mă organizez.
În tine am încredere.
Nu trebuie să greşeşti.
Unchiule... Să greşesc?
E ca şi cum aş trăda.
Şi eu nu trădez.
Doar că... avem o altă problemă.
Cei fugiţi s-au decis să se întoarcă.
Sunt unii care ii aşteaptă deja, pentru că zic ca decizia pe care a luat-o comisia acum 20 de ani nu trebuie schimbată.
Să trăieşti în America...
sau să mori în Sicilia.
Dar erau alte timpuri, era un război pe care I-am câştigat.
Acum lucrurile s-au schimbat.
Cu băieţii ăia, trebuie să ne gândim.
Şi poate, trebuie să le explicaţi bine.
Pentru că la Palermo nu se vorbeşte de raţiune.
Cine nu vrea să raţioneze?
Sunt mai mulţi.
Dar în primul rând Lino Vana.
Pentru că zic că ei, au luat acea decizie acum 20 de ani.
Şi ceea ce se decide, nu se schimbă.
- Că nu ajung promisiunile. - Dar eu mi-am respectat întotdeauna promisiunile.
Acum am nevoie de susţinere, am nevoie... Un alt război ar însemna ruinarea tuturor.
Organizează o întâInire cu oamenii lui Lino Vana..
Vreau să le vorbesc.
Morra, tu ne-ai vorbit de doi ciobani din Cimina care ţi-au dat bileţelui din partea Unchiului. Aşa e?
Da, exact. V-am spus. Eu de cei doi băieţi care se ocupă de Unchiul doar asta ştiu.
Ăştia sunt?
Da, da.
Dar dv. cum aţi făcut... Ăştia sunt.
Vrem să ştim totul despre el.
Tot ce şti.
Totul, ce? În ce sens? Scuzaţi.
Cum vorbeşte, cum se mişcă...
Cum se îmbracă, ce mănâncă...
Cum îţi strânge mâna, cum te priveşte în ochi, totul.
Nu vă înţeleg. Scuzaţi. Dacă ştiţi ce mănâncă, cum strânge mâna, ce faceţi?
ÎI prindeţi?
Trebuie să ştiu împotriva cui lupt.
Ce vă pot spune eu, d-le?
Doar ce te-am întrebat. Tot ceea ce şti despre el.
Tot ce ştiu despre el... Ce mi-a rămas cel mai bine în memorie sunt mâinile.
Tocmai mâinile. Mari şi albe.
Îi place mierea. Dar trebuie să fie de un anumit fel. Îi place muzica.
Îi place Claudio Villa, Mina. E nebun după Mina.
Şi pe urmă îi place muzica filmului "Naşul".
Acum câţiva ani, când a ieşit filmul "Naşul", a mers păzit la cinematograf, de cinci ori.
Ca să vadă acelaţi film.
Şi un lucru pe care toţi îI ştiu despre Unchiul e că el e foarte religios.
Are credinţă.
Ţine mereu Biblia deschisă.
O citeşte, scrie din ea. Pe urmă are trei cruci.
Atârnate de gât.
Le sărută, le atinge. Aşa e el.
El... Aşa e el.
El spune că tot ceea ce face e voinţa Domnului Nostru.
Aşa zice.
Cine sunt oamenii lui de încredere?
El are mulţi oameni.
Cei pe care îi cunosc eu, vi i-am spus pe toţi.
De încredere...
Ăla se foloseşte de toţi, dar n-are încredere în niciunul.
De ce îi e frică?
De nimic.
Ba nu.
De ceva îi e frică.
De război.
Când a fost vorba să-I facă, I-a făcut.
Când era vorba să împuşte politicieni, nu se dădea în lături.
Însă acum spune că războiul i- ar putea distruge planul.
Care plan?
Acela de a face Cosa Nostra invizibilă. Ca el, care trăieşte cu nimic.
E foarte bogat. Are atâţia bani că nici el nu ştie câţi.
Ar putea pleca în America de Sud, ar putea avea o ţară la picioarele lui. În schimb vrea să rămână aici.
Trăieşte într-o cameră, doarme într-un sac de voiaj. Ştiţi de ce culoare? Albastru.
Nu-şi scoate niciodată pantofii, pentru că e pregătit să fugă.
Trăieşte ca un cerşetor.
Fără să-şi permită niciodată nimic.
De ce trăieşte aşa?
Ce sens are?
Dar dv.? Dv. de ce puneţi atâta suflet să-I prindeţi?
Nu aveţi familie aici, locuiţi la Neapole. De ce nu vă bucuraţi de familia dv., ce aveţi de făcut aici?
Ce vă reţine?
Eu trebuie să-I prind.
Şi el trebuie să comande.
D- le, dv. ştiţi.
Să comanzi, e mai plăcut decât să fuţi.
Eu însă sunt de partea corectă.
Şi el spune acelaşi lucru.
Vă mulţumec că aţi acceptat întâInirea asta.
E semn că nu ne-am pierdut de tot capul.
Că la nebunia asta care ne-a cuprins, şi care ne-a costat pe toţi lacrimi şi sânge
nebuniei ăsteia îi putem pune capăt şi să ne ne gândim din nou la bunăstare.
La ce a folosit să facem război?
Ca să facem să plângă nevestele, copiii...
La nimic altceva.
lertarea e un lucru rar în lumea asta.
Eu sunt gata să iert.
Să uit, nu.
Pentru că nu e posibil.
Dar de iertat, da.
Şi sunt gata să cer iertare, dacă am greşit.
Uite-i, eh... Uite-i.
- Ce au? - Sunt undiţe pentru pescuit.
Se duc la pescuit?
La dracu. Hai. Să mergem.
Tâmpiţii ăştia pescuiesc.
În fiecare zi la pescuit.
Dar ăştia doi nu erau ciobani?
Ciobani - pescari.
Ce facem?
Ce facem?... Aşteptăm.
Să aşteptăm.
Ascultă, Gigante. Dar suntem siguri că ăştia ne duc undeva?
Sau d-I Occhiuzzo îşi bate joc de noi?
De câteva zile vocea sa e... ca acoperita de un voal.
Ca şi cum ar fi mai puţin naturală.
Ca şi cum i-ar fi greu să vorbească chiar şi de lucrurile cele mai banale.
Acum câteva zile mi s-a părut chiar că plânge.
Poate a înţeles sau a aflat că bărbatu-său e bolnav.
Şi dacă e aşa, chiar foarte bolnav.
Sau poate e doar tristă pentru că nu-I vede niciodată.
Roberto.
Da.
A telefonat Gigante. Spune că ciobanii s-au mişcat. Şi-au schimbat programul.
Azi nu pescuiesc.
La început s-au prefăcut că şi azi pescuiesc.
Pe urmă ne-au adus în câmpul ăsta.
N- aş trece pe-aici prin faţă. Ne văd.
Ai luat numărul de înmatriculare?
L- am luat, I-am luat.
Trebuie să plecăm de aici imediat.
ÎntâInirea cu Lino Vani e pentru joi.
E nevoie să ne ducem pregătiţi.
L- ai văzut vreodată pe Unchiul? Vrea să-I convingă cu vorba bună.
Trebuie să-i dăm un alt motiv.
Şi având în vedere că Lino Vani e un mare ticălos
s- ar putea să-i vină lui ideea să ne facă nouă o surpriză.
- Aţi înţeles? - Avem noi grijă.
Francesco Manara zis Ciccio.
Am ajuns la el urmărind doi ciobani din Cimina.
Matricolo şi Cicero.
E o altă veche cunoştinţă de-a noastră. Are o condamnare definitifă pentru trafic de stupefiante şi asociere mafiotă.
Mafia ţăranilor.
Profilul celor care îi plac lui Ido. Trebuie să-i atragem bine atenţia.
Roberto, şti că Palermo e pe primul loc în ceea ce priveşte cheltuielile pentru interceptări telefonice şi de mediu?
- lar povestea asta? - Ministerul continuă să mă preseze.
Ultima scrisoare mi-a venit alalteieri. Vrei s-o citeşti?
- Nu, mulţumesc. - Ei îmi cer reducerea cheltuielilor şi tu imi ceri să autorizez altele.
Dar cum cred că-i prindem pe mafioţi?
Cu momeli de pâine?
Uite. Asta ar putea fi o idee bună.
Dacă vrei, vorbesc eu cu ministrul ăsta.
Întâi au i-au înlăturat pe cei care se căiau, pe urmă au desfinţat micro-cipurile.
De ce nu desfinţează şi delictul mafiot, ca să ne ducem toţi acasă?
Vezi că-şi vorbesc despre o problemă de care îţi cer să ţi cont.
- Şi eu îţi cer să-i trimiţi să-si largeasca dosul. - Şi dacă îi trimit să-si largeasca dosul, ce rezolv?
Nimic. Ai doar o satisfacţie.
Să mergem Alfieri.
Şi nu mai fumezi.
Da, OK. Am casa şi maşina lui Manara sub control.
Cheamă doar el.
- Totul în ordine. - Câinii?
Dorm ca nişte căţeluşi.
Fi atent, Alfieri. Aparatura aia costă o grămadă de bani.
Stai liniştit, stai liniştit.
Tu, Africa'... Nu da importanţă timpului.
Avem la dispoziţie toată noaptea.
Lucrează calm, că ăştia îşi dau seama şi dacă o ţiglă nu e la locul ei.
Vor să ne ia microfoanele?
Şi noi punem panouri solare.
Da ce, e vina mea că aici nu e curent electric?
Mă auziţi?
Unu, doi, trei... Probă.
Mă auziţi?
- Uite, ce frumos... - Mă auziţi?
Vine domnul.
Auzi. Auzi cum zice "O... ".
Auziţi?
Îmi place s-o aud şi când probează microfoanele.
După părerea dv. e o problemă?
Stinge asta.
Evident, evident.
Mă auziţi?
Mă aud... O...
Da' nu mă auziţi?
Cred că sunt probleme cu microfonul, că nu mă aud.
Şi ăla?
Nu, nimic. O idee.
La dracu, ce pistol frumos, băiete.
E pentru unchiul personal. Un pistol e bun sau... e bun.
Dar spuneţi-ne ceva.
După părerea dv., îi vor plăcea pâinea şi peştele?
Cine ştie?
În mod sigur, peştilor le place pâinea.
Manara. Aici e Matricolo e Cicero.
Se întreaptă spre Bagheria.
Băieţi, nu-i pierdeţi din ochi.
La dracu, Africa. Semaforul.
Treci pe roşu, treci pe roşu. Hai, hai, hai.
- Suntem pe strada XXXX. E o maşină între noi şi ei. - Fiţi atenţi. Prudenţă.
Fi atent. Stai mai departe.
Ce faceţi? O luaţi la dreapta?
Vreau să controlez ceva.
Da' ce dracu fac? O iau la dreapta?
Încet, încet. Stai mai departe.
Sigur. Ăla ne lipsea.
Calm, calm că ne acoperă. Stai mai departe.
Vezi că aşa-i pierdem.
Încetineşte, Africa'.
Da' ce fac? Cotesc încă o dată?
Atunci nu greşeam.
La dracu. A ridicat sonorul la radio.
Ori ca să-şi spună ceva, ori... nu ştiu.
- Ce fac? - Două cotiri consecutive. Se pare că se întorc înapoi.
- Să-şi piardă urmele? - Se poate.
Abandonaţi-i.
Dar cum, şefule? E prima dată că ăsta se mişcă şi trebuie să abandonez tocmai acum?
Ţi-am spus să-i abandonaţi.
- I-am urmărit toată dimineaţa. - Faceţi-o.
La dracu.
Mi se face rău de foame.
De ce nu trimitem băieţii ăia doi să cumpere ceva de mâncare? Puţină pâine cu ceva. Ei?
Ce faci? N-ai încredere?
Plătesc eu.
Pentru numele lui Dumnezeu!
Doar că... oameni care ies... oameni care intră... Cu cât ne mişcăm mai puţin cu atât mai bine.
Înţelegi?
Eu înţeleg că sunt patru ore de când aşteptăm.
Şi trebuie să mai ai încă puţină răbdare.
Că doar Unchiul nu iese din casă...
se urcă în maşină...
şi vine aici liniştit, liniştit.
Unchiul... trebuie să-şi ia... cum se zice,
măsurile lui de precauţie.
Şi atunci de ce nu pleacă mai devreme?
Unchiul?
Pleacă când trebuie să plece
şi ajunge când trebuie să ajungă.
lată-I!
- Totul bine, Unchiule? - Bine. Bine.
Vă cer scuze că am întârziat.
Pentru numele lui Dumnezeu, Unchiule! E o mare bucurie să vă vedem.
Sunt bine.
Mulţumită lui Dumnezeu.
- Salutare. - Salutare.
Luaţi loc, Unchiule.
Să facem aşa:
pe băieţii ăştia, îi lăsăm aici.
Se hotărâse
că dacă familia Cappello vrea să trăiască,
trebuiau să rămână în America.
Acum fugarii ăştia de rahat se întorc.
Cine le-a permis?
Timpul.
Au trecut mai bine de 20 de ani.
Cu tot respectul, Unchiule,
comisia i-a condamnat la moarte.
Şi cuvântul unei comisii
nu e ca brânza proaspătă care expiră.
Această Cosa Nostra a avut prea mulţi morţi.
Noi acum...
avem nevoie de braţe.
Braţe care să muncească.
Capete care să gândească.
Morţii atrag alţi morţi.
şi poate şi vreun mişel.
Unchiule... Ăia sunt cei mai mişei dintre toţi.
Sângele e al lui Pippucio Cappello.
Şi atunci?
Şi nu se schimbă de la tată la fiu sau nepot.
Şi tu vi să-mi spui mie asta? Mie?
Cine era aici acum 20 de ani?
Cine era? Cine comanda? Eu comandam.
Eu şi Toto. Şi am făcut război cu familia Cappello şi cu toţi ceilalţi.
Cu mâinile astea.
Înţelegi?
Sau ai uitat?
Noi în trecut am făcut lucruri bune.
Lucruri bune, lucruri juste. Dar am făcut şi lucruri murdare.
Foarte murdare.
Şi a fost un bordel
între noi.
Pe urmă ăla cu statul.
Şi ne-a costat atât de mult.
Ne-a costat...
ca să repunem pe picioare toată organizaţia.
A trebuit să ne ascundem cu capul sub pământ.
Dar acum, mulţumită lui Dumnezeu, putem să scoatem iar capul afară.
Şi să privim lumea, care nu mai e lumea de ieri
ci o lume nouă.
Şi noi... în lumea asta nouă
trebuie să stăm într-o manieră nouă.
Dar eu... eu înainte trebuie să fac ceva.
La momentul potrivit vă voi spune.
Dar cauza noastră
nu mai are nevoie de sânge.
Şi de cei fugiţi
nu trebuie să vă atingeţi.
Te prind.
Ştiu că o să te prind.
Care e?
Hi...! Cea din casa Unchiului.
- Ce are? - Se defectează, asta are.
Am reuşit să intrăm în casa aia printr-un miracol.
- Acum până rămâne din nou goală... - Noaptea, pentru că ziua e Corleone.
Ei, bine! Într-un mod oarecare trebuie s-o facem, nu?
Trebuie să aşteptăm.
Să aşteptăm. Mereu să aşteptăm.
Să aşteptăm ca Manara să vorbească, să aşteptăm ca nevastă-sa şi fiu-său să iasă din casă...
Şi să aşteptăm ca el să facă un pas greşit.
Să aşteptăm.
E casa lui Manara. A intrat cineva.
- Da' câte iau? - la două şi pe urmă mai vedem.
Unul din ei e sigur Manara.
Don Ciccio.
Ţi-am zis să fi mut.
Ăsta e Lifano.
Mută lucrurile.
Au ieşit afară.
Aşa ne-o trag.
Poate că nu.
Matteo.
Băiatul meu.
Salutare don Ciccio.
Uită-te! Eşti o frumuseţe. Ce faci tu ca să trăieşti, ai?!
- Ceea ce fac toţi. - Dacă mai aveam vârsta ta...
Vino, vino.
Te uiţi, ai?
Să vorbim de lucruri serioase.
Îţi displace?
Scuzaţi, don Ciccio.
Atunci, cum stăm Matteo?
Mai e puţin, nu trebuie să vă faceţi griji.
Eu în schimb trebuie să-mi fac griji.
Pentru că Unchiul are la inimă chestiunea asta şi nu poate aştepta.
Se înţelege.
Noi practic suntem gata.
Puteţi să-i spuneţi Unchiului să se pregătească.
Când?
Poimâine seară trebuie să vedem persoana aceea şi treaba e făcută.
Bine, bine. Unchiul va fi foarte mulţumit.
Şi acum, să mâncăm nişte paste sardineze bune, bune.
Trebuie să ne dăm seama cu cine vorbeşte Manara.
Pe aici nu se poate.
Dar ăla ca să plece are doar două posibilităţi: la dreapta sau la stânga.
Dacă îI punem pe Africano aici şi pe Gigante aici nu poate să ne scape.
Trebuie să-mi fotografiaţi numărul de înmatriculare al acestui Matteo.
N- o să reuşim niciodată. Trebuie să traversăm tot Palermo.
Ău, ridicaţi-vă dosurile, luaţi o motocicletă, zburaţi. Numai aduceţi-mi numărul ăsta.
Da, motocicleta. Conduc eu.
Africa', fi cuminte. Nici n-atingi motocicleta.
Taie nişte felii de brânză.
Tu eşti nebun.
Eu am familie.
Mate', încă ceva.
Ai maşină, casă, telefon, totul. Lucru ăsta pur şi simplu nu există.
Am avut grijă de totul, stai liniştit.
Nu uita că am încredere în tine.
Nu mă dezamăgi.
Vine. Mişcă-te.
A cui e?
A lui Matteo Canistra. Fiul şefului familiei din Villabada.
Nu te miri?
Sigur că mă mir.
Familia Canistra nu are nici o legătură cu Unchiul.
Ăia sunt oameni diferiţi, oameni la care le place să cheltuiască banii.
Şi mai ales să-i arate: femei, localuri.
Poate chiar droguri.
Ce legătură au cu Unchiul?
Eu până una alta i-aş controla celularul.
În felul ăsta facem cu un dosar cu toţi prietenii lui.
A zis ceva de poimâine seară.
- Trebuie să se întâInească cu cineva? - Poimâine, şeful Familiei împlineşte 70 de ani.
Şi dau o mare petrecere.
Pe lista invitaţilor e jumătate din lumea importantă din Palermo.
Şi la petrecerea aia ne ducem şi noi.
Şampanie?
Vă rog. Şampanie!
D- le. Canistra a vorbit de unul. I- a dat un plic.
lese acum. Peste puţin îI puteţi vedea.
Descrie-I.
Înal, slab fără păr.
O să-I recunoşti imediat.
Ăla nu vrea să petreacă.
Localizat.
Şi Canistra?
Vorbeşte cu frate-său.
Nu-I pierde din ochi.
Între timp noi încercăm să ne dăm seama cine e ăsta.
Uită-te la capul ăsta de rahat.
Ascultă. Vino încoace.
Dar tu eşti prost sau te prefaci?
Ţi-am spus să stai în dreapta şi tu în schimb stai la sinistra.
Scuzaţi-mă. Nu mă simt prea bine.
Şi dacă nu te simţi bine de ce ai venit?
- Am familie... - Da tu cine eşti, de unde vi, cât eşti de înalt?
- Sunt nou. E prima dată. - Şi ultima. Termină serata asta şi să nu te mai văd.
Hai, mişcă-te. Treci pe la toată lumea.
Prea înalt. Uriaş.
Gigante. Complimente pentru sicilianul tău.
Face scârbă de-a binelea.
Largeste-ti dosul.
A... Controlează-te.
Unde dracu sunt?
Cine?
Fraţii Canistra. I-am pierdut.
Cum i-ai pierdut? Ce vrei să spui?
Stau toţi în jurul bătrânului să stingă lumânările.
Dar fii nu sunt.
Fir-ar al dracului.
Trăiască Tantuzzo.
Atunci? I- aţi găsit?
Nici gând.
La dracu. Undeva trebuie să fie, nu?
Ăsta e?
El e.
Ştiţi cine e?
Uneori avem un pic de noroc.
E un funcţionar la primăria din Villabada, care are cazier pentru un delict minor.
ÎI cheamă Calogero Lopresti.
Totul se leagă.
Telefonul primit de Canistra la 22:30 a fost dat de la municipiu.
A! Ăsta e un lucru important. Aşteaptă. Lasă-mă să mă gândesc.
Atunci: Calogero Lopresti al nostru a rămas în birou până la 22:30.
Îi cheamă pe Canistra şi se întâInesc la petrecere.
Bine? Rămâne câteva minute şi pleacă.
Timpul necesar să predea un plic.
Da' ce dracu era în plicul ăsta?
Ceva ce are de-a face cu serviciul lui.
Ceva ce nu putea face în orele de program.
Matteo.
Da' tu I-ai văzut vreodată?
Nu.
Unchiul.
Cum îi spuneau?
- "Binu u tratturi" - "Binu u tratturi"?
Pe unde trece tractorul nu mai creşte iarba.
Câţi a omorât? 50, 100, 200? Câţi sunt?
Asta e o legendă... Sau poate chiar ceva mai mult.
Oricum, e bătrân acum.
Am înţeles. O fi bătrân...
însă dacă comandă şi azi o exista un motiv, nu?
Da. El o face ca să-i ţină pe toţi în echilibru.
E ca un preşedinte de republică.
Multă onoare, dar putere adevarată azi... după părerea mea, nimic.
Dacă e aşa, imi spui de ce suntem aici?
Pentru că dacă îi faci un serviciu Unchiului, mai ales unul aşa de important, ai de câştigat.
Să te aibă la inimă Unchiul, însemnă să n-ai necazuri şi în plus bănişori.
Mie nu mi-i spus nimic.
Scuză-mă. Cine decide cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să crape?
Cine trebuie să ia banii şi cine trebuie să înghită în sec.
Asta ce e?
Nu e putere?
Ascultă, tu îmi rupi coaiele. Trebuie să te relaxezi, treaba e aranjată.
Unchiule. Trebuie să ştiţi că e o onoare pentru noi.
Unchiule. Respectele mele.
Tu eşti Giuseppe.
Da.
Matteo.
La dispoziţia dv.
Trebuie să fie trei maşini.
- Da, da. - Două trebuie să meargă înainte.
Cum aţi comandat dv. Ne aşteaptă acolo.
Să mergem.
Ău... Mişcă-te.
Uită-te ce talent, d-le.
Sigur, să intri aşa... Dar judecătorul ştie?
Când vom fi înăuntru să-I anunţ.
Faci ca Unchiul. Că doar suntem în Sicilia şi suntem toţi mafioţi.
Ajunge unul. Şi unul de partea justiţiei se găseşte întotdeauna.
Şi cum aici, să ceri cheile ca şi cum ai lipi manifeste...
E nevoie de o mână de aur şi s-a făcut.
E nevoie să te mişti.
Însă nu lăsa urme.
Nu e nimic.
Aparent şi-a făcut doar treburile de servici.
Ceva trebuie să fi făcut.
Dacă nu, ce făcea la petrecerea aia?
Şi pe urmă e un şef. O putea face de la orice alt terminal.
Ascultp, şefule. Mie astea îmi par în regulă.
Ca să le studiem mai atent o să le fac fotocopii.
Bine, bine, să le facem.
Uite aici.
La 21:08 contabilul Lopresti a intrat în sistemul anagrafic.
Şi indiferent ce a făcut nu era oficial.
A şters totul.
Calmează-te.
Nimic nu poate fi şters complet.
Există întotdeauna o soluţie. Ţine. Prinde ăsta.
Ăsta se cheamă "fantoma".
Şi ca şi fantasmele intră în lumea de "dincolo" şi descifrează imposibilul.
Uite, acolo.
Aşteaptă.
- Hai. - Uite aici.
Anagrila pentru cărţile de identitate.
A făcut o carte de identitate pentru un anume Spada Pasquale născut la Cinisi, pe 25 februarie 1933.
70 de ani?
Vârsta Unchiului.
Controlează dacă există cu adevărat.
Şi are deja o carte de identitate.
Ai înţeles, d-le?
Spada ăsta are două acum.
Una e pentru el...
Are nevoie de o carte deidentitate.
Unchiule, îţi displace dacă punem puţină muzică?
Puneţi, puneţi.
Dar dv. ce muzică vă place?
Mina. O aveţi?
O avem, o avem.
Don Ciccio Manara ne-a recomandat, iar noi am avut grijă.
E Vitto din prima maşină.
Spune-mi, Vitto.
Bine, bine.
Ce zice?
Spune că e o maşină de poliţie care face control un pic mai în faţă.
Ce facem?
Lăsăm strada imediat, nu?
- Dar actele astea sunt curate, aşa cum mi-ai spus? - Imaculate.
Facem aşa: mergi drept.
Telefonează la a doua maşină şi spune-i să facă aşa cum îţi spun.
Deja vorbesc.
Bine, bine.
Tu mergi aşa. Liniştit.
Bun băiat.
Aţi văzut, Unchiule? Băieţii s-ar lăsa ucişi pentru dv.
Nu e niciodată nevoie să se lase ucişi pentru mine.
Atunci?
Am reconstituit toate telefoanele date de Matteo Canistra cu celularul lui în ultimii trei ani.
Sunt câteva contacte cu persoane fără importanţă cu miros de mafie, dar nimic deosebit.
În schimb e o legătură ciudată cu o franţuzoaică.
- O franţuzoaică? - O franţuzoaică. O cheamă Aude Dufey.
E un schimb intens de convorbiri acum doi ani.
Pe urmă nimic. Până...
săptămâna trecută.
Acum ăstuia i-a revenit pasiunea pentru franţuzoaică?
Nu ştiu...
Ce e ciudat, ce nu mă convinge e faptul că individul e legat de oameni de felul ăsta...
Se vede că nu avea altcea mai bun.
"Ăsta e un medicament pentru prostată şi sun 6 cutii"
" Şi din întâmplare, ieri, două persoane diferite s- au dus să cumpere 3 cutii din medicamentul ăsta"
"Doi ciobani care chiar au probleme" "De câteva zile are ca un văI, ca şi cum ar fi mai puţin naturală"
"Un lucru e sigur, îi e frică de război" "Îi foloseşte pe toţi dar nu are încredere în nimeni"
"Un funcţionar de la primăria din Villabada, care are cazier pentru un delict minor"
Are nevoie de o carte de identitate.
Bătrânul e bolnav.
Foarte bolnav.
Soţia ştie. Ţi pentru asta e tristă şi plânge.
Tu ai înţeles bine.
Deci trebuie să se opereze.
Dar evident, în Italia, acum e prea periculos pentru el.
Şi aici... aici intră în joc ei. Fraţii Canistra.
Ei sunt cei care-i procură cartea de identitate valabilă ca să iasă din ţară
şi ei sunt cei care au legătura potrivită în străinătate.
Aude Dufey.
Dufey, Deuffey, oricum, m-aţi înţeles.
Ea e punctul de legătură pe care-I căutăm.
Prin intermediul ei au primit informaţii şi probabil ea a fost cea care a gasit spitalul adecvat.
La Paris.
E ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân.
Şi nu ştim nici măcar dacă e la Paris.
Franţuzoaica mai are încă două case pentru că lucrează şi la Lyon şi la Marsilia.
Până la proba contrară, Canistra i-a telefonat la Paris.
Fiore! Caută primul zbor pentru Paris.
Aici e lumina.
Ăsta, ca să chemaţi infirmierele dacă aveţi nevoie de ceva.
Şi ăsta, ca să ridicaţi sau să coborâţi patul.
Peste puţin vă vor aduce de mâncare.
Fiţi liniştit, d-le Spada.
Asta e una dintre cele mai bune clinici din sudul Franţei. Sunteţi pe mâini bune.
Toţi suntem în mâinile lui Dumnezeu.
Mulţumesc oricum, d-şoară.
Aşteptaţi-mă afară.
Dar tu eşti sigur de asta?
Sută la sută.
Sigur, sigur?
Unchiule, staţi liniştit. E totul în regulă.
Aveţi nevoie de altceva?
Puţină odihnă.
Atunci dacă permiteţi... Noi ne ducem să mâncăm ceva. Ştiţi, după călătorie...
Aici... sunt numerele noastre.
Sunt numere curate. Chiar şi cel de Aude, care nu trebuie să priceapă...
...ceva. Puteţi...
Respectele mele.
Trebuie să trec. Vrei să te potoleşti?...
Da' ce dracu înseamnă asta?
Înseamnă că ai pierdut destul, Matteo. Şi ai pierdut aici.
Sunt doi nenorociţi.
Da' de ce te iei de ăla?
- Da de cine să mă iau? - De cine şi-a dat cartea de credit.
Mi-a dat-o un director.
- Îi arăt eu căcatului ăla. - Matteo, e 5 dimineaţa.
Da' ce dracu mă interesează...
- Alo, Maria. - Matteo.
- Matteo, e 5 dimineaţa. Ce se întâmplă? - Dă-mi numărul de celular al directorului băncii. Mişcă-te.
- Ce se întâmplă, Matteo? - Am nevoie de mărunţiş. Mărunţiş. - Bine, bine. Acum mă duc.
De unde?
Ok.
Matteo Canistra a sunat-o pe nevastă-sa de la Cazinoul din Aux-au- Provance.
Lângă Marsilia. Franţuzoaica are o casă şi aici.
Schimbăm programul.
Aşa pe astea nici măcar nu ne dau banii înapoi.
Fii liniştit, la Paris mergem oricum. De acolo se merge la Marsilia.
Desigur, pe banii noştri, nu?
Desigur. Să muncesc gratis mi s-a mai întâmplat, dar ca să plătesc ca să muncesc, încă nu.
Va fi totul bine, Unchiule. Nu trebuie să vă faceţi griji.
Unchiule, fiţi liniştit.
Noi vă aşteptăm aici.
Unu.
TatăI nostru care eşti în ceruri...
sfinţească-se numele Tău...
fie împărăţia Ta...
facă-se voia Ta...
precum în cer aşa şi pe pământ.
Dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele...
La prima o iei la stânga. O ţii drept înainte şi ajungem la ea acasă. Ok?
Vorbiţi bine franceza asta.
Ne aşteaptă acolo.
Unchiule...
A mers totul bine.
Doctorul spune că sunteţi un stejar.
Şi că sunteţi un om norocos.
Domnul Nostru mi-a salvat viaţa.
Acum... Acum trebuie să plec imediat.
Trebuie să-mi îndeplinesc misiunea.
Trebuie să aveţi încă puţină răbdare.
Nu puteţi pleca. Trebuie să vă reveniţi.
Chirurgul a spus că încă câteva zile.
Mulţumesc.
Bucătăria e în ordine.
"Figaro"
Aici.
Poate că am găsit.
Asta e nota de la un bar. Asta în schimb este chitanţa de la o parcare.
Aceeaşi zi, aceeaşi stradă...
Vezi? Aproape aceeaşi oră.
Dă-mi să văd.
Însă...
Două ore ca să bei un capucino mi se pare prea mult, nu?
Uite, aici e alta. Vezi?
Aceeaşi parcare, cu două zile înainte.
- Permis, nepermis, trebuie să intru acolo. - Îţi spun să-i aştepţi pe francezi. Dacă nu aici explodează un scandal.
Îi am în faţă pe francezi. Sunt înaintea noastră. Accelerează!
Roberto, nu face prostii.
- Bună ziua. - Bună ziua.
Camera d-lui Spada.
Spada.
Poliţia.
Repede, repede.
Camera 512.
512.
Mulţumesc.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.