Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
ULTIMUL NAŞ
Etajul 5. Camera 512.
- Unde e liftul? - La etajul 4.
Pe aici. Pe scări.
Hai, băieţi! Repede!
Traducere si adaptare:VERONICA Sincronizare text: CURIOSU
D- I Spada?
- A plecat. - Plecat?
- Când? - Nu ştiu.
Trebuia să plec imediat.
În totul trebuie să ne punem credinţa.
Dar şi puţină atenţie.
Şi să rămân acolo... nu mai era bine.
Unchiule, de ce spuneţi aşa?
Pentru că aşa simţeam...
Ău!... Ce se întâmplă? Vă e rău?
Cruciuliţele!
Mi le-au luat...
Le-am uitat.
Pare că doarme.
Ne aflăm la faţa locului.
A fost găsit în maşina incendiată
cadavrul carbonizat al lui Nino Cappello.
- Nino Cappello. - Cappello? - Exact.
Omul lui Totuccio.
Şeful Familiei ucis de corleonezi în timpul războiului cu palermitanii în anii '80.
Ăla de care Nino a zis să nu fie arestat niciunul.
Bravo...
Pe urmă s-a mulţumit să vocifereze puţin şi să-i trimită pe ceilalţi în America.
Înţelegerea era că dacă voiau să trăiască, trebuiau să rămână acolo.
Fugiţii... Însă acum s-au întors.
Fără să aibă permisiunea.
A reînceput războiul.
O să fac tot posibilul să-I împiedic.
Careva a profitat de slăbiciunea lui ca să regleze un cont neînchis.
Acum trebuie să se mişte obligat.
Cine? Cine a fost?
Dv. ştiţi.
Lobanii.
Cuvintele dv. n-au fost de-ajuns.
După părerea mea, când nu sunt de ajuns cuvintele...
- Dacă dv. vreţi... - Nu, nu, nu, Ciccio. Nu vreau.
Nu vreau.
Când cuvintele nu sunt de ajuns...
...e nevoie...
...e nevoie să foloseşti alte cuvinte.
Cuvinte mai convingătoare.
Care să ajungă la inima celui care nu vrea să asculte.
Aşează-te.
Boala care m-a lovit n- a fost doar o nenorocire.
Ci a fost un semn.
Noi trebuie să ajungem în "pământul făgăduit nouă".
Ne-am început călătoria...
...şi acum trebuie s-o terminăm.
S- o terminăm.
- În practică... - În practică, noi continuăm să cerem o contribuţie tuturor.
Cum am făcut întotdeauna.
Dar cu cei mai mari... cu cei mai mari trebuie să ne asociem.
Şti centrul comercial, ăla din Monte Cavallo, pe care îI construiesc acum?
Pe dracu! Cum nu? Eram acolo.
Uite! De acolo putem lua ceva, de pe materiale, de pe utilaje.
- Dar e mărunţiş. - Mărunţiş?
Cu tot respectul, dar sunt 400 de milioane de euro.
Noi trebuie să facem o întreprindere, Ciccio.
Să intrăm în capitalul social al firmelor.
Să facem societăţi.
Şi să facem să fie angajate persoanele pe care le vrem noi.
Ăsta e "pământul făgăduit" nouă.
Să devenim invizibili.
- Şi "curaţi". - Unchiule. E ceva ce n-am înţeles.
Ce legătură are asta cu Lobanii şi cu fugiţii?
Banii te ajută să înţelegi.
Şi te ajută şi să uiţi.
Uneori însă, despart.
Noi îi folosim ca să unim.
Organizează o întâInire cu toţi.
Cu fugiţii...
...şi cu cei care vor să-i omoare.
Dar Unchiule...
...ăia sunt în stare să se împuşte.
Îi vreau în faţa mea pe Cappelli şi Lobanii.
Trebuie să se îmbrăţişeze.
Ce faci? Vino aici!
- Vino cu noi. - Cine drcu sunteţi?
- Hai! Fi cuminte! - Da' ce vreţi?
- Hai! Să bem o cafea. - Am băut deja.
Cafeaua lungeşte viaţa. Hai, nu-ţi face griji.
Vrea să ne vadă.
Ciccio zice că vrea să ne vorbească.
- Dar dacă nu-i convine ce s-a întâmplat... - Dar noi suntem împreună.
Când Unchiul te cheamă, te duci.
Şi ajunge!
Bătrânul e în dificultate.
În absenţa sa, careva a ucis un duşman şi asta poate face să izbucnească un nou război.
Dar acum că s-a întors, slăbit şi convalescent,
trebuie să calmeze lucrurile.
Şi dacă asta e o problemă pentru el, pentru noi trebuie să devină o oportunitate.
Băieţi!
Trebuie să continuăm să-I urmărim pe Manara.
În primul rând pentru că e braţul lui drept şi asta o ştim cu toţii.
În al doilea rând, pentru că el va organiza toate întâInirile.
Nu trebuie să-I pierdem din ochi nici un minut.
- Da. - De acord?
Am făcut-o. Trebuie să intre.
Şefule! El e.
E el?
Însă dv...
Unde e?
La casa de la ţară.
Eu, sincer, unchiule Ciccio, nu vreau să mă bag.
Ce faci? Te apuci să pui în discuţie deciziile Unchiului?
- Într-un moment ca ăsta? - Dar cine discută?
După tot ce am făcut pentru el, mă aştept cel puţin la o explicaţie, nu?
Ce vrei tu?
Explicaţii?
Şi de când decizi tu, ce trebuie şi ce nu trebuie să facă Unchiul?
Aici e pe punctul de a izbucni un război şi Unchiul încearcă să-I evite, pricepi?
Unchiule Ciccio, poate că nu m-am exprimat bine. Cer scuze.
Eu spun doar că, într-un mod sau altul, careva trebuie să-mi dea o explicaţie.
Ce vrei? O să vi se explice.
Ţie şi celorlaţi.
Asta e o treabă foarte importantă. O să fie toţi mulţumiţi.
Mâine te duc la Unchiul.
La 8 jumate, ne vedem în faţa bulevardului. Ne-am înţeles?
ÎI duce la Idu.
N- o să mă mişc.
Avem 12 ore ca să ne organizăm.
Cum reuşeşti să joci singur?
Şti deja miscările adversarului.
Compensez ceea ce nu se întâmplă în realitate.
- D-le... - Da.
Manara nu iese.
Africa'!
Nici măcar Canistra nu se mişcă.
- E aproape... 35.
Nu-mi place.
Şefule!
Da, spune-mi!
S- a întâmplat ceva ciudat.
Adică?
Microfonul din casa lui Manara. S- a auzit un "trosc", ca şi cum...
Ca şi cum?
Ca şi cum s-ar fi întrerupt alimentarea.
L- au găsit!
Ce s-a întâmplat?
S- a terminat! S- a terminat!
Putem pleca toţi acasă.
Dumnezeu să te binecuvânteze, Calo'.
E întotdeauna o mare bucurie să vă văd, Unchiule.
Da.
Însă de data asta trebuie să mă asculţi.
Ce mi-ai adus?
Felul întâi.
Vi-I trimite nevastă-mea.
Peppo!
Intră.
Intră, intră prietene.
Îmbrăţişează-mă.
Respectul meu cel mai profund, Unchiule.
la loc.
Stai acolo.
Mâncam...
Mâncam câte ceva.
Vrei să guşti?
Vedeţi, foarte scumpii mei prieteni...
Nu e prima dată...
...că familii despărţite de neînţelegeri profunde
se aşează una în faţa celeilalte.
Dar tocmai asta demonstrează
că noi suntem mereu un singur lucru.
Amintiţi-vă.
N- o să vă cer să vă strângeţi imediat mâinile.
Respect poziţiile voastre.
Dar ştiu că o s-o faceţi după ce mă veţi asculta.
Nu mai aşteptăm pe nimeni?
Manara şi Canistra nu s-au dus la întâInire.
Şi microfonul de la casa la ţară nu mai funcţionează.
Ştiţi ce înseamnă, nu?
Înseamnă că ne-au descoperit.
Că au ştiut că-i urmărim.
Ce vrea să însemne "au ştiut"?
Că cineva le-a spus.
Cum se spune... Există o "cârtiţă".
- Unde? - Unde?
Ar putea fi oriunde.
La Minister...
La Tribunal...
În Chestură...
La TeleCom...
Ar putea fi chiar şi aici, în mijlocul nostru.
Tu pentru cine pui mâna în foc?
Al cui e ăsta?
Al cui e? E al meu.
De ce aici e numărul meu?
De ce ai în el numele meu şi numărul meu de telefon?
Şi tu?
N- ai telefonat nevesti-ti?
Nu i-ai spus: "Suntem lângă... Ne ducem la... "?
Cât e de frumoasă Franţa, Coasta de Azur?
Şi tu?
N- ai cumpărat un cadou pentru fiul tău?
În autogrilul ăla la Lyon.
Sau era pentru nevastă-ta. Mă rog, nu-mi amintesc.
În nimeni...
Nu se poate avea încredere în nimeni.
Eu duc viaţa asta de 20 de ani.
Şi am participat la toate înmormântările.
Uneori mă trezesc noaptea.
Pentru că încă visez că sar în aer cu maşina.
Am învăţat să suport totul.
Nopţile nedormite...
1600 de euro salariu...
Niciodată o zi de concediu.
Dar neîncrederea, nu!
Dacă n-ai încredere în mine...
...eu plec acasă.
Aşteaptă!
Scuză-mă!
Scuzaţi-mă toţi.
Fi atent, Roberto!
Începi să devi ca el.
Acum 20 de ani...
...chiar în locul ăsta,
au ţinut mulţi oameni de onoare
agăţaţi în cârligele astea.
Sau topiţi în acid.
Sau arşi.
Pe grătar.
A fost un război inevitabil.
Şi preţul a fost foarte ridicat.
Şi războiul ăla... ne-a adus şi oameni infami.
Care au adus procese,
care au adus condamnări.
Şi condamnările alea au adus bombe
şi bombele alea au adus alţi ticăloşi,
ticăloşi care se căiau şi care au adus alte procese,
alte condamnări.
Scuzaţi, Unchiule. Cu tot respectul,
poate aţi uitat că războiul ăla va adus unde sunteţi acum.
Preţul a fost mare pentru toţi.
Dar pentru câte unul, a fost mai mult.
Ăla nu înţelesese de care parte este.
Şi acum vrea să se prefacă că nu au fost învinşi şi învingători.
Nimeni nu a uitat cum s-a terminat.
Ceea ce trebuia să plătim,
am plătit.
Cine spune asta?
- Voi? - Nu!... Nu noi, care suntem vi.
Ci toţi morţii ucişi.
Fraţii...
Verii...
Toţi prietenii pe care i-am îngropat.
Şi în final, exilul.
Exilul...
- Nu e destul? - Nu e niciodată destul.
Stai jos.
Vă rog. Staţi jos.
În război, pierde şi cel care învinge.
Şi noi pierdem mult.
Am reuşit, mulţumită bunăvoinţei noastre
şi Domnului Nostru Isus Cristos.
Am făcut mult
ca să repunem pe picioare această frumoasă Cosa Nostra.
Dar...
putem face încă mult mai mult.
Sunt miliarde
care pot veni, de exemplu, de la centrul comercial din Monte Cavallo.
Un fluviu de bani.
Unchiule!
- Noi ne riscăm capul. - Capul? Glumeşti?
Că dacă începem să ne batem din nou nu mai vedem nimic.
Eu vă vorbesc de ceva nou.
Foarte mare.
Care va aduce atâta apă în Sicilia, că nu-i va mai fi niciunuia sete.
Celor care sunt deja în puşcărie,
cu familiile,
şi celor care sunt rămaşi afară
pentru prea mult timp.
Noutatea constă în a face societăţi
cu cine construieşte.
Eu aş face societatea
cu ăia de la centru comercial.
Şi vă propun să intraţi şi voi.
Cuvintele dv., Unchiule,
sunt înţelepte şi generoase.
Ating ceea ce simţim aici, când cerem să ne întoarcem.
Asta e casa noastră.
Noi ăştilalţi, am rămas departe pentru prea mult timp.
Şi nu ne întoarcem, nu,
ca să căutăm răzbunare.
Pentru că morţii sunt morţi şi nimeni nu-i poate învia.
Ne întoarcem ca să ne regăsim Familia.
Eşti atacat de obsesiile tale.
Ce figură de nebun!
Dacă ăla e un fugar de 40 de ani, nu e pentru că nu poate fi prins.
Ci pentru că are prieteni peste tot.
Chiar şi unde n-ar trebui să aibă.
Şti ce facem?
Îi arestăm pe toţi.
Manara, Canistra, ciobanii... ne-au descoperit. Şi noi îi arestăm pe toţi.
Stai! Stai!...
Dacă aş fi în locul tău, n-aş face-o.
leşi, bucată de căcat. leşi!
Bucată de căcat.
Priveşte puţin astea.
E cu siguranţă o lectură de mare interes.
Du-te, du-te!
Şefule!
Uite ce am găsit!
Uite aici! Un frumos borcan de miere făcută în casă.
Poate că până la urmă înţelege că îi convine să vorbească.
Au pus mâna pe centrul comercial din Monte Cavallo.
Şi asta e a "n"- a mutaţie genetică a Unchiului.
Să se asocieze cu întreprinderi "curate".
Banii pe care îi vor face sunt legali.
Şi noi nu vom mai putea distinge "cancerul" ăsta de celulele sănătoase.
Pentru că nu vor mai exista celule sănătoase.
Toţi amestecaţi...
...toţi mafioţi...
...şi deci nici un mafiot.
Şi Mafia din nou nu va mai exista.
Din cauza asta trebuie să ne grăbim.
D- le avocat...
Noi trebuie să combatem punct cu punct.
Trebuie să-i împiedicăm să folosească înregistrările astea.
E nevoie să facem ceva.
Aici nu e vorba de ce spune vreun ticălos, cum se întâmpla mai înainte.
Aici sunt cuvintele tale care te incriminează.
Ale tale şi atât.
Uită-te aici.
Înregistrări făcute la casa din Cimina.
Şi aici: conversaţie cu Canistra Matteo.
Nu pot face nimic. Înţelegi?
Dar tu înţelegi că aici izbucneşte furia lui Dumnezeu dacă ăştia blochează tot?
E vina mea.
Dar ce se întâmplă?
Şantierul e sechestrat.
ÎI cunoşti pe omul ăsta?
Da.
Cine e?
Un domn care are o certă experienţă în lumea afacerilor
şi care a venit să ne ofere nişte servicii extrem de avantajoase pentru noi.
Nu mă îndoiesc.
Sigur e că, Consiliul administrativ de la Milano
a acceptat imediat oferta de a constitui o societate împreună.
Se înţelege. Dacă serviciile pe care vi le oferea d-I ăsta erau...
Scuză-mă, cum aţi spus exact?
- Avantajoase. - "Avantajoase"!
Nu, nu. A spus "extrem de avantajoase".
Dar dv. aţi înţeles cu cine v-aţi asociat?
Nu.
"Cosa Nostra" nu vă spune nimic?
Mafia!
Mafia care şantajează, care ameninţă...
...care ucide.
Şi care acum a decis să-şi schimbe pielea.
Noi n-am avut niciodată de-a face cu Mafia. Noi avem de-a face cu societăţile.
Şi nu ştim, şi mai mult decât atât nu putem cere cazierul tuturor asociaţilor.
E!... Facem afaceri!
Pe de altă parte, alţii sunt cei care trebuie să vegheze.
Noi, nu-i aşa?
Dar de ce nu spuneţi că ceea ce vă interesează cu adevărat este doar să faceţi bani?
Şi pe cine interesează că banii ăştia put a moarte?
- Roberto, renunţă. - Nu, nu renunţ.
Ştiţi ce sunteţi dv.?
Dv. sunteţi un visător.
Şi dv. unul care se iluzionează.
- Când s-a întâmplat? - Azi-dimineaţă devreme. Nu ne-am dat seama.
Şi-a dat seama de daunele provocate organizaţiei.
A înţeles că a fost veriga slabă.
Putea să se pocăiască.
A preferat să se omoare.
A plătit pentru toţi.
Înainte de a-I face ei să plătească şi poate şi familia lui.
Devotat până la sfârşit.
L- a scutit pe Unchiul şi de problema de a-i face pe alţii să înţeleagă ce se întâmplă când se greşeşte.
Un altul dintre cei foarte credincioşi care se duce.
Şi acum ce rămâne?
Cine-i rămâne?
Pe mine mă întrebaţi?
E ceva nou pentru mine că Unchiul s-a lăsat pe mâinile lui Ciccio Manara.
Nu vă cerem nume. Vrem să ştim ce-ar putea face acum.
Acum?
Eu îI cunosc bine. La ora asta el, în mod sigur, îşi freacă degetul.
El face mereu aşa. Când e nervos, când nu ştie ce să facă...
Face aşa.
În momentul ăsta, cine ştie câte blesteme vă trimite.
În ce fel de oameni ar putea avea încredere acum?
Avea puţină încredere înainte, ce să mai vorbim acum...
Acum că i-aţi înlăturat unul câte unul oamenii de lângă el
nu va mai avea încredere în nimeni.
Bine, dar de careva va trebui să se folosească, nu?
D- le, fumul ăsta mă afumă.
- Ţi-e frică să ne spui? - Care frică? N-am idee.
În fine, dv. ce aţi face în locul lui?
Ce vă interesează pe voi, ce-aş face eu în locul lui?
Scuzaţi-mă, dar n-aş putea avea o picătură de vin?
Am gura uscată.
Dacă se poate avea...
Roşu sau alb?
Mi-e indiferent.
Santino!
Roşu.
O sticlă de vin roşu şi un pahar, te rog.
Voi trebuie să ştiţi ceva.
Că există Cosa Nostra şi corleonezii.
Cînd veţi înţelege această diferenţă,
veţi înţelege de ce unii ţărani, care mai înainte erau muritori de foame
au devenit patroni peste tot.
Şi veţi mai înţelege că pe Unchiul nu-I veţi prinde niciodată.
Corleonezii sunt altfel.
Corleonezii...
Corleone.
Din ordinul judecătorului Donelli,
magistratura a decis sechestrul asupra firmei de construcţii
anchetate pentru favorisment în afacerile cu Cosa Nostra.
În afara sechestrului asupra şantierului,
magistratul a dispus percheziţii la sediul central al firmei din Milano.
Ultima ştire priveşte moartea lui Francesco Manara zis Ciccio.
Omul era în puşcărie şi şi-a luat viaţa spânzurându-se în celulă.
E ceva ce aş putea face, Unchiule?
Acum sângele se va acri.
Bună ziua, Unchiule.
Vă salutăm.
Am plantat o sămânţă.
Şi se prinsese.
Avea nevoie doar de puţină pace.
Ca să crească.
Ca să devină o plantă puternică,
generoasă, ca asta.
Care să dea fructe tuturor.
Bună seara.
Bună seara. Bună seara, d-nă.
Se spune că, când cineva moare, îşi revede toată viaţa.
Toată.
Eu, am auzit vorbindu-se de o lumină mare.
Ceea ce povestesc persoanele care au fost la un pas de moarte...
Eu cred în lumina aceea.
Eu îmi revăd viaţa...
O revăd în fiecare zi.
Am făcut lucruri foarte importante.
Mari.
Dar şi lucruri murdare...
Grave.
Ce înţelegi prin "grave"? Explică-mi, fiule.
În sfânta Biblie, părinte
se vorbeşte de un desen divin, nu?
Şi în desenul acela e loc pentru toţi.
Şi fiecare face ceea ce trebuie să facă.
Şi eu mi-am făcut partea mea.
Eşti norocos atunci.
Poţi să stai în pace.
Nu, nu, nu. Asta, părinte, trebuie să mi-o spuneţi dv.
Atunci tu povesteşte mai clar.
Aşa încât eu să pot înţelege.
În unele nopţi, vara, îmi place să privesc stelele.
Sau să aştept ceva minunat, magnific: stelele.
Steluţe... toate atârnate.
Ca şi cum... ca şi cum o mână le-ar ţine pe toate,
ca să nu le lase să cadă peste noi.
O mână invizibilă,
un păpuşar
care ţine stelele, dar ne ţine şi pe noi.
Noi nu suntem marionete.
Noi avem creier, un suflet...
...liberul arbitru.
Liberul arbitru!
Ce înseamnă asta, părinte?
Oricum, nu m-ai înţeles.
Că fiecare om e responsabil de acţiunile lui.
Da, dar e şi un proverb care zice:
"nu se mişcă nicio frunză, dacă nu vrea Dumnezeu".
Da, dar frunza poate rămâne prinsă de pom sau să zboare.
Omul, nu!
Omul poate decide
dacă-şi sacrifică viaţa pentru viaţa altora.
Dar ce ştim noi despre viaţa unei frunze?
Poate că pentru ea, să se desprindă de pom, e ceva teribil.
Dar e o diferenţă fundamentală.
Doar omul poate să se căiască de faptele sale.
Tu te-ai căit?
Te-ai căit de ceea ce ai făcut?
Căit, părinte?
Se căieşte...
Se căieşte cine alege.
Un puştan care nu are ce mânca
şi care ia de la alţii,
de ce ar trebui să se căiască?
E un om care...
...pentru a nu fi lovit, părinte,
loveşte el primul, dar...
...nu e el cel care alege.
Nu.
Nu. Să se căiască, nu.
E unica posibilitate care ne e dată, pentru a fi iertaţi.
Ca în inima noastră, în profunzime, să fie o căinţă sinceră,
Tu trebuie să te căieşti, frate.
Trebuie să confesezi toate păcatele tale şi să te căieşti.
Înainte de a-mi cere iertarea, tu trebuie să-mi spui toate păcatele pe care le-ai comis.
Ai acţionat violent împotriva cuiva?
Răspunde! Ai rănit?
Ai ucis?
În momentul ăsta
asocierea făcută între noi şi cei fugiţi
cu binecuvântarea dv.,
e o experienţă terminată.
Şi acum aceleaşi probleme
au devenit mai grave ca înainte.
Corleone.
Faro, Manara şi Morra i- am scos din circulaţie.
Şi nici unul dintre ei nu era corleonez.
A rămas singur.
Ce poate face?
Nu poate face altceva decât să se întoarcă în satul lui.
Printre consătenii lui.
La Corleone.
D- le, locul ăla pentru el e imposibil.
Să se ducă fără să fie observat, nici nu se discută.
Şi dacă ne gândim să-I urmărim, cum facem?
lată! Şi mai trebuie să reparăm şi microfonul stricat din casa Unchiului.
Pe care n-o lasă niciodată nepăzită.
Ori e nevastă-sa, ori fiu-său.
Ori viceversa.
Dar eu o idee aş avea.
Să aşteptăm.
Oricum, noi trebuie întotdeauna să aşteptăm.
O posibilitate există.
Mâine e Crăciunul, nu?
Aş zice că da.
Uite.
Asta înseamnă că, Crăciunul ăsta îI petreceţi acasă.
Aţi înţeles bine.
Trei zile de armistiţiu.
Să le petreceţi în familie, sau încercând să vă faceţi o familie.
Nu putem abandona totul aici.
Aici unul e de ajuns.
Ciao... V- am dat trei zile...
- Alo, spune-mi! - Jur că am trei zile.
- Cum trei zile? - Sigur.
- Ne vedem? - Dacă ai chef...
Aşa recuperăm un pic.
Bine... Ciao...
Trebuie să admit. Sunt nesuferit.
Speram să-ţi spună "nu".
Şti... De Crăciun oamenii sunt mai buni. Poate noi doi...
- ... Puteam într-un mod oarecare... - Puteam?
Zic că... puteam poate petrece împreună vacanţa asta mică.
Numai bine, Africa'!
În noaptea asta sfântă...
aşa cum inima se umple de bucurie,
la gândul că suntem aproape
dându-mi puterea să întind mâna
şi să vă mângâi, binecuvântându-vă.
E întotdeauna greu, ştiu... Oricum... Crăciun fericit!
Alo!
Sunt Pina.
Voiam să-ţi spun că mâine seară totul e aranjat.
Nu aduce nimic.
Mie îmi face plăcere să fac câte ceva.
Da' ce vrei să faci? E pregătit totul.
Noi făceam oricum Crăciunul, chiar dacă nu veneai tu şi cu băiatul tău.
Atunci puţină şampanie.
Şampanie, e bine. Ne aşezăm la masă la 8 jumate.
- Noi venim puţin mai devreme. - Când vreţi.
- Ciao. - Ciao.
Ce e? Ce s-a întâmplat?
Mâine nevastă-sa şi fiu-său se duc să petreacă Crăciunul cu vară-sa.
Şi casa rămâne goală?
Asta e pentru tine.
Asta înseamnă că o s-o bem împreună.
Ce faci?
Îi anunţ pe ceilalţi. Încă avem timp.
Hai, lasă... Măcar o dată putem să ne organizăm...
Eu m-aş înfuria. Şi s-ar înfuria şi ei.
- La mulţi ani! - La mulţi ani!
Crăciun fericit!
Vincenzo...
La mulţi ani!
Nu e genul de om care apreciază surprizele.
Şi să trebuiască să minţi, nu e de folos.
Nimeni care te iubeşte cu adevărat nu reuşeşte să fie înţelegător prea mult timp.
Sfârşeşte prin a renunţa la tine.
la-ţi zilele astea trei, Fiore.
Nu putem pierde mereu totul, pentru vânătoarea asta fără sfârşit.
E în regulă aşa. N- am nevoie de nici o aprobare.
Crăciun fericit, Fiore.
Hai!...
Aşteaptă o clipă.
Fiţi atenţi să nu fi pus vreun fir de păr.
Curat.
E deschisă.
Sigur.
Cine se duce să fure din casa Unchiului?
Am intrat neobservaţi.
Recepţionat.
Alfieri, acum!
Dă-mă telecamera.
Alo, alo! Da, dragă, da!
Da! Totul în ordine.
Mă culcasem.
Nu, doar că nu mă simt încă bine.
Şi n-am chef să mă întorc jos.
Nu... Nu vreau să mai vorbesc cu Antonio.
Toate Crăciunurile, la fel.
Mereu acelaşi lucru.
Idu nu mă mai vede.
Voia o servitoare? A greşit adresa.
Cum?
Mulţumesc.
Mulţumesc pentru ospitalitate.
Şi Crăciun fericit şi ţie şi la toată familia ta.
E doamna de la etajul de jos.
Cred că s-a despărţit de bărbatu-său.
Chiar în seara asta?
Cred că e puţin surdă.
Şefule! Ce facem?
Continuăm.
Nu pierde din ochi uşa aia.
Perfect.
Am terminat. Microfonul e în regulă.
Occhiuzzo îmi spusese.
Nu se desparte niciodată de ghetele lui de alpinist,
de jeans-ii lui,
de pluoverele cu guler.
Are trei cruciuliţe pe care le poartă la gât.
Dar mai mult decât orice nu se desparte niciodată de un sac de voiaj albastru în care doarme.
El e aici.
Aproape.
Ce-mi spui de astea?
Sunt toţi bătrâni din Corleone care au avut de-a face cu justiţia.
Persoane care-I cunosc pe Unchiul de o viaţă.
Eu cred că dacă trebuie să apeleze la careva din satul lui cu adevărat de încredere,
ar putea fi unul dintre ăştia.
Dar care?
Atâţia!
Poate chiar toţi.
Pittiri Carmelo de exemplu.
Un vechi prieten de-al lui.
A fost primit şi în Familia din Corleone când Idu şi Unchiul Toto erau în război cu palermitanii.
Pullara Leonardo!
Un alt vechi prieten,
care în 1963 a depus mărturie în favoarea lui
şi I-a salvat de la o condamnare pentru crimă.
L- a împuşcat pe Michele.
Alfieri! Unul!
Doi cel mult.
Tu care crezi că ar putea fi?
Messana Domenico.
Cinci ani pentru asociere mafiotă.
De ce tocmai el?
Pentru că fiu-său Giuseppe are o măcelărie unde lucrează şi fiul lui Ido.
El e?
El e.
Maşina o lasă întotdeauna acolo. În fiecare zi.
Sigur!
Telecamere! Supraveghere!
Nouă ne place mai mult când e aşa.
Hei! Mişcă-te băiete! Aici nu se poate sta!
Dar sunt distrus! De 6 ore nu m-am oprit.
Şi crezi că se termină aici?
Trebuie să conduc toată noaptea, pentru nişte bani de căcat.
Mănânc un sandwich şi plec.
Bine! Grăbeşte-te şi dispari!
Vrei puţin?
- Am spus: "Grăbeşte-te şi dispari!" - Nu te lăsa rugat. E bun!
Ai terminat?
Aproape. Satelitara e în ordine.
Mai am navigatorul.
Terminat cu navigatorul.
Mai bine, faceţi proba, d-le.
Foarte bine.
Hai, hai, hai!
Aşteaptă! Ai întrerupt bateria.
Aranjează ora.
- O aranjez. - Cinci minute.
Ăsta chiar mă enervează.
Atunci, nu m-ai înţeles! Ori pleci, ori te alung cu picioare în fund.
Nu vrei un pic?
- Ce, ai pistol? - Cară-te!
Mă predau! Mă predau! Bine! Plec!
Plec! Cer scuze!
Atunci?
Nu sunt încă mişcări suspecte.
Ştiu! Trebuie să avem răbdare.
Roberto!
Uită-te!
Prietenul nostru care nu vorbeşte.
Merge des acasă la Unchiul.
Doar lucrează împreună.
Uite-I că iese.
Dar ce are în mână? O sac pentru cumpărături?
Un sac de gunoi.
A, da! Scuze!
Şi nu-I aruncă.
Navigatorul! Să vedem unde se duce.
Piaţa Lerra da Fine.
Unde locuieşte taică-său, Domenico Messana.
Un vechi prieten.
E cum am crezut noi.
Fiul lui Messana, cu scuza serviciului, face legătura între Ido şi taică-său.
Trebuie să-I urmărim pe taică-său. Următoarea legătură e el.
Calm, calm.
Băieţi!
Riscăm?
S- a aprins o lumină. leşi! leşi! leşi!
Ce dracu faceţi?
Are o lupara! Fugi, fugi!
Cine a fost?
Tomaso.
Ce s-a întâmplat?
- Încercau s-o fure. - Maşina mea?
A voastră, a voastră... Am tras la picioare.
Păcat că nu i-ai nimerit pe ticăloşii ăştia.
Vă mulţumesc.
Unde erai? Dăm socoteală şi la poliţie aici.
Suntem proaspeţi!
A mers.
Tomaso!
Tomaso!
Ce e?
Eşti sigur că hoţii n- au intrat în maşina mea?
Cred că nu. Da' de ce? Lipseşte ceva?
Nimic, nimic.
Da' ceasul tău cât arată?
9 şi 5. Probleme?
Totul în ordine.
Ăsta a observat ceva.
Gândiţi-vă bine.
Asta e reacţia unuia care a înţeles că ceva nu e în ordine.
Ceasul.
Ce?
N- am avut timp să potrivesc ora.
La dracu!
Îmi pare rău, şefule! Da' ăla trăgea în noi.
În realitate d-le, e vina mea.
L- am scos de acolo forţat când am văzut că bătrânul a ieşit afară cu puşca.
Nu, nu! E vina mea, doar a mea!
Nu trebuia să vă cer să puneţi microfonul ăla. Nu în momentul ăsta.
Şah!
Pe altă dată!
Unde te duci?
- Să iau o gură de aer. - Aşteaptă... Aşteaptă o clipă.
E adevărat că uneori lucrurile merg atât de rău, că oricum te-ai mişca ratezi.
Dar ce poate face o persoană?
Trebuie să se mişte obligat. Altfel, înseamnă să renunţe.
Uite! El trebuie să se mişte obligat.
Dacă cu adevărat se întoarce la Corleone şi Messana sunt oamenii lui de legătură,
nu-i poate ţine nemişcaţi.
Să-i lase pe dinafară.
Cosa Nostra e în fibrilaţie.
Şi cu sechestrul şantierului de la noul centru comercial din Monte Cavallo
e pe punctul să izbucnească un nou război.
Şi el trebuie să-şi facă auzită vocea.
Dacă vrea să continue să comande,
e obligat să se mişte.
Da... Admiţând că e aşa, nici noi nu stăm mai bine.
De acum e în alertă. Messana nu mai foloseşte masina aia.
Atunci nu-I mai spionăm.
Nu-I mai urmărim. Fără microfoane.
De acum încolo ieşim de aici doar ca să montăm telecamere. Le vreau peste tot.
Însă trebuie să ne grăbim.
Înainte de a-şi schimba iar reţeaua de comunicare.
Ori că pleacă fără să se apropie de Corleone.
Au fost probleme.
Ce fel de probleme?
Zbirii.
Au pus un microfon în maşina lui Domenico.
Ido ce face?
Nimic.
S- a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic.
Zbirii nu provoacă frică când şti de ei.
Când nu şti nimic de ei trebuie să-ţi faci griji.
Noi am ştiut întotdeauna că ei stau cu ochii pe Corleone.
Şi noi trebuie să continuăm să fim atenţi.
Important e ca noi, să-i lăsăm să vadă mereu aceleaşi lucruri.
Hai. Nu vreu să-i fac să mă aştepte.
Cu tot respectul, Unchiule,
voi staţi unde staţi,
dar afară e un aer urât.
Fugiţii s-au întors ca să regleze conturile.
Cu capul sus. Fără frică.
Să-i ţinem în cuşcă cu ajutorul banilor a fost o idee bună.
Dar acum banii ăştia unde sunt?
Există, există bani. E suficient să şti unde să întinzi mâna.
Zbirii... şti. Au închis şantierul.
Dar important e sistemul.
E doar o chestiune de răbdare. Şi de timp.
Timp?
Dv. cereţi timp.
Înţeleg.
Să organizezi lucrurile astea nu e treabă de o zi.
Mai ales cu dificultăţile pe care le aveţi ca să vă mişcaţi...
Să vă faceţi auzită vocea...
Şi din cauza poziţiei în care vă găsiţi.
Poziţia mea e mereu aceeaşi. Deasupra tuturor.
Nimeni nu se va îndoi vreodată.
Dar eu am un singur fiu. Şi nu vreau să-I îngrop.
Dv. vă amintiţi ce spunea mereu Unchiul Toto?
Când te doare un deget, primul lucru de făcut e să tai tot braţul.
- Pe urmă se discută. - Alte timpuri.
Pentru mine, ăsta e timpul în care întâi e nevoie să se discute.
Noi ne vom întâIni cu Cappello. Şi toţi împreună vom ţinti sus.
Vom ţinti podul.
- Podul? - Podul.
Cel pe care îI vor construi între Reggio şi Messina, între continent şi Sicilia noastră,
podul peste strâmtoare.
ÎI vor face?
Nu-I vor face?
Dar dacă îI vor face, îI vor face cu noi.
Spune-mi ceva.
Tu crezi în Dumnezeu?
Sigur, Unchiule.
Îţi aminteşti, când eram copii, că ne învăţau că Domnul nostru e bun?
Domnul nostru e generos, milostiv...
Dar Dumnezeu ştie să fie şi foarte răzbunător
pe cine ignoră voinţa Sa.
Mulţumeşte-i nevestei tale.
Vinetele astea sunt bune.
Dar am tensiunea mărită.
Aşteaptă o jumătate de oră înainte de a ieşi.
Unchiule!
Am ajuns.
Am ajuns.
Da, am ajuns.
Să comanzi, e complicat, Leo.
Cu zbirii în preajmă,
câinii întărâtaţi afară...
...stând sub pământ...
E complicat, Leo.
Noapte bună.
Cum dracu se deschide maşina asta?
La dracu! Azi noapte s-a stricat şi deja o reparaţi!?
Ai văzut ce eficienţă?
Pe dracu!
E pentru alegeri.
A!... Am înţeles...
Spor la treabă!
Mulţumim dumneavostră!
Fugi, că eşti în întârziere! Fugi!
Noutăţi?
lubito...
Nu, acum nu pot.
Copilul ce face?
Te chem eu mai târziu.
Ciao, ciao.
Sună ocupat.
- Poate e în vreun loc unde... - Vede numărul meu şi închide.
Tu cheamă-I cu un alt număr.
Şefule!
O ia la dreapta.
Pe urmă îI ia 10 pe monitorul 4.
Uită-te la ăsta ce face ca să se asigure că nu e urmărit...
Dar e un semn bun.
Ăsta nu se duce la cumpărături.
Uite, uite. O ia la stânga.
Uite-I! Acum îI ia 12 pe monitorul 2.
Dacă o ia la dreapa şi pe urmă merge drept, îI pierdem.
- Sa-i largesc dosul! - Aşteaptă, aşteaptă că poate îI vedem.
- Ar fi fost prea bine... - Bine, bine, băieţi! E bine şi aşa.
Ce, voiaţi să reuşiţi de prima dată?
Acum cel puţin ştim unde să punem celelalte telecamere.
Dar un pic de noroc, un pic... Niciodată!
Pregăteşte praştia. Hai!
De acum înainte facem totul singuri.
Nu mai cerem nimic nici măcar companiilor telefonice.
Facem totul pe cont propriu.
Şi nu mai vorbim de ancheta asta cu nimeni. Nu mai cerem nimic, nu mai scriem nimic.
Dacă trebuie să ne spunem ceva, o facem aici, în mijlocul străzii.
La telefon facem diversiune.
Vorbim de o sursă agrigentină ca şi cum am crede cu adevărat.
Practic folosim metodele lui contra lui.
Ţine.
Tu trebuie să fi nebun!
E posibil, şti? Lipsa de somn, de obicei se duce la creier.
75 de microcamere?
Dacă ajung!
Dar tu şti cât am cheltuit până acum?
- Nu, dar multe din ele sunt sechestrate. - Ministerul nu ţine cont de asta.
Doar eu am semnat autorizaţii pentru cheltuieli de nu mai ştiu câte milioane de euro.
ÎI vânăm pe capul Cosei Nostra nu un hoţ de buzunare.
Tu şti cât e de important, eu ştiu cât e de important...
Dar şi tu şi eu ştim că există o mulţime de oameni la care le place să creadă că mafia nu mai e o prioritate.
Mafia nu mai ucide.
- Când nu mai omoară e şi mai periculoasă. - Însă o ştim noi doi.
Şi nu e de ajuns.
Tu roagă-te să fie pista corectă, că dacă ne vine un control, de data asta...
- Nu ne ajung zece vieţi ca să plătim totul. - Zece? Eu am doar una.
Şi pe a mea a luat-o deja Ido.
Ce iei? O cafea, vă rog.
Face un traseu diferit.
Da. Şi dacă o ia la stânga ajunge în acelaşi loc unde I-am pierdut rândul trecut.
Hai, hai! Aşa... Mişcă-te!
Acum dacă nu o ia la dreapta după tot efortul pe care I-am făcut...
Hai, hai, că reuşim!
Ce dracu face?
Aşteaptă.
Aia!
- Numărul! Numărul! - O înregistrăm, şefule!
Dacă coteşte acum, ajunge chiar acolo.
Du-te!
Opreşte-te! Opreşte-te!
S- a oprit.
Trebuie să aflăm imediat cine e ăla cu maşina albă şi de ce se întâIneşte cu Messana.
Messana îi dă ceva.
- E un pachet. - Ăsta e altul. Şi poate e ultimul.
- Hai, hai, hai! - Da!... - Hai!
E a treia oară.
Aşa puteţi vedea alegerile, aşa cum aţi cerut. E uşor de folosit.
Ce faceţi? Vă îngrijoreajă alegerile?
Alegerile vor fi aşa cum trebuie să fie.
Pământul nostru nu face surprize.
Dar tu, ce mi-ai adus? Eu aşteptam răspunsuri.
Se vede că nu sosiseră încă când mi-au adus pachetul.
Pe de altă parte, Unchiule, cu tot ocolul pe care trebuie să-I facă
timpul pierdut ca să aşteptăm să facem schimburile...
Facem şi noi ce putem...
...fără să riscăm prea mult.
Da, da...
Poate că pentru mine...
...a venit momentul să plec de aici.
Jeep-ul alb e al unei oarecare Concetta Gonzzo.
- Şi cine dracu e? - O femeie oarecare.
- Şi atunci ce vrei de la mine? - Doar că s-a măritat cu un oarecare Pullara Leonardo.
- Ăla care a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă... - Ca să-I dezvinovăţească pe Unchiul acum mai bine de 40 de ani.
Bravo! Bravo!
Acum trebuie să-I urmărim pe el.
Omul nostră e gata să intre în traseul acoperit.
Peste puţin trebuie să-I vezi.
Da.
Uite-I!
A luat-o pe un drum lăturalnic.
Ău!... Unde se duce?
Nu!... Nu!...
ÎI pierd, d-le, îI pierd! L- am pierdut!
Nu, nu, nu! Ce ai pierdut?
Nebunul ăsta! leşi afară! A!... Uite-I, uite-I!
Coteşte. Coteşte la stânga.
S- a oprit acum la o fermă, d-le.
Reuşiţi s-o identificaţi?
Un moment. Doar un moment, şefule, să mă uit pe hartă.
Da. Lotul C12. A doua clădire.
Băieţi, să controlăm totul. Proprietate, tot ce posedă, totul.
Bine.
Avem nevoie de un jeep exact ca ăla.
Bună ziua, Unchiule.
Scuzaţi. Peste puţin vă aduc urdă proaspătă.
Intră, intră, Rosario.
Vreau să-ţi mulţumesc, şti?
- Pentru ce? - Pentru tot.
Şi acum, că trebuie să plec, vreau să-mi exprim toată recunoştinţa.
Ceva ce nu merge bine cu senioria voastră? Ceva ce am făcut eu?
Nu, nu! Tu eşti un bun creştin.
Am alte probleme de rezolvat.
Voiam să-ţi spun că, dacă într-o zi intri aici înăuntru şi nu mă găseşti,
nu trebuie să intri în panică.
Şi de ce vreţi să plecaţi?
Se stă atât de bine! Aerul e bun...
Dar mie, după un timp, să respir acelaşi aer îmi face rău.
- Însă poţi face ceva pentru mine. - Cum comandaţi!
Să îngrijeşti asta. Aşa cum am îngrijit-o eu.
Ei, aerul ăsta îi face bine.
Poate cu mine, după un timp moare.
- Tot timpul la dispoziţia dv. - Bravo!
Du-te acum! Du-te să aduci urda.
Uite! De obicei nu intră aici.
Vine, deschide uşa, dar nu intră.
- Ştim cine e? - Santamaria Rosario. Cioban. Rezident în Corleone.
Paşte oile, face brânză, o vinde şi seara se întoarce acasă.
Unul care stă aici doar ziua şi care pe neaşteptate consumă de trei ori mai multă energie electrică.
Poate şi-o fi cumpărat aparat de făcut brânză...
Sau poate că aici e cineva care în ultimul timp rămâne şi noaptea.
Consumurile au crescut exact din... Alfieri!
Cu zece zile mai înainte de a-i aresta pe Manara şi pe ceilalţi.
Dacă e aşa înseamnă că el ştia deja ce avea să urmeze.
Şi te miră?
Ăla ştie întotdeauna totul dinainte.
Dar nu găseşti absurd să stea toată ziua închis acolo, înăuntru?
La 20 de metri de locul unde ciobanul vinde brânza.
- Lume care pleacă, lume care vine. - Şi o patrulă a poliţiei rutiere.
Un comisar mai vechi de-al meu spunea
că cel mai bun ascunziş pentru un urmărit e la cinci metri de cazarma carabinierilor.
Dacă o luăm pe spinare.
adio, şefului.
Pe urmă mai e ceva. Fiore, arată-le.
Uită-te aici!
Ăsta e un satelit care transmite imagini pe internet.
Imaginea asta a fost luată acum câţiva ani.
Dacă o comparăm cu imaginile noastre de azi...
Casei i-a fost ataşată o anexă care acum doi ani nu era.
Uite aici!
Ăsta e un tub de canalizare. Ai înţeles? Au adăugat o baie.
De când e lumea lume, ciobanii nu folosesc baia. Ăia fac pe câmp.
Atunci eu mă întreb:
Dacă acolo, înăuntru e cineva care nu poate ieşi, dar are nevoie să folosească des baia?
La dracu, atunci e adevărat. Atunci am reuşit.
Se pare că da.
Acolo, înăuntru, e cineva.
Cînd vrei să acţionezi?
Imediat ce sunt sigur că acel cineva e el.
Optimă prezenţa la urne.
La ora 19, rezultatele parţiale, 77 provincii din 110...
...La Milano, la Scoala medie "Dante Aligheri".
Prim ministrul a venit cu mama sa, d-na Rosa.
Toţi liderii de partide şi preşedinţii camerelor şi-au făcut deja datoria.
Dar pentru a vota, reamintim că e timp până la ora 22 în seara asta.
Şi mâine de la ora 7 până la 15.
La sediu e nevoie să vă prezentaţi cu un document şi legitimaţia de vot.
Adorata mea...
Uitaţi-vă! Uitaţi-vă, vorbeşte cu careva.
Nu vi se pare că vorbeşte cu careva?
Roberto.
Eu ştiu că trebuie să fim siguri până la capăt, dar de data asta sunt prea multe elemente.
Baia, pachetele... Uşa închisă tot timpul şi acum şi asta.
Tu ai fost primul care a zis. Idu e acolo, înăuntru.
Noi ştim, tu şti...
Nu. Eu încă nu ştiu.
Vrea să aştepte.
Da' ce trebuie să aşteptăm?
Să ne scape încă o dată? Şefule!...
Ce e?
- Să zicem că vreau să fiu mai sigur. - Mai sigur de atât?
Am aşteptat ani. Ani!...
Acum ce grabă avem? Şi dacă acolo înăuntru e alt Benedetto Faro?
- Roberto, pachetele pleacă de acasă de la Unchiul. - Şi cine-mi spune că nu rămân în baraca aia încă 10-15 zile
şi pe urmă pleacă în alt loc?
Aşa noi intrăm, găsim doar o grămadă de rufe şi ne-au tras-o.
Ca să stau aici în toţi anii ăştia am pierdut totul.
Francesca...
Tomaso... Nu ştiu nici măcar cât e de înalt.
Tot ce-mi rămâne de la ei stă într-un sertar, într-o locuinţă de căcat.
Locuinţa din Trinaclia.
Acolo se intră doar când spun eu.
Tu şti cum se cheamă asta?
Frica de a câştiga.
Şi îi apucă pe toţi cei care sunt obişnuiţi să piardă.
Uneori îi face să piardă chiar şi partidele câştigate deja.
D- le, e deja a doua oară că mişcă antena.
Pe urmă se întoarce spre uşă. Ca şi cum ar vorbi cu cineva.
Bine! Să ne pregătim!
Imediat ce vine pachetul, îi dăm drumul.
Am reuşit!
Aş vrea să merg şi eu.
Cel mai rău lucru ar fi să se spulbere din nou totul din cauza unei scurgeri de informaţii.
Poate din cauza vreunuia care îşi dă seama că tocmai azi nu sunt în Procuratură.
- Vreau să fiu primul care află. - Vei fi primul.
Vine Pollara.
Pachetul a venit.
Să mergem să-I prindem.
Aici înăuntru e tot.
Dă-mi o picătură şi-ţi dau o locuinţă frumoasă.
E şi o hartă.
Puteţi pleca chiar şi acum, Unchiule. Vă aşteaptă.
Îţi mulţumesc.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Vreau 200 ca să înconjoare zona.
E important să rămânem cât mai departe posibil.
Bătrânul nu trebuie să aibă timp să-şi dea seama ce se întâmplă.
Refugiul ar putea avea ieşiri secrete. Dacă intră într-o gaură, nu-I mai prindem niciodată.
Tu rămâi lângă mine. Dacă e nevoie, sari.
Şi tu.
- Chiar şi tu. - Vezi că eu nu mai am fizicul de altă dată.
Tu ai trăit ce e mai rău şi ăsta e un motiv să pierzi ce e mai bun?
Acum!
Voi nu ştiţi ceea ce faceţi.
Ştim. Mai bine ca orice altceva în lume.
Cine m-a trădat?
Nimeni.
E o operaţiune de poliţie.
Pot să ştiu... cine mă arestează?
Roberto Sanna. Vice-chestor adjunct al Poliţiei Statului.
Complimente.
Noi n-am înţeles încă bine ce decizie trebuie să luăm.
Dv. ce credeţi, d-le?
Atunci?
L- am prins.
Scuzaţi.
L- am prins.
L- am capturat pe Unchiul.
S- a terminat cursa!
Lăsaţi pistoalele astea? Nu trageţi!
Nu se trage.
Mişcă-te!
Lăsaţi-mă să trec.
Ticălosule!
Ticălosule! Ticălosule! Ticălosule!
Acum din profil.
V- am făcut deja pe partea aia. Trebuie să vă întoarceţi de cealaltă parte, la stânga.
Întoarce-te la stânga.
Priveşte drept în faţă. Capul sus. Mai sus.
Aşa!
Vino să luăm amprentele.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.