Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Cambodgia.
Pentru mulţi vestici părea un paradis.
O altă lume, o lume secretă.
Dar războiul din Vietnamul vecin depăşeşte graniţele
iar luptele se extind cu repeziciune în neutra Cambodgie.
În 1973 m-am dus să informez despre acest conflict secundar
în calitate de corespondent străin al ziarului New York Times.
Acolo, în mijlocul luptelor
dintre trupele guvernamentale şi gherilele Khmerilor Roşii,
l-am întâlnit pe ghidul şi interpretul meu, Dith Pran,
un om care avea să-mi schimbe viaţa
într-o ţară pe care aveam să ajung s-o iubesc şi s-o compătimesc.
CÂMPIILE UCIGAŞE
Traducerea şi adaptarea: benius
Continuăm cu ştirile de la Vocea Americii
pentru Asia de sud-est.
Este ora 6:45 iar dimineaţa e destul de înnorată.
Sunt nori şi în Washington.
Preşedintele Nixon a anunţat că se va adresa naţiunii
referitor la Watergate în următoarele zile.
Acesta va fi primul discurs al lui Nixon din luna mai şi până acum.
Scandalul a provocat demisii şi a paralizat personalul Casei Albe.
De asemenea, a condus la intense confruntări
şi la o posibilă criză constituţională cu o investigaţie a Senatului
şi un procuror special pentru cazul Watergate.
Discursul a fost anunţat după ce sondajul Gallup a dezvăluit
că popularitatea domnului Nixon a căzut la cea mai joasă cotă
pentru un preşedinte american în ultimii 20 de ani.
Un judecător de la Curtea Supremă, William O. Douglas,
a respins apelul administraţiei
pentru o suspendare a interdicţiei judecătoreşti
privind viitoare misiuni americane de bombardament în Cambodgia.
Congresul a desemnat deja aceste misiuni drept ilegale
şi vor trebui să înceteze în termen de o săptămână, până pe 15 august.
Să mergem, Sarun! La spital!
Informaţie. Informaţie.
Air Cambodgia informează cu regret întârzierea zborului 125
din direcţia Bangkok din motive meteorologice.
Mister, vrei taxi?
Mister, vrei taxi? Taxi bun.
Trage dracului jaluzelele!
Ce e porcăria asta?
Îmi pare rău.
Credeam că e cameristul. Developam ceva.
Dacă ai de gând să ţipi, o să revin. Nu mă simt bine.
Nu vreau să ţip. Vreau să fiu bine dispus.
Avionul a întârziat, n-am avut maşină. A trebuit să iau un taxi.
Tot ce vreau e să muncesc. M-am ales cu tine.
Ce dracu' e aia de pe capul tău?
E o compresă pe care am înmuiat-o în apă cu gheaţă.
Syd Schanberg. Pran e acolo?
Nu, tocmai am sosit de la aeroport.
Dacă vine, vreţi să-i spuneţi că sunt aici?
Să-i spuneţi că o să fiu la Cafe Central.
Mulţumesc mult.
Ce vrei să mănânci?
Vrei nişte ouă?
Nu pot să mănânc ouă. Cineva mi-a spus că leşină de frică atunci când le găteşti.
- Ce vrei să mănânci? - Tu ce iei?
Un mic dejun complet.
Şi pentru mine la fel. Şi nişte aspirină.
Orice mănânc trebuie să fie absolut mort.
Din cauza asta nu pot să mănânc stridii.
Am citit undeva că pun...
...sucul ăla de lămâie pe ele ca să le amorţească.
Care e diferenţa?
O stridie leşinată e la fel de oribilă ca şi una scârbos de trează.
- Dumnezeule! Uită-te. - Ai văzut?
Ce-a fost, o rachetă?
Nu ştiu. Am văzut un tip pe motocicletă.
Sydney, Sydney!
Unde ai fost? Te-am căutat.
Ţi-am lăsat un mesaj, Sydney. Nu l-ai primit?
Nu l-am primit. Am luat un taxi.
- Este un accident mare acum. - Ce?
Eu cred America aruncă multe bombe mari pe oraş mic.
- Bombe americane? Eşti sigur? - Cred mulţi morţi, nu ştiu.
- Mai ştie cineva despre asta? - Nimeni.
Mergem.
Nu e posibil chiar acum, Sydney. Prea periculos.
Unde te duci, Schanberg?
Neak Luong.
Neak Luong e închis.
Nu-mi veni cu aşa ceva, Reeves. N-ai nimic de spus în această privinţă.
Am dreptul să merg acolo unde vreau în ţărişoara asta amărâtă.
Asta-i legea. Dacă mă împiedici, încalci amendamentul Cooper-Church!
Mă şterg la cur cu amendamentul Cooper-Church!
- Să mergem! - Neak Luong, ok?
Cu ce pot să vă ajut, domnule Schanberg?
Caut informaţii despre cauza întârzierii avionului meu în această dimineaţă.
- Avionul dumneavoastră a avut întârziere? - Corect.
Nu ştiu. Poate a fost vremea rea. Zborul dumneavoastră...
Nu ştii nimic despre asta?
Nu, nu ştiu.
În regulă.
Atunci aş vrea să auzi ceva ce tocmai am auzit şi eu
iar apoi aş vrea un comentariu.
Azi dimineaţă, din motive incontrolabile,
am petrecut două ore în Bangkok holbându-mă la indicatorul centurilor de siguranţă.
Între timp, sursele mele îmi spun
că două elicoptere militare aterizează aici, peste drum de aeroport.
Jumătate din ambulanţele din Phnom Phen le aşteaptă acolo.
Iar acum circulă un zvon că aviaţia americană a aruncat o bombă
sau mai multe peste Neak Luong.
Haide, Schanberg, ăsta-i un zvon şi n-o să comentez pe baza unui zvon.
Vreau doar să ştiu dacă acesta e motivul pentru care a întârziat avionul meu!
Fără comentarii.
Câţi morţi?
Câţi răniţi?
Mulţumesc pentru cooperare, maior Reeves.
Când o să scot ştirea, o să vă citez întocmai, fără îndoială!
Îmi pare rău, Sydney.
Nu e suficient. Un refuz nu e suficient.
Asta e o ştire mare, o ştire semnificativă, înţelegi?
Trebuie să mergem acolo!
- Ştiu, dar... - Nu vreau să aud „nu”!
Vreau să aud cum o să coborâm pe râul acela!
Ar trebui să fim deja acolo!
Voi fi aici.
Noapte bună, Sydney.
- Mesaje? - Nu, domnule.
Nu, domnule.
Aş mai sta de vorbă, dar a fost o zi grea şi trebuie să plec.
Să ne întâlnim altădată, cât mai curând, bine?
- Bob? - La revedere!
Bob?
Salut, Sydney. Noapte bună, Sydney.
- Ascultă, nu pot să vorbesc cu tine. - Ba poţi să vorbeşti cu mine.
Cei de la ambasadă sunt cu draci. Cere-i informaţii ofiţerului de presă.
Să nu începem să ne jignim reciproc.
Noapte bună, Sydney.
Bine, noapte bună.
Ai auzit de eroare de pilotaj?
Defecţiune de computer?
Au greşit coordonatele.
Un B-52 şi-a vărsat toată încărcătura peste Neak Luong.
În centrul oraşului e un radiofar de aterizare.
- Câte victime? - Vei primi informarea mâine.
Estimăm 55 de militari şi cam 35 de civili.
Câţi, Bob?
Am auzit că sunt cu sutele. Şi să nu mă citezi.
Un măcel oare o să fie
Când Khmerii Roşii vor sosi?
Un măcel oare o să fie...
Bere! N-am mai văzut de-o lună!
Probabil că la New York Times curge în valuri.
- O ţin în apartamentul de sus, Sydney? - Avem o pivniţă. Nu ştiai?
Nu m-ar mira. Americanii se iau foarte în serios.
Nu fi dur cu omul. Încearcă şi el să ajungă în vârf, ca toţi ceilalţi.
De o săptămână şi jumătate trebuie să plătim în plus operatorilor
pentru ca telexurile noastre să ajungă la vârf.
Omul ţi-a oferit o bere, aşa că dă-o pe gât.
- Noroc. - Noroc, Syd.
- Simţiţi-vă bine. - Te duci la întâlnire cu operatorul telex?
- New York Times merge devreme la culcare. - Desigur!
Khmerii Roşii în asfinţit
Yankeii toţi în larg...
- Totul în regulă? - Foarte posibil.
Atunci să mergem!
Bună treabă!
- Cât? - 150.
O sută!
- În regulă? - În regulă.
Te-ai descurcat de minune. Pran.
- Ce spune? - Vrea să-i vezi familia.
Să faci o fotografie şi să-l ajuţi, deoarece copilul său a fost rănit.
Spune-mi ce zice.
Are nevoie de ajutor.
Magazinul ei a fost distrus azi-noapte.
Soţul ei ucis.
Câte bombe?
Nu ştie.
Ştie unde e spitalul?
„Într-acolo.”
Vrea să ştie dacă l-a arestat cineva pe pilot.
Mister, vrei să cumperi?
- Un dolar, mister. Vrei să cumperi? - Fără poze. Nu mai am film, îmi pare rău.
Întreab-o câţi copii sunt în familia ei.
Cinci.
Soţul ei a fost ucis deja.
Ce e asta?
Cine sunt oamenii ăia?
Sydney!
În Jeep, prizonieri. Prizonieri ai Khmerilor Roşii.
Ei omoară mulţi săteni.
Ea spune Khmerii Roşii înmoaie cârpe în benzină
şi le bagă pe gât sătenilor,
apoi aprind cârpele.
Film? Nu ai film!
Ştiu că n-am film.
Fără poze!
Fără poze!
E în regulă.
Linişteşte-te.
Spune-le că suntem ziari...
Haide! Urcă!
Sunt îngrijorat, Sydney.
Eu sunt cel care te aduce aici.
Mă acuză şi mă arestează.
Cum să te aresteze? Eşti deja arestat.
Ei telefonează la Phnom Phen despre mine, Sydney.
Vreau nişte ţigări.
Şi trebuie să mă uşurez.
Vrei să le spui că trebuie să mă uşurez?
A spus că nu se poate.
Cum adică nu se poate?
Adică nu se poate, Sydney.
Destul cu tâmpeniile.
Am de trimis o ştire la New York!
Sydney!
Nu mă părăsi, Sydney!
Nu te părăsesc.
Au adus tot corpul de presă, nenorociţii!
Vor să cosmetizeze toată tărăşenia! Ticăloşii!
O să-ţi spun ceva.
Eu plec de aici.
Ce o să faci? O să-mi zbori creierii?
Acolo e un general, ăsta e un paşaport american,
eu sunt cetăţean american şi plec de aici!
- Vrea să aducă ofiţer superior. - Să-l aducă! Adu-l!
Îmi pare rău că nu v-am putut arăta pagubele minore din oraş,
încă e zonă cu acces limitat.
Dacă priviţi peste râu,
veţi vedea poziţii care credem că sunt ale Khmerilor Roşii infiltraţi
şi care au fost ocupate zilele trecute.
Dar, după cum vedeţi, Armata Republicană Cambodgiană se deplasează spre ei.
Îi vor scoate pe Khmeri cât ai zice Jack Robinson.
Urcă în elicopter!
Nu, Schanberg! Ai venit cu barca, te întorci cu barca!
Asta n-o să-mi împiedice articolul!
Ce dracu' înseamnă asta?
Ascultă, Sydney! Dacă tu n-ai fi aici, nici eu n-aş fi!
Şi eu nu vreau să fiu aici! Pentru ce toate astea?
Pentru că, dacă cineva citeşte vreodată despre asta,
n-o să poţi să îi priveşti în ochi!
10 martie 1975
Sydney!
Bună dimineaţa.
Cât e ceasul?
Şase.
Rahat.
Ai un telex.
- Ai fost la telex? - Da.
Suntem pe prima pagină!
Sigur.
Înseamnă că facem bine ce facem.
Sydney, soţia mea e foarte îngrijorată.
Crede că toţi ziariştii străini vor părăsi Cambodgia.
Pran...
M-aş simţi prost dacă aş încerca să urmăresc războiul ăsta dintr-un birou din Bangkok.
Şi a spus că, dacă războiul continuă tot aşa,
viitorul poate fi foarte rău.
Tu ce crezi?
Nu ştiu.
Nici eu nu ştiu.
- Sarun e jos? - Sigur.
Să mergem.
În regulă.
- Să nu te culci din nou! - Nu.
Khmerii Roşii încearcă să cucerească drumul spre aeroport.
Dacă îl blochează, oraşul ar putea fi pierdut.
Noi îi înşelăm pe oamenii ăştia. Le spunem „Vă va fi bine cu noi”.
Acum uită-te la dezastrul ăsta nenorocit!
În America, toată lumea are o maşină bună.
Te întreabă ce maşină conduci în America.
Nu am maşină în America, doar Mercedesul de aici.
Mercedes! Numărul unu!
Întreabă-l unde a învăţat să vorbească engleza.
Consilierul american al unităţii lui l-a învăţat.
Mercedes numărul unu, bine?
Ce a spus?
A spus că a crezut că toţi americanii au plecat deja.
Fabricat în USA.
Câştigăm?
Nu, nu câştigaţi.
Ce să facem?
Vă asiguraţi că nu blochează drumul spre aeroport.
Primul grup a venit pe şoseaua 36.
Al doilea a venit pe şoseaua 26
Khmerii Roşii vor veni pe şoseaua 3.
Nu ştie cât de mulţi.
Astăzi se aşteaptă la un atac.
- Unde e comandantul tău? - Phnom Phen.
- De ce acolo? - Nu ştiu.
Câte proiectile de mortier aveţi...?
Rockoff, mişcă-ţi fundul încoace! Vino aici!
Haide, să-l scoatem de aici!
- La dracu'! - Se retrag?
Nu mi-e bine aici, Syd!
Jon, eu plec!
Syd, haide!
Haide!
Sydney, pe aici!
Sydney, uite! Khmerii Roşii!
La Washington, ambasadorul Cambodgian,
într-un discurs la Clubul De Presă, a spus:
„Să recunoaştem, aţi profitat de noi şi de lipsa noastră de experienţă...”
Nu pot să mănânc.
„...pentru că sunteţi mai isteţi decât noi şi voi ne-aţi împins în lupta asta.”
Într-adevăr, Khmerii Roşii din Cambodgia
şi-au întărit încercuirea asupra capitalei Phnom Phen,
acum copleşită de aproape două milioane de refugiaţi ce fug din calea luptelor.
Rapoarte ale trupelor guvernamentale spun că situaţia este atât de rea
încât soldaţii trebuie să treacă benzina dintr-un Jeep în altul
pentru a putea aduce răniţii înapoi în capitală.
Nu mai este curent electric, Sydney.
...iar acum primesc un mesaj care spune să încerc să negociez.
Ei bine, acum e prea târziu, fir-ar să fie!
Alan, ţara asta e sfâşiată.
Noi am pus barca pe apă, mi se rupe inima să n-o ajut să revină în port.
În orice port.
Ce mă scoate pe mine din sărite e că ţara asta are şi bune şi rele,
iar noi n-am făcut altceva decât să înmulţim relele.
Îţi spun, Syd, voi fi al dracu' de bucuros să scap de aici.
Lucrurile au mers prea departe ca să se termine cu bine.
După tot prin cât au trecut Khmerii Roşii, nu cred că vor fi prea amabili cu vesticii.
- Unde să pun astea? - Oriunde, nu contează. Pe podea, oriunde.
- Domnule Schanberg. - Cristoase, oamenii mei! Şase.
Dith Pran şi familia.
Bine.
„Dragă domnule, eu şi familia mea plănuim o călătorie de vacanţă în Asia de sud-est”
„şi ne-am gândit să stăm două săptămâni în Cambodgia, să facem turul ţării.”
„Aţi dori să ne trimiteţi informaţii de călătorie şi broşuri?”
„Vă mulţumesc anticipat, Wendell Payne.”
Wendell locuieşte în Wisacky, Carolina de Sud.
- Şi podul aerian? - Îl luăm cu noi.
- Mulţi oameni o să moară de foame. - Ştiu, Syd, dar ce putem face?
Aici s-ar putea produce o baie de sânge.
Iartă-mi calamburul, dar ori rămânem, ori trăim.
Salutare! Părăsim corabia care se scufundă, nu-i aşa, Carver?
Preşedintele Ford, în discursul despre politica externă, s-a referit la Cambodgia
doar pentru a spune că acum ar putea fi prea târziu.
Îmi pare rău, Sydney. Am întârziat.
Unde ai fost?
- M-au oprit din cauza stării de asediu. - Din cauza stării de asediu?
Da. Îmi pare rău, Sydney.
Poţi începe cu asta. Spune-le să înceapă să transmită,
dar să aştepte cu ultimele două paragrafe. O să revin cu corectura într-o oră.
Astăzi nu transmit, Sydney. Transmiţătorul de la Kambol a fost lovit.
Au spus 6 p.m. Putem trimite.
Şase seara!
Ce crezi tu că e asta? O revistă care iese o dată pe lună?
Ăsta e un ziar.
Nu putem actualiza mâine?
Da, sigur. Putem trimite mâine o actualizare.
Ieri am fost la ambasada americană.
Veşti bune?
Nu, n-am primit veşti bune.
Ei spun că, atunci când locul ăsta n-o să mai fie...
Ei cred că o mulţime de oameni o să fie omorâţi. O mulţime.
Am aranjat ca tu şi familia ta să fiţi evacuaţi.
Aşa că acum depinde de tine. Ce vrei să faci?
Vrei să rămâi sau vrei să pleci?
Şi tu?
Asta nu e treaba ta.
Vrei să rămâi sau vrei să pleci?
Ştiu.
Tu iubeşti familia mea, Sydney.
Dar eu... Şi eu sunt reporter, Sydney.
Înţelegi ce vreau să spun?
Bine, nu trebuie să decidem asta chiar acum.
Linişteşte-te.
Dar o să trebuiască să ne hotărâm destul de curând, bine?
Gata, asta e! Etajul ăsta e gol?
Aceasta e ultimul apel!
Ultimul apel! Aceasta e ultimul apel!
Domnul Kincaid nu este aici.
Domnul Kincaid a plecat. Păstrează banii domnului Kincaid.
Vreau să pleci chiar acum!
Vreau să pleci acum!
N-o să-l mai vezi pe domnul Kincaid!
Sergent, lasă-l să intre!
Ai un Pran pe lista asta?
- Şi soţia sa? - Da, domnule, sunt.
- Au intrat deja? - Nu, domnule, încă n-au sosit.
L-ai văzut pe Pran?
Nu, nu l-am văzut.
Unde este?
Ei bine, se adevereşte.
O să-l piardă.
De ce nu verifici pe partea cealaltă?
Dacă vine aici, spune-i că eu îl caut în spate.
Beth, l-ai văzut pe Pran?
Nu. L-ai căutat la hotel?
E la oficiul poştal!
La oficiul poştal!
Ieşi dracului de aici! Acum!
Plecaţi de aici!
- Unde crezi că te duci? - La ambasadă.
Da, domnule, cum vă numiţi?
Familia Dith Pran, domnule.
Familia Dith Pran?
- Sydney Schanberg. - Au trecut deja.
- Au trecut deja. - Mai verificaţi o dată, vă rog.
- Aţi făcut o greşeală, domnule. - Nu e nicio greşeală.
Rockoff, ajută-mă!
Fugi!
Nu mai e timp!
Aşteaptă puţin.
Zâmbeşte.
Jon.
Salut, Sydney.
Dacă se îngroaşă gluma, am auzit că cea mai bună soluţie e ambasada franceză.
Cine ţi-a spus asta?
Ambasada britanică.
Sydney, vin Khmerii Roşii.
Se pare că soldaţii guvernamentali îi primesc cu braţele deschise.
Sydney!
Gata cu lupta, Sydney!
Mă întorc imediat!
Gata cu lupta! Gata cu războiul!
Ce crezi?
Nu ştiu, nu-mi place cum arată.
Am dat o fugă în Keng Keng azi dimineaţă. Aproape că m-au împuşcat în fund.
Eu nu cred că tipii ăştia sunt pe bune.
Mă duc la spital. Vrei să mergi cu mine?
50 mg de Tetracaină, te rog.
Iisuse, ce să fac? Să-i cânt un cântec de leagăn?
150 mg de Penthotal, repede.
Iisuse, încă un şrapnel în coloana vertebrală.
Să o întoarcem.
Sânge grupa A, domnilor. În ultimele 2 zile am primit doar o unitate de sânge.
Substituent de plasmă sanguină, repede.
Avem sânge din belşug, domnilor. Sânge din belşug.
Problema este că e împrăştiat peste tot, fir-ar al dracului!
De ce oare trebuie să se adune grămezi de cadavre
înainte ca lumea să-şi dea seama că e timpul să se ducă acasă?
Pentru Dumnezeu, dă înapoi! Sarun, dă înapoi!
Pentru Dumnezeu, dă înapoi!
- De ce nu vine şi el înăuntru? - Încearcă!
Dar ei nu-l lasă.
Bine?
În regulă?
Pare în regulă.
Vin!
Un moment! E cu mine!
E de la New York Times!
Aşteaptă puţin! E ziarist şi e cu mine!
Unde e consulul? Vreau să vorbesc cu consulul. Lasă-mă să-l văd!
Spune-mi unde e. Vreau să vorbesc cu el!
Situaţia în Cambodgia continuă să se complice.
Conform declaraţiilor unor ziarişti care au decolat din Thailanda
şi au survolat Phnom Phenul, Khmerii Roşii au încercat
o evacuare în masă a întregii populaţii.
O legătură radio cu ambasada franceză arată că aproximativ 200 de europeni
şi un număr nespecificat de cambodgieni s-au refugiat în sediul acesteia.
Până în acest moment, noii conducători ai Cambodgiei nu au făcut nicio declaraţie.
Locaţia Prinţului Sihanouk, preşedintele numit de către conducerea Khmerilor Roşii,
este incertă.
- În regulă? - Da. Doarme.
Acela e consulul.
- Ai văzut, Dennis? - Vin ruşii.
Şterge-o! Te rog!
Afară! N-o să primeşti nimic aici! Afară!
Pentru început, principalele ştiri.
BBC-ul, Dougal!
... rapoarte zilnice ale luptelor din preajma aeroportului...
... la 14 km în afara Phnom Phenului, capitala Cambodgiei.
Iar acum un reportaj de la faţa locului de la corespondentul nostru în Thailanda,
Hugh Elder.
De unde iau mizeriile astea?
Îl vezi pe tipul ăla de la poartă? Cel mic?
Am putea să nu ne uităm toţi odată? Vă rog.
Am aflat din surse de încredere că acela nu este altul decât Hugh Elder.
Glumeşti.
E deghizat, dar am suspiciunile mele. Înţelegi ce vreau să spun?
- Cum transmite reportajele? - Cum îşi transmite reportajele?
Cu găini special antrenate.
BBC-ul le-a însărcinat să se infiltreze printre Khmerii Roşii,
dându-se drept găini obişnuite.
De atunci trec graniţa cu Thailanda zi şi noapte.
Ţi-am spus eu.
Conform unor rapoarte neconfirmate, Khmerii Roşii solicită
ca toţi oficialii guvernului căzut al lui Lon Nol,
în special aşa-numiţii „Cei şase trădători ai cabinetului”,
să le fie predaţi.
Nu se ştie dacă vreunul dintre ex-miniştrii acestui guvern
s-a putut refugia în interiorul ambasadei,
unde, după spusele unui reprezentant UNICEF în Bangkok,
situaţia este „de o precaritate în continuă creştere”.
Şi când am încercat să mai merg încă un kilometru, nu.
Singura concluzie pe care am putut să o trag este că există un fel de...
luptă internă pentru putere în desfăşurare.
Diferite grupări par să controleze diferite părţi ale oraşului.
Şi toţi par să se teamă să nu piardă bruma de control şi putere pe care o au.
Jumătate din ei nu au mai mult de 15 ani.
Sidney, trebuie traduse nişte prospecte de la Crucea Roşie.
Poţi să dai o mână de ajutor?
De ce nu-l iei pe Pran? Vorbeşte franceza mai bine decât mine.
Aş prefera să fii tu.
De ce-ai făcut asta?
Omul e şi aşa destul de nesigur.
Sidney, cambodgienii trebuie să părăsească ambasada.
Vor toate paşapoartele noastre şi ca toată lumea să coboare.
Şi cambodgienii afară.
Dacă aveţi acte, aveţi un nume.
Dacă avem un nume, putem găsi mama.
American? Uite, am luptat cinci ani de zile.
Război inutil!
La dracu'!
Pran n-o să reziste nici măcar cinci minute afară, Jon.
Khmerii Roşii au omorât fiecare ziarist pe care au pus mâna.
Syd ştie cât de serioasă e treaba?
- Sigur că ştie! - Nu putem să-l lăsăm să plece.
Uite, două paşapoarte. Ăsta e expirat, dar viza e valabilă.
Jon Ankertill Brewer Swain.
Scoate Jon, scoate Swain şi ai rămas cu Ankertill Brewer.
Schimbă fotografia mea cu una a lui Pran şi l-ai făcut cetăţean britanic.
Merită să încercăm.
Sper că are o poză, pentru că eu nu mai am film.
Eu încerc să fug în Thailanda acum.
Dă-mi două sau trei săptămâni.
Dacă ajungi acolo înainte, dă-mi de ştire.
Şi lasă mesaj pentru mine la Reuters, bine?
Lasă-mă o oră. Am nevoie de timp să pot gândi.
Nu am timp să-ţi dau.
Swain are o idee.
Ankertill Brewer. Ăsta e noul nume.
- Ankertill Brewer. - Aşa. Acum fotografia mea.
- Schimbă fotografia mea cu a ta. - Ai o fotografie veche?
Nu cred.
Dă-i paşaportul.
Vechiul paşaport, o poză de familie, orice.
Khmerii Roşii au luat tot.
- Şi legitimaţia de ziarist? - Tot!
Fir-ar să fie!
- N-au dat-o înapoi. - O să mergem şi o să găsim un film.
Sunt filme în ambasadă şi o să le găsim. Polaroid, orice fel, orice sensibilitate...
O să le găsim şi eu o să-ţi fac poza.
O să găsim filmele. Să mergem.
- Aveţi un aparat Polaroid? - Da!
- Aveţi film? - Nu, nu am film!
Nu am nici Metronidazol, iar copilul ăsta are dizenterie amibiană!
Trebuie să facem rost de sulfit şi de un revelator puternic.
Dacă avem astea, pot face poza.
Rahat!
Ascultă, ştiu eu de unde putem obţine nişte apă. Putem să golim...
...aparatul de aer condiţionat. Am văzut cum se face. Haide.
- Scuzaţi-mă, sunteţi domnul Schanberg? - Da.
Mi s-a spus că dvs sunteţi responsabilul cu distribuirea aşternuturilor.
Ce?
Pături. Tocmai am sosit. Vrem nişte pături.
Da. Veniţi aici.
Mergeţi la capătul coridorului.
Apoi faceţi la dreapta şi urcaţi scările.
Dacă mai sunt, ar trebui să fie în capul scărilor.
Syd, am aparatul...
...am filmul...
...şi am nenorocita de cameră obscură!
În regulă. Nu zâmbi.
- Zâmbeşti. - Foarte serios. Chiar zâmbeşti.
Încetează, te rog.
- Foarte serios. - Foarte serios, foarte american.
Da.
Da. Bine, acoper-o.
Nenorocita asta de hârtie... Nu ştiu.
Asta e cea pe care ai găsit-o tu la garderobă.
Ankertill Brewer.
Ankertill Brewer.
Apare o imagine. Ia uite.
Uite, mutra ticălosului.
Cu siguranţă. Haide.
Haide.
Haide.
Acum fixatorul.
E bine.
Nu. La dracu', se înceţoşează.
Fir-ar să fie.
Hârtie nenorocită.
Fir-ar să fie! Acum trebuie s-o luăm de la început.
Bun, acum trebuie s-o fixăm.
Am făcut-o.
Dă-mi aia.
Se estompează.
Dar... Scoate-o.
Nu, e stricată deja. Soluţia e prea tare. Se şterge.
Scoate-o acum. Dacă e...
Futu-i!
Fir-ar a dracului!
Camera asta nenorocită mă omoară.
Pot să...?
O să-o fac singur, bine?
Lasă-mi puţin spaţiu.
La dracu'.
Scuze.
Asta e.
E perfectă.
Perfectă.
Bine ai venit la New York. Am reuşit.
Perfect! Rockoff, perfect!
Ankertill Brewer. Ankertill Brewer.
În regulă, păcălicilor, vreţi să-mi aduceţi paşapoartele?
Ultimul apel pentru paşapoarte.
Îmi daţi paşapoartele, vă rog?
Îmi daţi paşapoartele, vă rog?
Mulţumesc.
Paşapoartele, doamne şi domni.
În regulă, păcălicilor, asta e ultima voastră şansă să predaţi paşapoartele.
Paşapoartele, vă rog.
- De paşaportul ăsta depinde viaţa mea. - Grazzie, signore.
Mulţumesc, domnule.
Paşapoartele, doamnelor. Pentru marea călătorie, cu opţiuni extra.
De la Thursday Island şi până la Mount Macedon,
cu oprire la faimoasa Hanging Rock.
Haideţi, paşapoartele, vă rog.
Doamnelor şi domnilor, ultima strigare.
O dată...
De două ori...
Adjudecat.
Ăsta-i prânzul?
Ce?
Pare cert că vasta majoritate a populaţiei din Phnom Phen
a fost evacuată în zonele rurale.
Populaţiei i se adaugă miile de refugiaţi...
Salut, din nou.
Unii vor spune că aceasta este o modalitate de a face faţă haosului postbelic.
Denis, poţi să-l opreşti, te rog?
Toată lumea să asculte!
Camioanele pe care le-am văzut sosind sunt pentru evacuarea noastră.
Probabil în următoarele 24 de ore.
Ascultaţi! Trebuie confirmat mai întâi.
E aproape sigur că va fi Thailanda.
Aşa-zişii jurnalişti n-au niciun drept...
Deci tu nu ai prejudecăţi? N-ai văzut nicio atrocitate în Cambodgia?
- E doar un spasm emoţional! - Da, aşa e. Aşa că taci odată!
Trebuie să spargi ouăle ca să faci omletă!
E vreo problemă?
Îmi pare rău, domnule.
Sydney, Ankertill Brewer.
- Mulţumesc. Adio. - Noroc.
- Să-mi înapoiezi astea la Paris. - Adio.
Să nu uiţi, ai înţeles?
Pentru Dumnezeu, Sydney, de ce nu l-ai scos atunci când ai avut posibilitatea?
N-aveai niciun drept să-l ţii aici!
Ai un simţ al priorităţii tare ciudat.
Şi eu sunt reporter, Morgan. Îi cunosc inima!
- Îl iubesc ca pe fratele meu. - Desigur.
Şi fac orice pentru el. Orice.
Adio, Rockoff.
Spune-i soţiei mele că o iubesc
şi ai grijă de toţi copiii mei.
Ea nu vorbeşte engleză, Sydney.
Te rog.
Nu vreau ca cineva să fie rău cu soţia mea.
Dith Pran.
P-R-A-N. A dispărut în Phnom Phen în 1975.
Pran e prenumele. Orice informaţie îmi poţi da.
Ne mulţumim cu orice fel de informaţie
A fost văzut ultima dată în Phnom Phen în '75. Îmi mai dai o dată numărul acela?
În aprilie 1975.
4144-5364...
Pran e un tip descurcăreţ.
Va aştepta până când va şti că e în siguranţă
apoi va acţiona.
Îţi mulţumeşte că ai venit...
şi ai avut grijă de ea şi de familia ei.
Dar ea ştie că soţul ei e mort.
Nu e adevărat.
Nu e deloc adevărat.
Nu e adevărat. Nu e.
Nu crede ce-i spui pentru că ştie că soţul ei e mort.
Eşti un om bun.
Dacă mama ta are nevoie de ceva, asigură-te că ia legătura cu mine.
Da.
Acum întoarce-te.
În decursul ultimilor cinci ani,
aşa cum indică această hartă pe care o vedeţi aici,
Vietnamul de Nord a ocupat poziţii militare strategice
de-a lungul graniţei între Cambodgia şi Vietnamul de Sud.
Aşa cum a afirmat preşedintele,
trupele americane se pregăteau să intre în Cambodgia.
Decizia de invazie, ca şi decizia secretă a bombardamentelor de mai înainte,
le-a fost ascunsă cambodgienilor.
Vom striga cât ne ţin plămânii şi vom înainta.
Frica e cea care îi face pe oameni să se sperie aşa de tare.
Nu există consilieri militari în Cambodgia.
Nu vor exista trupe americane de asalt sau consilieri americani în Cambodgia.
Vom ajuta Cambodgia.
Cambodgia reprezintă doctrina Nixon în forma ei cea mai pură.
Sydney.
Mă gândesc des la tine şi la familia mea.
Ei ne spun că Dumnezeu e mort.
Şi că, de acum înainte, partidul pe care l-au numit Angka
ne va da totul.
El spune că Angka a identificat
şi a proclamat existenţa unei noi boli rele,
o afecţiune a memoriei care apare atunci când te gândeşti prea mult
la viaţa din Cambodgia pre-revoluţionară.
El spune că suntem înconjuraţi de duşmani.
Duşmanul e înăuntrul nostru.
Nu se poate avea încredere în nimeni.
Trebuie să fim precum boul
şi să ne gândim doar la Partid.
Să iubim doar Angka.
Oamenii flămânzesc,
dar nu trebuie să cultivăm alimente.
Trebuie să onorăm pe tovarăşii-copii,
ale căror minţi nu sunt corupte de trecut.
E vreunul dintre noi
doctor,
profesor
sau student?
Angka are nevoie de voi.
Angka a iertat trecutul.
Sydney.
Angka spune că cei care s-au făcut vinovaţi de o viaţă uşoară
în anii marilor eforturi
şi cărora nu le-a păsat de suferinţele ţăranilor trebuie să mărturisească,
pentru că acum este anul zero
şi totul va avea un nou început.
Sunt plin de frică, Sydney.
Nu trebuie să arăt că înţeleg.
Franceza sau engleza.
Nu trebuie să am trecut, Sydney.
Acesta este anul zero
şi nimic n-a fost înainte de el.
Vântul poartă şoapte de frică şi ură.
Războiul a ucis dragostea, Sydney.
Iar cei care mărturisesc în faţa Angka dispar.
Şi nimeni nu îndrăzneşte să întrebe unde s-au dus.
Aici doar cel ce tace supravieţuieşte.
Mercedes! Numărul unu!
Oricine îmi cunoaşte munca ştie că jumătate îi aparţine lui Dith Pran.
Fără Pran n-aş fi putut scrie nici măcar jumătate din istoriile pe care le-am scris.
Este plăcut să ne felicităm reciproc în astfel de ocazii.
Dar nu pot să stau aici în această seară
fără să mă gândesc la acei oameni nevinovaţi
pe care Pran m-a ajutat cu dedicaţie să-i aduc în ochii publicului.
Pe când îşi cântăreau opţiunile la Casa Albă,
cei care au hotărât să bombardeze şi apoi să invadeze Cambodgia
s-au confruntat cu multe lucruri.
Mari conflicte pentru putere şi dominouri care se prăbuşesc,
nevoia de a părea duri şi periculoşi în ochii nord-vietnamezilor,
eliberarea presiunilor în chestiunea referitoare la retragerea trupelor din sud.
Au fost preocupaţi şi de problemele domestice, de asemenea,
ceea ce explică de ce au păstrat în secret bombardamentul asupra Cambodgiei
atât cât au putut de mult.
Şi se poate presupune că nu şi-au ignorat nici propriile interese
în ceea ce priveşte carierele lor.
Ceea ce nu i-a preocupat absolut deloc
au fost chiar cambodgienii.
Nici oamenii,
nici societatea,
nici ţara.
Pentru ei au însemnat doar un abstract instrument politic.
Dith Pran şi cu mine
am încercat să captăm şi să aducem acasă
consecinţele reale ale acestor decizii asupra oamenilor.
Asupra fiinţelor umane.
Asupra oamenilor lăsaţi pe dinafară de către planurile administraţiei,
dar care au plătit preţul
şi au fost pedepsiţi în locul lor.
Sunt foarte bucuros să accept acest premiu în numele lui Dith Pran şi al meu.
Sunt foarte onorat
şi ştiu că Pran ar fi foarte mândru.
Aveţi de gând să continuaţi cu această temă pe viitor?
Felicitări, Ernie. Să faci la fel şi la anul!
Scuzaţi-mă.
- A fost grozav, foarte bine. - Mai bine decât anul trecut.
Abe, fă cunoştinţă cu sora mea.
Mă bucur foarte mult să vă cunosc.
Acela este tatăl meu. Vrei să ţii puţin asta?
- Domnule Schanberg. - O secundă.
Speram să-mi puteţi recomanda o şcoală bună de jurnalism.
I-am spus fiicei mele că astăzi mă întâlnesc cu dumneavoastră.
Doar un minut. Mă întorc.
Îmi daţi un autograf, vă rog? Sunt un mare admirator al dvs.
Felicitări pentru premiu, îl meritaţi.
Impresionant. Speram să începi să cânţi.
- Ce cauţi aici? - Ştii ce mă sâcâie?
Ce?
Mă sâcâie că l-ai lăsat pe Pran să rămână în Cambodgia
pentru că voiai să câştigi nenorocitul ăla de premiu şi ştiai că ai nevoie de el...
- N-am ştiut ce-o să... - Pe dracu' n-ai ştiut!
Pe dracu' n-ai ştiut!
Am făcut tot ce-am putut şi fac tot ce pot.
Oricum, mi-a făcut plăcere să te văd. Sunt în drum spre Florida.
Îţi spun că fac tot ce pot.
Sunt sigur că aşa e. Nu ştiam că ai fost să-l cauţi.
Să nu te joci cu mine, Al. Fără jocuri prosteşti.
Nimeni nu poate să intre acolo. Dacă aş fi putut, aş fi făcut-o.
Am trimis sute de fotografii.
Fiecare organizaţie umanitară de la graniţa thailandezo-kampuciană are...
...are fotografia lui. Dacă aş întrezări doar o licărire de speranţă, aş pleca astăzi.
Viaţa nu e un film din anii '40, Al.
Nu poţi să te urci într-un avion şi să faci lumea întreagă aşa cum trebuie!
Şi nu pot să cred că aud aşa ceva de la tine!
Felicitări.
Păstraţi legătura cu familia lui Dith Pran?
Da. Ei locuiesc în San Francisco.
Cum răspundeţi acuzaţiilor care susţin că dumneavoastră şi alţi ziarişti
aţi subestimat brutalitatea Khmerilor Roşii
şi, astfel, aveţi o parte din vină pentru ce s-a întâmplat ulterior în Cambodgia?
Am făcut o greşeală.
Poate că am subestimat nebunia
pe care bombele în valoare de şapte miliarde de dolari o pot produce.
În Reader's Digest au apărut o mulţime de poveşti ale refugiaţilor
despre situaţia din Cambodgia. Le daţi crezare?
De ce, dumneavoastră nu le credeţi?
Poate că, în acest moment, Reader's Digest are dreptate.
Trataţi cu aceeaşi neîncredere mărturii care provin din Iran, Palestina sau Chile?
Aceasta va fi următoarea arie de interes, refugiaţii?
Vă veţi ocupa de subiectul bărcilor cu refugiaţi?
Nu.
Vrei o ceaşcă de ceai?
Sunteţi în căutarea unei suferinţe care să se vândă mai bine?
Cred că am trimis 500 de scrisori.
Am scris Crucii Roşii Internaţionale, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii...
Ştiu, Syd. Mi-ai spus.
Nu ştiu cui n-am scris.
Niciodată nu i-am dat posibilitatea să aleagă.
O dată am încercat să discutăm despre plecare.
I-am vorbit despre asta, dar niciodată n-am purtat o discuţie cu adevărat.
Am stat de vorbă cu Swain şi cu Rockoff,
dar niciodată n-am stat de vorbă cu el.
A rămas pentru că eu voiam să rămână.
Şi eu am rămas pentru că...
Sunt prins în capcană, Sydney.
Ştiu că mă bănuieşte, şi totuşi se poartă bine cu mine.
Aici sunt multe grupări diferite, Sydney.
Trebuie să am multă grijă.
Acum Angka spune că avem noi duşmani.
Ei spun că trebuie să ne recucerim pământul din mâinile vietnamezilor.
Şi spun că trebuie să ne luptăm cu ei.
Îmi lipseşti. Soţia, copiii.
Şi inima îmi e flămândă de veşti despre tine.
Postul de radio Noua Chină a anunţat
că luptele între Vietnam şi Kampuchia Democrată
au izbucnit pe diferite fronturi.
Conform vietnamezilor, aceasta reprezintă un răspuns
la atacurile asupra satelor de lângă frontieră...
Şofer de taxi, ai?
Cred că tu vorbeşti engleza.
Stai jos.
Vezi tu, eu iubesc ţara asta.
Am sacrificat totul pentru ea.
Soţia mea a murit pentru revoluţie.
Dar conducătorii Angka nu mai au încredere în oameni.
Drept urmare, nici eu nu mai pot să am încredere în ei.
Iar ei nu au încredere în mine.
Mă tem...
...mă tem cu adevărat pentru viitor.
Cred că îl iubeşti pe fiul meu.
De dragul lui...
...ai grijă de el.
Luptele se apropie, Sydney.
Dacă vietnamezii ajung aici,
Angka va distruge totul
şi vietnamezii vor găsi doar cenuşă.
Trebuie să încerc să opresc crimele. Noroc.
Da, voi fi chiar acolo, Brian.
Ann, formează-mi 415-555-6421.
Abe, am nişte veşti grozave!
Acum 20 de minute am primit un telefon de la Paris.
Am vorbit cu Andreas Freund. El a vorbit cu Henry Kemp.
Kemp i-a spus cum să ia legătura cu mine.
Freund zice: „Sydney, am nişte veşti grozave pentru tine.”
- San Francisco la telefon. - E vorba de Pran!
Mama ta e acolo?
Când?
În regulă, vreau să-ţi notezi.
Nu, scrie pe ceva. Scrie pe ceva.
Am un mesaj de la tatăl tău!
Cum ai dus-o?
Mă ierţi?
Nu e nimic de iertat, Sydney. Nimic.
9 octombrie 1979
Dith Pran s-a întors cu Sydney Schanberg în America, pentru a se reuni cu familia sa.
Acum lucrează ca fotograf pentru New York Times, unde Sydney Schanberg este editorialist.
Suferinţa Cambodgiei încă nu s-a terminat.
Taberele de refugiaţi de la graniţa thailandeză sunt încă pline cu copiii câmpiilor ucigaşe.
Traducerea şi adaptarea: benius
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.