Original subtitles

Marvasmar - Subtitrari-noi Team are plăcerea de a vă prezenta:

The Afterparty Sezonul 01, ep 08-"Maggie"

Mulţumesc foarte mult că m-ai lăsat să-i pun câteva întrebări.

Deci...

Germain tocmai a aterizat. El şi căpitanul vin aici cu o maşină, aşa că...

Bine.

Bună, scumpo. Nu ai probleme.

Vreau doar să te întreb ce îţi aminteşti din seara asta.

Această noapte a fost atât de distractivă!

Bine! Spune-mi despre asta.

Am venit la şcoală pentru că Veronica a avut o urgenţă.

Când am ajuns la şcoală, am văzut-o pe mama îmbrăţişând un bărbat şi poate sărutându-l?

Acesta-i Kevin Koala.

El s-a jucat cu ursuleţul meu koala şi l-a făcut să cânte prosteşte,

ceva cam aşa...

Când mă ducea tati spre casă,

bărbatul care cânta prosteşte încă mai avea koala mea.

Am vrut-o, aşa că am spus...

El are koala mea! Îmi vreau koala!

Şi tati a spus...

"Bine. Bine. Îţi vom lua koala."

Apoi am fost aşa...

Am condus foarte, foarte repede.

Era atât de multă distracţie.

Am spus, "Pot avea o gustare cu fructe?"

Şi tati a spus, "Bine". Dar nu mi-a dat.

Apoi, tati a ieşit şi mi-a spus: "Aşteaptă chiar aici".

Apoi, omul care serveşte mâncarea pe tăvi,

a ieşit din garaj, m-a văzut şi a spus:

"O să-ţi laşi copilul nesupravegheat în maşină?"

"Nu-mi spune cum să fiu părinte! Am lăsat puţin fereastra jos."

L-a lovit în nas.

Apoi a intrat.

Apoi am aşteptat mult.

Era atât de plictisitor.

Am decis că mai bine merg să-i spun lui tati că a uitat să-mi dea gustarea cu fructe,

din moment ce chiar ar vrea să ştie asta.

Când am intrat la petrecere, era atât de drăguţ.

Walt.

Omul care a cântat cu koala dormea pe jos.

"Vrei să vii şi să desenezi pe prostul care doarme?"

Da. Sunt o desenatoare grozavă. Voi desena o pisicuţă.

Apoi am văzut o imagine mare cu bărbatul din Hungry Hungry Hippos.

Este filmul meu preferat.

Von Poacher le-a injectat un ser care le face foame.

Cât de mult?

Foame, foame.

Iată-i că vin.

Apoi, se întâmplă cel mai nemaipomenit lucru.

I-am prins!

Trebuie să fugi!

- Bine. Maggie? - Da?

Poţi să te întorci la poveste? Te rog, dragă.

Da. Scuze.

Exploram petrecerea când, dintr-o dată...

"Doamne".

Tati m-a văzut!

Aşa că am decis să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea.

Acum tati nu mă va recunoaşte.

Zece! Zece! Zece! Zece!

"Maggie, te văd în acea perucă."

Nu a funcţionat.

- "Scuză-mă. Scuze." - Walt. Walt. Walt.

- Walt. Walt. Walt. Walt. Walter. - "Dă-te din calea mea, te rog."

"Te-am prins."

- Ura! - "Mami te-a văzut?"

Nu, dar eu am văzut-o pe mami. Am văzut-o cu cântăreţul.

"Ai văzut-o? Cu el?

Era Xavier? Ce făceau?"

El a fost tipul pe care l-am văzut la şcoală.

Cred că s-au giugiulit.

Apoi el a spus, "Mai am un lucru de făcut.

Apoi vom merge acasă cât de repede putem."

Deci, când a spus ultima parte, a spus-o într-un mod frumos?

Nu. Îşi folosea vocea tunetului.

"Giugiuleală? Mai am un lucru de făcut.

Apoi vom merge acasă cât de repede putem!

Să nu părăseşti această maşină până când nu mă întorc!"

"Xavier!"

Apoi s-au auzit câteva ţipete şi apoi am adormit.

Deci, a vrut să mai facă un lucru şi apoi s-au auzit ţipete?

Poate nu facem asta în... faţa ei?

Hei, scumpo, mai este ceva

de care îţi aminteşti că ai văzut, auzit sau...

Orice?

Am mai văzut un lucru, dar a fost un lucru oarecum rău.

Povesteşte-mi.

M-am uitat când am auzit toate ţipetele,

iar uşa din faţă era cumva deschisă, dar nu vedeam mare lucru.

Dar am văzut-o pe femeia însărcinată pe nume Numărul 2 ţipând supărată

că a făcut pipi pe podea.

Ea a spus, "Mi s-a rupt apa!"

Dar ştiam că face pipi, pentru că venea din interiorul rochiei ei.

Nici măcar nu avea apă!

Cred că ai dreptate în privinţa asta. Poate să fi strecurat în asta mai devreme.

Spune-i să verifice toate maternităţile spitalelor locale.

Mulţumesc mult. Ai făcut o treabă bună. Bate palma.

Da! Eşti nemaipomenită.

Zoe, o ultimă întrebare.

Ai spus că tu şi Chelsea aţi mers spre bar

când s-a trezit Aniq să vadă ce se întâmplă?

Da.

Cât timp ai spune că ai fost departe de scări?

- Posibil un minut? - Mulţumesc.

Trebuie să merg sus şi să verific camera lui Xavier foarte repede,

apoi voi fi gata să fac o arestare.

Deci, cine a făcut-o?

Doar adună-i pe toţi în sufragerie, te rog.

Ce s-a întâmplat acolo?

Cred că-l crede pe Brett...

Cât timp eram cu toţii distraşi când te-ai trezit, ea crede că el...

Eşti bine?

Nu prea.

Cred că trebuie să-mi culc fiica.

- Tati! - Hei, Maggles.

Pot să vorbesc cu tine o clipă? Nu, nu?

Te găsesc într-o clipă. Te iubesc.

A fost Brett. Am ştiut-o. Îţi aminteşti că ţi-am spus înainte că trebuie să fie Brett?

- Toată lumea să rămână în încăpere. - Ştiu.

Spune-mi din nou. Ar trebui să stăm în cameră?

Da.

Şi este nemaipomenit pentru tine, pentru că înseamnă că ai scăpat.

Nu cred că a făcut-o Brett.

Poftim? De ce?

Ascultaţi, toată lumea.

Trezirea! Haideţi.

Veşti bune. Nu mai aşteptăm.

Ştiu cine este criminalul.

Scuze. Ne vei spune tuturor, ca grup?

Ca pompier, acest lucru este foarte neobişnuit.

Eşti pompier voluntar cu jumătate de normă.

O faci din dragoste, nu pentru bani. Gandhi a spus asta.

Cu siguranţă Gandhi nu a spus asta.

Ar fi trebuit.

12 minute. Avem 12 minute.

Mulţumesc. Deci, aţi vorbit cu toţii, toată noaptea.

Iar acum este rândul meu să vorbesc.

- Dumnezeule! - Ce mai este acum?

Tocmai am primit anunţul despre faptul că Jennifer 2 a născut.

"Soţul se întoarce din Tokyo. Mama şi copilul sunt bine."

Dumnezeule. Încerc să vă spun cine l-a ucis pe Xavier!

Aşa că ascultaţi.

Să vorbim despre cine ar fi putut s-o facă.

Chelsea,

eşti ultima persoană ce a recunoscut că l-a văzut pe Xavier în viaţă.

Şi i-a dat sticluţa plină cu droguri de pisici.

- Eu... - Stai. Chelsea, l-ai drogat?

- Ce? - Doamne.

Hai să spunem că minte, că nu a plecat pur şi simplu,

că i-a dat acel suc de pisici

şi apoi l-a împins de pe margine! Corect?

Nu.

Şi apoi a coborât ca şi cum nu s-a întâmplat nimic.

Voi să-mi spuneţi. Este puţin ciudată, nu-i aşa?

- Este o ţicnită. - Puţin.

- Este nebună. - Este nebună.

Dar... n-am făcut-o.

Ştiu, scumpo.

Pentru că Indigo a spus că le-a văzut pe Zoe şi pe Chelsea lângă scări,

când Jenn 1 simţea pe cap urina lui Xavier,

care golea acea sticluţă, fiind încă în viaţă.

Şi, de asemenea, nu erau droguri de pisici. Erau doar tranchilizante pentru pisici.

Cu whisky şi un strop de ghimbir. Este semnătura mea.

Deci, Jenn 1, asta îţi curgea în păr, nu urină.

Îmi cer scuze. Asta ar trebui să fie cumva mai bine?

- Mult mai bine. - Obiectiv vorbind, da.

- Urină umană? - Decât urină?

Nici în Europa.

Şi mai este o persoană pe care am văzut-o cu toţii...

Ei bine, majoritatea l-aţi văzut... urcând pe scări. Acesta-i Aniq.

Dar a trebuit să mă întreb...

"Eule, a fost suficient timp pentru ca altcineva să urce scările acelea?"

Şi mi-am răspuns singură,

"Da, Eule."

Ştiţi ceva? Ce?

Asta chiar nu-i bună rece.

- Stă acolo de ceva vreme. - Aproape o zi întreagă.

Zoe a spus că ea şi Chelsea au plecat de lângă scări

pentru un minut,

să-l vadă pe Aniq răsturnându-se atunci când s-a trezit.

Unde sunt?

- Este adevărat, Chelsea? - Da, aşa este.

Am ascultat cinci versiuni diferite ale acelui moment.

Şi în fiecare versiune, erau trei persoane

care n-au fost în sufragerie la momentul acela.

A fost Walt...

Cine? Eu? Bine.

Maggie...

şi Brett.

Maggie dormea în maşina lui Brett.

Aşa că voi continua şi voi presupune

că ea nu-i criminalul pentru moment.

De asemenea, are şase ani, aşa că probabil nu este.

- Dar apoi m-am gândit. Walt. - Hei.

Invizibilul Walt.

"Ce modalitate de a fi amintit? Nu ştiu." Crimă?

Ce cuvânt provocator.

A avut destul timp să urce pe scări fără ca nimeni să-l observe,

pentru că nimeni nu-l observă vreodată pe Walt.

Ai vorbit cu mama mea?

Nu. Nu am făcut-o. Acestea-s faptele.

Citeşte-le... te rog.

Atunci unde ai fost, Walt?

Unde am fost?

Când toţi ceilalţi erau aici jos, în sufragerie, unde erai?

- Ei bine, asta-i... - Ştiu unde ai fost.

În baia din foaier, te pregăteai să apari gol, la fel ca în liceu.

Ce? De unde ai ştiut? Cine ţi-a spus?

Este... De unde ai aflat asta?

Pentru că Ned o ducea pe Jenn 1 acolo

şi nu au putut intra în toaletă să se spele de acea non-urină din păr.

Dar baia era ocupată cu cineva care făcea treaba mare, ofiţere.

Şi după ce l-am interogat pe Aniq, l-am văzut alergând în baie

şi păşind peste un halat de pe podea.

Are dreptate. Prima mea încercare de a mă expune la o petrecere din liceu a picat.

haştag eşec.

Aşa că am vrut s-o fac din nou pentru a fi amintit,

să rămân gol în faţa voastră. Aşa încep prieteniile.

Ocupat.

Începem.

Să sune cineva la 911!

Dumnezeule.

Xavier!

Aşa că, m-am gândit că seara asta va fi o a doua şansă de a fi amintit.

Să vă fac să mă vedeţi gol şi...

În regulă. Deci, rămân două persoane posibile.

Aniq, suspectul nostru iniţial, despre care ştim că a urcat la etaj,

sau Brett, care era dispărut până după ce a fost descoperit cadavrul.

Corect.

Deci, cine este? Aniq? Brett?

Brett? Aniq?

Cred că ştiu cine-i criminalul.

Brett.

- Dumnezeule. - Ce...

- Dumnezeule. - Nu. Nu, nu, nu. Nu... nu se poate. Brett?

Imposibil. Brett Corvette?

- Nu se poate. - Stai. Stai. Stai.

Nu era în sufragerie. Îmi amintesc asta foarte limpede.

Trebuie să fie Brett.

Jennifer 1! Taci!

Ce spui? N-am ucis niciodată pe cineva.

Nu-mi pasă de Xavier. Nu l-am omorât. Ţi-am spus!

Eram cu... fiica mea în maşină. Ducând-o...

Nu, nu, nu. Da, tu ai fost.

Lasă-mă să-ţi spun de ce cred că ai fost tu. Bine?

Pentru că erai supărat pe Xavier pentru că s-a băgat pe Zoe.

L-ai împins şi pe Aniq în sculptura cu creveţi de acolo,

- ceea ce cred că este puţin toxică. - Este o problemă separată.

- Ai pocnit unul care aducea mâncarea. - Nu ştii ce mi-a spus.

Şi ai antecetedente în a minţi. L-ai ucis pe Xavier.

- Nu! - Uită-te la emoţiile tale.

- Pentru că mă acuzi de crimă! - Nu. L-ai ucis pe Xavier. Uită-te la tine!

Nu mai spune asta, altfel te omor!

Dacă nu ai făcut-o, ai fi mult mai calm.

N-am ucis pe nimeni în casa asta!

Sau în orice altă casă!

Nu. N-o face. Ţi-am spus că era Brett.

Ceva nu se leagă. Sincronizarea este greşită.

Când m-am trezit, sunt aproape sigur că l-am văzut pe Brett mergând spre maşina lui.

Faci asta pentru un "destul de sigur"?

Eram foarte dezorientat, dar...

Am observat că uşa principală

era deschisă şi el era acolo. L-am văzut.

Dacă recunoşti că l-ai văzut, tu eşti cel care se duce la închisoare.

Sunteţi tu sau el şi îşi poate permite un avocat bun.

Ce? Şi ar trebui să mint?

Zoe, poţi te rog să-mi faci o favoare şi să-i spui acestui ofiţer de poliţie

că, deşi sunt un om cu multe defecte, nu sunt un criminal? Zoe, spune-i.

Eu... eu...

- Ce faci? - Eu... eu... eu...

Eu...

Nu a fost el.

Ce? Scuze.

Când m-am trezit, l-am văzut pe Brett pe alee.

Dacă asta ar fi fost atunci când s-a întâmplat, nu ar fi putut să o facă.

Stai, Danner. Tocmai ce ai spus că el a fost.

Ştiam că a fost Aniq. Omule, trebuia să fiu poliţist.

Deci, mărturiseşti?

Nu, dar eu...

Ştiu că nu mă ajută să spun asta,

dar nu-l pot lăsa pe Brett să cadă atunci când ştiu adevărul.

Am crezut că m-ai urât.

Am făcut-o. Nu mi-aţi plăcut majoritatea dintre voi.

Dar după ce v-am ascultat poveştile toată noaptea, doar... doar, mi-am dat seama...

Stai. Ai ascultat cum eram interogaţi?

- Ce ai spus? Ce? - Da.

- A ascultat pe toată lumea. - Da.

Rahat.

- Cum a făcut asta? - Cum?

Mai întâi prin interfon, apoi ascunzându-se în cabina de înregistrare

şi... foarte inteligent, prin telefonul tău.

- Doamne. - Nu-i aşa?

Bine, da. V-am ascultat pe toţi spunându-vă poveştile şi...

ştiu că nu ar fi trebuit să fac asta.

Dar... m-a făcut să realizez că am greşit.

Înţelegeţi? Da.

În liceu, am crezut că sunteţi cu toţii oameni egoişti, care judecă pe alţii.

Dar... toţi avem mai multe în comun decât credeam. Chiar şi Brett.

Chiar şi Xavier.

Avem nevoie cu toţii unii de ceilalţi.

Aniq, nu ştiam că ai ascultat.

Îmi pare foarte rău pentru unele lucruri pe care le-am spus.

- Nu, nu ar fi trebuit... - Nu arăţi ca şi cum

tatăl din Family Matters şi Urkel ar avea un copil cumva.

Pe asta am ratat-o.

Voi depune mărturie pentru tine, în calitate de martor.

Da.

Br... Brett. Mulţumesc.

Dar este... prea târziu.

Uşa s-a închis.

Nu, nu-i aşa. Uşa este deschisă.

Uşa dulapului.

Ţi-a luat destul de mult timp, băiete al puzzle-urilor.

Ce se întâmplă?

În fiecare poveste pe care am auzit-o, uşa dulapului era închisă.

Dar când am urcat acolo, era deschisă.

Nu!

S-a ascuns cineva în dulap.

Da. Ucigaşul nu a trebuit să urce la etaj în fereastra de un minut,

pentru că era deja acolo.

Şi faptul că te-ai ascuns în cabina de înregistrare când o interogam pe Chelsea,

m-a ajutat să-mi dau seama.

Danner, vrei să spui că nu-i nici Brett, nici Aniq?

- Corect. - Dar ai spus că a fost Brett.

A fost un test. Şi ştiam că n-a făcut-o Brett.

Dar acum ştiu sigur că nu a fost Aniq.

Bine. Atunci cine este?

Persoana care era cea mai supărată pe felul în care i-a ieşit viaţa.

Cel care a spus povestea cea mai caricaturală şi cea mai falsă.

Nu.

Eu? Ce?

Îmi cer scuze. Acest înger mic?

Da. Eşti singurul care ar fi putut să se ascundă în dulap.

Şi ai distras atenţia tuturor cu videoclipul tău,

să nu-l audă pe Xavier ţipând când l-ai ucis.

Unde sunt? De ce sunt ud?

Va fi distractiv. Deci, e rândul meu acum?

Bine. Explică cum am fost eu. Toţi au fost martori.

Când a apărut videoclipul, eram aici cu Aniq.

Toţi au fost martori. Ai dreptate.

Toţi au fost martori

şi toţi au spus că ai intrat de pe balcon.

Cu excepţia ta.

Ce s-a întâmplat? Eşti bine?

Ştiam că trebuie să fii tu. Dar de ce ai vrea să-l ucizi pe Xavier?

Apoi am realizat că a început cu câteva luni în urmă, când ai instalat sistemul.

Cum îţi place sistemul audio-video. Eu l-am instalat la tine.

Am fost atât de flatat că ai sunat un vechi prieten să facă treaba.

Deci, tu ai fost în casă singur, iar Xavier nu a fost aici.

Sunt cam entuziasmat de asta. Toţi ceilalţi au primit unul. Dă-mi unul.

Cred că, în timpul instalării,

ţi-ai băgat nasul prin dosarele lui Xavier,

ai dat peste...

piesa 12, "Cât de grozavă este această petrecere". Nu? Asta-i replica ta, nu?

Asta-i replica mea. Eu am făcut-o cunoscută. Da.

Te-ai înverşunat împotriva lui Xavier,

pentru că el a devenit o vedetă, iar tu nu.

Şi asta a fost replica ta şi el a furat-o.

Este greşit, pentru că nu am fost înverşunat deloc. Eram entuziasmat.

Tipul a folosit replica mea. Corect? Suntem prieteni. Este uimitor.

Nu era prietenul tău şi tu ai ştiut asta. Bine?

Tu... tu... ai simţit...

Eşti bine?

Doar ţi-am oferit o cale liberă. Eşti atât de încrezătoare. Vreau ca tu să...

- Relaxează-te. - Da.

Ai vrut să-i mai dai o şansă,

încă o şansă pentru a te ajuta.

Aşa că, la revederea voastră, i-ai cerut să-ţi binecuvânteze melodia.

Vorbeşti serios când îmi ceri asta?

După ce m-ai părăsit pentru a-ţi începe cariera solo?

Apropo, cum merge asta?

Nu-i corect, omule. Eu ţi-am dat numele.

Numele mi l-a dat mama.

Fie. Apoi am venit cu "Cât de grozavă este această petrecere".

- Asta a fost ideea mea. - Despre ce vorbeşti?

Te-ai uitat în fişierele mele private?

Nu, nu m-am uitat la fişierele tale private.

"Cât de grozavă este această petrecere" nu-i a ta. Sunt rahaturi spuse de oameni.

Nu suntem prieteni. Bine? Ai spus asta limpede acum 15 ani.

- Am făcut o greşeală acum 15 ani. - Opreşte-te. Opreşte-te.

Lasă-mă să explic asta foarte limpede. Bine?

Nu voi binecuvânta niciodată vreo melodie de-a ta.

Eşti un nimeni. Eşti un ratat.

Eu sunt eu. Tu eşti omul meu de la audio-video.

- Nu sunt un ratat. - Continuă să-ţi spui asta, omule.

Poţi să nu spui nimănui că s-a întâmplat asta, te rog?

Da, desigur. Mi-e indiferent.

El a refuzat, iar tu ai cedat.

Deci, tu ai inspirat melodia, dar nu ai niciun drept legal.

Şi exista o singură modalitate prin care

puteai obţine ceea ce simţeai că meriţi,

iar asta era să-l ucizi.

- Să-l ucid? - Da.

Să-l ucizi, să-i furi melodia,

apoi să spui că el ţi-a dat-o,

să lansezi melodia ca un duet

cu tine şi Xavier ca 2Pac al tău.

Asta-i o poveste imaginară incredibilă, fantezistă.

De fapt sunt impresionat, dar este total fals. Totul este inventat.

Nu. Tu eşti cel care a inventat poveşti,

pentru că i-ai spus lui Chelsea că ai fost în studioul de înregistrări.

Acesta a fost alibiul tău.

Sunt pe cale să înregistrez o piesă cu Xavier.

Am fost în studioul de înregistrări.

Dar cum ai fost acolo ascultând muzică fără ca aceasta să-ţi spargă timpanele?

Pentru că Maggie a intrat prima acolo

şi a ridicat totul la maxim.

Şi când l-am interogat pe Aniq, ele erau încă ridicate.

Apoi ai spus că nu ai ieşit

până după ce s-a trezit Aniq.

Deci, cum ai ascultat o piesă?

Cum funcţionează asta?

Ai intrat acolo şi ţi-ai făcut unul dintre selfie-urile pentru alibi şi ai plecat.

Ai văzut o fată de şase ani?

Nu, omule, dar dacă mai stai prin preajmă, sunt pe cale să fac istorie în muzică.

Inventezi totul! Aniq, acum este momentul să-mi iei apărarea.

Aveai nevoie ca Xavier să fie în camera lui, singur cu tine,

să-l poţi ucide.

Aşa că te-ai furişat sus când se stingea petrecerea...

în timp ce toată lumea credea că eşti în studioul de înregistrări.

Aşa că, atunci când era pe balconul sufrageriei de la nivelul inferior,

ai tot aprins luminile din camera lui.

Luminile sunt intermitente în dormitorul meu.

Ar trebui... să merg şi să verific,

pentru că ar putea fi o situaţie în genul Parasite.

Dar apoi ai auzit-o pe Chelsea intrând în dormitorul lui Xavier.

Fără lumini intermitente?

Este o noapte distractivă, nu?

Iisuse. Ce faci? De ce eşti aici?

Cât de grozavă este această petrecere?

Vezi asta?

Asta a fost ideea mea. Asta îmi aparţine.

Toată cariera ta nenorocită este datorită mie.

Bine. Opresc acest rahat.

De ce... Ai spus că actualizarea aplicaţiei o va rezolva.

Ce? Vrei ca tipul tău de la audio-video să te ajute? Iată. Haide.

Bine, omule. Asta-i un rahat din Psycho.

La naiba. Omule, bine. Să o luăm de la capăt. Bine? Yasper, stai!

Chiar crezi că am făcut asta?

Am fost prietenul lui Xavier. El venea sus. Urma să înregistrăm o melodie împreună.

Am mesajele text. Îţi aminteşti?

El mi-a trimis un mesaj. Uită-te la asta. Uită-te la asta. Arată tuturor.

Ştii ceva? Culp m-a ajutat să rezolv asta chiar aici.

- Da, am făcut-o. - Da.

- Cum aşa? - Am lucrat la un caz

în care soţul şi-a ucis soţia.

Şi încercam să ne dăm seama, cum şi-a făcut soţia

să vina la uşa din faţă la timp s-o omoare?

Ei bine, i-a trimis mesaj!

Apoi a avut parola telefonului ei

şi a şters mesajul.

- Vrei ca tipul tău să te ajute? - Şi ştiai parola lui Xavier,

pentru că i-ai configurat sistemul audio-video.

Şi după ce l-ai ucis, ţi-ai trimis un mesaj de pe telefonul lui Xavier.

Pentru că mă uit prin asta, iar el... nu răspunde niciodată la mesajele tale.

Dar se întâmplă să răspundă azi?

"Melodia 12 din folderul WIP ar trebui să funcţioneze pentru colaborarea noastră."

Da. Şi...

După ce ai trimis mesajul,

nu ai coborât scările, unde te-ar vedea oamenii.

Domnul gimnast.

Ce ai făcut, a fost să cobori 4,5 metri de pe balconul nenorocit pe balconul ăsta.

- Apoi ai intrat aici... - Aniq!

- exact cum au spus toţi. - Eşti bine? Ce s-a întâmplat?

Cine a făcut asta?

Era doar o mică problemă în planul tău.

Aniq a vrut să-l confrunte pe Xavier şi să-şi mute fundul sus, nu-i aşa?

- A fost Xavier, nu-i aşa? - Şi ai încercat să-l opreşti,

pentru că ştiai că ar fi suspectul numărul unu dacă s-ar duce sus.

În tot acest timp, am crezut că mă ajuţi.

Te-am ajutat. Ea te întoarce împotriva mea chiar acum.

Te ajut de la început, îţi aminteşti?

Ea te-a acuzat, apoi l-a acuzat pe Brett, apoi tipul ăsta întâmplător a fost acuzat.

Walt!

Şi acum mă acuză. Bine? Deci, cine urmează?

Care-i următoarea persoană pe care o va acuza?

Pentru că lucrul care îţi lipseşte acum,

este că ai aceste teorii nebuneşti, dar nu ai absolut nicio dovadă!

Dar există dovezi.

Este o cameră secretă ascunsă în dormitorul lui Xavier,

în posterul filmului Private Eyes, privindu-te.

Ţi-ai dat seama că sunt camere care probabil au văzut exact ceea ce ai făcut.

Ce faci?

Trebuia să le ştergi.

Nu, nu, nu.

Desigur! Asta încercam să vă spun.

Încă mai aveai telefonul lui Xavier.

Am de gând să creez o postare.

Telefonul tău are o husă pe el.

Scrie "Yasper" cu litere aurii, cu un semn de dolar în loc de S.

Iar telefonul pe care îl aveai atunci nu avea carcasă.

Deci, ai folosit telefonul lui Xavier pentru a şterge filmarea

şi s-o faci pe Danner să arate ca o stângace.

Eu nu distrug.

Bine. Îmi spui că l-am ucis pe Xavier, i-am furat telefonul, apoi l-am păstrat.

Ce să fac cu el? De ce aş avea asta?

Pentru a copia ideile de cântece ale lui Xavier din notiţele sale vocale.

Acustica este bună în băi.

Nu ai putut trimite fişierele într-un e-mail.

Probabil că ar verifica înregistrările lui de e-mail.

Verificăm toate astea.

Deci, la duş, te-am văzut chiar eu.

Le rulai de pe telefonul lui şi le înregistrai pe al tău.

- Yasper? De ce eşti în duş? - Hei.

Pentru că acustica este incredibilă. Vrei să auzi?

Îţi jur că nu am telefonul lui Xavier.

Ca pe vremuri. Buzunarele la verificat.

Buzunarele la verificat! Caută-i nenorocitele de buzunare.

Vei căuta în buzunare? Ai un mandat de percheziţie?

- Nu am nevoie de... - Sari direct în buzunarul cuiva?

Nu am nevoie de un mandat de percheziţie.

Am două telefoane. Este o crimă?

Unul pentru afaceri, munca mea, unul pentru prietenie.

Voi toţi sunteţi în afara celui de prietenie.

Nu-i telefonul lui Xavier.

Porneşte sunetul...

- Fă-o, Culp. - şi pune-le din nou în buzunarele lui.

Vreţi să vă distraţi? Vreau să mă distrez puţin.

Pentru că încerci să mă păcăleşti ca şi cum aş fi proastă.

Aţi venit cu toţii la o petrecere să vă distraţi.

S-a transformat într-un moment nu prea bun, pentru că cineva vrea să fie celebru.

Aşa că hai să mergem înainte şi să transformăm totul într-un moment bun.

Care-i numărul de telefon al lui Xavier? Îl ai?

Lasă-mă să văd asta.

Poftim.

Curvă mică şi sfrijită.

Ard de nerăbdare. Bine. Sunteţi pregătiţi?

Da.

În regulă. Începem.

Ai fost prins!

Am ştiut-o!

El a făcut-o!

- Da! Ai fost prins! - Dumnezeule.

- Ştiam asta. Am ştiut. - Frumos, iubire.

- Frumos, iubire. Asta-i soţia mea. - Frate. Ciudat.

Nu înţelegeţi nimic. Nu înţelegeţi nimic.

Aveţi cu toţii propriile poveşti, nu?

Dar... Xavier mi-a fost dator...

Mi-a fost dator pentru tot.

I-am dat cariera. I-am dat numele.

Eu i-am dat numele. Îţi aduci aminte de asta?

Şi tot a vrut să mă termine.

Ar fi trebuit să fiu vedeta. Ar fi trebuit să fiu cel plin de succes.

Eu eram cel care trebuia să fie celebru.

Şi tot ce am cerut a fost un mic credit.

Numai puţin. Şi de ce este asta prea mult?

Nu merit asta? L-am ajutat să înceapă totul.

De ce n-ar trebui să fiu eu cel care primeşte puţin?

Dar tot a vrut să mă distrugă.

Dar n-avea cum să se îmbogăţească pe baza replicii mele. N-avea cum.

"Cât de grozavă este această petrecere" este replica mea nenorocită!

Este încapsularea perfectă a muzicii de sărbătoare! Asta-i a mea!

Şi mai este un lucru la care nici nu v-aţi gândit.

Ce?

- Mişcă-te! Este pe fugă! - Prinde-l! Prinde-i fundul!

Suspectul este pe jos!

- Iisuse. - Asta primeşti.

Omule, nu am vrut niciodată să-ţi asumi vina.

Asta n-a făcut niciodată parte din plan.

De aceea încercam să te ajut să obţii îndoiala rezonabilă.

Aniq, eşti prietenul meu.

Un prieten nu ar face asta.

Haide. Ridică-te.

Îmi pare rău, omule.

Îl voi scoate într-o clipă.

Ţi-am spus că poţi avea încredere în mine.

Deci, când l-ai acuzat în mod fals pe Brett...

Nu credeam că ai de-a face cu asta,

dar erai mână în mână cu Yasper şi trebuia să mă asigur.

Şi în afară de asta, Zoe mi-a spus că eşti o persoană bună,

iar dacă ai fi presat, ai face ceea ce trebuie.

Şi am vrut să văd dacă ai minţi pentru a te proteja.

- Şi nu ai făcut-o. - Mulţumesc.

Ştii, aş putea să-ţi fac o recomandare la departament,

dacă te decizi vreodată să accepţi o carieră în forţele de ordine.

Ai putea rezolva puzzle-uri care salvează vieţi.

Mulţumesc. Da, nu este... scena mea,

dar dacă ai vreodată nevoie de ajutor pentru a rezolva un caz...

iată cartea mea de vizită. Cred.

M-am udat foarte mult astăzi.

Drăguţ.

Da.

Să mergem şi să-l scoatem de aici. Rahat!

Acesta-i lichidul amniotic al lui Jenn 2 pe care tot alunec?

Scârbos!

Bine. Vine căpitanul. Căpitanul e aici.

Bine. Bine. Bine.

Putem primi o declaraţie, vă rugăm?

- Sunt o vedetă. - Căpitane...

Hei! Hei! Ascultaţi muzica mea!

Urmăriţi-mă pe Yazzmatazzsixtynine. Iată o avanpremieră.

Danner, ce se întâmplă aici?

- Căpitane, eu... eu... - Hei.

- Aldrin! Mă bucur să te revăd. - Câine Nebun.

- Da. - Am auzit că erai aici.

- Văd că încă mai provoci probleme. - Îmi pare foarte rău. Ai întârziat.

L-am prins pe tipul nostru. Da. Mărturisire completă.

Nu, nu ai făcut-o.

Ai luat o cursă din LA până aici?

Ai putea la fel de bine să te întorci şi să urci în acel avion, omule.

- Îmi pare rău. - Mulţumesc că ai fost

un bun jucător de echipă, campionule.

Îmi cer scuze. Sincer, cu adevărat...

Skape Diem, cât de grozavă este această petrecere?

Taci naibii!

Căpitane, trebuie să merg şi să iau ceva repede.

E-n regulă.

- Scuze, trebuie să-mi iau... - Ce mai faci?

Chelsea. Hei...

Ascultă. Am vrut să spun că îmi...

Îmi pare foarte rău că nu am fost atât de drăguţă cu tine pe cât ar fi trebuit.

Este sălbatică, furia pe care o porţi.

Creierul sarcinii.

Este ceva ce tu nu ai. Iubito, este...

Deci, îmi laşi soţia în pace?

Da. Nu-mi pasă.

Minunat. Prietene?

Nu.

Hei, copilă.

Tati!

- Pa, Walt. - Walt? Ţi-ai amintit numele meu.

După seara asta, nimeni nu-l va uita.

- Walt. - Da, Walt.

Walt.

Este ziua mea de naştere.

La mulţi ani, Walt.

Vrei să iei micul dejun?

Închirierea lui Yasper încă mai are...

Da, vreau.

Duc asta în laborator. Este dovadă.

Am crezut că era un cadou. Este... Da.

Pa, Mags.

Scuze.

- Hei. Pot să conduc? - Da.

În regulă. Hai s-o facem. Pregătită?

Deci, mami şi bărbatul prostuţ sunt prieteni acum?

- Da. - Îl plac.

Nu-i la fel de drăguţ ca tatăl tău, nu-i aşa?

Acum ar trebui să spui, "N-are cum".

- N-are cum. - Da! Despre asta vorbeam.

Bine. Mă voi opri aici pentru o clipă.

- Bine. - Deci, până aici putem ajunge?

Da.

- Ieşi. - Să ies? Atunci cred că da.

- A fost... - Mi-a făcut plăcere să te cunosc.

- Mi-a făcut plăcere să te cunosc? - Doamne.

A fost o noapte nebună.

A fost o noapte nebună, dar...

iată-ne aici.

Iar muzica se aude şi...

suntem singuri...

şi mă întreb dacă vei face vreodată această mişcare?

Adică... vreau s-o fac.

Dar a murit cineva în seara asta. Ştii?

- Da. - Altcineva a ajuns în puşcărie.

Desigur.

Pur şi simplu nu părea un... un adevărat afrodisiac.

- Da. - Da.

Dar, ştii...

Poate că în câteva săptămâni,

când lucrurile sunt mai puţin intense, am putea...

Hei. Walt.

Scuze că vă întrerup.

Aţi vrea să mă lăsaţi mai întâi acasă sau...

Marvasmar - Subtitrari-noi Team a avut plăcerea de a vă prezenta:

The Afterparty Sezonul 01, ep 08-"Maggie"

Sfârşitul Sezonului 1