Original subtitles

Iubito !

- Bună ziua, dle și dna Lubitch. - Bună ziua, doctore.

Tocmai vin de la spital.

Testele au ieşit, sunteți gravidă.

Felicitări !

E minunat. Ai auzit, dragă ?

Sună-mă dacă pot să te ajut cu decizia ta.

Da. O s-o fac, doctore. Mulţumesc foarte mult.

Johnny...

Știu, iubito. Ştiu.

Nu vreau să mai pierd un copil.

N-aş mai rezista. Pur și simplu.

În niciun caz nu vom pierde acest copil.

Uite...

... șansele sunt de patru la unu împotriva oricărei probleme.

Şi chiar dacă s-ar naşte fără imunitate,

de data aceasta suntem gata. Adică...

Imunologi precum Dr. Gunther, știu cum să-i salveze pe copii acum.

Dar cum putem lua o astfel de decizie pentru o altă ființă ?

Dacă...

Johnny, crezi că am putea trăi cu ea ?

Nu au fost niciodată doi oameni în lume

mai meniți să fie părinți decât noi.

Dumnezeu știe asta.

Vreau să cred asta.

Un copil. Vom avea un copil.

Un copil.

Traducere PREL GHENCEA

Dle Lubitch, dacă vreți să-i spuneți ceva soției dvs înainte...

Bună, doamnă Lubitch.

Am vrut doar să spun...

... că te iubesc.

Putem închide conductele de aer condiționat şi căldura, vă rog ?

Și nicio mișcare până ce aerul se aşază.

Cine are vreo mâncărime, să se scarpine acum.

Doctore Gunther, trebuie să fie aici toți acești oameni ?

Vă rog să eliberaţi sala.

Îmi pare rău. Încercaţi să înțelegeţi că suntem...

... persoane private.

Începeţi cezariana.

Tocmai l-am văzut. E un bebeluș frumos.

Johnny, ce bebeluș frumos e !

Ce ochi albaștri !

Toddy, sunt tatăl tău.

Cred că mă recunoaște.

Cum au ieşit testele ?

Fiul dvs s-a născut exact ca primul dvs fiu, fără nicio imunitate.

Dar trăieşte.

Cât timp trebuie să rămână în asta ?

Nu putem şti.

Până când descoperim un tratament,

până când îşi dezvoltă un sistem imunitar propriu,

va trebui să rămână în mediul său protector.

Cu siguranță ne puteți oferi un fel de predicție.

E vorba de zile sau săptămâni sau luni ?

Ani.

Pardon ?

Domnule Lubitch, ca să vă spun direct, am putea avea noroc

sau fiul dvs poate rămâne aici, cu noi, pentru tot restul vieții sale.

- Am voie ? - Desigur.

Îmi pare rău.

Îmi pare atât de rău.

DUPĂ 4 ANI

- Te duci acolo, iubito ? - Pentru ce ?

- Cum ? - Am spus „pentru ce”.

Ce e ?

Urăsc să văd fetița aia. Mă uit mereu la ea.

Îmi pare rău că s-au mutat alături.

Vreau copilul meu.

Mickey, să presupunem că l-am putea transporta în siguranță acasă

şi i-am putea determina să continue să plătească pentru asta,

ar mai fi un milion de alte lucruri pe care ar trebui să le facem.

Sterilizarea, mâncarea și jucăriile și echipamentele.

Nu cred că îți dai seama ce-ar însemna asta.

Rămâi acasă și odihnește-te.

Îi voi da o îmbrățișare mare de la amândoi, bine ?

Dă-mi un pupic !

Bravo !

Vrei să ne jucăm cu mingea ?

Ia mingea. O să aruncăm.

Stai acolo.

Bine, fii atent. Vine !

Bine ! Încă o dată. Acum tu o arunci.

Bravo !

Arunc-o aici.

Nu știu dacă voi face din tine un aruncător sau un prinzător.

Aruncă-mi una cu boltă.

Ia uite cine a venit ! E mami.

Surprins să mă vezi ?

- Nu. - Nu ?

Dar tu, sportivule ?

Ești surprins să o vezi pe mami ?

Eşti ?

Pun pariu că pot să-ţi fac ceva distractiv.

Pot să te gâdil și să te fac să chicoteşti.

Știi cât de mult te iubesc mami și tati ?

Ştii ?

Și cât de mult te dorim ?

Te iubesc.

Vreau să-i dau un pupic.

Vrei să-mi mai dai un pupic ? Dă-mi un pup.

Iată-i că vin ! Repede ! Fiţi gata !

Am microfon. Rulăm ?

Prinde ambulanța.

Micul Todd Lubitch, copilul care nu a simțit niciodată

atingerea părinţilor săi decât prin peretele balonului de plastic

și care, poate, nu va putea asta nici în anii următori,

vine, în sfârșit, acasă pentru prima dată.

Vă rog, apreciem interesul, dar e exact ce vrem să evităm.

Vreţi să faceţi puţin loc ?

Puţin mai în spate, vă rugăm !

Nu credeam că e atât de mare.

Nu e adorabil ?

Gina, vino înapoi.

Vă rog, fără poze.

Domnule Lubitch, nu vreți să ieșiți din nou și să ne dați...

Încă un pas şi-ţi rup capul ! Plecaţi ! Hai !

Înapoi !

Sunt un monstru !

Fiul meu nu e o ciudăţenie !

Haide. Să plecăm de aici.

Bun, filtre și ventilatoare...

Sunt bine.

Generator de rezervă ?

Bine.

Panourile de întrerupere și siguranțe ?

În regulă.

Și... interfonul.

Gata. Asta e.

Ești sigur că am verificat totul ?

Totul cu excepția șampaniei.

În acest caz...

o să-l pregătesc de nani şi ne vedem peste un minut.

- Nu sta prea mult. - Bine.

Noapte bună, Toddy.

Haide, Toddy. Noapte bună !

Bravo, scumpule.

Vise plăcute şi vorbește cu ursulețul tău de pluș, bine ?

Mami te iubește. Ne vedem dimineața.

Noapte bună.

Vine şampania !

Îţi dai seama cât a trecut ?

Da.

Nu are aer.

Verifică ventilatoarele.

Toddy, ce e ?

Nu ştiu. Totul merge !

Ai verificat generatorul ?

Toddy, ce e ?

Dumnezeule, l-a înghițit.

Toddy hai, tati te va ridica.

Scuipă-l, scumpule ! Scuipă-l !

Toddy. Îmi pare rău, iubitule.

Eşti bine ?

Scumpule, îmi pare rău. Eşti bine ?

Bietul copil.

- Am reuşit. - Cu siguranţă.

- Doamna Lubitch ? - Da.

Știu că ar fi trebuit să sunăm mai întâi.

Numărul nostru nu e listat.

Așteptam timpul potrivit pentru a vă saluta.

Sunt Pete Biggs, soția mea Martha și fiica noastră Gina.

Locuim chiar alături.

Da, ştiu.

Eu ar fi trebuit să vă urez bun venit în cartier, dar...

Poftim !

E un cadou de bun-venit pentru băiețelul dvs.

Mulțumesc. Drăguţ din partea dvs.

Vă rog, intraţi.

Îmi pare rău că nu am fost prea de prietenoși,

dar nu avem prea mulți vizitatori.

Acolo e bine, Toddy. Acum pune-l aici pe cel albastru.

Vezi dacă mai poţi să pui încă unul albastru.

Îl pui acolo, deci...

Iubitule, uite cine a venit.

Familia Bigg de alături a venit să-i ureze bun-venit lui Todd.

Uite, Toddy !

Toddy, uite cine e aici. Ea e Gina. Vino s-o saluţi pe Gina.

Gina ți-a adus un cadou pe care tati îl va steriliza.

Haide, spune-i „bună” Ginei.

Dă-mi drumul !

Nu-ţi face rău, doar se joacă.

Asta e casa ta de joacă ? Pot să intru !

Da.

DUPĂ 12 ANI

Gina, ce vrei să faci ?

Nu ştiu. Vreţi să mergem la doc ?

Trebuie să fie ciudat să locuieşti alături de acel copil.

Nu, nu chiar.

Abia îl văd, doar de ziua lui de naştere şi de-astea.

Oricum, mai tot timpul e la spital.

Haide !

Se uită mereu la televizor.

Nu iese niciodată din camera lui.

Are prieteni ?

Doar bătrâni.

Prieteni de-ai părinților lui, o grămadă de medici care vin...

E un preot ceva care vine din când în când,

dar nu copii.

Şi are un şoricel mic, fără microbi.

Nu vă întrebați cum e acolo ?

Adică, să fii așa singur.

Da, ştiu.

Dar e ciudat, știţi ?

Aş fi surprinsă dacă nu s-ar uita la noi şi acum.

De fiecare dată când mă uit acolo, el se uită la mine.

Ce mai faci ?

Cu toate acestea, reparația antenei radar în formă de taur

s-a dovedit sarcina cea mai dificilă.

Situată pe partea inferioară a Skylab,

antena e utilizată pentru măsurarea neregulilor temperaturii solului

și a formei Pământului.

Lucrând ca o echipă acrobatică, au lucrat 3 ore la antena defectă,

până când a fost gata pentru scanarea aerului.

Mai devreme, după ce astronauții au andocat modulul la Skylab

s-au instalat și au început operaţiunile de mentenanţă.

După 2 ore de odihnă, au luat prima masă în Skylab.

Bună, Mickey.

Bună ziua, Ernie. Te rog, intră.

Dragule, uite cine a venit.

Salut, Tod !

Bună ziua, Ernie. Cum ne simțim astăzi ?

Motivul principal pentru care am venit aici azi,

în loc să aștept controlul lunar

e că am nişte ştiri pe care ți-ar plăcea să le auzi.

- Regina e ameninţată, Ernie. - Da, ai dreptate.

Un medic din Tokio crede că a găsit un tratament care ar putea stimula

dezvoltarea anticorpilor umorali și celulari.

Ce fel de cercetare a făcut ?

Până acum, nu prea extinse... Dar până la mijlocul anului viitor...

E o veste bună, Ernie. Ține-mă la curent !

Ai făcut-o, nu-i așa ?

Ce vrei să spui ?

Ai găsit cea mai bună scuză pentru a evita să te maturizezi.

Mă maturizez, Ernie.

Da. Uneori ești ca un bătrân.

Altădată ești ca un nou-născut.

Ce înseamnă asta ?

De ce folosești un interfon când n-ai nevoie ?

Îţi dă un sentiment de putere asupra noastră ?

E modul tău de a te răzbuna pe noi ?

Ești supărat pe mine azi, nu, Ernie ?

Da, ai dreptate, sunt.

Uite, Ernie...

Nu știi mai mult decât știai la început, nu-i așa ?

Deci, de ce mi-ar păsa ce se întâmplă afară ?

De ce ar trebui să-mi pese de ce se întâmplă afară ?

Pentru că ar putea apărea un leac oricând.

Doctorul din Tokio, propriul tău corp...

Aiurea...

Știi, nu sunt atât de nefericit aici, aşa cum credeți voi.

Pe bune.

Pe curând, Todd.

Carter a uns balustrada dintre primul și al doilea etaj

iar domnul Brister a luat o căzătură destul de urâtă.

Todd, consiliul școlii m-a sunat astăzi.

O companie din est a donat un sistem tv cu circuit închis.

- Da ? - Da.

Și vor să știe dacă vrei să-l foloseşti ca să urmăreşti orele din clasă.

- Ce ore ? - Orice ore vrei.

Doar nu ți-e frică să-ţi testezi creierul cu ceilalți copii, nu ?

Nu.

Dragule, dacă e prea brusc pentru tine, nu-i nimic.

Nu am vrut să sune ca o forţare...

Ce s-a întâmplat cu acel doctor despre care vorbea Ernie săptămâna trecută ?

Știi, cel din Tokio.

Încă nu am auzit nimic de el, dar e un reumatolog în Finlanda...

Trebuie să mă gândesc la chestia asta cu școala.

Pot să mă retrag, vă rog ?

- Desigur, Todd. - Sigur.

- Gwen, ce sunt toate astea ? - Nu știi ?

Sunt pentru vecinul tău, băiatul din balon.

Va urmări câteva ore la tv. Și el a ales clasa noastră.

- Da ? - Da. Haide !

Gata, eşti în direct, Todd.

Nu văd nimic.

Încearcă butonul scanerului.

Gina, te-a găsit adevărata ta iubire.

Todd, mă auzi ?

- Salut, tată. - Salut.

Fă cunoştinţă cu profesorul tău, domnul Brister.

Bună dimineața, Todd.

Vrei să spui ceva clasei înainte de a începe ?

Bună, tuturor !

Deci, dacă administrația Truman a fost „înţelegerea corectă”

și administrația Kennedy „noua frontieră”

iar administrația Johnson s-a numit „marea societate”,

ce a fost administrația Roosevelt ?

Tom Schuster ?

Gwen ?

Cine face aşa ?

Gina Bates ?

Scuze, dle Brister, nu am citit capitolul.

Todd ?

„O nouă înțelegere”.

Bun.

Acum...

Ce e de râs ?

Bine, ajunge.

Dacă nu vreţi să ajungeţi la director, încetaţi imediat.

- Tom, ieși pentru pase. - Bine.

Știi, dacă îl pot duce la spital în balonul acela mic,

de ce nu îl aduc afară sau la plajă ?

I-au propus de ani de zile, dar Todd n-a vrut.

Spune că îl face să se simtă ca o ciudăţenie expusă.

Gina, du-te la fam. Lubitch.

Întreabă-l pe Todd dacă vrea să vină la petrecerea din 4 iulie.

De ce nu-i suni pe părinți ?

Vreau să vină de la tine.

Bine, o să încerc.

Domnişoară...

- Bună, doamnă Lubitch. - Bună, Gina.

Todd e acasă ?

Scuze...

Da, Todd e acasă.

- Du-te înăuntru. - Mulțumesc.

Todd ?

Hei ! Eu sunt.

Surprins să mă vezi ?

- Nu spui ceva ? Ca "bună" ? - Bună !

- Mereu m-am întrebat. - Ce ?

Cum se face că aici e deschis ? Nu intră microbi ?

În spatele acestui zid sunt nişte ventilatoare

care suflă constant tot aerul astfel încât...

microbii să nu intre.

Vezi linia asta jos ? Nu pot trece de ea.

- Serios ? - Da.

Adică nu aș putea pune piciorul dincolo de linia aia ?

Nu. Microbii tăi ar intra.

Mama mea mi-a spus că niciodată n-ai fost bolnav.

Nici măcar răcit. E adevărat ?

Da. Ce zici de asta ?

- Deci, când ar trebui să ieși ? - Nu ştiu.

Continuă să caute tratamente. Le caută de când mă ştiu.

Dar imunitatea mea se dezvoltă.

Deci, chiar dacă nu găsesc tratamentul, vei ieși într-o zi, nu ?

Da, într-o zi.

Motivul pentru care sunt aici este...

că am vrut să te invit la petrecerea de 4 iulie pe plajă.

Dacă nu poţi, toată lumea va înțelege, dar...

măcar să știi că am vrut să vii.

Bine. Sper să poţi.

Da. Bine. E gata.

O desfac.

Asta e.

Să conectez mufa aici.

Iubito, îi dai drumul ?

4 iulie fericit, fiule.

- Bine, unde e mâncarea ? - Aici.

Bună, Todd.

Mă bucur că ai putut veni.

Ce părere ai de calul meu ?

Îl ador.

Mă uit cum îl hrănești în fiecare dimineață

și îmi place să te văd cum călăreşti.

Vorbești mereu așa ?

„Îmi place asta”, „Îmi place aia”...

Dar chiar îmi place...

Da, dar nu ar trebui să spui oamenilor.

- De ce nu ? - Oamenii vor crede că ești prost.

Deci, îți place calul meu.

Poate te las să-l călărești când ieși.

Serios, Gina ?

Ne vedem mai târziu.

Te provoc.

Pe cât ?

Îți dau 2 dolari dacă îl ții de mână.

Arată banii.

Nu te cred.

O faci ?

- Uite aici. - Bine.

- Bună, Todd. - Bună.

Todd, hai să ne ținem de mână.

De ce ?

Vreau doar să ne ținem de mână.

Nu știi ?

Când doi oameni se plac, în special un băiat și o fată,

le place să se țină de mână.

- Gina... - Da ?

Chiar îţi place de mine ?

Ei bine, ține-mă de mână și află.

Gina, unde te duci ?

Bine, curcanilor, tuşiţi banii.

Bravo ţie !

Unu, doi... Mulțumesc.

Gina, de ce ai fugit ?

Întoarce-te. Vorbește cu mine.

Todd...

Nu știi ? A fost o provocare.

M-au provocat, așa că a trebuit să o fac.

Săracul băiat.

Doar nu credeai că vorbesc serios.

Urăsc asta !

Todd ! Nu, Todd !

Ce e ? Todd, nu.

Ce s-a întâmplat ? Ce ți-a spus ?

Ce i-ai spus ?

- Te duc acasă. - Nu vreau.

Du-mă la spital !

Duceți-mă la spital, da ?

Bine ?

Calmează-te.

Nu e drumul spre camera mea.

Nu vei mai sta în partea veche a spitalului, Todd.

Vei sta aici, în noul centru de flux de aer laminar.

Din cauza a ceea ce am învățat din cazuri ca ale tale

când am tratat pacienții cu cancer supuși chimioterapiei,

pacienți cu leucemie,

tot felul de oameni, tineri și bătrâni, care au dezvoltat

deficiențe imune ca tine dintr-un motiv sau altul,

mi-am luat libertatea de a-ți alege un coleg de cameră.

Un coleg de cameră ?

Dar dacă nu-ţi place sunt sigur că se poate aranja ceva.

Todd Lubitch, fă cunoştinţă cu Roy Slater.

Salut.

Ei bine, vă las să vă cunoașteți.

Ai fost într-unul din ăsta toată viaţa, cum e ?

Eu sunt aici de câteva luni și... nu ştiu...

mi-e dor de multe lucruri.

- Ce ai ? - Tumoare.

Şi de ce eşti într-o chestie de-asta ?

Chimioterapia îmi omoară toate imunitățile.

Ştii ? Mă bucur mult că am cu cine să vorbesc acum.

Au mai încercat cu alți doi înainte,

dar tu ești primul care e aproape de vârsta mea.

Sper că putem deveni prieteni.

De ce nu vorbești cu mine ?

Am atâtea să te întreb.

Lasă-mă să-ți pun o întrebare, bine ?

Bine.

Ce faci ca să-ţi placă ?

Todd ?

Nu-mi răspunzi ?

Ai spus că pot să-ţi pun o întrebare.

Da, dar nu am spus că voi răspunde.

De ce ?

De ce ?

Bine, bine !

Îţi răspund la orice, dar nu mai plânge, bine ?

Vorbeşti serios ?

Da, amărâtule.

- Todd... - Da ?

- Când ar trebui să ieși ? - Nu ştiu.

Îmi spun că imunitățile mele se dezvoltă,

dar s-ar putea să nu ies niciodată din chestia asta.

Dacă nu aș mai ieși niciodată de aici, nu cred că aș rezista, știi ?

Poți s-o faci ușor.

- Știi ce mă enervează ? - Ce ?

Că, atunci când au descoperit tumoarea, eram prea tânăr pentru fete.

Da.

Și acum, că sunt mare, nu pot să fac nimic.

Uneori mă simt atât de...

Nu suport !

Când mă gândesc la prietenii mei,

că merg la film, se sărută și toate alea...

Primul lucru pe care îl voi face când voi ieși de aici

e să-mi iau o târfă.

Nu ţi-e frică de microbi ?

Microbi ?

Vreau microbi !

Vreau să fiu murdar de tot.

Vreau să-mi las părul lung, să am barbă și mustață,

să mi-o trag cu tot ce mişcă.

- Roy... - Da ?

Ţi-ai...

Ţi-ai făcut vreodată... știi...

Tot timpul.

Și eu.

Astronautul Buzz Aldrin îl vizitează pe tânărul Todd Lubitch,

băiatul care a crescut într-un balon de plastic.

E Todd ! Vreau să văd asta. Vine acasă săptămâna viitoare.

Și ce dacă ?

Salut, Todd.

Ești Buzz Aldrin, nu-i așa ? Omul care a păşit pe Lună.

Doamne, nu pot să cred !

Știi, abia aşteptam să te cunosc, Todd.

Am auzit că ai înregistrarea

cu cea mai lungă perioadă pe un modul de comandă.

Da, așa e.

Am și eu ceva pentru tine.

Pentru Todd, astronaut campion pe Pământ. Buzz Aldrin

Mulțumesc.

Ai stat ceva timp într-o chestie de genul ăsta, nu ?

Imediat după zbor.

Ceva foarte asemănător, Todd.

Am stat în camere de control al germenilor câteva săptămâni.

Şi cum a fost pentru tine ?

Lucrul de care îmi amintesc cel mai mult e pierderea libertății.

Mă simţeam ca într-un balon de pește.

Știu ce zici.

Todd Lubitch, băiatul care și-a petrecut viața într-un balon de plastic.

Nu, Tom.

Părinții mei trebuie să vină acasă.

Ce e cu tine și ciudatul ăla ?

E vecinul meu. Am crescut împreună.

E vreo problemă ?

Nu-l face ciudat.

Cred că ţi s-a pus pata pe el.

Tom, ești un idiot.

De când stau lângă el ? 12 ani ?

Probabil că i-am vorbit cel mult de zeci de ori.

În fiecare an primeam o invitație la petrecerea de ziua lui.

Și în fiecare an, eram singura care venea.

Cu excepția părinților săi.

Era singura dată când îl vedeam. O dată pe an.

Cu excepția zilei de 4 iulie.

- Domnule Lubitch ? - Ce e Gina ? Mă grăbesc.

Am auzit că Todd va urmări unele ore şi anul ăsta.

De aceea mă grăbesc, să iau cărți de la bibliotecă,

și rechizite de luat...

Pot face eu toate astea dacă vreţi.

Care e şmecheria, Gina ?

În primul rând, mă simt prost pentru ce s-a întâmplat.

Și aș vrea să ajut.

În al doilea rând, nu mai am bani şi mi-ar prinde bine.

Bine. Am încheiat afacerea.

Bună !

Ți-am adus cărțile și rechizitele de care ai nevoie.

Și temele tale sunt acolo.

Cred că ne vedem mâine.

Dacă vrei să duc ceva la școală dimineața,

spune-i mamei tale să le lase pe verandă la mine

și le iau când plec.

Așteaptă.

Vreau să te întreb ceva.

De ce faci asta ?

Pentru că vreau.

Tatăl meu are legătură cu asta ?

Da... oarecum...

Te plătește ?

Da.

Mulțumesc pentru sinceritate. Poţi pleca acum.

Dar eu i-am sugerat.

Vreau să spun că...

Mereu e aşa de greu să vorbesc cu tine.

Iei totul atât de literal.

Spune ce voiai să spui.

Trebuie să folosești ăla ? Îmi spargi timpanele.

Spune ce ai început să spui.

M-am gândit mult la...

ce s-a întâmplat pe 4 iulie trecut.

Și am vrut să mă revanşez cumva.

Și... când l-am văzut pe tatăl tău la școală astăzi...

O făceam şi fără bani,

dar apoi o altă parte din mine a spus „ei, bine...”

Înțeleg.

Nu mai ești supărat pe mine ?

Domnul Brister e la fel de bătrân cum pare la televizor ?

Domnul Brister... Îl urăsc pe omul ăla.

Da, şi eu.

De ce porți numai pantaloni scurți ?

Pentru că e foarte cald aici.

Adică, măcar când vin eu, să pui ceva pe tine.

De când n-ai mai făcut duș ?

Nu pot să fac duș.

Băile sunt ditamai operaţiunea.

E nevoie de câteva ore doar pentru a steriliza apa.

Trebuie să puți acolo.

Nu, te înşeli.

Nu sunt germeni, nu miroase.

Nu știu, Todd.

E vorba de principiu.

Ei bine, hasta mañana.

Astfel, în pofida poziției lui Wilson privind Liga Națiunilor,

Congresul a votat împotriva intrării Statelor Unite.

America a îmbrățișat acum o politică de izolaționism,

concentrându-și atenția asupra preocupărilor interne.

Urmarea acestor decizii avea să deschidă calea

către cel de-al doilea război mondial.

Pentru mâine vom citi capitolele 4, 5 și 6.

Aș vrea să nu mă privești așa.

Nu am venit ieri pentru că nu am putut.

Domnul Goodwin m-a făcut să rămân după ore

ca să rescriu articolul pentru literatură engleză

și apoi am fost chemată la biroul directorului.

Și apoi, când am ajuns acasă, părinții mei erau deja...

- Gina, nu trebuie să mă minți. - Nu te mint.

Și nu mai folosi chestia aia. Îmi spargi timpanele.

Poți pleca acum, Gina.

Nu sunt sclava ta, Todd, așa că nu-mi da ordine.

Ești la fel ca ceilalţi. Nimeni nu mă crede !

Mă las de școală, de-aia a trebuit să rămân.

Singurul curs la care am peste 7 e arta.

- Nu știam asta, Gina. - Acuma ştii.

Și poți să uiți că mai vin.

Cum toți ceilalți cred că îi dezamăgesc,

e ultimul lucru de care am nevoie şi de la tine.

Gina, îmi pare rău.

Poate te-aș putea ajuta.

Cum ?

Pot explica lucrurile mai bine decât profesorii ăia.

Pot să te învăț cum să te concentrezi.

- Ai face asta ? - Sigur.

Cu cât te plătește tata ?

- Un dolar pe oră. - Atât e taxa mea.

Gina, îmi poți vedea tarifele. Sunt aici.

Bine, am încheiat afacerea.

Todd, cum îți place mai mult părul meu ?

În coadă sau lăsat liber ?

Cum îți place mai mult ?

Cred că îmi place liber, nu crezi ?

Crezi că sunt frumoasă, nu-i așa ?

La fel și eu.

Todd, pentru testul de mâine, crezi că am putea face altfel ?

- Cum adică ? - Lasă-mă să copiez după tine.

Gina...

Todd, ce faci ?

Am terminat.

Desigur.

Dar așteaptă până termină şi ceilalți înainte să arăţi răspunsurile.

Scuze, dle Brister.

Ai grijă, mamă.

- O ţii bine ? - Da.

Foarte bine.

Excelent.

- Unde vrei să mergi ? - La dreapta.

- Dreapta ta sau a mea ? - A mea.

Chiar la soare.

Bine.

De unde interesul brusc pentru aer liber ?

- Am nevoie de bronz. - Ce ?

Vreau să mă bronzez.

Uită-te la mine. Arăt ca un ton.

Tot alb.

Și voi aţi putea să staţi la soare. Începeţi să arătaţi bătrâni.

Todd...

Tată, nu vreau să vă jignesc, dar e adevărat.

Adică nu vă luaţi vacanţă, nu vă cumpăraţi haine noi.

Uită-te la rochia aia, mamă.

Tată, nu faceţi niciodată nimic pentru voi.

- Todd... - Da ?

Simţi vreodată că e vina noastră că te-am adus pe lume ?

Aţi avut de ales ?

Da.

- Voi credeţi că e vina voastră ? - Uneori.

Mamă, tată, nu vă învinuiesc pentru nimic.

Sincer.

Vă iubesc.

Vă iubesc pe amândoi. Nu știţi asta ?

Dacă n-aţi fi făcut toate astea, aș fi crescut în spital.

Ar trebui să angajaţi o asistentă medicală ca să aibă grijă de mine.

Ca voi să puteţi merge într-un loc în care v-aţi dorit să mergeţi.

Tată, ar fi în regulă. Mi-ar plăcea.

Măcar ştiu că nu vă petreceţi toată viaţa cu grija mea.

Faceţi-o !

Dragă, ne vedem afară.

Rachel, nu uita să testezi generatorul de rezervă cel puțin o dată pe zi.

Şi dacă ceva nu merge bine, nu ezita să ne suni.

Nu vă faceți griji.

Vom fi la acest număr.

- La revedere ! - Călătorie plăcută.

Iubitule, sper că facem ceea ce trebuie, atât de multe ar putea merge prost.

Sigur că facem.

Călătoria asta e și pentru el.

Să-i dăm puţin spaţiu ca să simtă că poate sta pe picioarele lui.

- Știi ce cred ? - Ce ?

Cred că o parte din motivul pentru care ne vrea plecaţi

este pentru a-și putea curta fata.

Da.

Todd ? Pa !

La revedere, fiule.

Todd ! Uite !

Buletinul meu semestrial. 10 la artă și la restul 9.

Nu, serios.

- Datorită ție. - Da.

- Hai să sărbătorim, bine ? - Cum ?

Nu ştiu.

Gândește-te la ceva special ce ai vrea să faci.

Todd, serios, câteodată te uiţi la mine...

Gândește-te la ceva.

Bine, ia-mă să călăresc cu tine.

Sigur şi o să ieși de acolo ?

S-ar putea.

Nu, prostuţo, ajut-o pe Rachel să mă scoată afară ca să te văd.

Eşti nebun ?

Noi două n-o să putem să te coborâm pe scări.

Ba aţi putea.

Vezi ? Ți-am spus că puteţi.

Aşa, continuaţi.

- Sclavele mele. - Todd !

Aşa, încă puţin, la stânga...

Asta e.

Știţi cum să mă lăsaţi jos ?

Asta e. Mulțumesc.

Gina, vino aici.

Rachel, conectezi tu prelungitorul ?

După aia opreşti bateria ?

Bine.

Aşa, Rachel.

Excelent. Mulțumesc.

Mulțumesc, Rachie. Poţi pleca acum.

- Gina, călărește pentru mine, bine ? - Bine.

Gina, înconjoară acel copac apoi sări peste canoe

şi întoarce-te cât poţi de repede.

Gina, te miști atât de repede !

Ce simți când te miști atât de repede ?

Ca şi cum ai zbura.

Gina, plimbă-te în jurul meu în cerc, cât de aproape poți.

Dar e cablul.

Ce are ? Ai sărit peste canoe, poți sări cablul ăla.

Dar asistenta ta ?

Acum e momentul din zi când bea sherry.

Stă acolo şi se uită la priză să nu iasă.

Şi apoi se ameţeşte.

- Aşa că nu-ţi face griji, bine ? - Bine.

Mai repede, Gina ! Mai repede !

Mai repede, Gina !

Acum sări peste mine, Gina.

- Sari peste mine, Gina. - În niciun caz, Todd.

Haide !

Tocmai ai sărit peste canoe.

Te-am văzut sărind de două ori mai sus.

Todd, dacă ratez ?

Nu vei rata. Te cunosc. Ești prea talentată ca să ratezi.

Todd, chiar ești un copil ciudat, știai ?

Da, știu. Fă-o, Gina. Bine ?

Bine.

Dumnezeule mare !

A fost atât de grozav !

Mi-a fost atât de frică ! Ţi-e ţi-a fost frică ?

- Niciun pic. - Nu te cred.

Nu o să ieși din chestia asta ?

Nu ştiu.

Trebuie să plec.

Vin mai târziu să te ajut să intri.

Cine e ?

E Tom. Bruce conduce un Chevy albastru.

Cu el te vezi ?

Cine spune că mă văd cu cineva ?

Todd...

Pune-ți fața pe plastic.

De ce ?

Eu am făcut ce ai vrut tu, acum fă tu.

- Ți-am spus că arăți grozav. - Mulţumesc.

Ia tu cadourile și iau eu pungile.

Să-l surprindem acum.

- Acum ? - Da.

- Todd, bună ! - Bună !

- V-aţi distrat ? - Da.

- Cum a fost ? - A fost bine.

Todd, ce a fost cu Gina sărind peste tine ?

N-a fost nimic.

Ți-a spus asta ?

- Bea. - Todd !

- Probabil că și-a imaginat. - Todd, e urât.

Vreau să vă spun ceva. Vreau să merg la școală.

- Dar ești la școală. - Nu, adică să merg la școală.

Doctorul Gunther a spus că aranjează dacă sunteţi de acord.

Vă arăt.

Vedeţi ?

Drăguţ, nu ?

Dumnezeule.

Bine, Todd, ieși afară.

Să mergem.

- Sigur vrei să mergi azi ? - Da.

Ok, hai să mergem.

Bine, ultima dată.

Care e primul lucru pe care îl faci când ajungi acolo ?

Mă închin la drapel.

Primul lucru, nătărăule.

Bine, primul lucru pe care îl fac e să verific casetele de rezervă.

- Și ? - Și bateriile.

Haide, tată, nu poți să mergi mai repede ?

Lasă condusul în seama mea şi ascultă.

Filtrele și alarma sunt în regulă, bateriile sunt în funcțiune,

dar indicatorul de presiune de pe linia principală arată 75%.

- Ce faci ? - Nu fac nimic. Rămân pe loc.

Îi spun profesorului să te cheme și apoi tu mă duci acasă, nu ?

Bine.

Vreau să verifici tot ce e în listă în fiecare pauză dintre ore.

Sau îţi rup brațul.

Bine.

Ia-ţi curent unde îl găseşti.

Gândeşte-te că eşti o lanternă reîncărcabilă.

Pentru că vrei să fiu strălucitor, nu ?

- O mică glumă, tată. - Foarte.

Eşti pe cont propriu.

- Domnule Brister ? - Da, Gina.

Voiam doar să spun că...

... este foarte curajos că Todd face acest lucru.

Și cred că ar trebui să îi arătăm cu toții

cât de bucuroși suntem că este aici.

Haide ! Ridicaţi-vă !

Gwen, nu ești acceptată în Colorado ?

Da.

- Ai veşti de la școala ta de artă ? - Nu, nu încă.

Nu-ţi face griji. O să afli.

Haideţi să mergem să vorbim cu Todd !

Nu ştiu... e un ciudat.

Haide.

Bună, Todd.

Todd, vreau să faci cunoștință cu unii dintre prietenii mei.

Îi cunoști pe Tom și Bruce. Și ei sunt Gwen și Debbie și Smith.

Salut, omule, ce faci ?

Văd că eşti conectat.

Te-am văzut la știri. Arătai grozav.

Eu sunt Tom.

Nu omule, se face așa.

Asta înseamnă că suntem frați.

Cât timp ai pe un rezervor ?

90 de minute.

- Şi apoi, ce faci ? - Apoi reîncarc.

Asta fac acum.

Vezi ? Reîncarc.

- Pot să te întreb ceva ? - Da.

Te simți vreodată ca un vizitator din spațiul cosmic ?

Da.

Și eu.

Ascultă, Todd.

Eram pe cale să facem o mică plimbare pe terenul de fotbal.

Vrei să vii cu noi ?

Gata cu glumele proaste. Poţi să ai încredere în noi.

Da. Cred că am mai crescut faţă de vara trecută.

Bine.

Când scot asta din priză, îmi porneşti bateria ?

- Un mic cadran negru ? - Bine.

Când spun „gata”.

Gata ? Acum.

Todd, voiam să te întreb ceva.

- Cum te duci la baie ? - La fel ca astronauții.

- Adică... - Sigur.

Îmi pare rău că am întrebat.

Pari atât de amuzant în chestia aia.

Arată aşa de haios în chestia aia !

Nu eşti tu, e costumul.

Trebuie să poți râde de tine.

E distractiv.

Știu cum este asta.

Ce ? Cum e ce ?

Știu cum este asta.

Știţi ce fac ?

Mă uit lung la un obiect. Orice obiect.

Și apoi mă scufund tot mai adânc în creierul meu

până când găsesc locul central care îmi place.

Ați auzit vreodată de călătorii în afara corpului ?

Sigur. Am văzut ceva în Twilight Zone odată.

Poţi să-ţi părăseşti corpul și să mergi oriunde vrei.

Exact. Ei bine, eu o fac tot timpul.

- Da ? Şi unde te duci ? - O mulțime de locuri diferite.

Dar mai ales pe planeta de unde sunt, Thermopolous.

Haide !

Cred că e un program de schimb.

Vedeți, am fost trimis aici și cineva de aici a fost trimis acolo.

Într-o zi vom fi schimbaţi din nou.

Dacă nu ar fi fost acest jurnal secret pe care l-am găsit

nu aș fi știut nimic despre asta.

- Ne fraiereşti ? - Nu.

Lasă-mă să mă uit în interiorul acelui lucru, Todd Lubitch.

Uită-te la fața asta serioasă.

Hei, nu !

Cred că ești de pe altă planetă.

Mai bine ne întoarcem.

Tom, pun pariu că nu știai că oamenii de pe Thermopolous

sunt mai puternici decât oamenii de pe Pământ.

- Nu zău. Mai puternici cum ? - Doar mai puternici.

Cum ar fi un pariu că eu pot să te bat la flotări.

Vorbești despre bani reali sau bani spaţiali ?

Vorbesc de 10 dolari.

N-am nimic împotrivă.

Să facem cu bătut de palme între, bine ?

Bine.

Todd, crezi că ar trebui să faci asta ?

Cum e cu aerul tău ?

- Todd, ce e ? Eşti teafăr ? - N-am aer !

Du-mă la balon ! Repede !

Todd ?

Todd, ești bine ?

Te rog, nu-i spune lui tata.

Nu vom spune nimănui.

Unde-mi sunt cei 10 dolari ?

Todd...

trebuie să vorbesc cu tine.

Ştiu. Ești supărată pe mine, nu-i așa ?

Da, sunt supărată pe tine.

Pentru că te-am făcut de râs în fața prietenilor tăi ?

Nu, pentru că aproape te-ai omorât încercând să te dai mare pentru mine.

- Gina, doar... - Todd, dacă ai fi murit ?

Cum aș fi putut trăi cu asta ?

- Îmi pare rău, Gina. - Ba nu-ţi pare.

Nu îți pasă !

Nu-ți pasă ce ți se întâmplă, uneori cred că vrei să mori.

- Gina, o făceam ca să vezi. - Să văd ce ?

Că ești la fel de prost ca ceilalți ? Îți umfli mușchii ?

Nu, să vezi că nu sunt infirm.

Că n-am nimic, doar că nu pot să plec de aici până nu-mi dau voie.

Gina, m-am săturat de asta.

M-am săturat să mă simt ca un caz de spital.

Ca un copil ciudat care nici măcar nu poate respira normal

pentru că s-ar putea îmbolnăvi și muri.

Voiam doar să fiu ca un bărbat.

Ca cineva la care ai putea ţine, fără să-ți fie milă.

Todd, nu știu ce-mi faci.

Și nu știu dacă îmi place.

Nu știu nimic.

Uite, trebuia să fim prieteni.

Adică doar asta ar fi trebuit să se întâmple, nu ?

Adică, nu o putem lăsa așa ?

Alo ! Da.

Gina ? E pentru tine, dragă.

Vrei să urmărești știrile sportive pe canalul 3 ?

- Alo ! - Gina ? Bună.

Vrei să mergi la plajă mâine ?

Bine.

Todd ! Uite !

- E minunat ! - Ce sus se urcă !

Iubitule, uită-te la ei.

Todd, ți-au mai rămas 5 minute din rezervor.

A fost distractiv astăzi.

De ce nu ai avut un costum spațial când erai mic ?

Când eram mic, nici nu visam să ies.

Numai despre oamenii și lucrurile care intrau.

Tu intrai întotdeauna pe cal.

Apoi mă urcam şi eu. Şi călăream, şi călăream...

- În interiorul balonului tău ? - Da. Întotdeauna înăuntru.

Toată viața m-am întrebat cum e să fii tu.

Și toată viața m-am întrebat întotdeauna cum e să fii tu.

Te-am iubit dintotdeauna, Gina.

Ştiu.

Anthony Duran.

Agnes Johnson Jr.

Peter Justice.

Todd Lubitch !

Todd Lubitch ?

Todd !

Todd ?

Tocmai a venit prin poștă. Am vrut să fii primul care află.

Acceptarea mea la Institutul Pratt.

Încep școala de artă în septembrie, Todd. În New York.

Și nu s-ar fi întâmplat dacă nu m-ai fi ajutat.

E grozav, Gina. Chiar e.

Todd,

nu voi pleca imediat.

Salut, Todd. De ce voiai să mă vezi ?

Vreau să știu când pot să ies, Ernie.

În ultima săptămână am fost în legătură cu o echipă

de medici din Uniunea Sovietică.

Cât de curând pot să ies pe propria mea imunitate ?

Știi că nu pot răspunde la asta.

Ce s-ar întâmpla dacă aș ieşi acum ?

Doar nu te gândești...

Aș lua ceva și aș muri imediat ?

Chiar nu ştiu.

Vrei să spui că aș putea trăi ?

Da, se poate. Corpul tău dezvoltă niște imunități.

Dar tot posibil e ca doar o răceală sau o gripă să te ucidă.

Îmi pare rău, dar, pur și simplu, nu știm.

Mulțumesc că ai venit, Ernie.

Todd...

dacă undeva în mintea ta te gândești să...

Doar întrebam, Ernie.

Todd !

E mult mai moale decât mi-am imaginat vreodată.

Gina, ia-mă la plimbare.

O să fie bine.

Bine.

- Unde mergem ? - Spre Thermopolous !

Traducere PREL GHENCEA