Original subtitles

"FEMEIA MĂRII".

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

- Cine vine cu mine până în sat ? - Eu nu pot să las treaba.

- E prea cald pentru mine. - Tot ce trebuie e să păstrezi ritmul.

- Nu poţi să o laşi pe mâine ? - Nu, nu pot !

Avem nevoie de alimente

şi am promis să îi duc chiria unchiului vostru.

O să se însereze până ajung la Florianopolis

şi oricum avem nevoie de bani.

Eu merg să fac o baie, este foarte cald.

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Poţi să încetezi să te mai ascunzi. Ştiu că eşti acolo.

Ulisses, am să te spun lui mama că mă spionezi. Ai înţeles ?

Ulisses !

E cineva acolo ? E cineva ?

- Cine este ? - Sunt eu, Jerusa.

Vin imediat...

Bine ai venit, doamna Jerusa. O zi de sâmbătă bună...

Sâmbăta are să fie o zi bună, dar astăzi este vineri.

Nu înţeleg...

De ce, o zi nu este mereu la fel aici sau în orice altă parte a lumii ?

Dar eu ştiu că astăzi este sâmbăta.

Nu, eu ştiu că azi se întâmpla să fie vineri.

- Ce se întâmpla ? - Nimic...

Aici nu se întâmpla niciodată nimic.

Spui că astăzi este vineri ?

Aşa cum ieri a fost joi iar mâine o să fie sâmbăta.

Eu nu mai înţeleg nimic.

Lumea s-a schimbat şi eu trebuie să mă gândesc la toate.

La ce să te mai gândeşti ?

Eu cred că astăzi nu este vineri ci sâmbăta.

Totul s-a schimbat pe aici şi nimic nu mai este cum a fost.

E vorba de doamna Carmela.

Ea a vrut să-ţi termini treaba până vineri.

Am adus nişte dantelă să i-o trimiţi la Florianopolis.

Adevărat ?

Am văzut-o în fiecare sâmbătă pe vas dar astăzi nu este vineri.

Eu spun doar că soarta oamenilor s-ar putea schimba.

- A fost găsit un cadavru. - Ce cadavru ?

Al unui om înecat.

- Nu ştia că marea aruncă corpul înapoi. - Cine era ?

Un bărbat de pe plajă pe care nu I-a recunoscut

căci era tot mâncat de peşti.

- Ăsta este un alt semn. - Ce semn ?

Să ne vedem de viaţa noastră, aşa e cel mai bine.

Am adus banii de chirie şi am să cumpăr câte ceva.

- Ne vedem în curând. - La revedere, la revedere.

La naiba, a trebuit ea să facă aşa ceva !

Şi dacă astăzi este vineri ce se va întâmpla sâmbăta ?

Este greşit, lucrurile trebuie să se întâmple la momentul potrivit.

Mulţumesc foarte mult.

Ulisses !

Cassandra ! Ulisses !

Cassandra, am venit acasă.

S-a întors mama !

- Bună ziua ! - Bună, bună...

De ce este aşa de bună ?

Pentru că am dus la capăt treburile zilnice.

Şi tot aşa până la capătul zilelor.

Pentru că noi ne facem mereu treburile vineri şi nu sâmbăta.

Prietene, eu nu înţeleg nimic.

Ascultă, prietene, cred că încep să îmi pierd minţile.

Cum asta ?

Vorbeam şi eu numai aşa... Ce doreşti ?

Nişte informaţii despre o familie care locuieşte aici.

Eu cunosc pe toată lumea care locuieşte în sat şi prin împrejurimi.

- Caut casa lui Santiago. - Santiago ?

Un om care a plecat pe mare şi a călătorit peste tot în lume.

Şi-a lăsat soţia şi pe cei doi copii.

Ăsta trebuie să fie domnul profesor, soţul doamnei Jerusa.

Era profesor ?

Da, profesorul Santiago.

Nu cumva era marinar, amice ?

Povestea lui nu este foarte clară, dar când a venit aici era profesor.

Deşi el nu a învăţat nimic, niciodată şi pe nimeni.

Unde locuieşte doamna Jerusa ?

Copiii se numesc Ulisses şi Cassandra, nu-i aşa ?

Au nume diferite de a altor oameni care locuiesc aici.

Unde locuieşte ?

Ea locuieşte afară din sat, chiar la marginea satului.

În locul tău aş pleca chiar acum, are să se facă târziu până ce ajungi acolo.

Ce este ?

M-am săturat să o tot aud plângându-se că nu am lucrat nimic astăzi.

Nu trebuie să ţipe la noi că doar nu suntem nişte maşini.

Astăzi nu vreau să ştiu de nimic.

- Cum, aţi terminat deja treaba ? - Azi nu e o zi potrivită pentru lucru.

Numai atât aţi lucrat toată ziua ?

Munca este muncă, indiferent ce s-ar întâmpla cu lumea.

Am avut o zi în care nimic nu merge.

În special când plec eu de acasă.

Haide, cum de nimeni nu mai lucrează pe aici ?

Îmi pare rău mamă, dar lucrurile s-au schimbat.

De ce ?

Pentru că sunt o mulţime de vagabonzi pe acolo.

Cam multă zarvă pentru câţiva oameni care rătăcesc pe aici.

Bine, sunteţi liberi pentru restul zilei...

Bună seara, îmi pare rău că vin atât de târziu. M-am rătăcit.

Bună seara, ai pierdut cursul ?

Satul este în direcţia din care ai venit.

Seara totul e închis în sat.

Dacă vii dinspre sat, asta este ultima casă de pe plajă.

De aici încolo nu sunt decât stânci, pietre şi nimic altceva.

Am ajuns deja la destinaţie.

Tu eşti doamna Jerusa, nu-i aşa ?

- Da, eu sunt Jerusa. - Eu sunt Roque.

Nu te cunosc...

Am călătorit cu Santiago.

Eu sunt marinar, nu ţi-a vorbit niciodată de mine ?

Nu...

Nu ne-a scris niciodată, încă din ziua în care a plecat.

Aşa sunt toţi marinarii.

- El nu era un marinar. - Chiar de nu era, a devenit unul.

- El este cel care te-a trimis ? - Da, el mi-a cerut să vin.

Nu vrea să-şi mai vadă niciodată familia şi copii ?

Santiago este mort...

- Unde aţi stat până la ora asta ? - Pe plajă...

- Spuneţi-i bună seara lui Roque. - Bună seara !

- Bună ! - Bună...

Ce copii frumoşi !

Roque a călătorit împreună cu tatăl vostru.

A venit de pe mare.

Şi ne-a adus veşti...

Ei bine, nu prea bune...

Dar ce e cu voi, aţi încremenit ?

Staţi aici, eu merg să pregătesc cina.

Ai fost prieten cu tata ?

Am călătorit împreună cu el în întreaga lume.

El de ce nu a venit să ne vadă ?

Pentru că tatăl vostru este mort...

Unde a murit tata ?

În Portul Tuturor Sfinţilor.

De ce nu i-ai adus trupul ?

Au fost nişte probleme...

Din cauză că a murit într-o încăierare

şi a avut loc o investigaţie a poliţiei şi multe alte formalităţi.

Iar la sfârşit, a fost prea târziu.

A fost îngropat ca indigen ?

De ce să ne mai deranjăm pentru el ?

Soarta unui mort nu ar trebui să-i preocupe pe cei vii.

Pentru un mort, ce importanţă mai are ?

Să fi îngropat într-un mormânt scump este doar o risipă de bani.

Aici sunt lucrurile lui Santiago.

Acum sunt ale voastre.

"Viaţa e minunată".

Ţi-a spus că înainte de asta a fost profesor ?

A fost profesor ? Nu, mie nu mi-a spus nimic.

Ceea ce mi-a spus mie a fost să o vând cuiva din sat.

Poezii...

- Dă-mi-o mie ! - Asta este a mea !

Ajunge cu asta !

Ce ai de gând să faci acum ?

Moartea lui Santiago nu a schimbat prea mult vieţile noastre.

Ceea ce s-a schimbat este speranţă.

Ăsta este un lucru care a murit. Speranţa...

- De câţi ani durează asta ? - De şase ani...

Dar pare că a murit de mai multă vreme.

Speranţa...

În fiecare dimineaţa merg pe plajă şi privesc marea.

Urmăresc cu privirea toate vasele care trec dincolo de orizont...

Şi înapoi...

Ce o să mă fac fără speranţa ?

Eu mi-am îndeplinit obligaţia mea.

Nu ar trebui să pleci de aici la ora asta.

Ar trebui să rămâi cu noi şi să pleci în zori.

Asta este o favoare ?

Este obligaţia mea de gazdă.

În plus, nu o să găseşti nici un loc unde să dormi în sat.

Nu, te rog...

Asta e întotdeauna o problemă în principiu.

De ce contează cum se ajunge acolo ?

Pleci cu mâinile goale şi nu iei cu tine nici măcar o bucurie.

- Hei, băiete ! - Vin imediat...

- Trebuie să putem face ceva. - Poate în altă parte.

Aici suntem mult prea departe.

Avem nevoie de o barcă din zona.

Problema este că am pierdut, am vândut

şi am amanetat tot ce am avut.

Asta este...

Am rămas doar cu o dulce amintire

a ceea ce a fost odată.

Eu nu te înţeleg.

Nu te înţeleg chiar deloc...

Mă simt cumva renăscută !

Asta este exact ceea ce simt. O renaştere...

Tu ai adus-o odată cu veştile despre moarte

şi speranţa unei vieţi noi.

- Iarăşi ai dormit prea mult. - Unde este Cassandra ?

A mers să facă o baie în mare.

Marinarul acela a plecat ?

A plecat încă de dimineaţa.

- Mai este cafea pe soba ? - Nu, nu mai avem.

Nu o să aibă noroc în port.

Trebuie să-i spunem lui Roque că nu mai avem cafea.

Vino aici !

Haide...

Aoleu !

Ce este asta ?

Eu sunt, nu mă mai recunoşti ?

De ce ţi-ai pus hainele astea ?

- Nu ştii ? - Ştiu eu...

Ei bine ?

Îţi stă bine...

Eşti exact aşa cum trebuie să fii.

Aşa dintrodată simţi remuşcări.

Mie mi se pare că ai găsit ceva foarte preţios acolo

ceva ce s-a pierdut de multă vreme.

E adevărat, am găsit dragostea.

- Dar cum am să mă descurc cu asta ? - Cu ce ?

Cu asta şi ce este mai rău, cu tine...

Ai să pleci mai târziu, nu-i aşa ?

Da, am să renunţ la meseria de marinar.

Caut un loc numai pentru mine.

Nu e ăsta locul pe care îl cauţi ?

Asta... depinde numai de tine.

Cassandra !

Cassandra, mâncarea este pe masă.

Hm...

Este minunată.

Cassandra !

Cassandra, mâncarea este pe masă.

Cassandra !

Cassandra, ce este cu tine ?

Nu e nimic...

Ştii cum sunt marinarii...

Eşti destul de mare acum ca să înţelegi lucrurile astea.

Ceea ce s-a întâmplat a fost un lucru bun. Este bine că s-a întâmplat.

Eu nu am trădat pe nimeni, tatăl tău este mort.

Tu nu ai nici un drept să mă condamni.

A fost foarte important pentru mine, foarte important.

Şi pentru mine nu a fost ?

Dacă ai fi o persoană bine educată,

ai veni să decidem împreună dacă pleacă.

Eu vreau să se ducă la naiba !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses !

Ulisses, el are să plece şi o să fim din nou doar noi trei.

Poţi să ieşi afară de acolo.

Vino şi stai cu mine, să fim doar amândoi că întotdeauna.

- Mă tem... - Bine, am să merg să fac o baie.

Nu ai de gând să te ascunzi şi să te uiţi la mine ?

Eu plec şi tu poţi să vii să te uiţi la mine.

Nu vin...

Nu trebuie să faci asta. Eu te iubesc, Cassandra.

Spui aşa pentru că eşti gelos pe marinarul acela.

Nu, nu este adevărat.

Tu eşti numai a mea !

Eu nu sunt a nimănui.

Şi dacă a plecat nu mai vreau nici un marinar.

Ba, da...

Dar nu este vina nimănui.

- Salut... - Vrei ceva ?

Nu mai este nimeni pe aici ?

Au plecat cu toţii pe mare, trebuie să-i cauţi la casa lui Santiago.

În regulă...

Nu ştii să fie o barcă gata de plecare ?

Ba da, dar trebuie să te grăbeşti.

Băieţii au ajuns deja aici, au să meargă la Florianopolis

şi au să se întoarcă mâine dimineaţă.

Iţi mulţumesc !

- Ne mai vedem... - La revedere !

Le-a sucit minţile.

Ştiu că le-a sucit minţile.

Şi lui mama Jerusa şi lui Cassandra.

Le-a drogat !

Să se ducă la naiba ! Asta este !

La naiba !

Cassandra !

- Cassandra ! - Ce este ?

Ulisses nu s-a întors încă ?

Nu ştiu şi nu mă interesează.

Îmi pare rău, dar a trebuit să mă întorc.

M-am gândit eu că aşa o să se întâmple.

- Ce ai făcut ? - M-am gândit...

Am vrut să mă îmbarc pe un vas

când mi-am amintit că nu cunosc gustul libertăţii,

nu am discutat nimic despre Santiago şi avem multe de vorbit.

Atât de multe...

Am să pregătesc ceva de mâncare pentru cină,

trebuie să-ţi fie foame.

Te înfiorezi toată când te sărut pe gât...

Cine, eu... dar cum de ştii asta ?

- El ţi-a spus ? - Da, el...

- De aceia am venit înapoi. - De ce ?

Mă gândeam că Santiago mi-a spus să vă tratez cu respect

pe tine şi pe copii, am vorbit mult despre asta.

Eu cred că aţi vorbit prea multe.

Aşa sunt marinarii, vorbesc despre toate.

Vizita ta a cauzat nişte probleme între noi.

Aţi avut probleme ?

Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar asta e adevărul.

Nu ar fii o idee bună să mă întorc şi să îndrept ce am făcut greşit ?

- Roque a venit înapoi... - Am văzut asta !

- Te-ai plictisit ? - Nu !

- Eu aşa cred. - Nu este adevărat.

Pot să văd asta după cum te comporţi,

şi nu îmi place.

Văd asta în ochii tăi.

E mai multă sinceritate în ei decât pe buzele tale şi ochii nu mint.

Ce vrei să spui ?

Se spune că mânia este începutul urii.

Mă simt confuză...

Asta este bine, oamenii au nevoie momente de confuzie,

de îndoială...

Şi de teamă.

Asta e numai problema mea.

Copii nu înţeleg că am fost cinstită şi am aşteptat

am avut grijă de ei în toţi aceşti ani.

Am fost ca şi moartă.

Poate că şi el a murit fără să se gândească la noi.

- Ai fost împreună cu el când a murit ? - Da, aşa este.

Ai spus că eraţi în Portul Tuturor Sfinţilor, nu-i aşa ?

De ce nu îmi spui ce s-a întâmplat ?

Care au fost ultimele lui cuvinte ?

Nu a spus prea multe...

A vorbit mai mult cu celălalt tip.

Dacă îmi pun mintea cu tine, vei sfârşi la fel ca toţi ceilalţi !

Mă ocup eu de tine !

La fel şi de femeia şi de copiii tăi de care eşti atât de mândru !

O să vă reîntâlniţi cu toţii...

Nu mai îmi amintesc prea bine.

Nici măcar nu mi-a spus cu cine a vorbit.

Doar că era alt marinar şi că era furios.

Foarte furios...

Ce mod stupid de a muri !

Trebuie să înţelegi că copiii mei

nu sunt capabili să trăiască în lumea de afară.

- Şi de ce îţi pasă ţie de asta ? - Cum ?

Sunt copiii mei !

Şi ei sunt parte din viaţa mea.

Dar asta este o prostie.

Trebuie să-i laşi în pace şi ce va fi va fi !

Lasă-i să-şi trăiască viaţa lor şi tu poţi să-ţi vezi de viaţa ta.

Eu cred că nu înţeleg...

Sigur că nu, dar vei înţelege.

Aţi aşteptat împreuna, sperând la întoarcerea lui Santiago.

- Am înţeles ce vrei să spui. - Bea şi tu ceva cu mine.

Eu am cauzat confuzia şi trebuie să te fac să mă înţelegi.

Tu eşti deja o femeie, trebuie să înveţi să te comporţi ca o femeie.

Eu v-am făcut un bine. Amândouă aveţi nevoie de un bărbat.

Dacă încerci să scapi de mine are să fie şi mai rău.

Ştii că ai nevoie de mine.

Nu ştiu cine eşti.

Sunt un bărbat, ăsta e numele meu şi altceva nu trebuie să te intereseze.

Chiar ai nevoie de mine.

Tu şi mama ta faceţi aceiaşi muncă.

Împărtăşiţi aceleaşi bucurii,

simtiti aceiaşi dragoste şi ură.

Purtaţi aceiaşi rochie veche şi beţi aceiaşi apă.

Lubiţi şi uraţi la fel.

De ce nu vrei să mă săruţi ?

Vorbeşti ca un marinar.

Santiago vorbea ca un poet dar a fost şi el un marinar.

Şi tu crezi că eşti la fel ca el ?

Tu crezi că eşti la fel ca mama ta, dar nu este aşa.

Eu vreau doar să-ţi eliberez dorinţele.

Nu, nu...

Unde ai fost în tot acest timp ?

Te aşteaptă munca, asta e ceea ce trebuie să te intereseze.

- Nu a cumpărat şi nişte cafea ? - Nu...

- Unde este Ulisses ? - Nu ştiu.

O să apăra el, mereu fuge de acasă.

Dar niciodată nu ajunge dincolo de marginea satului.

Dar el ?

- Cine, Roque ? - Da, el...

Încă mai doarme.

Sunt sigură că noaptea a fost obositoare pentru el.

Bună dimineaţa...

... ascultaţi emisiunea voastră favorită

despre ultimele măsuri ce promit o adevărata lovitură...

a negocierilor ce vor conduce la un impact financiar...

şi tranzacţional, ce vă vor oferi mari posibilităţi...

Vino aici, băiete.

Haide să te bărbiereşti şi tu puţin.

Nu îţi place ?

Vino aici, puştiule.

Mereu trebuie să arăţi bine.

Ţi-e foame nu-i aşa ?

Să mergem mai întâi să mâncam

şi putem vorbi mai târziu.

Mă gândeam că ar trebui să-mi găsesc o slujbă.

Avem destui bani, dar trebuie să muncesc.

Dar nu este nevoie.

Nu pot să stau aşa degeaba.

Trebuie să-mi câştig cumva traiul, nu crezi ?

Şi eu cred la fel.

Eşti supărat pentru că nu ai putut să te îmbarci pe vasul ala ?

Crezi că asta e singura slujbă pe o barcă din regiune ?

Ai putea să faci transport între coloniile de pescuit şi Florianopolis.

Dar pentru asta e nevoie de o barcă cu motor.

Nu ai destui bani ca să o cumperi ?

Am bani ca să plătesc o bună parte...

O să ne gândim la asta mai târziu, dar între timp...

Să ne ocupăm de fericirea noastră.

Dragostea noastră aparţine tuturor şi nu este a nimănui.

Eu nu înţeleg.

Eu iubesc, tu iubeşti, el iubeşte

noi iubim, voi iubiţi, ei iubesc...

Ai înţeles ? Aşa se conjugă corect verbul ăsta.

Acum, eu sunt cel care nu înţelege.

O să-ţi explic eu.

Să iubeşti şi să posezi este unul şi acelaşi lucru.

Cine nu posedă nu iubeşte,

aşa că noi nu vom fi unul al celuilalt

până ce nu vom poseda pe toată lumea.

Eu tot nu înţeleg.

Nu ştiu cum să posed,

sau ce înseamnă dragostea.

Este cel mai pur sens al posesiei dintre un bărbat şi o femeie

dintre o femeie şi o altă femeie,

sau dintre un bărbat şi un alt bărbat.

Ăsta o să ne distrugă pe toţi.

Se face târziu, trebuie să acţionăm acum

sau el are să ne domine sufletele aşa cum ne domină trupurile.

Trebuie să-I distrugem

sal facem să dispară aşa cum a apărut.

Părea un înger care a venit să ne lumineze vieţile

dar odată cu lumina trupurilor ne-a adus şi întunecimea sufletelor.

Aşa că trebuie să se întâmple astăzi

sau nu va fi niciodată.

- Bine, astăzi nu este sâmbăta ? - Nu, astăzi este luni.

- Trebuie că este o confuzie. - Sunt sigură că tu ai făcut o confuzie.

- Cum, eu ? - Tu ai confundat zilele săptămânii.

Eu nu am făcut nici un fel confuzie, doamnă,

nu am făcut nici o confuzie, ştiu bine că doar nu sunt nebun...

Dumneata eşti cea care a schimbat bunul mers al zilelor.

Ziua asta a fost mereu sâmbăta.

Am intrat în camera asta de dimineaţă şi am ştiut că aşa este.

Ştii de ce ştiu asta, doamnă ?

Pentru că patru planete se aliniază marţi,

adică chiar mâine dimineaţă.

Antonini Julieta a spus asta.

Şi ieri seară mi-au spus-o toţi băieţii de la bar.

Ei asta e bună ! Mai bine dă-mi şi mie toate astea.

Două carafe de "pângă", una de "macio",

şi o sticlă de un litru cu vin.

Să le trec în contul marinarului ?

Nu mai este marinar, ţi-am spus deja asta. O să plece curând.

Eu cred că o să rămână.

Eu cred că iarăşi faci o confuzie. Are să plece !

Poate că ai dreptate...

O iubeşti pe Cassandra, simţi că ai dorinţe pentru ea.

Crezi că este ceva diferit când o ţii în braţele tale şi o săruţi.

Şi ei îi place pentru că te place pe tine, nu-i aşa ?

Haide, poţi să vorbeşti cu mine.

Ei bine...

Şi eu o plac pe Cassandra, aşa cum o plac pe Jerusa şi te plac şi pe tine.

Asta e monstruos !

Depinde de ceea ce gândeşti

şi trebuie să te gândeşti la dragoste.

- Dragostea e un lucru bun. - Şi ea ce o să creadă ?

O să te lase să faci lucrurile de care ţi-am spus

pentru că îi place şi pentru că îi pasa de tine.

Cred că asta e doar o mică barieră pe care trebuie să o depăşeşti.

- Nu ştiu cum să depăşesc bariera asta. - Ba da, ştii.

Are să se întâmple la noapte. O să te ajut eu.

Gândeşte-te numai la ce îşi doreşte ea şi la nimic altceva.

Zidurile din Jerichon erau puternice

şi Joshua le-a prăbuşit proptindu-se în ele.

- Cum de ştii de zidurile din Jerichon ? - Scrie în Biblie.

Astea sunt nişte istorii, nimic altceva decât nişte istorii frumoase.

Mie nu mi se par atât de frumoase.

Poţi să vezi cât de frumoasă este istoria

în fiecare povestire în care omul se vede în faţa propriei sale fragilităţi

şi are nevoie să învingă, asta este o poveste despre frumuseţe.

Haide, nu ai auzit ce ţi-am spus ?

Cassandra, du-te şi stai în poala lui.

Haide, ia iniţiativa, aşa face un bărbat adevărat.

Du-te, băiete, doar te-am învăţat

tot ce trebuie să ştii despre femei !

Este minunat.

E vremea să mergeţi la culcare.

Fiţi gata pentru iubire.

Haide, e vremea să o duci în pat.

Trebuie să mergeţi la culcare.

Mai toarnă-mi puţin vin, Jerusa. Mă întorc imediat.

E toată numai a ta.

Tu nici măcar nu îţi poţi imagina ce e frumuseţea

a două trupuri ce se relaxează în fiecare săptămâna.

Restul lucrurilor se strică din cauză că

noi trăim, luptăm, suferim...

Avem parte numai de câteva ore

de dragoste şi de fericire în toată viaţa noastră.

Şi tu trebuie să înveţi cum să faci asta.

Să-ţi eliberezi trupul în căutarea propriilor tale dorinţe.

La urma urmelor când eşti liber,

cu adevărat liber ?

Când faci dragoste, poţi să faci orice iţi doreşti

şi nu o să depăşeşti bariera sexului

nu poţi depăşi nici un alt obstacol,

dar mai întâi trebuie să-ţi deschizi mintea în faţa dragostei...

SFÂRŞIT