Original subtitles

MOSFILM

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Asociaţia Artistică Experimentală, prezintă:

Un non-science-fiction film. Nu destul de realist,

Un film istoric, nu tocmai exact.

Bazat pe o piesă a lui Mihail Bulgakov "Ivan Vasilievici"

Ivan Vasilievici Îşi schimbă profesia.

Scenariul V. Bakinov, L. Gaidai.

Regia L. Gaidai.

Operatori de imagine S. Polianov, V. Abramov.

Costume E. Kumankov.

Subtitrarea: Roger.

În rolurile principale:

Iuri lakovlev Leonid Kuravliov

Alexander Demianenko Saveli Kramarov.

Natalia Selezniova Natalia Belogortseva-Krackovskaia.

Natalia Kustinskaia Vladimir Etusi.

Mihail Pugovkin Sergei Filippov, Şi alţii.

Trăiască Tarul Boris Fiodorovici!

Trăiască tatăl nostru, Tarul!

Slavă!

La dracu!

Hei, ce se întâmplă? Nu este curent electric!

Asta este bătaie de joc! Timofeiev a ars iar siguranţele!

- Tovarăşe Timofeiev, când vei termina? - Am terminat.

Când vor lua sfârşit experimentele dumneavoastră,

când întreaga clădire, va rămâne fără curent electric?

Poftim.

Ivan Vasilievici, dacă aţi şti la ce invenţie

importanta lucrez, nu aţi mai vorbi aşa.

Experimente cu electricitatea, ar trebui făcute numai la serviciu.

Acasă, curentul electric ar trebui folosit

numai în scopuri paşnice, pentru uzul casnic!

De câte ori să vă spun...

Sunt în concediu, de aceia lucrez acasă. Şi oricum, experimentele mele sunt sigure.

În calitatea mea, de reprezentant al asociaţiei de locatari, vă rog să vă opriţi!

Astăzi aţi ars siguranţele, mâine veţi da foc la casă!

Tâmpit.

Ce este asta?

Ai văzut? Asta e rezultatul. Pţu!

Va trebui să cresc voltajul.

Periculos! Desigur, este periculos, dar ştii cum se spune, nu rişti nu câştigi...

Iubirea ta, nu este aşa uşor de găsit.

Pământul nostru, se-nvârte în cerc.

În fiecare zi planetă pulsează.

E foarte greu să nu te îndrăgosteşti de ea.

Un viscol de iarnă face ravagii,

Furtunile sunt violente,

Stelele de pe cer aleargă, şi cad în ploaie peste oraşe.

Oamenii nu se văd unul pe altul,

Ei doar trec, unul pe lângă celălalt,

Şi intodeauna se pierd unii pe alţii,

Pentru a nu se regăsi niciodată.

Dar acolo undeva, este singura mea dragoste,

Iubirea mea cea mare,

Dragostea mea de neuitat.

Mă uit după ea,

Zi după zi, dar.

Este greu pentru noi să ne întâlnim.

Un viscol de iarnă face ravagii,

Furtunile sunt violente,

Stelele de pe cer aleargă,

Şi cad în ploaie peste oraşe.

Oamenii nu se văd unul pe altul,

Ei doar trec, unul pe lângă celălalt,

Şi intodeauna se pierd unii pe alţii,

Pentru a nu se regăsi niciodată.

Pentru a nu se regăsi niciodată.

Îmi pot imagina ce se va întâmpla!

Sper să pot evita un scandal!

Aceste scandaluri sunt atât de obositoare.

Am fost divorţată de trei ori.

Da, corect, de trei ori. Ziuzin nu se pune.

Nu am fost niciodată, atât de nervoasă că azi.

Ei bine, am de gând să o fac!

Oh, Shurik!

Aparatele astea te vor omora!

Aparatele mele mă va face celebru. Şi pe tine la fel.

Adevărat?

Îmi pare rău că te deranjez,

Dar am să-ţi dau o veste groaznică.

Azi mi-au fost furate mănuşile.

Şi m-am îndrăgostit de alt bărbat. Ai înţeles Shurik?

- Da, mănuşile tale. Ce sunt cu ele? - Lasă mănuşile. Iubesc un alt bărbat.

Ei bine, am spus-o!

Dar te rog fără obiecţii, şi să nu faci scandal!

Ce? Mă întrebi, cine este bărbatul celălalt?

Probabil te gândeşti că este Molceanovski? Nu, te înşeli.

Zupperman? Greşit din nou.

Ei bine, hai să n-o mai lungim.

El este... directorul de film Yakin.

Ei bine, ei bine, ei bine.

E ciudat totuşi. Este pentru prima oară în viaţa mea, când mi se întâmplă aşa ceva.

Soţia Îi zice, că-l părăseşte, iar el spune "Ei bine, ei bine, ei bine".

Eşti puţin cam nepoliticos.

Te referi la bărbatul ăla înalt, blond?

Incredibil! Să arăţi atât de puţin interes pentru propria ta soţie!

Cel blond este Molceanovski. Poţi să-ţi aminteşti? Molceanovski.

Şi Yakin este... Yakin este foarte talentat!

Ce? Te întrebi, unde o să locuim?

Astăzi vom pleca la Gagry, să căutăm un loc, unde se va turna filmul.

Iar mai târziu va primi un apartament. Desigur, dacă nu cumva a minţit.

Sigur a minţit!

Oh, este atât de ridicol!

Să insulţi un om, din cauză că eşti gelos!

Nu poate minţi tot timpul!

În timpul multelor nopţi nedormite, m-am gândit

şi am ajuns la concluzia, că noi doi nu ne potrivim.

Alexander, poţi să înţelegi? Eu trăiesc în lumea artei, a cinematografului!

Dar calmul tău mă uimeşte!

Ştii, Shurik, eu chiar încep să mă enervez.

- Nu, nu o face. - Zici tu?

- Da, desigur. - A-ha.

La revedere, Shurik.

Dar nu mă scoate de la întreţinere. Cine ştie ce s-ar putea întâmpla.

Alexander Sergeievici!

Te rog spune-i Zinaidei Mihailovna că Rozalia Frantsevna a spus.

Că Kapitolina Nikiforovna i-a oferit Anei Ivanovna o haină de blană...

Zinaida Mihailovna a plecat.

- Cu cine? - Cu iubitul ei.

Ce vrei să spui, cu iubitul ei? Şi tu, eşti atât de calm?

- Eşti un om foarte ciudat. - Scuză-mă, sunt foarte ocupat.

Ce caracter!

Dacă eram soţia ta, te părăseam şi eu.

Dacă erai soţia mea, mă spânzurăm.

Ce nesimţit!

Aici este clinica stomatologică? Alo?

Anexa 3-62?

Pot vorbi cu Anton Shpak, te rog?

Anton, asta e pentru tine.

- Cine este? - O femeie.

Ţine-ţi gura deschisă.

Vorbeşte.

Anton Semionovici? Bună ziua. La ce oră terminaţi azi?

Sunt o actriţă. Nu, nu mă cunoşti, dar aş vrea foarte mult să ne întâlnim.

Deci lucrezi până la ora patru? Voi suna din nou, sunt foarte insistenta.

De-abia aştept!

Ei bine, să continuăm.

A.S. Shpak.

Ce noroc a căzut pe mine!

Oameni buni, ţineţi-vă banii la bancă!

Fireşte dacă Îi aveţi!

Ce-ţi pasă ţie de relaţia mea cu nevastă-mea?

Nu este treaba, ta dacă suntem divorţaţi sau nu.

Asta este o problemă personală.

Nu, asta este o chestiune publică. Divorţul dumneavoastră, ne scad nouă indicii.

- Şi ce vrei de la mine? - Aşteptaţi până la sfârşitul trimestrului.

Apoi puteţi să divorţaţi, după bunul plac.

Când vorbeşti, Ivan Vasilievici, parcă delirezi.

Ce vrei să spui?

Şi despre aparatul tău suspect.

Îţi cer, să depui o cerere.

Fă-o, sau vom depune o plângere.

Aşteaptă. Aşteaptă. Nu e nimic suspect, cu aparatura mea.

Pur şi simplu, am inventat o maşină a timpului.

Cu alte cuvinte, eu pot călători în timp. Pot să mă întorc în trecut.

- Înapoi în trecut? - Da, în trecut.

Aceste experimente, Alexander,

se pot face, numai cu permisiunea autorităţilor competente.

Aşteptaţi, Ivan Vasilievici. Acest aparat, poate fi foarte util.

Lasă-mă să-ţi explic.

Asta este!

Şi acum, vom testa maşina timpului.

Eşti martorul, unui eveniment istoric.

Prima dată, vom încerca pe o distanţă scurtă.

Vom călători prin timp şi spaţiu.

- Ai văzut? - Ce?

- Ai văzut? - Ce este?

Ce se întâmplă?

Alexander Sergeievici, Unde este peretele?

Ce este asta? Ce se întâmplă? Aici a fost un perete!

Timofeiev, pentru inventarea unei astfel de maşinării,

vei răspunde în faţa instanţei de judecată! Unde e peretele?

Du-te la dracu' cu peretele tău!

- Jumătate din apartament a dispărut. - Nu e mare lucru.

Ce vrei să spui, nu e mare lucru?

Am văzut câteva minuni tehnice, dar nimic de genul acesta.

- Scuză-mă tu cine eşti? - Mă întrebi cine sunt?

- Sunt un prieten de-al lui Anton Shpak. - Şi ce făceai în apartamentul său?

Ce făceam?

Îl aşteptam să vină.

Şi cum ai ajuns în apartamentul său, dacă el nu e aici?

Oh, du-te la dracu! Ce fel de întrebări sunt şi astea?

Nu contează. Am călătorit prin timp şi spaţiu. Am reuşit!

Spune-mi, poţi să faci să dispară orice perete, în felul acesta?

Perete?!

Invenţia dumneavoastră, este de nepreţuit.

- Felicitări. - Mulţumesc.

De ce te holbezi aşa la mine? Nu am nici poze şi nici flori nu cresc pe mine.

Porţi acelaşi sacou din piele de căprioară, ca şi Shpak.

Într-adevăr? Un sacou din piele de căprioară?

Shpak este singurul din Moscova, care are un sacou din piele de căprioară?

Care este numele tău?

Sunt un artist, al tuturor teatrelor academice, mari şi mici.

Şi numele meu, este prea renumit să-l pronunţ.

Vrei să te întorci în apartamentul lui Shpak? Pot să deschid peretele pentru tine.

Nu! nu! Mai bine aş arunca o privire, la maşinăria dumneavoastră.

- Îmi place. - Sunt foarte bucuros!

Tu eşti primul meu martor.

Este prima dată, când sunt martor.

De ce te holbezi aşa? Ai de gând să deschizi o gaură prin mine?

Voi realizaţi, ceea ce tocmai aţi văzut?

Probabil! Dar spune-mi...

Puteţi face să dispară, un zid de genul ăsta, la un magazin?

- Ooo, ce invenţie utilă! - Vii de la Shpak, cu un magnetofon?

Lăsaţi peretele.

Cel mai important lucru, este faptul că prin ziduri, pot străpunge spaţiul şi timpul.

Pot călători în timp. Pot călători 200, 300 de ani în urmă!

Ai ignorat întrebarea mea despre magnetofon.

Pţu, afurisitule!

Ce maşinărie! Ce descoperire tehnologică şi ştiinţifică! Pţu, afurisitule!

Nu pot să mai aştept! Să ne întoarcem în trecut.

Şi să vedem vechea Moscova!

Ce vrei să spui, Timofeiev?

Înainte de a vedea vechea Moscova,

trebuie să obţinem o permisiune, din partea autorităţilor!

Stai o clipă!

Dacă te încurci cu testele academice atunci stopezi progresul tehnologic...

- O să te... - Calmează-te! Calmează-te! Am priceput.

Fă-o.

- Sunt atât de nervos. - Nu-ţi fie frică! Sunt aici!

La lăcaşul ceresc...

la Venerabilul Tată, conducător Kuzma...

Kuzma...

Tarul şi mare duce, al Ducatului Rusiei...

Al întregii Ruşii...

Cu plecăciune adâncă.

Continuă să scrii.

Uită-te! Asta este Ivan cel Groaznic!

Glumeşti!

Mamma mia!

Demonii! Demonii!

Demonii!

Departe! Staţi departe!

Vai de mine, păcătosul! Vai de mine, bandit blestemat!

Spirit rău!

- Aşteaptă! Unde te duci? Aşteaptă! - Du-te departe, dispari, spiritule malefic!

- Unde suni? - La poliţie.

- Pune telefonul jos. - Ce? Ce vrei să spui?

- Telefonul! Pune telefonul jos! - De ce? Nu vreau!

Pune telefonul jos, am spus!

- Uşurel! Uşurel! - Te voi zdrobi, palariosule!

Unde sunt demonii?

Pe ei!

Aşteaptă! Aşteaptă!

M-au distrus! Demonii m-au distrus!

Asta, numai Cel dătător de viaţă, poate face!

Unde este Tarul?

Nu ar trebui să bei atât de mult.

Unde sunt?

Grăbeşte-te! Mişcaţi-vă!

De ce striga aşa?

Ei nu pot striga. Sunt morţi cu toţii.

Pentru nişte morţi, ţintesc destul de bine.

- Deschide, câine! - Cui i se adresează?

- Ţie. - Mie?!

Oh, mă simt aşa de rău! Ascultă, tu nu eşti demon?

Ţi-am spus deja. Nu sunt demon!

Să nu îndrăzneşti să mă minţi! Pentru că vei minţi un Tar!

Nu din voia omului sunt Tar, ci din voia Domnului!

Foarte bine! Văd că eşti Tar...

Vai, vai eu sunt tarul Ivan Vasilievici!

Magicianule, trimite-mă înapoi!

Nu pot! Vezi tu, nu pot din cauza acestei suliţi!

Vă mulţumesc! Tranzistorii sau ars,

Aşa că nu te pot trimite înapoi, până când nu cumpăr alţii noi.

Atunci, du-te şi cumpăra alţii.

Magazinele sunt închise, pentru masa de prânz.

Oh, vai mie!

- Ia-o uşor, Ivan Vasilievici! - Oh, vai mie!

- Bei vodcă? - Da, de anason!

Bun.

Din păcate nu am vodcă de anason.

Am spus că nu am vodcă de anason, doar Stolichnaia!

Bea!

- Gustă din paharul meu. - De ce?

Haide gustă...

Crezi că vreau să te otrăvesc?

Noi nu mai facem asta.

În zilele noastre, te poţi otrăvi mai degrabă,

de la o conservă, decât de la o votcă.

Nu-ţi fie teamă, bea!

- În sănătatea ta boierule! - Noroc!

- Cine a făcut-o, slujitorii tăi? - Să zicem şi aşa. Mănâncă ceva!

- Cine a făcut această maşină? Tu? - Da.

Am avut un om aşa ca tine. A zburat.

- Ei bine? - Ce vrei să spui, ei bine?

L-am pus pe un butoi cu praf de puşcă. L-am făcut să zboare! Ha-ha!

De ce ai făcut-o?

Nu, nu. Eu nu beau, Ivan Vasilievici. Mulţumesc.

Nu ai nici un respect pentru mine?

Pentru numele lui Dumnezeu, Ivan Vasilievici!

- Atunci bea. - Doar un pic. Destul! Destul!

- Ei bine, în sănătatea ta! - Noroc!

Deci, aici locuieşti?

- Ei bine, este cam strâmt aici. - Desigur, nu este că în camerele Tarului.

Da, asta e drept.

Oricum, este un apartament proprietate personală.

Şi femeia ta, unde este, la biserică?

Femeia mea a fugit astăzi cu amantul ei, Yakin, în Caucaz.

Glumeşti?! Ţi-ai trimis oamenii să-i prindă?

Când o să-i prindă, primul lucru pe care trebuie să-l facă,

este să îl tragă pe Yakin în ţeapă, apoi...

De ce? Ei se iubesc.

Le doresc multă fericire.

Eşti foarte cumsecade!

Oh, Doamne! Ce se întâmplă?

Eu stau aici, în timp ce suedezii ataca Kemul.

Trimite-mă înapoi, boierule.

Du-te şi cumpăra, tranzistoarele alea.

Un moment.

Sunt ocupat. Sună-mă mai târziu.

- Merg cu tine. - Pe stradă?

Nu, Ivan Vasilievici, aşteptaţi-mă aici.

Grăbeşte-te boierule!

Mă grăbesc. Trebuie să-i salvez şi pe ceilalţi doi.

Ce o să se întâmple cu ei?

- Vor fi decapitaţi, atâta tot. - Atâta tot?

La naiba cu ei!

Prinde-ţi demonii, în viaţă!

Aşteptaţi!

Evrika!

Veşmântul Tarului!

Pune-l pe tine. Vei fi Tar!

În nici un caz!

Îmbracă-te sau te omor!

Vorbeşte-mi, chitara mea dragă,

Prietenul meu, cu şapte şiruri de corzi.

Inima îmi este deschisă,

Şi noaptea, în lumina lunii cânta.

Ei bine, o dată, şi încă o dată,

Şi din nou, de multe, multe ori.

Da o dată şi încă o dată, de multe, multe ori.

Albăstrelele pe câmp, Un drum se întinde în faţă.

Inima mea este împărţită, între vină şi stelele străine.

Ei bine, o dată, şi încă o dată.

Şi din nou, de multe, multe ori.

Da o dată şi încă o dată, de multe, multe ori.

- Ei bine, cum arăt? - Nu că el! Arăţi fals!

Lasă-mă cel puţin să-ţi leg asta. Eşti ca un junghi în coastă!

- Tarul celălalt arata mai inteligent. - Ţi-aş spune eu câteva acum!

Stai jos! Ocupă-te de problemele de stat.

Ia toiagul.

- Dă-i drumul, dictează-mi. - Ce să dictez?

Tarul, repetă, al întregii Ruşii...

Tarul, repetă, al întregii Ruşii...

Nu repeta "repetă"! Linişte!

Deci, spune-ţi: "Tar şi mare duce..."

Am scris, virgulă.

Unde naiba este secretarul nostru?

Care-i treaba tovarăşi?

Vă întreb, ce se întâmplă?

Cine este parazitul, care a îndrăznit să spargă uşa de la apartamentele Tarului?

Aia au pus-o aici, să o sparge-ţi voi?

Continuaţi, Majestate! "...punct şi virgulă...".

Aştept răspunsul la întrebarea mea!

Tarul! Tarul este aici! Este aici!

Tarul este aici!

Stai!

Unde altundeva poate fi? Tarul este pe tronul său!

Ai milă, nu mă condamnă la moarte, bunul nostru stăpân!

Demonii te-au înşfăcat, i-am urmărit prin tot palatul!

Şi, deodată, demonii au dispărut!

Ei au fost acolo, nu zic nu. Dar, sau autodistrus.

Şi vă rog, încetaţi cu panica asta ridicolă! Cine eşti tu?

Teofan, sunt funcţionar, la ministerul de externe.

Bine Fedia. Poţi sta aici.

Ceilalţi, vă rog să părăsiţi biroul Tarului. Cu alte cuvinte, afară!

Strigă la ei!

Afară!

Ai milă stăpâne!

Încetează cu plecăciunile. Ai făcut-o o dată,

ai făcut-o de două ori. Este suficient.

Ce se întâmplă stăpâne?

V-aţi îmbolnăvit?

Nu sta ca un manechin! Nu pot să le fac pe toate de unul singur!

Am o durere de dinţi.

Are o periostită, un abces gingival.

- Şi, încetează să-l mai baţi la cap pe Tar! - Da, domnule.

Fedia, ajunge cu plecăciunile! Ai de gând să stai aşa toată ziua?

- Mă bucur să te cunosc. - Nu te supăra, boierule...

dar eu nu vă cunosc. Eşti un Prinţ?

Eu? Ei bine, aş putea fi. Ce e aşa ciudat în asta?

Cum de vă aflaţi în apartamentele Tarului? Nu aţi fost aici înainte.

- Oh, stăpâne, cine este dumnealui? - E un prieten de-al lui Anton Shpak.

Ce imbecil!

Tarul a spus că sunt Prinţul Miloslavski. Eşti mulţumit?

- Oh nu! Stai departe de mine! - Ce să întâmplat? Ce este?

- Ai fost executat! - Asta este ceva nou pentru mine!

Ai fost spânzurat din ordinul Tarului, acum trei zile, de propria ta poarta.

Ei bine, mulţumesc! Am fost spânzurat din ordinul tău.

Ajută-mă, sau o să dăm de bucluc.

De ce nu spui nimic nenorocitule?

Oh, acum îmi amintesc! Nu sunt eu cel care a fost spânzurat!

Cum se numea cel care a fost spânzurat?

- Tâlharul Vanka. - Ai văzut? Eu sunt George.

Banditul ăla a fost doar sosia mea. Am dreptate?

Am dreptate?

Poftim...

De ce striga aia afară? Fedia, du-te şi află.

Da domnule.

Tarul! Tarul!

Tarul! Tarul!

Oamenii de rând, doresc să-l vadă pe Tarul lor.

Sunt bucuroşi, că Stăpânul lor a fost salvat.

Nu, nu, nici vorbă.

Nu avem timp pentru asta. Ne vom bucura mai târziu.

Ăştia trebuie trimişi de aici, ai înţeles?

Tot nu vrei să spui nimic? La naiba!

Fedia, sper că nu este nici un război, în curs de desfăşurare?

Bineînţeles că este, binefăcătorul meu.

Suedezii ne împung, Hanul Crimeii joacă urât la Izum Road.

- Nu mai spune! - Ba da.

- De ce i-ai lăsat? - Ai milă domnule!

Ridică-te, Fiodor.

Eu nu te condamn... Stai jos.

Scrie, decretul Tarului.

Poruncesc să trimit armată,

în Izyum Road, să-l pună pe fugă, pe Hanul Crimeii.

- Dată. - Dată.

Semnaţi Mărite Tar.

Nu am nici un drept, să semnez documente istorice.

Nu, nu am nici un drept să semnez...

Acţionaţi pentru Tarul I. Bunsa.

Aici, Fedia.

Şi spune-le, să nu se grăbească.

Spune-le să cucerească şi Kazanul la întoarcere,

să nu se mai ducă şi a doua oară.

Cum aşa? Kazanul este al nostru. L-am cucerit cu mult timp în urmă.

- Serios? - Sigur.

Te-ai cam grăbit. Bine, bine, atunci.

Dacă este deja cucerit, lasă-l aşa. Doar nu o să-l dăm înapoi?

Ei bine, du-te!

Şi în cinci minute, nu mai vreau să văd picior de soldat pe aici!

Încălecaţi pe cai!

Daţi drumul la cântec!

La începutul primăverii, Lângă un brad verde.

Vaniuşa îşi ia rămas bun de la dragostea lui.

Îmbrăcat în cămaşa călătorului, El îi spune fetei:

"Nu plânge, Maruska, nu mai plânge, dragostea mea."

Maruska nu spune nimic, doar îşi plânge,

Durerea.

Îşi ţine inima frântă.

Picătură, picătură, picura din ochii, Maruskei cei dragi,

Picături de lacrimi curg.

Picătură, picătură, picura din ochii, Maruskei cei dragi,

O mare de lacrimi,

Picături de lacrimi curg.

Iarna rece şi aspră, Sub acelaşi verde brad,

Vaniuşa îşi regăseşte iubirea.

Îmbrăcat în cămaşa călătorului, El îi spune fetei:

"Am venit la tine, m-am întors, dragostea mea."

Maruska plânge de fericire,

Plină de bucurie, inima-i tresaltă.

Picătură, picătură, picura din ochii, Maruskei cei dragi,

Picături de lacrimi curg.

Picătură, picătură, picura din ochii, Maruskei cei dragi,

Picături de lacrimi scumpe...

Pic, pic.

Picături de lacrimi curg.

Picătură, picătură, picura!

Maruska plânge de fericire.

Plină de bucurie, inima-i tresaltă.

Ei bine, pe asta am rezolvat-o!

De ce inventatorul, nu porneşte maşina timpului?

- Ce scandal mă aşteaptă acasă! - De ce?

- Nu i-am spus Ulianei unde mă duc. - Oh, da, desigur.

Nu am putut, să ne pese mai puţin, Nu am putut, să ne pese mai puţin,

Între bufniţe şi lupi Fă-ne pe noi...

Alexander Sergeievici! Îmi pare rău că vă deranjez, în timpul unei crize familiale.

Ştiţi unde este Ivan Vasilievici? Îl caut peste tot.

Nu am putut să ne pese mai puţin... Credem cu fermitate...

ÎNCHIS PENTRU INVENTAR

ÎNCHIS PENTRU RENOVARE

Ce ticălos!

N-ar fi trebuit să-i fi spus nimic, acestui om sfânt!

Shurik, eşti acasă?

Shurik!

Shurik!

Ce e asta?

Oh, asta este valiza ticălosului de Yakin.

FILM STUDIO

În primul rând, această femeie isterică, a făcut scandal pe platourile de filmare.

Şi toate astea, cu o oră înainte de decolarea avionului nostru!

Şi apoi tot ea, a încurcat şi valizele.

Karp Savelievici! Nu pot să cred cât sunt de norocoasă.

Aşteaptă-mă, mă voi întoarce.

Alo? Aniuţa, nu o să-ţi vină să crezi!

Zbor cu Yakin la Gagry.

Zinaida Mihailovna, cred că îţi dai seama,

Că totul să sfârşit între noi, după cele întâmplate azi la studio.

Karp Savelievici, eşti un ticălos!

Te rog, dă-mi valiza mea, asta este a ta.

- Sper că toate lucrurile mele sunt în ea? - Ce?

Oh, nenorocitule! Om de nimic!

Mi-am părăsit soţul, acest om sfânt, cu apartament proprietate personală,

un geniu, un inventator,

pentru un ticălos...

Dumnezeule, ce recital briliant!

Nu ai auzit încă nimic!

Cu două ore, înaintea plecării noastre,

Te-am găsit cu vrăjitoarea aia,

pe care o ţineai de după gât,

Va-ţi comportat ca doi oameni de nimic.

Repetăm o scenă.

Asta este profesia mea. Profession de foi.

Destul! Sunt sătulă până aici!

Te părăsesc.

Pentru regizorul Budimir Kosoi şi producţia să "Boris Godunov".

Kosoi este un fals.

Şi tu eşti un eşec! Eu am să joc în filmul lui, în locul Ţarinei.

Kosoi nu a găsit încă pe nimeni, să joace rolul lui Ivan cel Groaznic.

Ce? Nu, Ivan cel Groaznic?

- Deja am repetat cu el! - Unde?

Aici! Chiar în această cameră!

Şi cine joacă rolul Tarului Boris? Cine?

Ce Tar Boris?

- Boriska? - Ce este?

- Boriska vrea să devină Tar? - Ce? Tu chiar repeţi?

În felul ăsta, vulpea asta vicleană,

vrea să-mi răsplătească tot binele pe care i l-am făcut?

Vrea să fie Tar, şi să aibă toată ţara la mâna lui!

Moartea, asta e ceea ce merită!

Oh, Doamne, ce personaj! Bravo! Bravo!

Te rog, continuă!

De ce ai rănit-o pe femeia boierului, fiinţă josnică ce eşti?

E minunat! Este uimitor! Este genial!

Ascultă, nu te pot recunoaşte din cauza machiajului. Cine eşti tu?

Sergei Bondarciuk? Nu.

Oh, eşti luri Nikulin! Nu, nu, nu.

Oh Doamne!

Innokenti Smoktunovski!

Kesa!

De ce nu mi-ai spus?

- Ah vagabondule, crevete netrebnic ce eşti! - Eşti nebun?

Na, tine. Fiu de căţea!

Oh, Doamne!

Ticălosule! Fiu de căţea! Adulterul naibii!

Ăsta-i un Tar adevărat!

Ajutor! Cineva! Chemaţi poliţia!

În genunchi, vierme!

Te-am prins, Yakin! Adulter şi fiu de căţea!

Roagă-te, fiu de căţea! Aceasta, este ultima ta rugăciune!

- Oh, faceţi repetiţii? - Da, repetăm.

Ce vrei să spui, repetăm? Chemaţi poliţia!

- Unde te duci? - Sunt aici. Sunt aici.

O interpretare foarte naturală!

Şi tarul pare foarte autentic...

El arata exact ca Bunsa.

Am fost jefuit, Zinaida Mihailovna. Aştept să vină poliţia, cu, câinii.

Tu cui aparţii?

Scuzaţi-mă, tovarăşe actor, Dar ce vrei să spui prin "aparţii"?

- Al cui sclav eşti? - Îmi pare rău, dar nu te înţeleg.

Un sclav foarte prost!

Scuzaţi-mă, dar de ce continuaţi să mă numiţi sclav?

- De unde ai luat acest cuvânt? - Face parte din repetiţie.

Această parte este denigratoare! Te rog să nu mi te adresezi mie!

Oh Doamne! Ce lume! Te jefuiesc şi te mai şi jignesc pe deasupra!

Nu vom câştiga niciodată, titlul cultural al asociaţiilor, în comunitatea în care trăim.

Asta este o grosolănie! O grosolănie!

Ei bine, crevete lasciv, roagă-te de nevasta boierului să te ierte.

Ea o să-ţi hotărască soarta. viaţă sau moartea!

- Viaţa. - Viaţa. Viaţa.

Fii milostiv, Mărite Tar!

Viaţa?

Să fie cum zici tu.

Ascultă-mă Karp, dar te rog, ţine-ţi firea.

Acesta, este adevăratul Ivan cel Groaznic!

Îţi aduci aminte când îţi spuneam, despre maşina timpului?

Ei bine, lui Shurik i-a reuşit experimentul!

- Dar, ar fi putut să mă omoare! - Şi ar fi făcut bine!

Asta-i o nebunie!

Ce vrei să spui, Ivan cel Groaznic? El este mort de mult!

- Cine este mort? - Nu m-am referit la tine.

M-am referit la celălalt, la cel care a murit...

- Ai sedus-o pe femeia boierului? - Da, am făcut-o.

Eu sunt... care trăieşte...

Ce vrei să spui, "care trăieşte", câine netrebnic? Uită-te la tine!

Trăieşte!

- Ajută-mă. Spune ceva în slavona. - Ta!

Ta... heruvimul tău.

Excelenţa voastră, aveţi milă!

M-ai înţeles greşit.

Cum să te înţeleg, dacă tu nu spui nimic?

Nu ştiu limbi străine, Înălţimea Voastră.

- O iubeşti pe femeia boierului? - Sunt nebun după ea!

Uită-te la ea! Ce frumuseţe,

Buzele ei purpurii, sprâncenele ca nişte semilune!

- Ce vrei mai mult, câine? - Nimic!

Atunci căsătoreşte-te cu ea, nătărăule! Prinţul o lăsă în pace.

Îţi cer mâna, Zinaida Mihailovna!

Alo? Galichka? O să cazi jos din picioare, dacă îţi spun ceva!

Yakin a părăsit-o pe vrăjitoarea aia,

şi vom zbura la Gagry.

Ei bine, barba păcătoasă! Dacă aud, că ai făcut ceva...

- Jur! - Nu-l întrerupe pe Tar!

- Da, majestate! - Îţi dăruiesc una din mantiile mele.

- Mulţumeşte-i! Mulţumeşte-i! - Tu eşti... Îţi mulţumesc cu umilinţă!

Majestate!

Mărite Tar, nu poţi sta aici, îmbrăcat aşa!

Oamenii ar putea crede, mai ştiu eu ce.

Oh, Dumnezeule Cel Atotputernic! Am uitat unde sunt, oh Doamne!

Am uitat totul!

Trebuie să vă schimbaţi hainele, Ivan Vasilievici!

Oh, îmbrăcămintea demonilor! O ispită...

Mintea mea este încă confuză. Blana, Tarul Ivan cel Groaznic...

Nu mai fi aşa nervos! Ei bine, acesta este Ivan cel Groaznic. Şi ce? Mare lucru!

Mai bine du-te şi ajută-l pe Tar să se schimbe.

Da doamnă.

Alo? Vava? Nu o să îţi vină să crezi!

Oh, Doamne!

Seamănă atât de mult, cu Bunsa al nostru!

- Pah! - Îţi vin foarte bine.

- Dragă Ţarule, trebuie să mergem. - Cumva... să ne...

Avem un avion de prins.

Mergi cu Dumnezeu!

Cum putem să vă mulţumim?

Eşti un om foarte temperamental!

Alo? Surocika?

Îţi poţi imagina? Yakin este înnebunit după mine.

Mi-a propus să plecăm în luna de miere. Multe sărutări.

Du-te!

Oh, ce frumos e! Minunat!

Minunat!

Pauză de ţigară!

- Ambasadorul suedez! - Care-i treaba, Fedia?

Ambasadorul suedez solicita o audienţă.

Să vină ambasadorul.

Stai încruntat! Stai încruntat!

Der grosse Konig,

Des Schwedischen Konigreichs sende mich,

seinen treuen Diener,

zu Ihnen, Czar and Grande Duc

Ivan Vasilievici...

usarussa.

- Acest turist vorbeşte bine! - Ce anume a spus?

Să fiu al naibii dacă ştiu. Fedia!

- Avem nevoie dă un traducător. - Am avut unul. Era german.

S-a îmbătat când a trebuit să traducă.

- Aşa că, l-am fiert în apă opărită. - Nu aşa se tratează traducătorii.

Schwedete armie erobern hut.

Spune-i ceva. Nu vezi că a luat-o razna?

Hitler kaput!

Du-te, domnule ambasador. Suntem absolut de acord cu tine.

- Kemska district. - Bineînţeles. Absolut.

Absolut.

Hei, tovarăşe. Scuză-mă un moment.

Aş dori să ştiu, în termeni generali, ce vrea.

Este foarte simplu.

Ei doresc regiunea Kemsk. Vor război, aşa spun ei.

Ce? Regiunea Kemsk?

Ja, Kemska rejion. Ja, ja...

Luaţi-o dacă o doriţi atât! Oh, Doamne! Şi am crezut că este ceva important.

- Dar nu poţi face asta, binefăcătorule. - Tarul ştie ce face.

Ţara noastră nu va sărăci din pricina asta. Ia-o! Ia-o!

Ai milă Mărite Tar, permiteţi-mi să vorbesc.

Ce faci, fiu de căţea? Faci risipă cu pământurile noastre?

Nu avem noi suficiente regiuni, pentru câte poţi tu risipi!

Deci, ce-i voi spune regelui meu?

Transmite-i regelui tău, călduroasele mele salutări.

Şi cum rămâne cu regiunea Kemsk?

Asemenea decizii, dragă domnule ambasador, nu se pot lua pe loc.

Trebuie să ne consultăm şi cu ceilalţi tovarăşi. Vino înapoi peste câteva zile.

Şi apropo, uite aici un mic suvenir de la mine.

Ţine!

Ei bine, aufWiedersehen! La revedere! Au revoir! Mai pe scurt, ciao!

Puteţi pleca şi voi!

Şi gărzile de asemenea.

Şi gărzile pot pleca.

De ce te târăşti pe jos, flăcăule?

Ambasadorul şi-a pierdut medalionul de la piept.

Nu ar trebui să fie atât de distrat.

Ar fi trebuit să fie atent cu lucrurile lui, când încă era în cameră.

De ce te holbezi aşa la mine?

- Crezi că l-am luat eu? - Nu, bineînţeles că nu!

Nu ai luat-o tu, nu?

Poate a căzut sub tron?

Nu.

Ei bine, nu mai e nimic de făcut.

Ce ghinion!

Sunt din nou chinuit, de unele îndoieli tulburătoare.

Magnetofonul lui Shpak, medalionul ambasadorului...

La ce te referi?

Te întreb, la ce faci aluzie, nătăfleţule?

Prinţul tatar Yedigei a sosit şi doreşte să îl vadă pe Tar.

Nu. Nu. Asta e prea mult.

Timpul acordat audientelor, s-a terminat. Suntem în pauză de masă.

Tarul doreşte să ia masa.

- Cred că visez! - Un moment.

- Cine va plăti pentru acest banchet? - În orice caz, nu noi.

Fedia, ce este acolo?

Rinichi de iepure,

Cap de ştiuca cu usturoi. Caviar negru.

Caviar roşu.

Şi din străinătate...

Caviar din vinete!

Minunat!

- Ei bine, Ţarule, să bem. - Să bem.

Minunat!

Îl caut în toată casa, şi el este în apartamentul altcuiva.

De ce nu mă priveşti în ochi?

Ivan Vasilievici, Am fost jefuit!

Tot ce am agonisit cu sudoarea frunţii, s-a dus!

Oh, uită-te la tine! Eşti beat mort!

Nu arăţi prea bine! Ce naiba sunt cu hainele alea pe tine?

Magnetofon de import, sacou din piele de căprioară...

E beat!

Nu a mai rămas nimic!

Nu poate sta nici în picioare! Unde te duci?

Oh, Doamne! Ce se întâmplă? Hai acasă, alcoolicule!

Lasă-mă în pace mamaie, Sunt foarte trist.

Mamaie? Nesimţitule!

Sunt cu cinci ani mai tânără decât tine!

Să mergem acasă, acum!

Eşti o hoanghină!

Ajutor!

Ivan Vasilievici, liniştiţi-vă.

- Hoanghino! - Să fiu sincer, aveţi dreptate.

- Şi tu ce vrei? - Dragă Ivan Vasilievici,

Asta e lista cu lucrurile furate.

Două magnetofoane, două camere video, două port ţigarete. Poftim!

În felul ăsta, crezi că se înmânează o petiţie unui Ţar?

Ce vrei să spui? Încetaţi cu huliganismul ăsta!

Tu şi glumele tale de beţiv! Vom depune o plângere colectivă împotriva ta!

Văd că nu vrei să încetezi, slugă!

Alo? Spitalul de psihiatrie?

Soţul meu are delirium tremens. Atacă oamenii cu, cuţitul.

- Încetează! Lasă cuţitul deoparte! - Cuţitul!

Uitaţi-vă la administratorul nostru! Nu esta decât un bandit înarmat!

- Gunoiule! - Tu eşti un gunoi!

Slugo!

Poliţia va decide care este slugă, din noi doi!

Alo, poliţia?

- Aşteaptă! Asta nu e Bunsa! - Ce vrei să spui, nu e Bunsa?

Asta este Ivan cel Groaznic. Cel adevărat.

Sunt ocupat. Sună-mă mai târziu.

- Oh Dumnezeule! Ce se întâmplă? - Ţi-am destăinuit un mare secret.

Vă rog să-mi promiteţi, că nu veţi spune la nimeni.

Desigur! Aveţi cuvântul meu.

- Vă mulţumesc. - Pentru nimic.

Alo? Poliţia?

Aici este Shpak, cel care a fost jefuit.

Nu, nu este vorba despre jaf. Este vorba despre ceva, mult mai ciudat, aici.

Inginerul Timofeiev are un Tar viu, în apartamentul său.

Nu, nu sunt beat. Cu un pumnal, din oţel...

Vă dau cuvântul meu de onoare!

Da o să aştept.

Pot să-mi închipui, cum se lupta ai noştri la Izyum Road.

Fedia, ce faci acolo lângă rinichi? Vino aici, nu fi timid.

Aici! Să bem pentru prietenie!

Ascultă flăcăule, la casa de amanet, accepta şi bijuterii?

- Putem aranja. - Să bem.

Ţarina este aici, Majestate. Vrea să vă vadă.

Fedia, du-te înapoi la rinichi! A fost o idee proastă. Nu arăţi deloc, ca un Tar.

Ce? Hm! Hm! Cu cine crezi tu că vorbeşti, slugă?

Dragă, Ţarina! Sunt atât de bucuros!

Îmi pare bine să te cunosc! Plăcerea e de partea mea.

Bună, eu sunt Tarul. Îmi pare bine de cunoştinţă. Ce mai faceţi, eu sunt Tarul...

Sunt foarte încântat, eu sunt Tarul.

Îmi pare bine de cunoştinţă. Sunt foarte încântat.

Te rog, vino la masa noastră.

Pe aici vă rog, poftiţi. Poftiţi...

Noi doi, ne-am mai întâlnit?

- Ce tot spui aici? - Hm! Hm! Hm!

Hei! Chelner! O porţie de rinichi pentru Ţarina.

Scuză-mă un moment.

Mă scuzaţi, care este numele dumneavoastră?

Sunt Marfa Vasilievna.

Minunat! Încântător!

Marfă Vasilievna, Ce frumos! Un pahar de vodcă cardamon?

- Oh, nu! - De ce? Te rog, nu mă refuza.

Noroc!

Ei bine, toată lumea spune: Tarul, Tarul...

Marfă Vasilievna, credeţi că este uşor să fii Tar?

Nu, dimpotrivă!

Fiecare muncitor are două zile libere, şi noi, Ţării, nu avem nici una.

Nici măcar orele noastre de lucru nu sunt fixe.

Vă rog mâncaţi, Marfa Vasilievna. Totul a fost plătit.

Ştii, munca unui Ţar este atât de nesănătoasă,

că ar trebui să se acorde lapte gratuit.

Au scris în Revistă Sănătatea,

că celulele nervoase, nu se mai regenerează.

Tu munceşti, munceşti, marele nostru Tar, la fel ca o albină!

Margo, numai tu mă înţelegi pe mine!

Încă un păhărel, să meargă capul de ştiuca?

Nu! Nu!

Spune-mi, te rog, aveţi camere private aici?

- Văd că eşti beat mort! - Hm! Hm! Hm!

De ce nu cânţi maestre? Sunteţi în grevă!

Asta nu-i un nor negru ce vine...

Un nor!

Asta nu e o furtună ce loveşte...

O furtună!

Asta este Tarul Crimeii, un câine netrebnic...

Un câine!

Ce vrei să spui, un câine?

Cum îndrăzniţi să cântaţi astfel de cântece, despre un Tar?

V-aţi cam ieşit din mână, fără mine. Ce fel de repertoriul este asta?

Ar trebui să cântaţi ceva despre popor, ceva contemporan.

Cum ar fi... cum Îi spune? Trali-vali, tili-tili.

Noi nu suntem tili-tili, nu suntem trali-vali.

Încetişor, Vania. Mă ocup eu de toate.

Scuză-mă, Poţi să-mi mai spui o dată, cum te cheamă?

- Sunt Marfa Vasilievna! - Da, desigur, Marfă.

Oh, Marfusa! Noaptea este încă tânără!

Dă-ne o sugestie, noi o vom continua.

Aşteptaţi! Linişte!

Dintr-o dată,

Din senin,

Dragostea mi-a bătut

la uşă.

Asta este? Asta eşti tu? Nu puteam spera la nimic mai mult.

Ninsori au căzut, răsărit după răsărit,

Zilele au fost ploioase şi meschine.

Atâţia ani, de ce ai fost plecată?

Unde ai fost?

Ca într-un vis, un scârţâit de uşă,

Şi dintr-o dată, toate au un sens.

Soarta ne joacă feste. Soarta ingrată.

Aici ne-am întâlnit, de când.

Pe câmpiile îngheţate, călătorind cu trenul.

Nu, nu a fost în zadar.

Nu, nu a fost în zadar, nu a fost în vânt.

Toate să întâmplat, toate s-au adeverit. Nimeni nu ştie cum.

Cum aş putea trăi toate acestea, până la sfârşit? Este incredibil!

Dacă aştepţi şi accepţi, indiferent de ce-ţi oferă soarta...

Atunci poţi avea, tot ceea ce ai visat.

Şi speranţă pentru mâine.

Toată lumea la dans!

Ca într-un vis, un scârţâit de uşă,

Şi dintr-o dată, toate au un sens.

Soarta ne joacă feste. Soarta ingrată.

Aici ne-am întâlnit, de când.

Pe câmpiile îngheţate, călătorind cu trenul.

Nu, nu a fost în zadar.

Nu, nu a fost în zadar, nu a fost în vânt.

Armata s-a revoltat! Ei spun că Tarul nu este cel adevărat!

Dragu meu monarh, am făcut-o şi de data asta!

Vă cer să continuaţi petrecerea!

Ce am făcut? Ce?

Pe aici!

Haide Prinţule, grăbeşte-te! Trimite-mă înapoi!

Totul va fi gata în 3 minute.

Stai un pic, Ivan Vasilievici.

Mai bine v-aţi schimba în hainele dumneavoastră de Tar.

La naiba!

Fumaţi?

Nu fumaţi? Bun. Nici eu nu fumez.

Deci, spune-mi cine eşti?

- Sunt Tarul. - Porecla?

- Aşteaptă. Numele de familie? - Riuriks.

- Nume, prenume? - Ivan Vasilievici.

Ivan...

- Data naşterii? - 1533 d. Hr.

- Glumeşti? - Foarte amuzant.

- Aşteaptă. Domiciliul? - La palat.

Ce palat? Adresa?

- De ce sunt acuzat, boierilor? - Îţi vei întâlni boierii la "mititică"!

- Tu ai intrat în apartamentul lui Shpak? - Shpak?

Am intrat în Kazan, în Astrahan,

în Revel, dar niciodată în Shpak.

Uite-l acolo! Înşfăcaţi-l! Aşa-ţi trebuie beţivanule!

Care-i treaba, oameni buni? Cine eşti tu?

Tovarase locotenent, eu sunt soţia acestui alcoolic!

Minţi! Cum poţi fi femeia mea, mamaie?

Vedeţi? Şi-a ieşit din minţi! Nu-şi mai recunoaşte propria soţie!

A trebuit să apelez la secţia de psihiatrie.

Oh, despre asta este vorba! De asta, toată bolboroseala asta.

A cucerit Kazan. A cucerit Astrahan. El însuşi se dă drept Ivan cel Groaznic.

Este delirium tremens. Un caz tipic.

Care este numele real al pacientului?

- Bunsa, Ivan Vasilievici. - Minţi, vrăjitoareo!

Îl urăsc!

Atenţie!

Pregătiţi-vă, Ivan Vasilievici!

Prindetii pe impostori, în viaţă!

Caviar negru!

Caviar roşu!

Şi caviar din import!

Tovarăşe Timofeiev! Alexander Sergeievici! Ajutaţi-mă!

Ivan Vasilievici, grăbeşte-te! La revedere!

- Eşti în regulă? - Sunt bine. Nu o să-ţi vină să crezi!

Poliţia o să vă creadă! Veţi răspunde pentru aceste experimente anti-sociale!

Domnule! Un moment!

De ce aveţi poliţia la uşă, tovarăşe om de ştiinţă?

A fost un jaf în apartamentul prietenului tău, Shpak.

Într-adevăr?

- Am mai reţinut unul. - Nu, nu sunt reţinut!

Nu sunt reţinut. Eram pe cale să fac, o mărturisire voluntară.

Sunt încântat, să mă dau pe mâna poliţiei. Mi-am pus toate speranţele în ea.

- Tu cine eşti? - Bunsa, Ivan Vasilievici.

Deci, insişti că eşti Ivan Vasilievici Bunsa?

Buletinul dumneavoastră, vă rog.

- L-am uitat acasă. - Cine poate confirma spusele dumneavoastră?

Ei bine, oricine! Aţi putea s-o întrebaţi pe soţia mea, Uliana. Ea vă poate confirma.

Ei bine, Ei bine, Ei bine.

Despre ce mărturisire este vorba?

Vreau să mărturisesc, că împotriva voinţei mele, forţat de Prinţul Miloslavsky,

Am acţionat temporar ca un Tar.

Un Tar? Şi tu eşti Tar?

Da, un Tar. Ivan Vasilievici cel Groaznic.

Minţi câine! Eu sunt Tarul!

Huliganule!

Tot ce am agonisit, prin trudă şi sudoare, să dus!

Trei magnetofoane, trei video camere din import,

Trei port ţigarete lucrate manual, un sacou din piele de căprioară... Trei, sacouri!

Şi ei mai vor şi titlul cultural, al comunităţii!

Uliana Andreievna, spune-ne din nou, cine este el?

Deja v-am spus!

Soţul meu este, Ivan Vasilievici Bunsa.

- Or să te vindece ei, beţivanule. - Bine! Atunci asta, cine este?

- Impostorule! - Tu eşti un impostor! Ai înţeles?

- Deci, cine este el? - Sotul meu! Ivan Vasilievici Bunsa.

Or să te vindece şi pe tine.

- Se pare că aveţi doi soţi? - Da, aşa se pare.

Şi amândoi sunt Bunsa?

Da, amândoi.

Vei fi vindecat.

Şi tu vei fi vindecat.

Şi eu voi fi vindecată.

Ceea ce mi-ai spus este grandios! Eşti un martor ocular, atât de valoros!

Dacă aş fi în locul tău, Aş scrie despre asta, o teză mititică.

Nu e nici o grabă. Aş putea ajunge la "mititică" în orice moment.

Asta este? Asta eşti tu? Nu pot spera la nimic mai mult.

Uliana Andreievna, Ţi-am fost credincios.

Ţarina a încercat să mă seducă, dar nu m-am lăsat. Jur!

- Miloslavski a fost în mâinile noastre! - George Miloslavski?

- Da! Arestaţi-l! - Desigur.

Aşteptaţi!

Ţineţi-l! Ia-l! Prinde-l pe Miloslavski!

Am fost absolut sigur, că te-am trimis înapoi.

Grăbeşte-te, Prinţule. Pune maşina la treba.

- Unde ai fost în tot acest timp? - M-a arestat poliţia.

Au venit după mine. Prinţule, grăbeşte-te! Grăbeşte-te! Oh, Doamne!

Du-te Ivan Vasilievici, du-te!

- Grăbeşte-te, Ivan Vasilievici! - Da, vin!

Oh Doamne, iartă-mă, păcatele mele!

Spirit rău!

- Rămas bun, Prinţule! - Noroc! Să nu gândeşti de rău, despre mine.

- Este scandalos! - Ai ars siguranţele din nou!

- Ne sfidează! - Mergem să depunem plângere!

Oh, aţi ieşit deja din azil.

- Încetează cu huliganismele! - Ce s-a întâmplat?

Asta e scandalos!

Porţi ochelarii ăia degeaba! Vei fi chemat la tribunal, pentru asta!

Inteligentule!

Ce a fost asta?

A fost un vis, sau a fost real?

Ivan cel Groaznic... Miloslavski...

Oh, am uitat. Zâna mă părăsit.

Nu, toate astea sunt prostii!

Am fost doar leşinat!

Şi dacă totuşi, nu sunt prostii?

Dumnezeule! Ce se întâmplă aici?

Ai fumat din nou!

Şi, desigur, nu ţi-ai mâncat nici prânzul.

- Nu ai mai plecat la Gagry? - Ce vrei să spui cu, Gagry?

Maşinăria aia o să te înnebunească!

Şi cum ţi-ai făcut cucuiul ăsta?

Zâna, spune-mi adevărul.

- Unde ai fost? - La repetiţie.

Bine...

Dă-mi un răspuns direct. Eşti îndrăgostită de Yakin?

- Care Yakin? Ce e cu tine? - Nu mă minţi. Este regizorul tău.

Nu avem nici un regizor cu acest nume.

- Este adevărat? - Jur.

Ura!

Ciao!

Vă mulţumim pentru atenţie!

Subtitrare downloadata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania