Original subtitles

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎PERSONAJELE ȘI ÎNTÂMPLĂRILE ‎SUNT INSPIRATE DIN FAPTE REALE.

‎Joseph! Vino!

‎- Vino că începe! ‎- Vin!

‎Poftim!

‎- Cine-i asta? ‎- Fata care i-a invitat.

‎Cine-i nebuna asta ca o sperietoare?

‎Ai un ecuson, mi-am pus și eu, cu 93 NTM.

‎Pronunț în franceză pentru că e ‎o trupă de muzicieni francezi.

‎Sunt primii tăi invitați.

‎NTM știi ce înseamnă? ‎93 este Seine-Saint-Denis

‎și NTM ce vrea să fie?

‎Imediat ce își vor lansa primul disc,

‎toată lumea va ști ce înseamnă NTM.

‎Până atunci, va rămâne un secret ‎care nu va fi dezvăluit.

‎Veți ști doar literele.

‎OK. Shen.

‎În loc de prefață ‎Pentru a lor față

‎Eu fac rap

‎E frumos. E bună piesa.

‎Evitând orice eroare ‎Atac cu savoare

‎Fulgerând ascultătorul…

‎Uite-l pe Didier!

‎- Ai văzut? ‎- Eu fac rap

‎Mă prezint, frizând succesul ‎Prin vocea mea rapul te izbește

‎Rimele mele îți dau cadența ‎Ca să intri în dans

‎Fără să te simți sufocat ‎De a mea prestanță

‎Sau de prestația mea ‎Pentru că fac furori

‎Ascultă-mi versurile ‎Nu înregistra sunetul

‎Paste!

‎După efort, meritat confort.

‎- Servești tu, Vivi? ‎- Par delicioase, doamnă.

‎Nu doamnă, ci Mamy.

‎- Delicioase, dnă Mamy. ‎- Întâi novicii.

‎Nu, cei noi, la sfârșit.

‎- În sfârșit! ‎- Mamy!

‎- Nu-i rea chelnerița. ‎- E foarte pricepută.

‎E nepoțica mea.

‎- Da, și mie-mi place de ea. ‎- Ia, ai grijă!

‎Hai, încă o lingură.

‎- Ajunge, gata! ‎- Poftă bună!

‎Da, mi-e foame.

‎Voi nu simțiți?

‎Ce anume?

‎Nu știu, miroase ciudat. ‎Fără supărare, Mamy.

‎Nu simt…

‎Voi chiar nu simțiți? Nu simți?

‎De ce faci asta, Didier?

‎Da, Didier, de ce faci asta?

‎Lasă, că tot cel mai frumos ești.

‎- El e cel mai frumos? ‎- Bineînțeles.

‎- Cel mai frumos e Reak! ‎- Pâine și stafide!

‎V-ați gândit la ce opțiuni aveți?

‎Când vă decideți?

‎Am avut propuneri. ‎De la BMG, Labelle Noir, Virgin.

‎Și?

‎Păi, mai discutăm.

‎Nu prea cunosc rap. ‎Ne vor pentru că ne-au văzut la televizor.

‎- Veți ridica miza. ‎- Desigur, doamnă.

‎Luați-o încet, totuși. ‎Vă recomand celor de la EPIC,

‎pentru că Puydauby e foarte tare. ‎Vrea să lucreze cu voi.

‎Dar el e doar director artistic. ‎Patronii, cei care decid, nu glumesc.

‎Găsesc repede cu cine să semneze.

‎Nu vă supărați, dar nici noi nu glumim.

‎Vrem să ne respecte condițiile, atâta tot.

‎Și Puydauby, Epic… ‎toate sunt CBS. E între cei mari.

‎- Vor vrea să ne influențeze cumva. ‎- Vor rap comercial.

‎- De ce ar fi altfel? ‎- Dar Trust,

‎când cântă „Antisocial”, e comercial?

‎Nu știu ce să zic…

‎Léo Ferré e influențat, de exemplu?

‎- Colette Magny? ‎- Mamy?

‎Mamy nu e influențată. Nu, Mamy?

‎Nu, dar așa e. Sunt cei mai revoluționari

‎și toți sunt la CBS.

‎Ar mai trebui niște sos.

‎Vivi, mai încălzești puțin sos, te rog?

‎E în bucătărie.

‎E bine să nu vă lăsați influențați,

‎să nu aveți textier. Sunt de acord cu voi.

‎Trebuie să rămâneți autentici. De acord,

‎dar trebuie să treceți ‎la un nivel superior.

‎Vor găsi repede pe altcineva. ‎Faceți cum vreți.

‎Exact, facem cum vrem.

‎Am trecut la alt nivel.

‎Stăm după el, să se demachieze.

‎Terminăm spaghetele și plecăm. ‎Decolăm, Patou.

‎Ferrari, Formula 1.

‎Oricum, toți sunt în spatele nostru.

‎Lasă, Patou, luăm viteză!

‎Prea rapid.

‎E bine, băieți!

‎Salut!

‎Ce cauți aici?

‎Nu știu. Am venit să te văd.

‎Ești supărată pe mine?

‎Din cauza repetițiilor?

‎- Ne-ai lăsat baltă. ‎- Da, știu.

‎Îmi cer scuze.

‎- Mișto emisiunea. ‎- Da?

‎Drăguț că v-ați uitat.

‎Dar nu te-am văzut prea mult. Păcat.

‎Cum vi s-a părut dansul nostru?

‎- „Nostru”? ‎- Da, al nostru, al trupei NTM.

‎Nu știu ce să zic. Tu te-ai văzut?

‎Erai în spate. Ca o majoretă.

‎Ridicol.

‎NTM…

‎Vivi, te crezi în trupă, dar nu ești.

‎- Ce tot spui? ‎- O să ți-o tragă.

‎Mi se rupe că sunt în spate ‎și nu în centrul atenției.

‎Tipii sunt bombă, vor fi vestiți.

‎Vor schimba lucruri, și da, ‎vreau să fiu alături de ei.

‎Ești invidioasă, de fapt!

‎Dacă am chef să dansez cu ei, asta fac.

‎- Fac ce vreau. Sunt liberă. ‎- Liberă?

‎Ești mereu cu Bruno. Nu te mai vedem.

‎Prefer să fiu cu el, decât cu voi.

‎- Fetițe de rahat. ‎- Dră Sullé, ce faceți aici?

‎- Al meu face o chestie enormă. ‎- Ce faceți aici?

‎Nu faceți parte ‎din această instituție. Ieșiți!

‎Ieșiți!

‎Acolo e.

‎Da?

‎- Philippe, au sosit. ‎- Da?

‎- Să intre. ‎- Întrevedere plăcută, băieți!

‎Ideea în mare e să începem cu un EP.

‎În format de două titluri și un remix.

‎Vom continua cu un album cu zece piese

‎eventual, dacă doriți, cu versiuni remix,

‎cu versiuni DJ și în completare…

‎Ce urmează…

‎SUPREME NTM CEDEAZĂ LUI EPIC

‎CONTRACT IREVOCABIL

‎URMĂRIRE JUDICIARĂ

‎Și veți primi 9% avans ‎pentru drepturi de autor.

‎Și vă angajați la trei albume.

‎Adică suntem obligați ‎să facem trei albume cu voi?

‎E un angajament mutual, da.

‎Sincer, v-am urmărit, ‎am văzut interviul vostru la Rap Attitude.

‎Sincer, am vrea să rămâneți autentici.

‎Și apoi, aveți… câte titluri deja…

‎aproape gata?

‎Sunt cinci sau șase.

‎Dar sunt foarte productivi. ‎Ar putea să meargă repede cu albumul.

‎- De acord. ‎- Oricum, ați citit tot?

‎- Da. ‎- În regulă.

‎- Poți pleca. ‎- Bine. La ce pagină?

‎- Semnați jos, pe ultima pagină… ‎- Bine.

‎…și puneți inițialele ‎pe toate paginile contractului.

‎- În cât suntem azi? ‎- E 5 aprilie.

‎Poftim!

‎Nu uitați de avansuri!

‎Băieți! La naiba!

‎20.000 de franci!

‎La naiba! Vrei să zici că n-au greșit?

‎- Sau au greșit la toate. ‎- Nu, n-au greșit.

‎Avans pentru drepturile de autor, ‎și restul vine…

‎Da, hai să spălăm putina. ‎Să nu stăm la locul faptei.

‎Ce faci, mă? Unde pleci?

‎Să mă distrez, amice! 20.000! Haide!

‎Serios? Avem de vorbit ‎ce facem mai departe.

‎- Stai liniștit. ‎- Tu n-ai semnat?

‎Eu n-am semnat. Am luat mălaiu'.

‎Bruno, explică-i ‎cum e cu albumul, că mă enervez.

‎Pe cine te enervezi?

‎Sunteți obositori.

‎Vorbește clar!

‎Băieți, single-ul. Ne concentrăm pe asta.

‎Pa, fetelor! Ciao!

‎Drăcie!

‎Nu sunt 10, sunt 20, 20.000 de franci!

‎Câte avertismente ai primit?

‎Cred că ăsta e al doilea.

‎Ei, te descurci.

‎Îți revii. Știu cum e.

‎Cât le datorezi?

‎Nu e doar curentul, ce părere ai?

‎Mai am și chiria pe patru luni.

‎Nu-ți zic lista, că e lungă.

‎De când m-au dat afară ‎de la Nova e un chin.

‎Dar nu e doar asta.

‎Ce mai e?

‎E Béatrice.

‎Când nu e aici, mă sufoc, frate. ‎Nu mai pot.

‎Jur, nu știu ce să mă fac.

‎Luptă-te pentru ea!

‎Încearcă-ți șansa. Du-te să o vezi. ‎Pune-te în genunchi.

‎Ce părere ai?

‎Ce să facă cu unul ca mine?

‎N-am ce să-i ofer.

‎Lasă, că nici ea nu e Lady D.

‎Nu știu cât îi datorez ăluia ‎de la magazinul de discuri. La naiba…

‎Daniel, nu despre asta vorbim.

‎Luăm lucrurile pe rând, bine?

‎Le luăm pe rând, Daniel.

‎Arăți bine, starule! Ați demarat!

‎Concerte, albume, tot. ‎Sunt foarte fericită.

‎Astă-seară profităm.

‎- Mergem în cluburi, diseară? ‎- Mergem la Palace.

‎La Palace? Abia aștept.

‎- Da? ‎- Unde e ăl din Antile?

‎Nu știu.

‎Bravo, băieți! Fără glumă.

‎Studioul e rezervat, ați demarat!

‎Ce face Didier?

‎Mă duc să caut ceva de băut. Vrei?

‎O berică.

‎Pizza, copii!

‎Vivi!

‎Vivi!

‎Ești bine?

‎Ce faci aici?

‎Nu, tu ce faci aici? Ce ai?

‎Nu-ți face griji, n-am nimic. ‎Voiam să stau liniștită.

‎Du-te, distrează-te!

‎Nu, spune-mi. Ce nu merge?

‎Am impresia că nu sunt aici, pricepi?

‎Cum așa?

‎Vezi, sunt clipe în viață,

‎oportunități de care profiți.

‎Și tu la fel, Vivi.

‎Începi să faci chestii. ‎Filmulețe, audiții…

‎Da, dar mereu e la fel.

‎- Mereu sunt micuța creolă din spate. ‎- Și?

‎Așa e la început.

‎Faci chestiile astea ‎și când te saturi, pleci.

‎Faci ce vrei tu. Iar eu voi fi aici.

‎N-o să te las.

‎Vivi, tu ești liberă.

‎Asta e diferența între noi.

‎Eu sunt blocat.

‎Am semnat un contract pentru trei albume.

‎Caut rime zi și noapte ca un bou.

‎Ăștia mă iau de cântăreț, ‎dar nu-s cântăreț.

‎Nu-s un artist afurisit, pricepi?

‎- Ba da. ‎- Ba nu.

‎- Ba nu. ‎- Ba da, dar tu nici nu-ți dai seama.

‎E adevărat că nu știi ‎să citești note și cânți fals.

‎Ce? Îmi ziceau Pavarotti în cartier. ‎Întreabă lumea.

‎Nu era Platini?

‎Și așa. Ambii.

‎Am mare nevoie de tine, ‎nu poți să mă lași.

‎Dacă n-ai fi aici, n-aș reuși.

‎Suntem împreună, înțelegi?

‎Te iubesc.

‎Nu mai plânge, e petrecere!

‎Alo!

‎Da, eu sunt.

‎Cine?

‎Daniel?

‎- Bună ziua! ‎- Bună ziua!

‎Sunt Jen. Mă ocup de producție ‎pentru Mylène.

‎Scuze, sunt pe fugă, ‎n-am reușit să rețin un birou.

‎Putem sta aici. De acord?

‎Ador fotografia asta.

‎E incredibilă. O reprezintă!

‎Mersi, Sylvie.

‎Nu vrei ceai, cafea? Nu, e în regulă?

‎- Nu, mersi! ‎- OK.

‎Știi că toată echipa îți cunoaște munca?

‎E incredibil.

‎Mylène a dansat pe muzica ta la Globo.

‎Și eu, la fel. Ne putem tutui?

‎Da, desigur.

‎Ce doriți de la mine?

‎N-o să o iau pe ocolite.

‎Aici e o casetă

‎cu trei piese pe care vrem ‎să le… impulsionezi, să le scuturi…

‎Mă rog, să le… Dee Nasty-fiezi.

‎Înțelegi stilul?

‎Ți le dau să le asculți ‎și ne auzim curând. Bine?

‎Când crezi că ne poți propune ceva?

‎În două zile ar fi perfect, ‎fiindcă ne grăbim tare.

‎Bine? Nu-ți țin predici ‎despre confidențialitate, etc.

‎Nu te insult ‎spunându-ți de avocați și procese.

‎Bine, dar, scuze… Aș vrea…

‎Mi-ar plăcea să vorbesc cu Mylène înainte.

‎Înțeleg.

‎Dar nu e în Paris. ‎Oricum, vă veți vedea în studio.

‎Va fi grozav. Bine?

‎Bun! Mi-a făcut plăcere. ‎Bun-venit în echipă!

‎Mersi!

‎După voi.

‎Îl știți pe Fred Versailles, ‎realizatorul nostru,

‎și el e Leo, inginerul de sunet.

‎Revin cu lichidarea, cum am stabilit,

‎să văd cum merge.

‎Vă convine? Pe curând.

‎V-am instalat două SL1200. ‎Cum am convenit.

‎Eu mi l-am adus pe al meu.

‎Super!

‎- Unde pot să-l pun? ‎- Dă-l aici.

‎- Îl leg acolo. ‎- Ai grijă!

‎Da.

‎Așa îl putem trece prin compresor.

‎Stai, îmi comprimați piesele?

‎Astea sunt ‎niște amplificatoare formidabile.

‎O să dea căldură și strălucire pieselor.

‎Oricum, e alegerea ta.

‎Iată consola, 4000 SSL.

‎E de top.

‎Are 48 de piste.

‎Cu egalizoare peste tot. ‎Pot umbla la toate frecvențele.

‎Stai, e digital. ‎Am zis că nu ne atingem de sunet.

‎Da, putem rămâne pe analogic, dacă vrei.

‎Bine? Bruno, hai!

‎Îți arăt platoul.

‎Uite!

‎Aici e cabina de înregistrare a vocii.

‎Am ales câteva microfoane.

‎Vezi?

‎Va trebui să alegi.

‎Modelul 414 e fără menajamente, ‎nu iartă nimic.

‎Ai U47, vechiul Rolls… ‎Apoi U67, care mie îmi place mult.

‎Un sunet mai cald.

‎Oricum alegerea îți aparține. Bine?

‎Da.

‎- Deci, băieți, ce facem? ‎- Cum vreți să lucrăm?

‎Oricum, nu facem nimic ‎fără Didier. Îl așteptăm.

‎De când avem nevoie de atâtea ‎pentru o piesă?

‎Pe bune, e exagerat. Rapul nu e așa.

‎Și ăla nu vine, la naiba!

‎Începe să mă enerveze, zău.

‎Părem proști.

‎Deci, ce facem acum?

‎Ce vrei să faci?

‎Îți bați joc de mine?

‎De o săptămână te caut peste tot.

‎Stai calm.

‎Uite! Seb!

‎Ți-l amintești pe stagiarul de la Polydor?

‎E bine, bătrâne?

‎E de treabă. Acum stau la el.

‎Didier!

‎- Ce? ‎- Ar trebui să fim la studio!

‎Relaxează-te, doar nu zboară ‎de acolo. Bine?

‎Bun!

‎O bere pentru amicul meu.

‎Didier, trebuie să scoatem single-ul.

‎Ne așteaptă toți.

‎- De ce „trebuie”? ‎- De aia!

‎Ce trebuie?

‎Stai să-ți explic ceva.

‎Am luat banii.

‎Am jefuit fără arme, amice.

‎Tu te-ai tâmpit sau ce? Nu asta voiai?

‎Să facem ce vrem, când vrem? Didier!

‎Crezi că în altă parte e altfel? ‎E la fel la toate casele de discuri!

‎- Te-ai speriat! ‎- Eu?

‎Da!

‎Ascultă bine ce-ți zic!

‎Nu i-am așteptat pe ei ‎să-mi facă treaba, da?

‎Le-o trag și să se ducă naibii! ‎Cu asta, basta!

‎Le-ai tras-o cu mărunțiș.

‎Cu 20.000 de franci! Mor de râs!

‎Un Renault 5 e mai scump!

‎- Vrei să te retragi acum? ‎- Ce-ai zis?

‎Că un Renault 5 costă peste 20.000!

‎Ascultă-mă, Didier…

‎Marele jaf, grosul,

‎nu acum e timpul lui.

‎E mai încolo.

‎Te aștept.

‎Da.

‎Bruno a plecat?

‎Bruno!

‎Bruno!

‎Gura! Nu mai vorbi de el, te rog!

‎Ridică mâna!

‎La ce cânți tu?

‎Vrei să ți-o iei sau ce?

‎Da!

‎Stai!

‎Nu!

‎Oricum, ești scârboasă!

‎Stai, că iei tot!

‎Da, o iau pe toată!

‎Așteaptă! Stai!

‎Bun! Ne întoarcem la mine.

‎Regele lumii!

‎Uite! Stai!

‎Fii atent la asta!

‎Bună ziua!

‎Un pachet de Gold, vă rog.

‎Și două cafele cu Calvados, vă rog!

‎Nu, lasă cafelele. Doar două Calvados.

‎OK.

‎Pasagerul motocicletei, fără cască, ‎Thomas Claudio, de 21 ani,

‎a decedat în drum spre spital.

‎Accident, spune poliția.

‎Tinerii din cartierul Vaulx-en-Velin

‎spun că mașina poliției, ‎văzându-l că se apropie,

‎i-a tăiat calea, ca să-l oprească.

‎Ieri, reacția a fost imediată.

‎Prietenii lui Thomas, tinerii din cartier, ‎au incendiat mașini.

‎Incendii, revolte, un singur obiectiv.

‎Să vină poliția, ca să plătească

‎ceea ce ei consideră a fi o crimă.

‎După toate evenimentele ‎produse în cele patru zile,

‎întrebarea nu este ‎cum să se rezolve problemele,

‎ci de ce s-a întâmplat.

‎Tinerii s-au revoltat

‎în amintirea tuturor celor decedați

‎și, totodată, în amintirea lui Thomas.

‎E vorba, de fapt,

‎că lumea s-a săturat să-și plângă frații,

‎mamele să-și plângă fiii, ‎iar surorile, frații.

‎Unde e nedreptate e și violență ‎și viceversa.

‎De ce să omori lumea așa?

‎Mor și îi calcă așa!

‎Și părinții înnebunesc, sunt…

‎Toată viața nu vor uita. De ce?

‎Polițiștilor nu le pasă: ‎„O crimă e un fleac”.

‎Când cineva omoară, ‎că e polițist sau altcineva,

‎trebuie condamnat ‎proporțional cu fapta lui.

‎Ce noroc că trăim în Franța

‎Păcat că-s mulți incompetenți

‎În nepăsarea generală ‎Nenorocirea se instalează

‎Violența în cartier ‎Devine un act banal, așa că…

‎Ce noroc că trăim în Franța

‎Păcat că-s mulți incompetenți

‎În nepăsarea generală ‎Nenorocirea se instalează

‎Violența în cartier ‎Devine un act banal, așa că…

‎Dă o tură prin mahala ‎Privește-ți tinerețea în ochi

‎Tu care ai toată puterea, când…

‎În mă-ta! Băga-mi-aș!

‎- Calmează-te, o să revină. ‎- Nu-l cunoști!

‎E în stare să dispară șase luni ‎cu banii ăștia, idiotul!

‎Am făcut figuri noi. Îți arăt?

‎Nu, mersi, ești drăguță, ‎dar vezi că n-am terminat asta, nu?

‎Mă simt ca un bou, muncesc singur ‎în studio, n-o să reușesc.

‎Nici asta nu merge!

‎Alo!

‎Da, ți-l dau.

‎Bruno?

‎Tu care comanzi de sus…

‎Bruno!

‎Tu care comanzi de sus…

‎Ce e?

‎E Chevalier.

‎Alo!

‎Poftim?

‎Tu ești managerul, amice, ‎habar n-am ce are de gând.

‎La naiba!

‎- Ai vești sau nu? ‎- Nu, îi dăm înainte.

‎- Cum îi dăm înainte? ‎- Am lucrat, fac și partea lui.

‎Pur produs al acestei infamii ‎Numită mahalaua din Paris

‎De mic am gravitat în jurul ei ‎Cu un scop precis

‎Să-mi impun prezența

‎Prea leneș să muncesc ‎Prea mândru să cerșesc

‎Da, prefer ce e ușor

‎Considerând că munca ‎Mi-aduce sfârșitul mai repede

‎Gândiți-vă la asta ‎Câți sunt în situația mea

‎Pe lângă mansarda ta ‎Și dacă e așa

‎- E fiindcă de prea mult… ‎- Unde-i?

‎Era aici acum cinci minute.

‎Pune-o iar.

‎Pur produs al acestei infamii ‎Numită mahalaua din Paris

‎De mic am gravitat în jurul ei ‎Cu un scop precis

‎Să-mi impun prezența

‎Deci?

‎Nu-i rău, dar nu ești mereu în ritm.

‎Da? Unde?

‎- Mai ascultă o dată. ‎- Dă-i!

‎Pur produs al acestei infamii ‎Numită mahalaua din Paris

‎De mic am gravitat în jurul ei ‎Cu un scop precis

‎Să-mi impun prezența

‎Prea leneș să muncesc ‎Prea mândru să cerșesc

‎- Da, prefer… ‎- Aici!

‎Acolo! Pe toba mică, intri puțin târziu.

‎Da, puțin.

‎Mai tragem una, că-s încălzit.

‎- Impecabil. ‎- Pune-o chiar acum!

‎Hai, a pornit!

‎Da, e bine. Calm. Mersi!

‎E cool.

‎- Da, e cool. ‎- Pui instrumentala?

‎Face ce vrea, când vrea, dar e cool.

‎- E în regulă. ‎- Cum adică?

‎E acolo, lucrăm, punct.

‎Fetelor, ce bârfiți acolo?

‎Hai, suntem aici.

‎Hai cu instrumentala!

‎Într-o zi ești aici, în alta, nu.

‎Mâine ești aici sau nu?

‎Trebuie să dăm piesele. ‎Așa, ne bagi în rahat.

‎- Cum așa? Sunt aici! ‎- Uită-te în jur!

‎E totul profi, aranjat. ‎Și noi trebuie să fim așa.

‎Bagă muzica.

‎E o chestie de respect, da?

‎- Ce respect? ‎- Pentru el,

‎pentru mine, pentru Fred!

‎Ce ai, vrei să-mi ies din fire?

‎- Nu mai zbiera, bine? ‎- Sunt aici, în fața microfonului!

‎- Ai auzit? E criminal! ‎- Fă-ți treaba!

‎Tu îți faci treaba, înainte să vorbești?

‎Că îți zic o chestie. Marsiliezii,

‎ăia din IAM, au folosit ‎aceeași mostră, a lui Marvin Gaye.

‎- O piesă din mixajul lor! ‎- Despre ce vorbește?

‎Așa că, înainte să deschizi gura, ‎vezi-ți de treabă!

‎Ați ascultat mostra, ‎n-ați descoperit-o azi.

‎Ați validat-o! Nu da vina pe mine!

‎De unde să știu ce fac marsiliezii?

‎- Hai, refacem, Didier. ‎- Aștept de o oră!

‎- Noi așteptăm de șase luni. ‎- Bagă sunetul! Reia sunetul!

‎Bruno, îți zic ceva.

‎Într-o zi va trebui să alegi.

‎El sau eu.

‎Nu mai sunt fetița cuminte ‎Abandonată

‎Azi vin să răpesc ‎Iubirea ce mi-ai dat-o

‎Sunt tipa sălbatică ‎Pe care ai vrut să o uiți

‎Te urăsc prea mult ca să te iert

‎Rapul meu nu e un joc ‎Nu mai pot trișa

‎Copilăria mea furată ‎Visele spulberate

‎Furia inspirației mele ‎Te va face să le regreți

‎Ochii mei, pielea mea ‎Ura mea e neagră…

‎Salut!

‎Ce faci?

‎Vorbești singură?

‎Nu, eram…

‎Scriam ceva.

‎Da?

‎Nu-ți zic… Puydauby vrea să anunțe ‎că au semnat cu NTM.

‎Am de sunat o grămadă de oameni. ‎Nici n-am mâncat.

‎Da, și am găsit o sală. ‎Pentru dansatori și pentru tine.

‎Cool.

‎Toate bune?

‎E vorba de Bruno?

‎V-ați certat?

‎Nu.

‎De ce să mă fi certat cu Bruno?

‎Bun…

‎Încep să-mi dau telefoanele.

‎Crezi că e o idee bună ‎să dansez cu tipii ăștia?

‎Cu Alex și Reak.

‎Păi, bineînțeles.

‎Sunteți dansatorii trupei NTM.

‎E ceva concret.

‎Repetați în condiții de top.

‎Scot imediat albumul maxi.

‎Vor fi concerte. Trebuie să fii pregătită. ‎Trebuie să mergi.

‎Pur produs al acestei infamii ‎Numită mahalaua din Paris

‎De mic am gravitat în jurul ei ‎Cu un scop precis

‎Urcă bașii. Mai lasă compresia.

‎Da, prefer ce e ușor

‎Considerând că munca ‎Mi-aduce sfârșitul mai repede

‎Gândiți-vă la asta ‎Câți sunt în situația mea

‎Pe lângă mansarda ta

‎Și dacă e așa ‎E fiindcă de prea mult…

‎Lumea întoarce spatele ‎De la probleme cruciale

‎De la probleme sociale ‎Care sufocă tinerețea

‎Acolo, când mârâie, ne trebuie ceva.

‎La naiba, e ca…

‎- Oprește sunetul… ‎- Ce este?

‎De o oră îți zic să pui ‎prima parte a lui Bruno.

‎Ce noroc că trăim în Franța

‎Păcat că-s mulți incompetenți

‎Puțin ecou pe voce.

‎Violența în cartier ‎Devine un act banal, așa că…

‎Dă o tură prin mahala ‎Privește-ți tinerețea în ochi

‎Tu care comanzi de sus…

‎Apelul meu e serios…

‎- E bun începutul. ‎- Da.

‎Băieți, tăiați!

‎Poți să reiei începutul de la patru?

‎Apoi sari la opt

‎și refacem refrenul. Dar o fac cap-coadă.

‎De la început?

‎Da, pe toată.

‎Începutul e pregătit.

‎Ce noroc că trăim în Franța

‎Păcat că-s mulți incompetenți

‎În nepăsarea generală ‎Nenorocirea se instalează

‎Violența în cartier ‎Devine un act banal, așa că…

‎Dă o tură prin mahala ‎Privește-ți tinerețea în ochi

‎Tu care comanzi de sus… ‎Apelul meu e serios…

‎Nu lua în joacă ‎Pentru că tinerii se schimbă

‎Iată, asta deranjează

‎N-o poți ignora ‎Crezând că se va aranja

‎Nu sunt un lider ‎Vorbesc doar sus și tare

‎În numele generației care ‎Revoltată e gata să zdruncine tot

‎Până și sistemul ‎Care ne împinge la extreme

‎Mă simt obligat să dezvălui adevărul ‎Pentru că liniștea nu va fi niciodată

‎Niciun pic tolerată

‎E trist că tre' să-ți spun ‎Dar nu ai înțeles

‎De ce tinerii din cartier ‎Trăiesc cu starea asta de spirit

‎- ‎Delicvența crește ‎- ‎Și parcă are sens

‎- Că ea curge prin venele ‎- Celor care urăsc

‎Bun, și acum iau frâiele ‎Ca spiritul tău să evolueze

‎- Pri! ‎- Prizonier al unui sistem

‎Cu reguli diferite ‎În funcție de clasă

‎Da

‎În funcție de stil

‎- Da ‎- În funcție de față

‎În funcție de rasă ‎Angrenajul e uns

‎Sistemul e bine înfipt

‎Bun, dar nu uitați că sunt înarmat

‎- Cu cuvinte ca să mă impun ‎- Opun

‎Să mă interpun, procesul a început ‎Îmi expun adevărul

‎Lumea de mâine ‎Ce va urma ne aparține

‎Puterea e în mâinile noastre ‎Așa că ascultă refrenul

‎Lumea de mâine ‎Ce va urma ne aparține

‎Puterea e în mâinile noastre ‎Așa că ascultă refrenul

‎Lumea de mâine ‎Ce va urma ne aparține

‎Puterea e în mâinile noastre ‎Așa că ascultă refrenul

‎Pe ritm va fi mai rapid, mai…

‎Bun, facem asta pe refren?

‎Vă place?

‎Cinci, șase, șapte, opt

‎și un, doi, trei, patru…

‎cinci, șase, șapte, opt…

‎Și un, doi…

‎- La naiba! ‎- E greu.

‎Hei, băieți!

‎Când o să faceți ce vă propun?

‎Stai calmă!

‎Nu ne plac pașii.

‎N-o să ne prefacem, e un regres.

‎Nu-ți plac pașii mei ‎sau că îți dau ordine?

‎Ambele.

‎I-am arătat și lui Bruno și îi plac.

‎Așa că nu mă mai enerva acum!

‎Auzi?

‎Nu decizi tu ‎doar pentru că ești gagica lui Bruno.

‎Uită-te bine la mine! Și tu!

‎Aici nu sunt prietena solistului, da? ‎Sunt dansatoare și coregrafă, ca voi.

‎Bineînțeles.

‎Coregrafă?

‎Da, coregrafă!

‎- Cum să nu. ‎- Îți vine să râzi?

‎Mă duc să fumez o țigară, repetați asta.

‎- Bună! ‎- Toate bune?

‎Scuze de întârziere, suntem în viteză.

‎Mylène a terminat albumul, ‎așa că avem de scos repede single-ul.

‎Mersi că ai răspuns așa rapid.

‎Da, am adus ultimele modificări.

‎E grozav ce ai făcut.

‎Ești foarte inventiv ‎și mai discutăm de asta…

‎Dar nu e ce avem nevoie.

‎De fapt, căutăm ceva de ambianță,

‎un sunet modern ‎de pus pe refrenul single-ului.

‎Puțin break și scratch, ‎cum știi tu să faci.

‎Dacă vrei, sărim într-un taxi, ‎suntem în studio în 20 de minute.

‎E totul pregătit, sunt platane ‎și poți face asta pe refren.

‎Îți convine?

‎Trebuie să vorbesc cu Mylène.

‎Acum cinci minute am vorbit cu ea, ‎sunt cuvintele ei.

‎Ai văzut cum mișc buzele,

‎e ca și cum ar fi vorbit Mylène.

‎Înțelegi conceptul?

‎Aveți un concept de rahat. Hai, pa!

‎Mesaj de la Vivi pentru Dora.

‎Ascultă…

‎voiam să-ți zic că îmi pare rău.

‎Și că…

‎toată faza e de rahat.

‎Și că îmi lipsești.

‎Cabina 14.

‎Ni hao.

‎Ei bine…

‎Ești timid?

‎Alo, Béatrice?

‎Daniel?

‎Îmi pare rău. ‎Am fost îngrozitor, vreau să-mi cer scuze.

‎Ți-a luat ceva timp.

‎Ascultă-mă, eu… promit că spun scurt.

‎Oricum, ai zece minute, ‎după care mai plătești.

‎Știi…

‎Când ne-am cunoscut…

‎credeam că inamicul era…

‎societatea asta ‎care nu-i înțelege pe cei ca noi.

‎Și brusc mi-am zis…

‎că e momentul ‎să ne găsim un loc al nostru.

‎Ceva…

‎fără ajutorul altora, fără nimeni. ‎Doar al nostru.

‎Ajutându-ne reciproc, sprijinindu-ne…

‎adevăratul hip-hop.

‎Dar, de fapt, inamicul e peste tot.

‎Era doar un vis…

‎N-a fost nicio mișcare.

‎Sunt doar indivizi lacomi ‎care se gândesc doar la ei.

‎Asta mă distruge.

‎Da, dar Daniel,

‎nu e totul alb sau negru.

‎Toți suntem jumi-juma. ‎Așa stau lucrurile, așa e viața.

‎Toți suntem flămânzi, puțin murdari.

‎Toți vrem să câștigăm ‎premiul carnavalului, asta e viața.

‎Și eu sunt așa.

‎Și tu ești așa.

‎Dacă nu accepți asta…

‎n-o să faci nimic niciodată.

‎Niciodată.

‎Da, se poate. Dar tu nu ești jumi-juma.

‎Tu ești cea mai frumoasă ‎și cea mai tare femeie pe care o știu.

‎Și acum știu ce vreau. ‎Vreau să trăiesc cu tine.

‎Nu vreau să te mai pierd.

‎Vreau să fac muzică cu tine ‎și cu cei care mi-s dragi, atâta tot.

‎Mi se rupe de restul.

‎Cu mine?

‎Da. Cu tine vreau să fac un disc.

‎Și un copil.

‎Sau un copil și un disc. ‎Nu contează, în ce ordine vrei tu.

‎Un disc, da.

‎De ce nu?

‎Nu te apropia de geamul ăla,

‎că e plin de spermă.

‎POLIȚIA

‎Toate bune?

‎De mult nu te-am văzut.

‎Cool.

‎Ești bine?

‎Toate bune?

‎Cool.

‎- Merge treaba? ‎- Merge?

‎Ce-i cu mutrele astea?

‎Ce se întâmplă?

‎Au venit pentru Claudio.

‎Din cauza revoltelor din Lyon.

‎Le e teamă.

‎De fac prostii, ‎explodează ca la Vaulx-en-Velin.

‎Bun…

‎vă las cu gaborii.

‎Poftă bună, băieți!

‎La naiba!

‎Ce-ți îngheață, curu' sau coaiele?

‎Ce mai faci? Relaxat?

‎Merge, amice?

‎- Didier. ‎- Franck.

‎- Merge, Brunette? ‎- E închis.

‎- Ce-ai zis? ‎- E închis.

‎- Nu! Serios? ‎- Salut!

‎Bruno, un tip de la primărie ‎vrea să vorbească cu voi.

‎Franck Chevalier, manager al trupei NTM. ‎Care e problema?

‎- Bună ziua! Lucrez la primărie. ‎- Da?

‎Îmi pare rău, n-am o veste bună.

‎Primarul din Mantes ‎a refuzat să deschidă școala.

‎- Ce? ‎- Cum adică?

‎- Vă explic. ‎- Cum adică a refuzat?

‎Așteptăm de două ore, domnule.

‎A venit mult public astă-seară. Ce e asta?

‎Știu foarte bine, ‎dar, în mare, se teme de probleme.

‎- Și cu revolta din Vaulx-en-Velin… ‎- Ce revoltă?

‎- Anulați în ultima clipă? ‎- Știu,

‎dar cu revoltele din Vaulx-en-Velin, ‎cu Nique Ta Mère, ar putea degenera.

‎Nu te supăra, primarul e cretin sau tu?

‎Concertul a fost anunțat.

‎Dacă nu cântăm, ‎situația va degenera. Bine?

‎Uite ce e, eu sunt un nimeni. ‎Eu doar am transmis mesajul.

‎Să vină responsabilul, că nu e normal.

‎La ora asta, nu se poate!

‎Și cum facem cu toți care așteaptă?

‎Ar fi bine să faceți chiar voi anunțul…

‎De ce să anunțăm noi căcaturile voastre?

‎Știu și îmi pare rău că s-a anulat…

‎Ce s-a anulat?

‎- Nu putem deschide liceul. ‎- Nu puteți? Cum așa?

‎Ca tinerii să nu fie dezamăgiți,

‎ar fi bine să anunțați voi…

‎- Ce să anunțăm? ‎- Că dl primar…

‎Fac ceva pe anunț!

‎- Nu ești întreg la cap? ‎- Didier!

‎- „Preluare. ” ‎- Regret.

‎- Eu transmit mesajul… ‎- Nu e deloc profesional.

‎Dă-te!

‎Dă-te, că fac eu anunțul!

‎Hai, mișcă-te! Hei, oameni buni!

‎Fiți atenți!

‎Haideți încoace!

‎Da! Veniți cu toții!

‎Fiți atenți! Toată lumea!

‎Am să vă spun ceva! ‎Avem să vă spunem ceva!

‎Se pare că dl primar ‎nu vrea să ținem concertul!

‎Nu-i o tâmpenie?

‎Asta înseamnă că voi și noi ‎am venit aici degeaba!

‎Cred că n-ați înțeles! Noi suntem fraieri?

‎- Nu! ‎- Suntem fraieri?

‎Atunci, nu ne mișcăm! ‎Astă-seară va fi un concert!

‎- Haideți! ‎- Ce-i spunem domnului primar?

‎Să se ducă dracului!

‎Nu… Ce-i spunem primarului?

‎Du-te-n mă-ta, dle primar!

‎Nique ta mère!

‎Să mergem!

‎Fac muzică pentru ai mei

‎Fac muzică pentru ai mei

‎Bun! Toată lumea!

‎Draci! N-am auzit nimic! Sunteți acolo?

‎Haideți, băieți!

‎Fac muzică pentru ai mei

‎Să știi că-mi place ‎Să trag câte-un joint

‎Și rime dibace ‎Să fac atunci când cânt

‎Să-mi fac muzica ‎Păstrându-mi etica

‎Să fac bani fără să m-ating ‎De imaginea găștii mele

‎E aiurea, dar treaba e

‎Că mă hrănește

‎De asta am nevoie pentru echilibru

‎Ador cum izbucnește

‎Când vine din mine ‎Și când nu

‎Când e rafinată, cizelată ‎sofisticată, e păcat

‎Prefer să mă apropii de adevăr ‎Fără să trișez

‎Fără să-mi schimb pușca de pe umăr

‎Să-mi păstrez rolul, ‎Să fiu în frunte, respectat

‎Nu-i confortabil, dar nu-i nimic ‎Îmi place competiția

‎Îmi port tricoul cu sigla ‎Sunt onorat să deranjez pe cineva

‎Eu, asemenea complicilor mei

‎Surorilor și fraților mei ‎Sătui de această farsă

‎Gata cu supunerea ‎Să mai fentăm poliția

‎Pentru că aspir ‎Ca ai mei să respire

‎Toată lumea!

‎În afar' că trag un joint ‎Îmi place să mă relaxez

‎Să stau liniștit cu ai mei

‎Să fiu lăsat să trăncănesc

‎Să vorbesc ca să nu tac ‎Ca lumea să o refac

‎Cu viziunea noastră decalată

‎Stăm blocați ca nebunii ‎Pe casele scărilor

‎Luați ostatici ‎Presărați pe paliere

‎Pe termen lung, vere, ‎Asta o să tragă greu

‎96, văd mereu jarul aprins

‎În ochii obosiți ai tipilor din cartier

‎Dă-mi microfonul ‎Că-mi dezvolt ideile contaminate

‎E drept că-s trotilat, dar determinat ‎Să nu mă las nicicum

‎Ce poți să faci? ‎Nu-s aici ca să mi-o iau

‎Și nici ca să tac

‎Dacă armata agită armele ‎Sunt aici să-i opresc, e clar

‎Fără răbufniri de geniu ‎Doar cu versurile-mi ce țâșnesc

‎- ‎Din gândurile mele, dedicate alor mei ‎- Faceți gălăgie!

‎Toată lumea!

‎ÎN AMINTIREA LUI ‎VIRGINIE ȘI PATRICIA SULLÉ,

‎ȘI A TUTUROR CELOR CARE AU CONTRIBUIT

‎LA NAȘTEREA HIP-HOPULUI ÎN FRANȚA.

‎- Așa, iubito! ‎- Mai tare!

‎Până la capăt!

‎Subtitrarea: Bogdan DeLia