Original subtitles

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎PERSONAJELE ȘI ÎNTÂMPLĂRILE ‎SUNT INSPIRATE DIN FAPTE REALE.

‎ANUMITE ASPECTE AU FOST ADAPTATE ‎DUPĂ FILMĂRI ȘI RELATĂRI EXISTENTE.

‎ESPLANADA OLYMPIADES ‎PARIS ARONDISMENTUL 13, 1984

‎Grăbește-te!

‎Ce faceți acolo?

‎Faci graffiti?

‎Ce-i căcatul ăla?

‎Nu răspunzi?

‎Nu răspunzi? Hai să vezi cum stă treaba!

‎Lasă-mă!

‎Las-o, porc infect!

‎Ce aveți?

‎Aici graffiti e la noi. Faceți pe durele?

‎Vă tratez ca pe duri, ‎mi se rupe că aveți pizde.

‎Cărați-vă!

‎Las-o baltă, hai!

‎Am zis să vă cărați!

‎Negru împuțit!

‎Care-i problema ta?

‎La naiba, iar rahații ăștia. ‎Vino-ncoace, nazistule! Hai!

‎Ce ai, negroteiule?

‎Care-i treaba?

‎- Te sparg, boule! ‎- Hai, te aștept!

‎Haideți!

‎- Ești bine, scumpa mea? ‎- Da.

‎Ai avut teme?

‎Da, le-am făcut.

‎Ai schimbat poza?

‎Poza cu tatăl tău.

‎Da.

‎Ce e?

‎Ce ai făcut cu ea?

‎Am aruncat-o.

‎De ce?

‎Nu știu. ‎Cred că m-am săturat de mutra lui.

‎OK.

‎Ai dreptate.

‎Îți stă bine cu asta.

‎Poți să-mi dai 50 de franci, te rog?

‎Pentru ce?

‎Ca să-mi iau un sutien.

‎Nu vrei să mergem împreună sâmbătă? ‎Poate mai vrei și altceva.

‎Nu, prefer să merg singură.

‎OK…

‎E bine!

‎Când mergem la Grange-aux-Belles?

‎Sunt unii supertari la sol, amice.

‎Le arătăm noi figuri!

‎Uite așa, vezi?

‎Le putem arăta și…

‎niște…

‎pași alunecați…

‎- Valuri… ‎- Ce să le arătăm?

‎Asta să le arătăm?

‎Dă-i drumul! Ce ai de arătat?

‎Da!

‎Da!

‎Asta n-a fost rea.

‎- Ratez intrarea din doi în doi. ‎- Nu te enerva.

‎Lasă că-ți iese într-un an.

‎Te-ai încălzit.

‎Haide!

‎Brunette! Hai, Bruno!

‎Hai, Bruno!

‎Hai!

‎Da!

‎Îți iese!

‎Îți iese!

‎La naiba!

‎Ce te-ai vărsat!

‎Uite!

‎Moara fără mâini!

‎Bruno!

‎Haide că începe!

‎Începe!

‎A fost super!

‎- Bun, înregistrezi? ‎- Da.

‎Precis?

‎Salutare,

‎frați și surori. Știu ‎că așa zic mereu, dar e cool.

‎Astăzi,

‎e ora de dans.

‎Lecția de azi o așteptați ‎cu siguranță în toată Franța,

‎și se numește „The Spin”…

‎N-am mai văzut atâția negri la televizor.

‎Să-i aplaudăm și pe cei de la PCB, ‎pentru că sunt aici.

‎Bun! Începem!

‎- Cine-s ăștia? ‎- Trupa PCB!

‎Trupa de dans PCB.

‎Ăla e Solo. Face breakdance în Trocadero.

‎Didier îl cunoaște.

‎Ai văzut? Și-a trecut mâna peste stângul.

‎Moara!

‎La naiba, i-a ieșit!

‎Da? Și ție când o să-ți iasă?

‎În curând, o să vezi.

‎În afară că te învârți pe spate ‎ca clovnii, ce planuri mai ai?

‎Ai un plan serios?

‎Nu știu, dar e mișto, nu?

‎Ridici haltere în fiecare weekend. ‎La ce bun?

‎Ridic placaje toată săptămâna ‎ca să-ți achit traiul.

‎Și tu ce meserie o să ai?

‎De comentator?

‎Eu sunt!

‎Ce faceți aici?

‎- Ne uităm la breakdance. ‎- Cine a mutat masa?

‎Pute aici, Joseph.

‎Mai aerisește și tu.

‎Ai putea fuma în bucătărie.

‎- Hai să ne cărăm. ‎- Ce e?

‎Dă-mi voie să trec. Dă-te puțin.

‎Pardon!

‎Să nu vii târziu.

‎Mă enervează ăsta!

‎Vin imediat.

‎Ia zi, Didier, cum merge școala?

‎Merge.

‎Ieri te-am văzut conducând un Renault 5.

‎E al lui tata.

‎Are un Renault 5 acum?

‎Te previn, Didier, ai grijă!

‎Nu-mi băga fiul în rahaturile tale.

‎Ai înțeles?

‎Mergem?

‎- Unde vă duceți? ‎- Afară.

‎Unde afară?

‎Afară și atât.

‎Tu nu zici nimic?

‎Că sunt „degeaba”, imaginează-ți.

‎N-a vrut să zică asta.

‎Nu știu ce m-a durut mai tare, ‎că mi-a dat papucii sau că mi-a zis așa.

‎Dar mai ai recorderul cu 16 piste, nu?

‎Mi-a rupt sufletul.

‎Nici nu mă ridicasem din pat.

‎Când am deschis ochii, ‎era deja în picioare,

‎îmbrăcată în fața comodei, ‎se machia pentru muncă.

‎S-a întors spre pat, m-a privit

‎și atunci mi-a zis:

‎„Ești degeaba. Pierd timpul cu tine. ”

‎Unde e? Trebuie să-l recuperăm, nu?

‎- Nu mai am chef de nimic. ‎- Recorderul, frate!

‎Ne revenim împreună.

‎Eu scot un album dat naibii,

‎și tu îl produci.

‎Vezi tu, acum mă gândesc dacă să iau ‎o doză mare de LSD sau multe mai mici.

‎Termină, că nu-ți folosește! ‎Hai după scule.

‎Mergem să le luăm!

‎E prea complicat.

‎Facem un album dat naibii!

‎O să intrăm în istorie. ‎Nu vrei să intri în istorie?

‎Nu. Mai bine mă întorc în Bordeaux.

‎Au bunicii o fermă acolo.

‎Acolo e de lucru, ‎nu mă mai gândesc la asta.

‎E liniște acolo. Foarte liniște.

‎E exact ce ne trebuie ca să înregistrăm.

‎Noi doi, cu recorderul cu 16 piste. ‎Va fi beton!

‎Unde stă fosta ta? ‎Iau scula de muzică și plecăm la țară.

‎Nu, e prea complicat.

‎Îi datorez chiria pe șase luni. ‎Băncile nu-mi dau credit.

‎Executorii o să-i bată la ușă în curând, ‎dacă n-au fost deja acasă la ea.

‎Executorii? Vorbești serios?

‎Da.

‎- Putem intra gratuit? ‎- Costă 15 franci.

‎Și?

‎Cu ăsta nu-i de glumit.

‎Costă 15 franci.

‎Câți aveți voi? Eu sunt falit. Tu câți ai?

‎- Didier, tu n-ai niciodată. ‎- Hai, scoate biștarii.

‎Asta e tot ce am.

‎- Lasă-mă! ‎- Ce?

‎Ce cauți aici, stricato?

‎Las-o în pace!

‎Dacă te mai prind aici, te omor! Pricepi?

‎Te omor!

‎Golanilor! E fiică-mea!

‎Se vede!

‎Mișcă!

‎Uite-i pe PCB!

‎Nu sunteți voi vedetele de la televizor?

‎Dl Solo, în persoană.

‎Morville.

‎Ia zi! Cum a fost „Școala fanilor”?

‎A fost mândră mă-ta de tine?

‎Dar a ta a dat șpagă ca să intri?

‎Lasă că intrăm și vă rupem în două.

‎Da? Ne rupeți voi în două?

‎Vă așteptăm înăuntru, ‎că e cam lungă coada asta.

‎Zici de coada ta sau de a mea?

‎Nu ne poți băga înăuntru?

‎Ca să te rup mai repede.

‎- Hai! ‎- Haide, vino!

‎- Pe bune? ‎- Hai, vino!

‎- Didier! ‎- Ce e?

‎- Toate bune? ‎- Da, amice.

‎- Nu sunt încălzit. ‎- Intrăm gratis.

‎Trei fani vor să intre cu mine.

‎Nici vorbă.

‎Se poate sau nu?

‎Doar de data asta.

‎- Stai, Didier. ‎- Ce e?

‎- Vino două clipe să vorbim. ‎- Ce să vorbim? Intrăm gratis.

‎Ce faceți?

‎Te decizi odată?

‎- Ce e? Ce vrei? ‎- Cum ce?

‎N-a vrut să zică asta, domnule.

‎N-ai vrut să zici asta. N-a vrut, domnule.

‎Tu nu intri. Fă pași!

‎- Dar… ‎- Fă pași!

‎Să nu te mai văd pe aici!

‎Ce dracu' te-a apucat?

‎Fac să intrăm gratis și tu strici tot?

‎N-am stricat nimic, nu pricepi deloc!

‎Nu vreau să mă facă unii ‎care sunt cu mult înaintea noastră.

‎Așa că, exersăm, ne întoarcem ‎și îi desființăm. Poftim!

‎Bună ziua, domnișoară!

‎Av. Perolini, executor judecătoresc.

‎Ce doriți?

‎Nu știu dacă sunteți la curent,

‎dar dl Eskenazi ‎are mari probleme financiare.

‎Sunt la curent.

‎Anul trecut s-a încercat ‎recuperarea datoriilor.

‎- Ca reprezentant al Statului, sechestrăm… ‎- De ticălosul ăla…

‎…dacă permiteți.

‎…nu vreau să mai aud! E clar?

‎Domnișoară…

‎Domnișoară!

‎Dacă vă opuneți sechestrului,

‎puteți fi acuzată ‎de obstrucționarea justiției.

‎Dați-mi să văd hârtiile alea!

‎Am fost numit să conduc percheziția.

‎Mă scuzați, dar vom începe.

‎Mă credeți proastă?

‎Mă scăpați de lucrurile lui?

‎Hai, poftiți!

‎Luați ce vă place!

‎Poftiți!

‎Domnilor!

‎Aia e a lui.

‎Toate sculele hi-fi sunt ale lui.

‎- Toate sculele hi-fi? ‎- Toate.

‎Instrumentele, toate…

‎Luați tot!

‎La gunoi!

‎Consola.

‎Stația de mixaj.

‎Recorder cu 16 piste, soundcraft 200B.

‎Un ukulélé.

‎O sursă de alimentare.

‎Ce e asta?

‎E tagul meu.

‎Ce-i ăla „tag”?

‎E numele meu, e ca semnătura mea.

‎Pe ce te semnezi?

‎Nu știu. Pe ziduri.

‎Poftim? De ce?

‎Mi se pare frumos, atâta tot.

‎E artă.

‎Nu ți se pare frumos?

‎- Pe ce zid vrei să pui aia? ‎- Nu știu.

‎În cartier?

‎Nu-mi pui numele pe zidurile din cartier!

‎Te-ai prostit?

‎Nu e numele tău, e al meu.

‎E același!

‎Toată lumea știe cine e Vivi!

‎Nu.

‎- Nu faci asta la mine! ‎- Atunci, dă-mi alt tag.

‎Ține, pentru sutien.

‎Mersi!

‎Ești sigură că e aici?

‎Așa cred.

‎Hai, sună!

‎Ești bine?

‎La revedere!

‎La revedere, mersi!

‎Pentru cine?

‎Pardon!

‎Spune-mi, te rog, ce te aduce aici?

‎Îmi caut tatăl.

‎Vreau să știu dacă trăiește, ‎dacă mai stă în Paris.

‎Înțeleg, scumpa mea, dar…

‎n-o să-ți găsesc tatăl ‎în bolul de cristal.

‎Îmi pare rău, v-am dat tot ce am.

‎Nu e vorba de bani.

‎Eu mă ocup de succesul ‎în profesie, de iubiri pierdute…

‎Ce-mi spui tu nu e specialitatea mea.

‎Cum te numești?

‎Sullé.

‎El se numește cum scrie pe dosul pozei.

‎Salut! Toate bune, Daniel?

‎Bună ziua!

‎Te-ai făcut frumos pentru mine?

‎Nu trebuia.

‎Poftim, frumoasa mea.

‎Mersi!

‎Ce voiai să-mi zici așa important?

‎Plec la Bordeaux.

‎O să înregistrez un disc cu un amic.

‎Primul album hip-hop din Franța.

‎Bravo ție!

‎Voiam să-ți propun să-ți las ‎cheile de la apartament, dacă vrei…

‎Pe mine m-ar ajuta ‎și tu ai avea unde să stai.

‎Vrei să-mi lași cheile?

‎Credeam că nu le mai dai nimănui.

‎Nu ți-e teamă că te fur?

‎Ar trebui?

‎Nu știu.

‎Paname City Rappin' ‎E rapul din Paname City

‎Paname City Rappin' ‎E rapul din Paname City

‎Paname, Paname, oraș de vis

‎Dar nimic în Paris nu e ce pare

‎Îți pierzi capul, te rătăcești

‎Dacă nu ești în ritmul orașului

‎E copleșitor

‎Sunt prea mulți oameni ‎E copleșitor

‎E copleșitor

‎Sunt prea mulți oameni ‎E copleșitor

‎În Paname City locuiesc

‎Și crede-mă că nu mă plictisesc

‎Viața mea nu-i însorită ‎Știu greutățile și grijile

‎Dă-o naibii de treabă! ‎De ce puii mei cântă?

‎E ora 15:00!

‎Cocoșii cântă dimineața, nu?

‎O mai ascult, poate putem folosi ceva.

‎Nu avem ce folosi.

‎E infernal! Nu e bună de nimic.

‎Rahatule!

‎Nu-i rău, nu?

‎Ce?

‎- Sunetul. ‎- Cutia?

‎Uite ce-am găsit. Nu-i rău.

‎Da, mișto, e bun.

‎Bă, e super!

‎Da?

‎Bă, e futurist, e genial!

‎Pe bune, dac-o înregistrezi, e aur curat.

‎Se aude clar. Sunt foarte mulțumit. ‎Hai să asculți!

‎Ce-ai zice dacă…

‎chiar la sfârșit, pe fața A,

‎am pune multe piste separate?

‎- Cum adică? ‎- Cu sunete speciale.

‎Sunete pentru scratcheri.

‎Ca o bancă de sunete.

‎- O mare bancă de sunete. ‎- Da.

‎Dar doar pentru scratch. ‎Asta nu s-a mai făcut, este?

‎Nu, nu cred.

‎Trebuie să-i găsim un titlu.

‎„Paname City Scratching. ”

‎„Sounds for Good Scratchers Only. ”

‎Mai bine așa. Bun așa.

‎Dar ce facem cu el?

‎Îl halim? Cum facem?

‎Pe bune, Michel, ce facem?

‎M-am săturat. Îl omor.

‎Ce fac parizienii?

‎Lucrați din greu, așa s-ar zice.

‎Nu, nu-l mâncăm.

‎Am o idee.

‎Ce pana mea? Te aștept de o oră!

‎Directorul caută o poză cu tine ‎de două ore. Ultima e din clasa a treia.

‎Bun, ce facem?

‎Voiai să ne antrenăm? ‎Știu o sală în Paname, Parisul vechi.

‎Paco Rabanne.

‎E intrarea liberă, toți de acolo dansează.

‎Ne așteaptă niște tipi.

‎Super! E al tău motorul ăsta?

‎Vrei să știi?

‎Așa mă gândeam.

‎Hai, șofer, dă-i bătaie!

‎Regele lumii!

‎Ți-am zis că e mișto aici!

‎Salut, Ludo.

‎- Merge? ‎- Da, frate.

‎Salut, frate!

‎Da. Așa. Pleci în partea cealaltă.

‎Ludo, vrei să ne ajuți?

‎La ce?

‎Nu știu. Vrem să facem…

‎Putem face valul.

‎Unul după altul.

‎Pe ăla, îl cunoști?

‎Da.

‎Uite așa!

‎Ne intercalăm…

‎Da…

‎Ceva ca roboții, așa…

‎și toți pleacă odată.

‎Hai, pleacă!

‎Sunt buni pașii de scară.

‎Auzi, amice!

‎- E bine așa. ‎- O să coste scump.

‎Da, continuă!

‎- Așa? ‎- Da.

‎Faci…

‎Didier, moara.

‎- Ce? ‎- Cred că am prins plecarea.

‎Da?

‎Salut, băieți!

‎E foarte bine, bravo!

‎Dansezi de mult cu amicii tăi?

‎Da, de câteva luni.

‎- Ce spuneai? ‎- Auzi…

‎n-ai vrea să dansezi pe bani?

‎Ia stai!

‎- Care-i șmenu'? ‎- Nu-i niciun șmen.

‎Treaba e să continui să dansezi, ‎dar într-o trupă adevărată.

‎La Milano…

‎La televizor…

‎La Veneția, la carnaval.

‎Toate în Italia?

‎- Da, în Italia. ‎- Italia, Italia?

‎Bineînțeles!

‎Poftim!

‎- Organizez spectacole. ‎- Spectacole?

‎Știu, am prietene care fac asta. ‎În cartierul Pigalle!

‎Nu ne ocupăm cu asta.

‎Bine. Păcat!

‎V-ar fi mers bine.

‎Cam dubios tipul.

‎Da.

‎Nu cred că voia doar să dansăm.

‎Uite cine a venit!

‎Salut, mă cheamă Solo. ‎Salut, fraților! Trupa PCB.

‎Merge bine, începătorilor?

‎Când ne confruntăm? Vă roiți ‎sau veniți duminică la Grange aux Belles?

‎De ce faci pe majoreta?

‎Lasă fițele, că nu suntem la televizor.

‎Lasă că vom fi pregătiți!

‎Da? Va fi și gardianul acolo.

‎Dacă vreți să intrați,

‎luați-vă o pereche de boașe.

‎Antrenează-te, că rămâi în urmă!

‎Nu vă mai roiți.

‎Aveți o pistă?

‎Ați văzut ceva?

‎Da, am sondat cu magia astrelor…

‎Nu, glumeam.

‎Cumnatul meu lucrează la prefectură.

‎Așadar…

‎ești sigură că vrei?

‎- Poți da înapoi. ‎- Nu, vreau să știu.

‎Atunci, ține!

‎Aici e numărul 5.

‎Hai, vino!

‎La naiba, e cu cod.

‎Nu-i pot citi numele de aici.

‎Dacă e chiar el?

‎Nu știu.

‎L-aș fi recunoscut, nu?

‎Nu știu.

‎- Hai să-l sunăm. ‎- Da, haide.

‎Ține-mi asta.

‎- Ai văzut? ‎- Da.

‎Alo!

‎Alo!

‎- Ce ai? ‎- Nu pot.

‎- Hai, sună tu. ‎- Nu…

‎- Te rog! ‎- E treaba ta.

‎Te rog!

‎Vivi!

‎Da?

‎Bună seara, dl Dormant?

‎Da, vă ascult. Dv. ați sunat adineaori?

‎- ‎Ați văzut cât e ceasul? ‎- Aș vrea să ne întâlnim.

‎Pardon, nu înțeleg…

‎Cine sunteți?

‎Anul 1971 vă spune ceva?

‎Data mea de naștere.

‎Păi… da.

‎În cartierul Olympiades.

‎Mama mea, Patricia, locuiește acolo.

‎Alo!

‎Da?

‎Sunt Virginie.

‎Alo?

‎Vivi.

‎Dan, mă auzi?

‎- Da, te aud. Cum e vocea? ‎- E bine. Pornesc partea instrumentală.

‎OK.

‎Paname City Rappin' ‎E rapul din Paname City

‎Paname City Rappin' ‎E rapul din Paname City

‎Paname, Paname, oraș de vis

‎Dar nimic în Paris nu e ce pare

‎Îți pierzi capul, te rătăcești

‎Dacă nu ești în ritmul orașului

‎E copleșitor

‎Sunt prea mulți oameni ‎E copleșitor

‎E copleșitor

‎Sunt prea mulți oameni ‎E copleșitor

‎În Paname City locuiesc

‎Și crede-mă că nu mă plictisesc

‎Viața mea nu-i însorită ‎Știu greutățile și grijile

‎Alo, la tine e bine?

‎Da, te aud. E bine vocea acolo?

‎E ca lacrima. Niciun alt zgomot.

‎- Pornesc, da? ‎- Da, sunt gata.

‎Începem!

‎Ți-ai scris numărul de telefon.

‎Ca să pot fi contactat pentru proiecte.

‎Da, e bine.

‎Primul album francez de rap.

‎Da, super!

‎Mi le iei?

‎Ascultă,

‎Daniel…

‎Îți iau câteva, să am pe stoc,

‎dar nu ți le pot lua pe toate.

‎- Cum așa? ‎- Daniel, rapul francez e terminat!

‎Uită-te la emisiunea Hip-Hop,

‎a fost o modă care n-a prins.

‎JB, nu și tu. ‎Ești al patrulea magazin la care merg azi.

‎Normal că nu ți-l ia nimeni, ‎că nu se vinde.

‎Iar clienții hip-hop sunt cei mai răi!

‎Băieții stau aici cu orele ‎și nici n-au bani.

‎Cum întorci spatele, îți fură discuri.

‎Dar nu pot să ți-l pun în față.

‎Stai, cred că n-ai înțeles.

‎Nu mi s-a părut ‎că ai ascultat muzica cu adevărat.

‎Hai, ascultă doar 15 secunde.

‎Ascultă!

‎- Uite ce e, nu… ‎- Ascultă!

‎Asta e de legendă.

‎Tu crezi că ăsta e trecutul, dar nu e. ‎Ăsta e viitorul.

‎Măi, se prea poate…

‎Ar trebui să fie peste tot în magazin. ‎În față, acolo, acolo,

‎peste tot!

‎E normal să te sperie.

‎În istoria muzicii

‎se fac chestii noi, căcătoare.

‎Eu n-am asemenea clientelă.

‎- Nu vreau asta aici. ‎- Nu pricep.

‎- Pricepi foarte bine. ‎- Nu, explică-mi mai bine.

‎Stai în buticul ăsta ‎și crezi că revoluționezi lumea?

‎Ce ai aici, cimpoaie, acordeoane?

‎- Ascultă aici! ‎- Nu!

‎Sunt în magazinul meu!

‎- În magazinul tău de rahat! ‎- Cărați-vă!

‎Pleacă, proasta naibii!

‎- Cară-te! ‎- Nemernicule!

‎Îți rup capul și ți-l bag în cur!

‎Uită-te în ochii mei! Te las lat!

‎Câți ani ai? Ai patru ani?

‎S-o sun pe maică-ta, boule?

‎Cu eșarfa aia de căcat!

‎Cine poartă așa ceva? ‎Și zâmbești cu moaca aia de idiot!

‎Plecăm!

‎Ia discurile! Plecăm!

‎Cretin infect…

‎Pa, JB!

‎Baftă în continuare!

‎Salut!

‎- Bună ziua! ‎- Putem intra?

‎Intrarea e prin spate.

‎Intrarea e 15 franci?

‎Da, 15 franci.

‎Și cum e muzica înăuntru?

‎Ca de obicei.

‎OK…

‎Și ce se cântă de obicei?

‎Chabin.

‎- E bine. ‎- Da, e bine.

‎Blocați trecerea. Intrați sau nu?

‎N-am putea intra cumva gratis?

‎- Sunt fratele lui Willy. ‎- Faceți glume? Al lui care Willy?

‎- Nu e niciun Willy aici. ‎- Nu vrem să te deranjăm.

‎Da, nu vrem asta.

‎Scuză-mă!

‎Ne-am încălzit, e bine.

‎Acum, toți breakdancerii în centru.

‎Breakdancerii în centru, le facem loc.

‎- Le facem loc! ‎- Mergem?

‎Ce văd jos acolo?

‎Îi avem pe maeștrii breakdance-ului!

‎Regii ringului, vedete hip-hop ‎made in France‎.

‎Vă mulțumesc că îi întâmpinați

‎pe Paris City Breakers!

‎PCB, mulțumesc în numele lor!

‎Așa, arată-le!

‎Arată-le puțin.

‎Arată-le, așa!

‎Hai, Maurice!

‎Uită-te puțin cum face!

‎Hai, cară-te!

‎Ce mai vrei?

‎Arată-le moara ta.

‎E bine, ai terminat!

‎Uită-te la mine!

‎Arată-i!

‎Haide, Bruno!

‎- Hai! ‎- Arată-le!

‎Uită-te la el!

‎Privește!

‎Privește!

‎Asta e!

‎Didier! Așa!

‎Hai, Didier!

‎Haide, Didier!

‎Tu ce ai?

‎Cine te crezi, boule?

‎Domnule Bou, vrei să zici!

‎Liniștiți-vă!

‎Ne calmăm, da?

‎Liniștiți-vă!

‎Ai grijă să nu treci ‎și pe cealaltă melodie.

‎Da, promit, sunt atentă.

‎Trebuie răzuită partea aia.

‎Știu.

‎Mă gândesc noaptea la ea, ‎mă trezește din somn…

‎Nu vreau să rămână.

‎Nu păstrezi măcar o cutie?

‎Nu, le radem pe toate.

‎Eu fac o pauză.

‎Mie îmi plăcea bucata asta.

‎Nu, ai ascultat flow-ul?

‎E nașpa, e deja învechit, nu se poate.

‎Imaginează-ți că se va spune mai încolo ‎că e cea mai bună parte din album.

‎În primul rând ar fi bine ‎să reușesc să-l vând.

‎O să-l vinzi, încetează.

‎Marii profeți, marile genii ale lumii

‎au vorbit în van.

‎Nimeni nu-i înțelegea, au crăpat singuri,

‎scăldându-se în propriul rahat ‎toată viața,

‎nimeni nu se uita la ei, ‎se căcau toți pe ei,

‎și abia după ani de zile sau chiar secole

‎lumea a zis: „Ce geniu! ”

‎E normal. Oamenii ‎nu sunt pregătiți pentru talent.

‎Nu cred că am chef ‎să mor singur în propriul rahat.

‎Nu asta zic, ci doar că…

‎trebuie să ai încredere.

‎Să ai încredere.

‎E o lumină la capătul tunelului.

‎Termină cu poveștile astea, mă sperii.

‎Vrei să rămân?

‎Să rămâi?

‎Da.

‎Păi…

‎Să mă mut aici, să stăm împreună.

‎Da, dar tu ești de acord?

‎Normal că sunt de acord, ‎din moment ce ți-am propus.

‎Nu te deranjează?

‎- Asta-mi răspunzi? ‎- Cum adică?

‎Nu îți propun ‎să facem cumpărături împreună.

‎- Am înțeles. ‎- Ba n-ai înțeles.

‎Nu-ți propun să ți-o țin când te piși,

‎să-ți dau supă cu lingurița…

‎- Am înțeles. ‎- Ba n-ai înțeles.

‎Nu, voiam să zic că…

‎Ce ai vrut să zici?

‎- Nu e vorba… ‎- Că ce?

‎- Îmi pare rău. ‎- Să nu-ți pară rău!

‎- Iartă-mă. ‎- Lasă scuzele!

‎Și ce să fac?

‎Te bucuri sau nu?

‎Da.

‎Atunci, zâmbește!

‎La naiba!

‎Nu te lași, nu-i așa?

‎„Lady V”? V de la „virgină”?

‎V de la „Vezi-ți de treabă! ”

‎A început să-ți placă.

‎Faci graffiti singură?

‎Eu sunt Mad.

‎Pe unde ai mai umblat?

‎Ce e cu radioul? De la cine l-ai furat?

‎Nu l-am furat. Bruno mi l-a împrumutat.

‎Ce tâmpenie mai pui la cale?

‎Și școala?

‎Cum merge?

‎Cum merge școala?

‎Directorul mi-a zis că nu te duci la ore!

‎Fă ceva cu viața ta ‎și n-o mai distruge pe a mea!

‎FORMULAR DE ÎNSCRIERE ‎LA CONCURSUL DE POȘTAȘ LA TRI POSTAL

‎- Ești bine? ‎- Didier.

‎Băieți, urcați!

‎Ăsta e mic. Câți ani ai?

‎E în regulă. E cu mine.

‎Bine, urcați!

‎Amicul tău de breakdance n-a venit?

‎El nu vine. Are familie.

‎Bine, urcă!

‎Subtitrarea: Bogdan DeLia