Original subtitles

Traducerea: Richie79 marius.richie@yahoo.com

Cu: Shu Qi, Jack Kao, Tuan Chun-hao

Regia: Hou Hsiao Hsien

Se despărţea de Hao-hao

dar el întotdeauna o găsea.

O suna...

O implora să se întoarcă...

Iar și iar.

De parca era vrăjită...

sau hipnotizată...

nu putea scăpa.

Se întorcea întotdeauna.

Şi-a spus în sine...

ca avea 500.000$ in cont.

Când i-ar fi cheltuit,

îl va părăsi de tot.

Asta a fost acum 10 ani...

În 2001.

Lumea întâmpina secolul 21

și sărbătorea noul mileniu.

MILLENNIUM MAMBO

Poţi citi chineza simplă?

„Certificat”

Atestă faptul că am luat parte la Concursul international de Magie

Dar e în engleză! Ne trebuie traducerea!

Daţi-mi voie...

- Era în chineza continentală.. - Atunci de ce e în engleza?

Pare mai profesională.

Serios?

Zice că... bla bla bla...

Ding Jianzhong... bla bla bla... a participat la eveniment...

și a câştigat medalia de bronz.

Prestaţia mea se numea „Visul unei porumbițe-n zbor”

- În zbor? - Premiu de 5000$!

Aproximativ 20 000$ taiwanezi.

Și unde sunt cei 5000?

- Foloseşte magia ca să afli! - I-am spart pe toţi.

Era un concurs international.

Aşa că acum folosesc doar monede străine.

Americane, niciodată chineze sau taiwaneze.

- Sclavul modei internaţionale! - Poţi fi sigur.

Ok, fii atent... Vezi câte monezi am?

- Câte sunt? - Cinci.

Cinci monezi.

- Câte am în stânga? - Două.

Nimic în mânecă!

Uite două.

Câte am în dreapta?

- Trei. - Eşti sigură?

Una, doua, trei...

- Câte? - Trei.

Le strâng bine.

Încă o data... Una, doua, trei,

patru,

cinci... strâns.

În regula...

Unu, doi, trei, patru... Vicky, ajută-mă te rog,

ţine-le strâns. Și apasă-le pe masa.

Câte sunt în total?

Patru, mai am una aici.

Deschide pumnul.

Câte?

Cinci.

Extraordinar!

Mersi.

Fără aplauze?

Ai grijă!

Pari speriat!

Numai lătratul e de tine.

La mulți ani, Jenny!

Ce naiba înseamnă asta?

Ce mai artificiu!

Slăbuţ!

- L-am adus din China. - Nici nu mă mir!

Atât de slab!

Un lucru fără pic de substanţă!

Dă-l mai departe.

- Vrei un pahar mai mare? - Nu, am băut destul.

- Dă-mi cel mai mare pahar. - Îl ai deja!

Serios?

Mai vrea cineva pahar?

Toată lumea are?

La mulți ani!

Opreşte-te!

Desfă-ţi picioarele.

A început să-şi facă de cap pe la 16 ani,

cu Xuan-xuan, în special sâmbăta.

Luau trenul de la Keelung spre Taipei.

Intrau împreună în toaleta,

se drogau,

și o luau razna.

Prima oara l-a întâlnit pe Hao-hao într-un club pe strada He Ping,

„Spin”

În ziua aceea ea și Xuan-xuan

plănuiseră sa meargă la karaoke cu prietenii.

Dar fetele au luat țeapă.

Hao-hao și amicii săi au intrat în vorba cu ele.

Le-au invitat să cânte.

Ea a observat

ca Hao-hao o fixa cu privirea toată seara.

Timid, fără nici o vorba.

Nu terminase liceul.

A oprit-o să se ducă la ultimul examen.

În seara dinaintea examenului,

au mers împreună la un motel.

În mod intenţionat nu a trezit-o.

N-a vrut să-şi ia examenul.

I-a fost teama că ar fi plecat.

Mai târziu, au început să trăiască împreună

într-un apartament închiriat in Taipei.

Niciunul nu avea o slujba.

Uneori mergeau cu motorul înapoi la Keelung

ca să mai împrumute nişte bani de la prieteni.

O data

i-a furat Rolex-ul tatălui său.

L-a amanetat pentru 80,000$ taiwanezi.

Când taică-su a aflat de pierdere, l-a sunat să-l ia la întrebări.

Dar el a negat totul.

Aşa ca taică-su a mers la politie.

Era un vânt puternic in ziua aceea. Era însorit.

A venit poliția și a găsit chitanţa de la amanet

și i-au luat pe amândoi la secţie.

Haide!

El cine-i?

Tipu' ăla?

Nu știu, l-am mai văzut pe aici.

Cine-i asta?

- Cine? - Îl cheama Doze.

Nu-l prea cunosc.

Poftim?

- Ce are de gând? - O cunoşti?

- Ce te interesează? - Cred ca e interesat de Vicky.

- Vrei sa i-o tragi lu Vicky? - Vezi-ţi de treaba ta!

Dispari!

Futui! M-ai lovit!

Stai!

Hei, opreşte-te!

Lasă-l, e beat.

A băut prea mult.

Vino încoace! Vino.

Nu, nimic, las-o balta.

Dă-te de pe mine!

Lasă-mă!

Ajunge! Gata!

Ţine-mă bine.

Alo?

Ce-i?

Nu!

Nu, n-am luat-o.

Ai rătăcit-o.

N-am luat-o eu!

Ţi-am zis ca nu!

Care-i treaba?

Tatăl meu..

Ce vroia?

Rolex-ul.

Crede ca l-ai luat tu?

A aflat.

Și ce i-ai spus?

Hao-hao!

Hao-hao!

- Ce-i? - Nu e apă caldă.

- Boilerul e pornit? - Încerc să fac un duș.

- Nu-i apă caldă? - Nu.

Închide robinetul rece. Lasă-l deschis pe cel cald.

- Merge robinetul cald? - Da.

E caldă?

Nu, tot rece.

- E deschis la maxim? - Da.

Ciudat.

- Poate e descărcată bateria. - Și?

- O să cumpăr alta. - Ok.

- Nu sta mult. - Bine.

- Dă-mi drumu' să intru. - Ok.

- Ce ai stat atât? - Politia, dna.

Aici locuieşte dl. Tuan Chun-hao?

Mă scuzaţi.

Care-i problema?

Tuan Chun-hao e implicat într-un furt.

Avem mandat de percheziţie la aceasta locaţie.

Doar aruncam o privire... Este aici?

E plecat. A ieşit de dimineaţă.

Dumneavoastră cine sunteţi?

Prietena lui.

Deci, putem intra?

E implicat până peste cap.

Ne conduci?

- Vreţi să... - Da, care e camera lui?

Care e camera lui?

După cum vedeţi, locuinţa nu-i prea mare...

Aceea.

Asta?

Păzeşte usa. Stai cu mine.

Dna, veniţi aici vă rog.

Vom percheziţiona camera asta, rămâneţi acolo.

Face parte din cazul nostru.

De aceea investigam.

- Pot intra? - Vă rog.

Unde îşi tine lucrurile?

- Aici. - Sunt toate ale lui?

- Și ale mele, amestecate. - Amestecate?

Ştiţi când se va întoarce?

- Nu. - Nu ştiţi?

Ce căutaţi?

E suspect într-un furt.

Un furt?

Aşa se explica mandatul.

Ce se petrece?

- Tu eşti Tuan Chun-hao? - Ce doriţi?

Eşti suspect într-un furt... Avem mandat de percheziţie.

Uitaţi actele mele.

Suntem de la criminalistica.

Staţi jos un moment.

Vă rog să mă însoţiţi în camera.

Dle Tuan, aici.

Pentru a evita serviciul militar,

Hao-hao a făcut greva foamei.

A băgat în el numai droguri.

Deseori Hao-hao îi cotrobăia prin geanta.

Daca găsea o chitanţă... suna la magazin

ca să cerceteze.

Și când telefonul arăta

că avusese o convorbire mai lungă.

A certat-o pentru asta.

Odată a aruncat cu un termos după ea.

Dar când ea împacheta sa plece..

plângea și o implora sa rămână.

Deseori Hao-hao mâzgălea rânduri...

în care îi spunea...

ca aparţin unor lumi diferite.

Spunea: „Te-ai coborât din lumea ta...

în a mea”.

„De aceea nu înţelegi lumea mea”.

Ce faci?

Ce fumezi?

Ce să fie?

Pot să încerc și eu?

- Ce ştii tu despre asta? - Deci ştii multe? Ce e?

Dă-mi-o! O fumăm împreună!

O fumăm împreună!

Ok, ia-o.

- Ce faci? - Poftim?

Ce?

Ce dracu faci?

Arunc-o!

Scăpa de ea!

Dă-o încoace.

Las-o!

Te omor!

Ce-ai vorbit atât la telefon?

- Am sunat acasă. - Serios?

Da, am sunat la Keelung!

De ce n-ai sunat de aici? De ce ai avut nevoie de cartela?

Nu eram aici atunci.

Iar mă înşeli, nu-i aşa?

De ce te-aş înşela? De ce mi-ai umblat prin lucruri?

- Pe cine ai sunat? - Ţi-am spus, acasă!

- Pe cine ai sunat? - Am spus că acasă.

Cine?

- Care era? - Te enervezi fără motiv.

Eşti nebun?

Pe cine ai sunat?

După cum ţi-am spus, am sunat acasă în Keelung...

Ţi-ai pierdut minţile?

Sper că nu mă minţi.

- Nebună? Te-aş minţi eu pe tine? - Te bat la dracu, ştii doar.

Futui, de ce mi-ai cotrobăit prin lucruri?

Și ce dacă? Aşa am vrut, ce importanță are?

- Eşti dus cu pluta. - Du-te naibii!

Ţicnitule!

Pe cine faci ticnit?

Cine-i ticnitul?

Pe cine ai sunat?

Spune-mi!

Ţi-am spus, dar nu mă crezi! Ce să mai zic?

Ce faci?

Plec acasă.

Dă-mi drumul!

Lasă-mă!

- Ce faci? - Du-te dracu!

Dacă pleci, să nu te mai întorci!

Futui, cine vrea...

Și apoi,

ca să-şi primească chiria,

proprietarul i-a găsit o slujba într-un bar.

În fiecare zi, când mergea la munca.

Și cât timp era acolo, înainte de închidere..

Hao-hao o suna întruna.

Daca se întorcea târziu,

o aştepta pe scări.

Era invidios ca ea muncea.

Dar el nu a muncit niciodată.

Deseori îşi chema prietenii...

sa se drogheze,

pop dexies,

să joace jocuri video...

și să asculte muzica la maxim.

La bar, l-a întâlnit pe Jack.

Se mai întâlniseră în Spin.

Jack o dusese de câteva ori acasă în Keelung.

Îi plăcea să o plimbe.

Întotdeauna Jack avea tipi cu el.

Și tot timpul ieşea scandal.

Jack nu refuza pe nimeni.

Tuturor le plăcea sa vorbească cu Jack.

Și să facă afaceri cu el.

Ştia ca Jack o răsfăţa.

Tot timpul o cara cu el.

O trata...

ca pe cel mai bun prieten.

Încă una.

Familia ta stă în Taiwan?

Nu...

Rudele tatălui meu și mătuşa mea stau aici.

Ceilalţi stau în Hokkaido.

- În Japonia? - Da.

Ai fost acolo vreodată?

Nu în Hokkaido.

E foarte, foarte frig.

Deci, când pleci?

Poimâine.

Pot să te vizitez?

Dacă plec în Japonia?

Desigur.

Numărul tău de telefon.

Îi ştia pe fraţii Takeuchi

din clubul Texound.

Îi aminteau de Hao-hao.

Tăcut, timid...

Tatăl lor e taiwanez.

Mama japoneză.

Se născuseră în Yubari, Hokkaido.

Un orăşel minier în munţi.

Apoi mina s-a închis.

Și a devenit muzeu.

Bunica încă locuia acolo.

Administra un han foarte vechi.

În fiecare februarie, în timpul Festivalului de Film Yubari,

mama lor îi ruga să vină să-i ajute.

Ko i-a spus...

că festivalul începuse.

Trebuiau să lucreze în ture mici toată noaptea.

Hanul era ticsit.

Iar el zicea că exista o „Strada a Filmului”.

Deasupra magazinelor erau panouri cu afişe ale filmelor.

Erau filme vechi.

Tora-san era acolo.

Ishihara Yujiro.

Și Charlie Chaplin.

Takeuchi Jun i-a spus...

că toată familia se aduna la Yubari.

Cu ocazia zilei de naştere a bunicii.

Toţi îi urau

încă un deceniu de sănătate și fericire.

Dar bunica le răspundea

Că vrea să trăiască 100 de ani.

Îşi dorea să vadă

cum se va schimba Yubari.

Ştii, cred ca noi suntem din lumi diferite.

Cum să ne înţelegem?

Eşti nebun!

Opreşte-te.

Ai terminat?

- Ai auzit ce-am spus? - Ce-ai zis?

Vorbesc frumos cu tine, dar tu tot nervos eşti.

E aşa de greu să trăieşti cu mine?

Plec.

S-a întors Vicky!

Putem să jucam și să ne drogam!

Eu sunt pentru!

Tuan Chun-hao!

- Care-i treaba? - Hao! Aranjează cu ea.

- Dă-ţi aia jos. - Ce vrei?

Ce doreşti?

Lasă-mă!

Opreşte-te!

Putem face duș împreună.

Ieşi afara!

Ieşi!

Ieşi!

Ieşi!

Nu poţi face asta!

Ieşi chiar acum!

Vino înăuntru!

Deschide usa!

Lasă usa!

Eşti nebun?

S-a despărţit de Hao-hao.

Dar de fiecare dată o găsea.

O suna...

O implora să se întoarcă...

Iar și iar.

Și ea de parca era vrăjită...

sau hipnotizată...

nu putea scăpa.

Se întorcea.

Şi-a spus în sinea ei...

ca avea 500,000$ taiwanezi în cont.

Când îi va termina,

îl va lăsa pentru totdeauna.

Vicky,

vino aici.

Vreau să-ţi spun ceva.

Hai sa ieşim, ok?

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Putem vorbi afară.

Ok?

Hao-hao, ce faci?

Putem? Afară?

De ce nu-mi spui aici!

Să ieşim, chiar vreau să-ţi spun ceva.

Vrei? Te rog!

- Ce e? - Vreau sa vorbesc cu ea.

Lasă-i sa vorbească. Are ceva să-i spună.

Vicky, e vreo problema?

- E în regula. - Vreau să-i spun ceva.

Huang, Vicky e de acord.

Hao-hao, nu trebuia sa vii aici.

E în regula.

Doze...

Doze, e ok. Huang, e ok.

Lasă-i sa vorbească. Doar un pic.

Nu durează mult.

Spune ceva!

Vreau să ieşim. E personal, între mine și ea.

- Ce înseamnă asta? - E în regulă, stai liniştit.

Eşti sigură, Vicky?

- Ce-i cu treaba asta „personala?” - E iubita mea, tâmpitule!

Jack, e în regulă.

Huang, nu.

E în regulă, Huang.

Ia-ţi mâinile de pe mine!

Huang, te rog, vorbim doar.

Termină cu prostiile!

Ok, ajunge.

Huang, termină!

Vicky, vii cu mine?

Vii? Vii?

- E între noi doi. - Ce dracu e între voi?

- Ok, ajunge! - Cine crezi tu că suntem?

Pleacă odată!

- Jack, înţeleg, dar chiar trebuie... - Ok!

E treaba lui Vicky.

Se poate descurca.

- Deci pot vorbi cu ea? - Sigur.

- Serios? - Vicky, rezolvă problema.

Ok, petrecerea s-a terminat.

Ce ai, Vicky?

Intră.

Descalţă-te.

E vorba de Hao-hao, nu?

Eşti bine?

Aici vei fi în siguranţă.

Jack, ai ceva ţigări?

Nu doar astea.

Sos picant?

Aici.

Pot desface asta? E mai picant.

- E gata? - Poftim.

Îl duc eu.

O sa beau nişte vin mai întâi.

Nu prea mult.

Să-mi deschid pofta.

Pauline s-a lăsat de droguri?

E greu.

Mama ei a mers la un călugăr budist.

Vrea să cântam o sutra pentru ea.

A spus că o va ajuta un pic.

Funcţionează?

I-am promis ca o voi face. De trei ori pe zi.

Ar trebui să ajute.

Ai văzut-o? E mai bine?

Sau tot aşa?

Ţigările.

Nu bea prea mult.

Maică-mea a fost pe aici.

Ce-a zis?

A mers să-mi strângă lucrurile împreună cu frate-miu.

Mi-au spus ca Hao-hao

mi-a rupt toate hainele.

N-a rămas decât telefonul, singurul ce mai merge.

Între tine si Hao-hao...

Ce vrei să faci?

Asta s-a sfârşit...

Ma gândesc...

Ma întreb ce ar trebui să fac de acum înainte.

Nu vreau...

să mă întorc la bar.

Nu știu ce să fac.

Mama m-a rugat să mă întorc înapoi cu ea.

Dar nici asta nu vreau s-o fac!

Nu știu ce ar trebui să fac.

Dacă nu mai lucrezi la bar...

nu-i o problemă!

E complicat.

Câştigi mult, dar cheltui și mai mult.

Lucrul esenţial e să-ţi reiei viaţa normala.

Studenţii care vând în cafeneaua mea, câştigă 80$ pe zi.

Vreau să spun pe ora.

Și par destul de mulţumiţi.

Au vieţi normale.

Poate asta te va ajuta?

Crezi că aș putea lucra într-o cafenea?

De ce nu?

Înţeleg.

Știu ce se întâmplă.

Ai păcălit nişte tipi la Stonehead, nu-i aşa?

- Au sunat. - Cine? Stonehead?

Ding le-a şutit banii?

La ce naiba te gândeai?

Ce au spus?

Pai, n-au picat în plasa trucurilor tale,

Și acum vor sa facă ceva.

De ce creezi tot timpul probleme?

Ce-a zis?

Vrea să mă ocup de problema.

Dar nu înţeleg ce pot face eu.

Bea ceva cu mine.

Doze! Doze!

Alo? Alo, ascult.

Ok, am înţeles.

E totul în regulă? Jack, ce-a spus?

Nu știu cum să fac acum.

Unde-i Ding?

Stonehead te-a băgat în asta?

Exact.

Du-te acasă mai întâi!

Voi, duceţi-o acasă pe Vicky.

- Vicky, du-te acasă mai întâi. - E totul ok?

Vicky, du-te acasă.

Voi fi bine... Lăsa pe seama mea, ok?

Tu nu te descurci. Dau nişte telefoane.

Nu va fi atât de uşor.

- Nu vreau să merg acasă. - Du-te si dormi.

A lăsat cheia camerei și un telefon mobil.

Vicky, eu sunt.

Sunt în Japonia.

Dormeai adânc aşa că nu am vrut să te trezesc.

Doze e în rahat.

Iar eu n-am rezolvat încă problema.

Probabil va trebui să rămân o vreme în Japonia.

Sunt la hanul Koryu în Shinjuku.

Numărul e 33 69 55 26.

33 69 55 26.

Camera cu numărul 403.

Dacă ai chef...

să iei o pauza, vino și caută-mă.

Dar nu spune nimănui...

că sunt în Japonia.

Asta-i tot.

Jack, tu eşti?

Dl. Kao?

Jack nu a mai venit.

Nici nu a mai sunat.

A nins în perioada aceea în Tokyo.

A rătăcit o vreme în mana cu telefonul

pe care i-l lăsase Jack.

Străzile aglomerate erau pline de muncitori, studenţi,

casnice.

Se considera una dintre ele.

Mânca tăiţei. Se uita la emisiuni TV.

Purta haina lui Jack.

Mirosea a ţigări și aftershave.

Într-un târziu a simţit că lui Jack îi era dor de ea.

Când i-a sugerat că ar trebui să vina...

și să nu spună nimănui că era în Japonia,

nu însemna decât...„Vino tu”

„Singura”.

„Strada filmelor din Yubari”.

Ko ii spusese

că iernile în Yubari sunt foarte reci.

Minus 30 grade Celsius.

E țara oamenilor de zăpadă.

Când răsare soarele, omul de zăpadă

se topeşte și dispare.

Odată, făcea dragoste cu Hao-hao...

când deodata a avut sentimentul

ca Hao-hao era ca un om de zăpadă.

Va dispărea...

imediat ce soarele va răsări.

Sexul a fost trist în ziua aceea.

Chiar și după ani,

încă îşi mai amintea.

Asta a fost acum 10 ani.

În 2001.

În acel an...

a fost multa zăpadă în Yubari.

Traducerea: Richie79 marius.richie@yahoo.com

Salvare în Unicode UTF-8 R.O.D.

Corectare punctuație, diacritice și ortografie R.O.D.

Sincronizarea R.O.D.