Original subtitles

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team / www.subtitrari-noi.ro

Bună dimineaţa, Washington !

Mai sunt patru zile până la Crăciun şi e ger!

Haideţi să ne încálzim pe muzica Iiniştitoare a lui Michael Buble.

TRENUL DE CRĂCIUN

PREMIUL MANçih-IESTER PENTRU EXCELENŢA IN JURNALISM

- Tom ! - Bună, Helen.

Ne poţi lua cu tine ?

Cu o familie ca a ta, eu n-aş pleca nicăieri.

- Pune astea sub pom. - Nu trebuia !

Şi mai e domnişoara.

- O să am grijă de ea. - Mereu ai. Mersi, Helen.

Mi-a plăcut articolul tău despre canapele din Ladies' Weekly.

Mă simt măgulit.

- Crăciun fericit, Helen ! - Mersi, şi ţie la fel, Tom !

Chiar ai nevoie de toate ?

- Ştii că iau bagaje multe. - Ştiu că cheltuieşti mult.

- Sunteţi Max Powers, regizorul, nu ? - Vinovat !

V-am văzut toate filmele.

- Faceţi o poză cu noi ? - Sigur.

- Dumneavoastră cine sunteţi ? - Nimeni.

Mersi !

Nu-mi vine să cred că m-ai convins să zbor de la LA

ca să ne întoarcem cu trenul.

Cum altfel o să scrii un scenariu despre un tren ?

Mersi pentru ocazie, dar poate ar trebui să găseşti pe altcineva.

Eu sunt editor de scenarii, îi ajut pe alţii să-şi repare filmele.

Nu-s pregătită să scriu.

Eleanor, ştii că eşti ca şi fiica mea.

- Ai patru copii. - Toţi băieţi.

Şi pentru că-mi eşti ca o fiică, îţi spun că n-ai stimă de sine.

Ştii că eşti prea bună ca să rescrii scenariile altora.

E timpul să-I scrii pe al tău.

Şi unde poţi începe o poveste de dragoste mai bine ca în tren ?

Cum zici tu.

Simt că vi se va întâmpla ceva magic de Ajunul ăsta.

- Ne căsătorim ! - Serios ?

- De unde ştiai ? - Doamne !

Se pare că vom pleca la timp.

- E foarte bine. - Aşa e. Lumea se bazează pe noi.

- Lucrezi la compania feroviară ? - Am lucrat. Acum sunt pasager.

- Mergi des cu trenul ? - E ceva de-atunci... Zece ani.

- Aşa e, e ceva. - Nu credeam că o să mai merg.

- Prea multe staţii ? - Da, s-ar putea spune.

- Tom Langdon. - Herrick Higgins.

- Prietenii îmi spun Higgins. - Higgins.

Mă scuzi... Higgins.

Bună, Lelia, mă pregăteam să te sun.

- Te rog, zi-mi că nu anulezi ! - Nu, o să vin.

De Crăciun, cum am planificat.

- Plec acum cu trenul. - Ce ?

- Da, vin cu trenul. - Până la Los Angeles ?

- Pentru un articol. - Şi trebuie să mergi cu trenul ?

E despre Crăciunul într-un tren.

- O să fiu acolo, promit. - Sper.

Probleme în dragoste ?

A - Poftim ? - Imi pare rău, te-am auzit vorbind.

- Era soţia ta ? - Nu.

Iubita, atunci ?

Cât ai auzit de fapt ?

- Păi... un pic. - Un pic ?

- Tot. - Tot ?

Dar nicio grijă, o să se rezolve totul în tren. Intotdeauna e aşa.

Toată lumea în vagoane!

E un tip care scrie o poveste despre trenul de Crăciun !

Da, scuză-mă.

- Ce e, Colindá de Crăciun ? - Da.

N-am citit-o de mult.

E a soţiei, i-am promis că recitesc toţi clasicii.

- Un ţel ambiţios. - Mă tem că n-am începutîncă.

Bun venit la bord, dle Kelly.

- Bun venit la bord, dle Langdon. - Mersi. Sunt Tom.

- Tom, am auzit că scrii despre tren. - Zvonurile circulă repede pe aici.

Habar n-ai dumneata...

- Eşti în compartimentul D. - Grozav.

- Chiar alături de al meu. - Super. Grozav.

Nicio grijă, o s-o cunoşti pe Agnes, fie că vrei, fie că nu !

- Bună. - Ai început deja să scrii ?

Dacă consideri scris zgăitul la o pagină albă, atunci da.

Sper că nu vrei să scrii tot din compartiment.

Inspiraţia e afară, nu aici.

- Max, nici n-am plecat din gară. - Exact ! Trăieşte, uită-te-n jur.

Aşa o să fie tot drumul ?

Fac filme de mult. Şi ştii care e cuvântul cu care începe totul ?

- "Motor" ? - Nu.

"Bună"

Eu o să fiu în vagonul-restaurant, stând de vorbă cu ceilalţi pasageri.

Distracţie plăcută !

"Şi aşa începe"

"o călătorie de patru zile şi 5.000 km, de-a latul Americii."

"Sper să fie o poveste interesantă."

PATRU ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN WASHINGTON, DC

Trebuie să plătesc taxă de trecere ?

- Scuze ! - Nicio problemă.

E frumos să vezi doi tineri care nu pot trăi unul fără altul.

Şi chiar aşa o să fie !

- Ne căsătorim în tren. - Felicitări !

- Şi aveţi toţi invitaţii la bord ? - Nu, suntem doar noi.

Doar de asta aveţi nevoie, nu ?

- Eu sunt Steve, ea e Julie. - Tom. Şi ea e Agnes.

Casă de piatră !

- Mă scuzaţi. Pardon ! - Pardon.

- Bună ! - Bună.

Da... Agnes.

Şi nu uita, marţea e ziua ta norocoasă.

- Şi ziua mea norocoasă ? - Ia loc şi-ţi zic.

- Eşti clarvăzătoare ? - Ştiu lucruri. Spune-i "intuiţie".

- Eu prefer faptele. - Asta s-ar putea să se schimbe.

Ce vreţi să beţi ?

- Ce aveţi ? - "Moş-tinL"

"Rudolph cel Roşu", "Grinci"...

- Ce e Grinciul ? - Bei unul şi fiecare zi e Crăciunul.

- Dă-mi un Grinci. - Două, te rog.

Aia e locomotiva originală P24 ?

- Cu 16 cilindri şi 4.250 CP ? - Corect !

- Ce nu depăşea, spulbera. - Eşti pasionat de trenuri ?

- Tata era pasionat de trenuri. - Şi al meu la fel.

La 16 ani, m-a urcat în tren şi-a zis:

"Să nu te întorci decât realizat." Eu sunt Max Powers.

- Regizorul? - Vinovat.

Sunt mare fan ! Tom Langdon.

- Unde mergi ? - La Los Angeles.

- Şi nu te grăbeşti să ajungi, nu ? - De ce crezi asta ?

- Mergi cu trenul. - Da, aşa e.

- Caut o poveste în trenul ăsta. - Şi al dumneavoastră.

- Eşti scriitor ? - Ziarist. Sau, cel puţin, am fost.

Am fost corespondent de război.

Acum cel mai periculos reportaj al meu ar fi "Pericolele grătarului".

- Şi pentru cine scrii ? - A fost ultima dorinţă a tatei.

Suntem înrudiţi cu Mark Twain şi se pare

că voia şi n-a apucat să scrie o poveste despre călătoria cu trenul.

- Sper s-o scriu eu. - Trenurile au ceva special, nu ?

Următorul meu film o să se desfăşoare într-unul.

Auzi, mi-a venit o idee.

Ar trebui să lucrezi cu scenarista mea. La cercetare, adică.

Să faceţi schimb de notiţe, de poveşti pe care Ie-aţi auzit.

Pulsul Americii intr-un tren.

Mersi de ofertă, dar sunt învăţat să lucrez singur.

- Te plătesc, evident. - Nu asta e problema.

Am avut o parteneră odată

N-a mers prea bine.

Te înţeleg. Am avut şi eu câteva partenere.

Măcar ia cina cu noi în seara asta.

Cum aş putea să-I refuz pe Max Powers ?

Crede-mă, n-ai putea.

Mă bucur că te-am cunoscut.

Vreau doar să fiu prietenul tău !

Stai puţin, trebuie să răspund.

Bună, Tom.

Îmi pare rău pentru discuţia de mai devreme.

- Nu credeam că te supără cum vin. - Ei bine, m-a supărat.

Ai timp să stai patru zile în căruţa cu coviltir şi de mine n-ai timp ?

Trebuie să discutăm relaţia asta.

Şi eu mă gândeam la fel.

Mă bucur că eşti de acord.

- Putem vorbi când ajung ? - Grozav.

- Bine, ne vedem curând. - Nu prea curând, totuşi.

Crăciun fericit !

- Bună, Tom ! Ia loc. - Mulţumesc, Max.

Scenarista mea întârzie puţin.

Abia am plecat şi deja e-n pană de inspiraţie.

- Crăciun fericit ! - La fel !

Ia să vedem...

- Pentru dumneata. - Tot îmi dispăruse pixul.

Da, iat-o !

Ea e scenarista mea, Eleanor Carter.

- Vă cunoaşteţi? - Un pic. Nu. Nu prea.

- E mult de-atunci. - Nu suficient.

- Ellie... - Nimeni nu-mi mai spune aşa.

- Ia loc. - Chiar trebuie ?

- Lasă, eu plec. - Nimeni nu pleacă nicăieri.

Orice s-a întâmplat demult între voi, puteţi să rezolvaţi aici.

Mai e puţin şi vine Crăciunul !

- Văd că mai ai carnetul ăla. - Tu ai renunţat la el.

- Nimeni nu mai scrie pe hârtie. - Mie-mi place.

IPad-uri, hârtie, orice e nevoie ca să iasă povestea, nu ?

Nu te vedeam la Hollywood.

Nici eu pe tipul care voia să schimbe lumea scriind despre şifoniere.

A - Mi-ai citit articolul. - In sala de aşteptare, la dentist.

Interesant la "Şifonierul lui şi al ei"

e că "ea" nu-şi ia tălpăşiţa fără nicio explicaţie.

Şi "el" rămâne mereu închis şi gol.

Eu cobor în gara următoare.

- Şi iar ai fugit. - Poftim ?

N-am văzut-o niciodată aşa.

Mă tem că scot la iveală ce-i mai rău în ea.

Mai bine mă duc după ea. Dacă nu vrei să te duci tu.

Nu, mă tem că e prea târziu să mă duc eu.

Să vorbesc cu el ?

- Pot să intru ? - Sigur că da, Max.

- Eşti bine ? - Da.

M-a luat pe nepregătite.

EI e tipul de care mi-ai povestit ? Cel care ţi-a frânt inima ?

- Îmi pare rău, n-am ştiut. - Max, de unde era să ştii ?

Oricum, e mult de-atunci.

- Cât timp aţi fost împreună ? - Şase ani.

- E mult. - Da.

Ne-am întâlnit pe teren.

Am călătorit dintr-o ţară sfăşiată de război în alta,

încercând să schimbăm lumea.

- Oricum, treaba asta lasă urme. - Te referi la dragoste ?

N-am mai putut trăi aşa. Dar se pare că el a putut.

- Acum nu mai trăieşte aşa. - Nu contează.

Am lăsat tot în urmă când am venit la tine.

Deci ai venit să lucrezi pentru mine ca să fugi de sentimente.

Hollywoodul nu e real. Filmele au sfârşit fericit !

- Poate a fost mâna destinului. - Nu, n-a fost. E doar ghinion.

Tom Langdon a fost marea greşeală a vieţii mele.

- Vezi ceva acolo ? - Doar noaptea neagră.

Soţia mea spunea:

"Nicio problemă nu rezistă răsăritului din ziua de Crăciun."

O să-mi amintesc.

- Călătoriţi împreună ? - Nu, a murit acum câteva luni.

Îmi pare rău.

Am fi făcut 40 de ani de căsnicie.

O viaţă de om.

Cred că nici tu nu te simţi prea bine în seara asta.

Mesele din vagonul restaurant sunt destul de apropiate.

M-am întâlnit în tren cu cineva pe care nu mai credeam că-I văd.

Cu Ellie. Eleanor. Şi mă urăşte.

- Părea cam supărată. - Da.

N-am fost împreună 40 de ani, ca voi, dar am fost fericiţi.

Sau aşa credeam eu.

Ce s-a întâmplat ?

Eram la Ierusalim, pentru un reportaj.

Din senin, spune că vrea să plece acasă. Şi mă roagă să vin cu ea.

N-a vrut să-mi explice de ce. Şi eu am fost încăpăţânat.

M-am uitat cum s-a urcat în tren şi a dispărut din viaţa mea.

- Tom Langdon. - John Kelly.

"Înghiţim şina în 2.000 de tone de oţel pur."

"Captivi într-o cutie de conserve..."

"Întotdeauna am sperat s-o revăd."

"...cu singurul om pe care nu voiam să-I văd."

"De ce mă simt din nou ca un corespondent de război ?"

"Trebuie să scap din trenul ăsta."

Trenul numărul 17 spre Newark pleacă acum de la peronul 2.

E viscol în Munţii Stăncoşi.

Ar trebui să mai luaţi o locomotivă în La Junta.

O să transmit mai departe. Mersi, Higgins.

Higgins ăsta...

Ceferistul tot ceferist rămâne.

Ar trebui să mai lucreze, ştie mai multe ca oricine despre trenuri.

- De ce s-a pensionat? - A fost concediat.

Norman ! Ce mai face mama ta ?

Cum de cunoaşte pe toată lumea ?

Merge cu trenul ăsta de aproape la fel de multă vreme ca mine.

Iar eu şi frumuşelul ăsta suntem împreună de 20 de ani.

Roxanne, mi-am pierdut o brăţară. Ţi-a dat cineva o brăţară ?

Încă nu, dră Larson, dar o să fiu atentă.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

- Le mai lipsesc şi altora lucruri ? - Şi ţie ?

Doar un pix vechi.

Nu ştiu de ce I-ar lua cineva, are doar valoare sentimentală.

- O să fiu atentă. - Mersi.

Plecăm într-o oră, nu mă obliga să alerg după tine.

De unde ştii ? Eu nu ştiu ce se-ntâmplă.

- O să rezolvăm. - E totul în regulă ?

E groaznic !

Avem o mică problemă.

Pastorul nostru trebuia să urce în tren aici, dar nu vine.

A alunecat pe gheaţă şi şi-a rupt mâna.

- E un semn. - Sau e iarna în Vestul Mijlociu.

Ar trebui să fie cea mai fericită zi a noastră.

- Şi mai poate fi. - Nu şi dacă se opun părinţii tăi.

Părinţii tăi nu sunt de acord ?

Tatăl lui mă crede inferioară.

Sunt bogătaşi din Washington şi eu sunt o fată obişnuită din Kentucky.

Lucrez la firma lui.

Şi mi-a zis că ar fi un "dezavantaj profesional" să mai ies cu ea.

Peste 20 de ani vei fi mai dezamăgit

de ce n-ai făcut decât de ce ai făcut.

- Vorbeşti din experienţă ? - Nu, îl citez pe Mark Twain.

Bunica s-a măritat cu bunicul într-o gară.

Vezi ? O să fie bine.

- Ai găsit avion ? - Mă străduiesc.

- Am auzit că te-ai căsătorit. - Am şi divorţat.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Să înţeleg că tu nu te-ai căsătorit ?

Nu. Mă văd cu cineva la Los Angeles, dar nu e serios.

Deci...

Pentru că şansele să ne revedem sunt destul de mici,

- ...poţi să-mi spui acum ? - Ce să-ţi spun ?

Eram aşa fericiţi ! Şi m-ai părăsit.

- Aşa-ţi aminteşti tu ? - Aşa a fost.

Ştiam de la început că aşa va fi.

- Nu, Ellie, nu vreau să... - Eleanor.

Iartă-mă că te văd tot Ellie.

Nu ne-am certat. Ai plecat pur şi simplu.

- Eu nu m-am schimbat dintr-o dată. - Nu, Tom, nu te-ai schimbat deloc.

Eu m-am schimbat.

TRECERE LA NIVEL CU CALEA FERATA

- Văd că stai treaz până târziu ! - Da. Şi tu, Agnes.

A, eu nu dorm niciodată.

- Nu vreau să ratez nimic. - Şi sunt sigur că n-ai ratat.

Îmi pare rău pentru treaba cu Eleanor, din vagonul restaurant.

Nu există secrete în tren, mai ales în trenul de Crăciun.

Da, încep să înţeleg asta.

Doi oameni care se fac unul pe altul să sufere atât

trebuie că s-au iubit tare mult.

Deci te întâlneşti cu familia ta de Sărbători pe undeva ?

Nu tocmai.

- Mergi cu trenul, pur şi simplu ? - Te deranjează ?

Nu, făceam conversaţie.

Văd că ai pom.

N-ar fi Crăciunul fără pom.

- Noapte bună, Agnes. - Noapte bună.

Bună dimineaţa, Tom !

Am veşti bune. Eleanor s-a răzgândit.

S-a hotărât să rămână şi să lucreze la poveste cu tine.

N-am găsit niciun bilet de avion, nu e nimic liber de Crăciun.

Eu privesc altfel lucrurile.

- Max Powers primeşte ce vrea. - Aşa este.

Te rog.

Puteţi coexista în trenul ăsta câteva zile.

Deşi se face tot mai mic pe măsură ce stai în el.

Viaţa e plină de coincidenţe interesante.

M-am dus la o cafenea de lux din Beverly Hills acum câteva luni

şi ghici peste cine am dat?

Nu peste una, nu peste două, peste toate trei fostele mele soţii.

Se întâlnesc în fiecare marţi ca să discute cât de groaznic era cu mine.

Ca un fel de club de carte.

- Ce-aţi aflat până acum în tren ? - Păi...

Ea e Agnes. Pare să ştie pe toată lumea şi nu merge undeva anume.

Ori e foarte băgăcioasă, ori se întâmplă ceva ciudat.

Domnul ăla e John Kelly.

Şi-a pierdut soţia şi, presupun, pe sine.

Misty spune tot felul de prostii şi Ie numeşte "intuiţie".

Şi avem doi îndrăgostiţi la bord. Steve şi Julie.

Au fugit împreună de părinţi.

EI e dintr-o familie bogată, ea, dintr-un orăşel din Kentucky.

Părinţii nu sunt de acord, pastorul nu vine şi n-are cine să-i cunune.

- Toate astea într-o singură zi ? - A trecut doar o zi?

A, şi s-ar putea să avem un hoţ la bord.

- Nu-mi găsesc ochelarii de soare. - Pentru că-i Iaşi peste tot.

- Sau pentru că i-a furat cineva. - Sau faci din ţânţar armăsar.

O să vedem.

- Bună dimineaţa, Tom. - Bună dimineaţa, Julie.

- Eleanor Carter... - Bună.

- Şi dl Max Powers. - Am auzit că sunteţi în tren !

- V-am văzut filmele. - Să-I vedeţi şi pe ăsta.

- Eleanor îl scrie. - Ce interesant !

Să ştiţi că nu sunt doar regizor.

- Sunt autorizat să oficiez nunţi. - De când ?

Nu ştii toate alea despre mine !

Dacă mai căutaţi pe cineva să vă cunune, aş fi onorat.

Ce ziceţi să vă fac eu nunta ? Mâncare, flori, muzică...

Ar putea fi o producţie Max Powers.

Dle Powers, nu ştim ce să spunem...

Spunem "da" şi mulţumim !

E minunat! Părinţii mei s-au căsătorit în tren.

- Parcă erau bunicii. - Da, asta am vrut să spun.

Abia-mi găsesc cuvintele, de emoţie.

- Sper să mai poţi să spui "da". - Aşa e...

Eşti din Kentucky ? N-ai accent.

Mă rog, ne mutam des când eram mică.

Oricum, mă simt cea mai norocoasă fată din lume.

Tu şi Steve sunteţi un cuplu minunat.

- Mulţumesc. - Da.

Aş vrea să creadă la fel şi părinţii lui Steve.

Eu şi Tom eram la fel.

Baiat de la oraş, fată de la ţară... Eram foarte diferiţi.

Dar n-a contat. Şi n-ar trebui să conteze nici pentru voi.

- Şi sunteţi încă împreună. - Nu, nu mai suntem.

Dar am fost împreună multă vreme.

Ideea e că dacă vrei să faci o relaţie să meargă, e posibil.

Haideţi, fetelor.

Hai să vorbim despre nuntă.

De Ajun, o să fim într-un orăşel pe nume La Junta.

- Vorbeai serios ? - Da, când eram de vârsta ei.

Eu tot îmi amintesc lucrurile altfel.

Şi vreau să ştii că mi-a plăcut întotdeauna că erai de la ţară.

- Tom, ce cauţi în trenul ăsta ? - Ce vrei să spui?

Tu vrei să ajungi repede oriunde.

Probabil n-aş fi în tren, dar i-am promis tatei.

- A... Ce mai face tatăl tău ? - A murit acum ceva vreme.

- Condoleanţe. - Nu-i nimic. Mulţumesc.

- Întotdeauna i-ai plăcut. - Şi mie-mi plăcea de el.

- Mama ta e bine ? Ce mai face ? - E sănătoasă tun.

Şi acum critică tot ce fac.

- Niciodată nu m-a plăcut, aşa-i ? - Aşa-i.

- Dar nu-i place de nimeni, aşa că... - Da.

E mutarea ta. Dacă ştii ce să muţi.

- Cine e ăla ? - E foarte plin de el.

Spune că e mare maestru de şah.

Îi place să meargă cu trenul şi să joace ca să rămână-n formă.

Dar părerea mea e că-i place să-şi bată joc de oameni.

Pardon.

Şah-mat. Câte mişcări au fost, opt?

- Contează ? - Au fost opt mişcări.

În scenariul tău, maestrul de şah e anihilat din primul act.

- Cine urmează ? - Da.

- Campioană statală patru ani. - Bravo ţie.

Deci cu cine te-ai măritat până la urmă ?

Era opusul tău, în cam toate privinţele.

O să încerc să nu pun asta la suflet.

N-a durat mult.

- Şi relaţia ta la distanţă ? - E mai bine să rămână la distanţă.

Ne vedem doar de vreo două ori pe an şi pare să fie suficient.

Şah-mat din nou !

Nu e nimeni aici cu care să joc o partidă ca lumea ?

Ba da, doamna.

Ce ? Nu, n-am jucat de ani de zile. Nu vreau...

Sunt sigur că o să-ţi aminteşti.

- Înţelegi că nu jucăm dame, da ? - Ce bine, nu mă pricep la dame.

- Doamnele au întăietate. - Mulţumesc.

Să vedem...

- Ce faci, o arunci la Iei ? - Nu.

A învăţat şah de la un rabin, la Tel Aviv.

Are o strategie. Îşi dă seama în trei mişcări dacă adversarul a "muşcat".

Cel mai bine merge cu jucătorii buni, pentru că sunt prea încrezători.

Şah.

Şi şah-mat.

Tare !

Aoleu...

- Crăciun fericit ! - Nu ştie să piardă.

- A fost tare ! - Mulţumesc.

- L-ai făcut praf ! - Ai văzut ce faţă a făcut ?

- Vezi ceva afară ? - Mă uit cum e vremea. Obicei vechi.

Tom !

Misty zice că următorul meu film va fi un succes.

Nu sunt toate succese ?

Ce ceas frumos ! Suvenir de la un film de-al tău ?

Cum faci, Misty ?

Îmi dai voie ?

"Pentru Max, de la devotaţii tăi actori."

Am o nuntă de organizat.

Hai, încearcă. N-ai nimic de pierdut.

Bun...

- Mi-I dai şi mie o clipă ? - Sigur.

- A umblat prin multe locuri. - De-aia are coperta crăpată.

Ultima dată când ai mers cu trenul, ţi-ai pierdut marea iubire.

Ai ghicit.

Şi mai e ceva.

Te aşteaptă o surpriză.

- Îmi plac surprizele. - Nu ştiu dacă asta o să-ţi placă.

Bine... Mersi.

- Ce bei, Tom ? - Ce bea şi domnul.

O ciocolată caldă vine imediat !

- O acadea sau două ? - Pune două.

- Ai citit ceva ? - Nu, sunt tot la pagina 1.

- Cum e cu Eleanor? - Sunt tot la pagina 1.

Poftim.

I-am pus şi frişcă, gratuit. Pentru că e Crăciunul.

Ce s-a întâmplat cu trenuleţul ?

Bună întrebare ! Nu era aici azi-dimineaţă.

Nici cei de la curăţenie nu I-au văzut.

- Să toastăm, atunci. - Bine.

- Fie să regăsim ceea ce am pierdut ! - Să regăsim ce am pierdut.

Bună, Roxanne.

- Meniul. - A, mulţumesc.

- Cum merge povestea ? - De fapt, m-am blocat un pic.

- Te deranjez ? - Nu. Intră.

Unul din avantajele călătoriei cu trenul, pe care nu-I ai în avion.

Vino încoace.

- Ce plăcut e ! - Aşa e.

Îmi place să mă uit la pământul ăsta liber, fără nicio bucată de sticlă.

- Cum ai ajuns să lucrezi în tren ? - Am chestia asta în sânge.

Toţi prietenii mei din copilărie lucrează pe tren.

Dar ăsta e special.

Trenul ăsta de Crăciun are ceva special.

Nu ştiu dacă e magia Sărbătorilor, dar transformă străinii în familie.

- Credeam că trenurile sunt la fel. - Nu !

Ăsta e special.

V-a reunit pe tine şi pe Tom, la urma urmei.

Da, toată lumea ştie.

Ei, fuse şi se duse.

Ştii ce se spune despre istorie...

Are obiceiul de a se repeta.

Se mai spune şi să nu repeţi greşelile.

Se mai spune şi că Crăciunul vine o dată pe an,

dar iubirea adevărată vine o dată în viaţă.

- Cine spune asta ? - Eu.

Nu sunt sigură că am nevoie de iubire ca să fiu fericită.

Să nu fii prea sigură nici că n-ai nevoie de ea.

- Tom, încerci să fugi de mine ? - Nu te-am văzut, Agnes.

- Se pare că nu vezi multe lucruri. - Ce vrei să spui?

Gândeşte-te la un joc de şah.

Poţi ori să faci prima mişcare,

ori să aştepţi până când regina ta nu mai e şi ai ieşit din joc.

- Îţi place să filozofezi. - Mă străduiesc. Mersi.

Băieţii vin cu noi restul drumului.

Aşa trebuie să sune muzica de Crăciun !

Căntă la concertul de Sărbători al bisericii noastre surori.

- S-ar putea să vin şi eu. - Nu ai regreta !

- Cât durează escala asta ? - Două ore şi 12 minute. Nu întărzia.

Bun, cui i-e foame ? Hai să mergem să măncăm ceva.

Ce am ratat? Hai, spune-mi !

- S-ar putea să ai dreptate cu hoţul. - Cu hoţul ?

- Mi-au dispărut nişte cercei. - Imi pare rău să aud asta.

Serios ?

- Darîmi place când am dreptate. - Am zis că s-ar putea să ai.

- Erau scumpi cerceii ? - Erau de latine.

De la primul nostru Crăciun împreună.

- Mă mir că i-ai păstrat. - Păstrez multe lucruri.

Julie, ce s-a întâmplat ?

Au sunat părinţii lui Steve. Au aflat că fugim împreună

şi I-au ameninţat că-I dezmoştenesc dacă se însoară cu mine.

Şi el n-a spus nimic ! Nu m-a apărat.

- Unde e ? - Nu sunt sigură că se întoarce.

Dacă te urci în taxiul ăla, nu te mai poţi întoarce.

Poate e mai bine aşa, pentru amândoi.

- O iubeşti ? - Da.

- Dar nu e aşa de simplu. - Ba e simplu.

Ar putea fi singura femeie pe care o iubeşti şi care te face fericit.

Nu ştii acum şi crezi că, la greu...

...o să găseşti pe altcineva, dar poate că n-o să găseşti.

Dac-o dai în bară acum, s-ar putea să regreţi tot restul vieţii.

Încotro, domnule ?

- Mersi, n-avem nevoie de d-ta. - Bine.

- Sărbători fericite ! - La fel şi d-tale.

- A fost frumos ce ai făcut. - Să las omul să-şi strice viaţa ?

- E ironic... - Da.

- Noi doi Ie dăm lor sfaturi... - Sau oricui altcuiva.

Hei, vrem să vă rugăm ceva.

Eleanor, vrei să fii domnişoara mea de onoare ?

Vrei să fii cavalerul meu de onoare ? Dacă nu vorbeai tu cu mine...

...poate nu ne mai căsătoream.

- Cred că mă supraestimezi. - Deci vreţi ?

- Da, bineînţeles. - Da, am fi onoraţi.

Vino !

Cred că eşti stresat că o să participi la o nuntă.

- Nu mă deranjează nunţile altora. - A...

Hai, vreau să cumpăr ceva.

- Castane prăjite ? - Şi asta. Vino cu mine.

- Unde mergem ? - Nu ştiu.

- Bun... - Hei!

- Uite. Pentru tine. - Mulţumesc !

Şi ăsta e pentru Agnes.

- Are un pom mic de Crăciun. - Incepe să-ţi placă Agnes !

Agnes e unul din cei mai enervanţi oameni pe care i-am cunoscut. Şi da.

Poftim.

Mai avem o oră şi 47 de minute. Să ne întoarcem la scris ?

- Hai ! - Ce ? Unde ? Ce faci ?

- Şi cum folosesc asta în scenariu ? - Poate scrii despre o dansatoare.

- Şi ce caută în tren ? - Se duce acasă de Crăciun.

Şi cunoaşte pe cineva, un străin, la vagonul restaurant.

Ce zici ca barmanul, care e costumat în Moş Crăciun,

să fie, sub barba falsă, fostul ei partener de dans ?

Pe care nu I-a putut uita.

- Ba I-a putut uita. - Da ?

- N-a mai dansat la fel. - Dar şi-a găsit alte preocupări.

Pot să te întreb ceva ?

Erai o jurnalistă excelentă. De ce te-ai lăsat ?

Se pare că prefer ficţiunea.

- Faţă de viaţa reală ? - Da.

Nu de-aia ai început tu să scrii articole uşurele ?

Nu ştiu... Poate mi-am pierdut simţul aventurii.

Mă îndoiesc.

Sau mi I-am consumat pe tot cu tine.

Când ai plecat tu, totul s-a schimbat.

Mi-am dat seama că nu pot schimba lumea, cel puţin nu singură.

Nu ştiu dacă o schimbam nici împreună.

Eu eram sigur că putem.

Mulţumesc.

Când am plecat la drumul ăsta, era pentru tata, dar acum e mai mult.

Dacă nu e o coincidenţă că suntem amândoi aici ?

- Ce altceva ar putea fi ? - Nu ştiu.

Crezi în a doua şansă ?

Mă scuzaţi... Bună ziua.

Cum vă numiţi, vă rog ?

- Noroc ! - Crăciun fericit !

- Am ajuns ! Mai sunt două minute. - Două minute ?

- Ce să facem în două minute ? - Nu ştiu.

Uite nişte văsc.

Sunt sigură că e ilice.

Poate nu ştiai, dar tradiţia sărutului sub văsc

a pornit dintr-un orăşel din Bavaria.

Şi la început era vorba de ilice.

Inventezi cumva ?

În timp, ilicele a fost înlocuit, treptat, de văsc.

Pentru că văscul, la fel ca iubirea, înfloreşte şi în cea mai rece iarnă.

- Ai inventat tot. - Aşa e, am inventat.

- Tom ? - Ce s-a întâmplat ?

Of, ce moment nepotrivit...

- Surpriză ! - Lelia !

Vin cu tine în căruţa cu coviltir până în California !

Bună!

Îţi vine să crezi că e prima oară când merg cu trenul ?

Ce cabină drăguţă !

- Va trebui să ne simţim bine aşa. - Da.

Asta primesc după ce am făcut atâta drum ?

Nici n-am prins un zbor direct, am făcut escală la Denver.

Scuze, m-am mirat când te-am văzut.

- Mai ales după ultimele telefoane. - De-aia am venit.

Am vrut să vorbim în persoană, să nu aşteptăm până de Crăciun.

Îţi mulţumesc că ai bătut atâta drum.

Voiam să-ţi spun când ajungeam acolo.

- Să ştii, cu toate dezamăgirile... - Nu, nu.

Relaţia asta la distanţă nu merge.

Sunt perfect de acord.

- Vreau să mă căsătoresc. - Cu cine ?

Cu tine, prostuţule.

M-am gândit. Te muţi la Los Angeles, tu poţi lucra de oriunde.

Ştiu că mariajul e un angajament pe viaţă.

Zi de zi, la bine şi la greu, etcetera. Sunt pregătită pentru tot.

M-am săturat de relaţii pasagere, vreau pachetul complet.

Văd că ţi se pare copleşitor.

Nu e nevoie să-mi răspunzi acum.

Mai avem două zile până la Los Angeles, nu ?

Eu cred că mă duc la bar.

- Când te întorci ? - Peste două zile ?

Am scăpat la mustaţă.

Se pare că te pricepi să scapi.

Vreau să spun că ai capitulat destul de repede.

De ce îi cer sfatul cuiva care a fost însurat de trei ori ?

- De patru ori. - Ce ?

Marea mea dragoste a fost prima mea soţie, Patti.

Ne-am căsătorit imediat după liceu, eram săraci-lipiti, dar fericiţi.

Abia începusem să mă afirm...

Când Patti a murit.

Am iubit-o mai mult decât am iubit pe oricine sau orice pe lume.

Şi o s-o iubesc mereu.

Mi-am iubit şi celelalte trei soţii, dar nu ca pe Patti.

Dacă trăia ea, nici nu mă uitam la altă femeie.

Nu mi-ai spus asta.

E printre puţinele poveşti pe care nu Ie spun.

Îţi spun acum pentru că înţeleg de ce te închizi în tine când suferi.

Sunt sigur că Tom a fost marea ta dragoste

şi, din câte-mi dau seama, tu ai fost a lui.

Chiar o să-I Iaşi să-ţi scape de data asta ?

Finalurile fericite sunt pentru filme, Max.

Uneori, viaţa bate filmul...

tu eşti o scenaristă foarte bună.

Nu mă pricep decât să repar poveştile altora.

Poate e timpul să ţi-o rescrii pe a ta.

- Pari îngrijorat. - E furtună în Munţii Stăncoşi.

Crezi că o să avem probleme ?

Nu ştiu. Probabil inventez probleme ca să mă simt din nou util.

Cine ştie, poate peste zece ani trenurile vor fi complet depăşite.

Ce o să facem atunci ?

O să povestim ce frumos era să mergi cu ele.

Tom, aici erai !

N-o să-ţi vină să crezi... Ne-au dispărut verighetele.

Cred că ni Ie-a luat cineva la Chicago.

Dacă ăsta nu e un semn, nu ştiu ce e.

Cred că e mai degrabă un hoţ decât un semn.

Te iau de soţie şi cu un fir de aţă.

Agnes ?

Agnes ?

- Bună ! - Bună. Uite peste cine am dat.

- Domnişoara de onoare. - Bună.

Bună. Un cadou de Crăciun.

Tom...

Le-am primit acum mulţi ani, în Kenya. Aduc noroc.

Sunt superbe.

- Le iau cu mine peste tot. - Nu le putem accepta.

Locul lor e pe degetul cuiva, nu într-o geantă de voiaj.

Mulţumesc, Tom, n-o să uităm.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Îţi vine să crezi ?

Nu-mi vine să cred că Ie-ai păstrat.

- La unele lucruri e greu să renunţi. - Nu aşa greu.

- Lasă-mă să-ţi explic... - Nu e nevoie.

Nu mă aşteptam să vină, m-a luat prin surprindere.

Mergeam la LA să mă despart de ea şi credeam că şi ea simte la fel.

- Se pare că te-ai înşelat. - Nu. Ceva nu e-n regulă.

N-are nicio logică. Lelia n-ar veni aşa, în pustietate.

Nu pentru mine, oricum.

Tom, dragostea te face să faci lucruri ciudate.

Nu e vorba de dragoste.

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team / www.subtitrari-noi.ro

- Lelia ? - Intră !

Arăţi minunat !

E frumoasă, nu-i aşa ? E o rochie unicat.

N-o să-ţi vină să crezi peste cine am dat.

- Putem vorbi puţin înainte ? - Peste Max Powers !

Ţi-am zis că am dat o probă pentru el ?

Chiar credeam că mă angajează. Cariera mea ar fi fost cu totul alta.

Credeam că eşti mulţumită.

Sigur că nu, sunt vocea unui rozător animat.

Şi ştii ce-i mai frumos ? Ne-a invitat la cină !

- Ar fi o şansă uriaşă pentru mine. - Lelia, eu...

Nu, putem să vorbim mai târziu. Hai, o să întărziem !

Acum fac dublaj. Sunt vocea Castorului Cuppy.

Mi-ar plăcea să mă întorc pe marele ecran.

Tom spune că lucrezi la un scenariu.

- Eleanor îl scrie. Şi Tom o ajută. - N-am ajutat-o prea mult.

Aşa e.

Am dat probă pentru tine o dată. Pentru Clopoţeii de Crăciun.

Mereu m-am întrebat de ce n-am primit rolul.

Clar, am făcut o mare greşeală.

- Ai ocazia s-o îndrepţi. - Imi place să dau a doua şansă.

E o excursie plină de surprize. Ştiai că Tom şi Eleanor se cunoşteau ?

- Nu ! - E mult de atunci.

- Am lucrat împreună. - corespondenţi de război.

Ce coincidenţă ! Uitasem că ai făcut chestiile alea.

E de înţeles.

Eşti modest, Tom. Ai câştigat premiul Manchester pentru jurnalism.

Premiile astea nu se dau oricui.

A câştigat de două ori.

- Nu ştiam. - E adevărat.

- Cred că ţi-e dor. - Uneori.

Dar acum investighez avantajele şi dezavantajele pernelor cu memorie.

Ce frumos că ai venit până aici să fii cu Tom !

Trebuia să-I întreb ceva care nu suporta amânare.

- A, da ? Ce anume ? - Dacă vrea să se însoare cu mine.

Deci... să vă adresăm felicitări ?

Nu, încă n-am...

Încă nu şi-a făcut curaj să spună "da".

Sunt sigur că va lua decizia corectă.

Deci despre ce e vorba în scenariul ăsta ?

Şi, mai important, e vreun rol pentru mine ?

Eu înclin către o poveste de dragoste de Crăciun,

dar nu sunt sigur că Eleanor e de acord.

Aş da probă cu plăcere aici, în tren.

La urma urmei, suntem captivi împreună.

Rulează 0 viaţă minunată, unul din preferatele mele.

Tom ! Fac o proiecţie cu 0 viaţă minunată. Hai cu noi !

Nu, mersi. Filmul ăla mă face să plâng.

E bine să plângi din când în când.

Mergeţi voi, eu mă duc să scriu.

Nu vrem să stăm în calea inspiraţiei !

Eu mă duc la culcare. Noapte bună !

- E încă devreme. - Mie mi se pare târziu.

- Ştiu că sună groaznic... - Ştii ceva ?

Mâine e Ajunul şi avem de mers la o nuntă, nunta altcuiva.

Hai să ne achităm de sarcini şi să ne luăm adio pentru totdeauna.

Citeşti cartea, în sfârşit ?

Da, m-am gândit că e timpul să întorc o pagină, două.

Poate ar trebui să faci la fel.

Mulţumesc pentru sfat.

Vreau să spun că tu şi Eleanor ar trebui să fiţi împreună.

Nu lăsa trecutul să vă despartă.

Mulţumesc, John.

DRAGĂ ELEANOR

AJUNUL CRĂCIUNULUI LA JUNTA, COLORADO

Mulţumesc că munciţi de Ajun !

O să apelez la voi pentru toate nunţile pe care le fac în trenuri.

- Te uiţi destul de mult spre cer. - Nu văd nimic prin norii ăştia.

De obicei, vârful Pike se vedea.

Da, am observat locomotiva în plus.

E o măsură de precauţie. Să ne ajute să trecem munţii.

Pardon !

Mulţumesc pentru globuleţ !

E exact ce-i trebuia pomului meu. Nu mă întreba cum am ştiut de la cine e.

- Nu, nu cred că e nevoie. - Cred că ai văzut poza cu fiul meu.

N-am vrut să te spionez.

Ba sigur că da, căutai o poveste. Nu-i aşa ?

Mă rog... Îţi seamănă mult.

Acum e adult. Şi trăieşte în California.

Da ? Deci o să petreci Sărbătorile cu el ?

- N-am vorbit de câţiva ani. - Imi pare rău.

Asta e situaţia.

Eu n-am familie şi poate nu sunt în măsură să te sfătuiesc, dar...

Să nu Iaşi timpul să te despartă prea mult de cei la care ţii.

- Da ? - Poate că ai dreptate.

Poate ar trebui să-i spui şi ei.

Am încercat.

Mai străduieşte-te.

- E frumos, nu-i aşa ? - Da.

- Îmi împrumuţi fularul tău ? - Sigur.

- Ţi-e frig ? - Nu, nu de-asta.

Ţi s-a întâmplat ceva în Israel ?

- Ce ? - Te-ai urcat într-un tren...

Ai avut tot ce-ţi doreai şi ai fugit.

Am spus prea multe ?

- Nu aveam tot ce-mi doream. - Dar eu aveam.

Serios ?

Eu aşa credeam.

Mai ştii ? Cât am fost împreună, ai fost răpit o dată,

întemniţat de două ori şi era să fii ucis.

Îţi tot asumai riscuri pentru reportaje

şi, când ieşeai pe uşă, nu ştiam dacă te mai întorci sau nu.

Mie nu-mi mai păsa de reportaje, îmi păsa de tine.

- Ellie... - Voiam să mă întorc acasă.

Îmi doream... O căsuţă cu gard alb de lemn

şi un soţ care să vină acasă seara.

Dar nu m-ai cerut.

Mi-ai dat câteva minute de gândire.

Îţi spuneam de ani de zile, dar n-ai avut urechi de auzit.

Mi-a luat luni de zile să-mi fac curaj ca să-ţi cer să vii cu mine.

Şi am primit răspunsul.

Bun venit, oameni buni, în această minunată zi de Ajun.

Lucrez fără scenariu, dar uneori aşa e cel mai bine.

Nu ştim mereu unde ne duce viaţa, mai ales în ce priveşte dragostea.

În faţa mea se află doi oameni

care, în ciuda drumului lor sinuos, sunt făcuţi unul pentru altul.

Şi asta înseamnă dragostea adevărată,

să găseşti o cale de a fi împreună, în orice situaţie.

Iar Crăciunul e cel mai bun moment pentru a-i dărui cuiva inima ta.

Steve, o iei pe Julie de soţie ?

Da.

- Julie, îl iei... - Da !

Şi asta a fost tot.

Vă declar soţ şi soţie !

Poţi săruta mireasa.

COMPANIA DE PRODUCŢIE MAX POWERS

Deci am rămas doar eu şi tu.

Vrei să dansezi ?

Cu cine ?

- Să nu mă calci pe bombeuri. - Bine.

- Te pricepi ! - Ştiu şi să cânt.

- Dar să găteşti ştii ? - O să afli.

Parcă ar fi la prima întâlnire.

Nu cred că e treaba ta.

Să-i dăm bătaie !

Unu, doi, trei!

Scuze, cred că era pentru tine.

Nu, tu I-ai prins.

- Mersi. Mulţumesc. - Felicitări !

- Nu mă inviţi la dans ? - Poate ar trebui să vorbim.

Oare Max ar vrea să ne căsătorească ?

Deşi refuz să mă mărit în tren.

Ar fi frumoasă o destinaţie exotică. Poate o insulă ?

Deşi, dacă voi juca în film, platoul ar putea fi un tren,

aşa că să rămânem deschişi.

- Lelia, uite ce e... - Aberez ? Sunt emoţionată !

N-o să mai fiu Castorul Cuppy !

Ai nevoie de spaţiu ca să poţi să te aşezi intr-un genunchi ?

În ambii genunchi, ca să te implor să mă ierţi.

Nu e o idee bună să te măriţi cu mine, Lelia.

Ce tot spui acolo ?

Nu ne potrivim. Cred că ştiai deja.

Ştim amândoi cum arată dragostea şi noi nu ne iubim cu adevărat.

Atunci de ce am stat atâta timp împreună ?

Îmi pare tare rău.

Şi mie-mi pare rău că m-am urcat în tren.

Acum ai două femei care nu-ţi vorbesc.

Încă una şi mă egalezi.

Nu asta e povestea pe care voiam s-o scriu.

Uneori, astea sunt poveştile care se termină cel mai bine.

Ce se întâmplă, Higgins ?

Nu ştiu sigur. Nu avem programată nicio oprire aici.

O să fie bine, oameni buni !

- Probleme ? - Mari.

- Putem să trecem ? - E prea riscant.

Nu ştim ce e de partea cealaltă.

Deci ce facem acum ? Putem să dăm înapoi ?

Nu, nu se poate. Linia e închisă, a fost o alunecare de teren.

Am încercat să contactez dispeceratul, dar nu am semnal.

- Emiţătoarele şi celularele nu merg. - Eu n-am semnal.

Nici eu n-am.

Ce înseamnă asta ?

Înseamnă că suntem blocaţi.

Important e să rămânem calmi.

Vom aduna pe toată lumea în vagonul ăsta şi vagonul restaurant,

ca să facem economie de combustibil.

O să fim toţi la un loc. Luaţi-vă hainele, puloverele şi păturile.

- N-avem semnal la telefoane. - De la viscol.

De unde o să ştie lumea că suntem aici ?

Hai să ne gândim că e o aventură. Să facem un fort !

Am mai văzut expresia asta pe faţa ta...

Electricitatea e generată de motoarele diesel,

deci când rămânem fără motorină, n-o să mai avem căldură.

Cât timp crezi că avem ?

Nu ştiu, dar nu cred să dureze prea multe ore până ne găsesc.

- S-ar putea să dureze mai mult. - Cum adică ?

Nu există semnal de mobil. Munţii îl blochează.

Mecanicul n-a putut anunţa că suntem blocaţi şi unde suntem.

În fine, mă duc să-i ajut pe pasageri.

- Am trecut şi prin clipe mai grele. - Aşa este.

Mergeţi pe dreapta.

- Ciocolată ? - Am mai găsit nişte perne.

O să fie cel mai tare fort din perne făcut vreodată într-un tren !

Mersi, dle Kelly !

O să sărbătorim Crăciunul, nu-i aşa ?

Sigur că da. Va fi cel mai frumos Crăciun !

Te descurci excelent cu copiii. Ai copii ?

Nu. Dar soţia a fost profesoară, am învăţat câteva chestii.

Atunci te-a învăţat bine.

Mereu cauţi o poveste. Ce zici de asta ?

"DI Kelly îşi regăseşte bucuria de Crăciun."

Ştii, atâta m-am ţinut după poveşti, că nu mi-am creat povestea mea.

Nu cred.

Familia mea constă într-o plantă, care stă mai mult pe la vecini.

Am prieteni în toată lumea, dar nu mă întâlnesc cu ei.

Sunt mai mereu singur.

- Poate doar ai deraiat un pic. - Jargon de tren...

M-am despărţit de Lelia.

- În caz că te întrebai. - Nu mă întrebam.

Pare să suporte bine despărţirea.

Da, aşa e.

Cred că n-am văzut-o niciodată mai fericită.

- Serios ? - Da. Să ştii că e de treabă.

Deşi nu e ca tine.

Ce fac cu cadourile alea ?

Le Iuaseră pentru prieteni şi familie.

Acum, ăia suntem noi.

Ăsta i-a aparţinut lui Ruth.

- Foarte frumos ! - Ruth ştia mereu ce e bine.

Şi cred că ştiu precis ce ar face acum.

Mă scuzaţi, oameni buni !

Sunt sigur că niciunul nu ne aşteptam să petrecem Ajunul aşa,

dar chiar e rău pentru noi,

nişte străini până acum câteva zile, să petrecem timpul ăsta împreună ?

E oare rău să ne petrecem Ajunul

împărtăşindu-ne poveşti şi oferindu-ne unul altuia cadouri

pe care le luasem pentru familiile noastre ?

Dacă mariajul vostru rezistă la un asemenea început,

va face faţă oricărei probleme.

Cred că nu am ajuns împreună degeaba.

Soţia mea spunea:

"Speranţa înmugureşte când, deşi stai în întuneric,"

"priveşti către Iuminág.

Crăciunul e o vreme a minunilor

şi cred că una se întâmplă chiar acum !

- Da, da ! - Crăciun fericit !

- Ho, ho, ho! - Moşul !

Crăciun fericit !

- Cine a fost cuminte şi cine nu ? - Eu am fost cuminte !

Ho, ho, ho ! Da, vă rog !

Am ştiut mereu că inima ta aparţinea altcuiva.

Acum ştiu şi cui.

- Îmi pare rău, Lelia. - Să nu-ţi pară.

Max mi-a oferit un rol în următorul lui film. O să-I accept.

Chiar dacă se filmează într-un tren ?

ZIUA DE CRĂCIUN

Ăsta e calul. Se mută aşa şi apoi aşa. Perfect.

Higgins ?

Temperatura a mai scăzut cu 10 grade.

Nu putem sta aici până la primăvară.

Căile ferate au orare, şi-au dat seama că am dispărut.

Probabil deja au trimis salvatori.

Pe viscolul ăsta ? E drum lung de aici până la Los Angeles.

- Ce e, Higgins ? - Nu, n-ar funcţiona...

Accept orice idee, oricât de nebunească.

Ştiu câteva ferme răspândite pe aici, prin munţi.

Majoritatea au electricitate şi telefoane.

Putem anunţa dispeceratul unde suntem.

Da, dar şansele să găsim una pe jos, pe vremea asta, sunt aproape zero.

- Nu sunt zero pe schiuri. - Tom...

Eu am schiuri, clăpari, ochelari...

Terenul e foarte accidentat.

Mă descurc. Trebuie doar să-mi arăţi direcţia corectă.

- Higgins a zis că te găsesc aici. - Ce faci ?

N-o să ajungi prea departe pe schiuri de coborăre, dar cu astea...

- Eleanor... - Merg cu tine.

Nu, nu mergi.

- E mai bine să faci echipă cu mine. - N-ar fi nimic nou.

- Încă o misiune ? - Incă una.

- Nu face asta. - Max...

Nu vreau să te pierd, Eleanor. Eşti familia mea.

Sigur Ie spui aşa tuturor scenariştilor.

Ba nu Ie spun.

Nicio grijă, o să am grijă de ea, Max.

- Ai vreo predicţie de ultim moment ? - Parcă nu credeai.

În momentul ăsta cred în orice.

Văd o salvare extraordinară.

Îmi place ideea.

- Eşti gata ? - Da.

Aveţi grijă ! Să vă întoarceţi sănătoşi, amândoi !

- Eşti bine ? - Da, sunt.

Cine ar fi crezut că o să ne regăsim după atâta timp,

şi o să umblăm prin viscol, pe munte ?

Dacă era uşor, oricine era în stare.

Mi-a fost dor de asta.

- De asta ? - De noi doi Iuptăndu-ne cu lumea.

Hai !

Aşteaptă-mă !

Era seara de Ajun Şi nicăieri în tren

Nu mişca nicio vieţuitoare Pe pământ sau pe mare

Râul era plin de buşteni...

Roxanne ?

De unde a apărut ăsta ?

- Nu din sania mea! - Da ?

Ai un admirator secret.

Ochelarii mei !

- Ce sunt chestiile astea ? - Frate...

Cred că sunt obiectele care au fost declarate dispărute.

Probabil cine Ie-a luata fost mişcat de spiritul Crăciunului.

Cred că toţi am fost. Mă scuzi.

Cred că astea sunt ale voastre.

Verighetele noastre ! Mulţumim !

- E un semn. - Aşa e.

- Mergem în direcţia corectă ? - Nu ştiu, Eleanor. Tot n-am semnal.

Ce s-a întâmplat cu "Ellie" ?

Da, ce s-a întâmplat cu ea ?

Cred că s-a rătăcit un pic.

Poate amândoi ne-am rătăcit.

Să ştii că aveam verighetele alea în buzunarîn ziua când m-ai părăsit.

Am vrut să te cer de un milion de ori, dar n-am apucat.

Adevărul e că mi-a fost teamă

şi credeam că, dacă ne căsătorim, vom pierde magia.

După atâţia ani, marele meu regret e că n-am venit după tine.

Tu ai fost dragostea vieţii mele.

Încă eşti.

Cred că nici eu n-am încetat să te iubesc.

Deşi m-am străduit.

- Ai auzit ? - Da. Da !

Trebuiau să se întoarcă deja.

Nu trebuia s-o las să plece.

Ce căutaţi aici, oameni buni ?

Sperăm într-un miracol de Crăciun.

Ia uitaţi !

Trebuie să vedeţi asta !

Doamne...

O salvare extraordinară ! Am avut dreptate.

Kenny...

Unde e locomotiva ? Credeam că hoţul a dat înapoi tot.

Aproape tot, presupun...

Care e cea mai bună băutură de Crăciun ?

Pentru voi, oameni buni, "Văsc sprinţar".

Dacă bei unul, săruţi persoana iubită.

Fac cinste cu băuturile.

- Crăciun fericit ! - Crăciun fericit !

Eşti în Sindicatul Actorilor ? Ziceai că lucrezi la firma tatălui tău.

Da. E jenant... Am făcut o reclamă odată.

- Serios ? La ce ? - La budincă.

La budincă ? Cred că mi-a scăpat.

Am lucrat suficient pentru tata, am şi eu visurile mele.

Nu Ie avem toţi ?

E sezonul ! Spune-Ie, Higgins.

Şefii de la Căile Ferate m-au angajat la loc.

Super!

- Felicitări ! - Nu-mi fac visuri.

Or fi băut prea mult la petrecerea de Crăciun.

Nu te subestima, te-au reangajat pentru că eşti un erou.

O, nu ! Acum trebuie să fiu la înălţime ?

Higgins...

Agnes ?

Tu eşti hoţul ?

Sunt agentul de securitate al trenului.

Asta... M-ai luat prin surprindere.

N-aş fi un agent prea bun dacă ţi-ai fi dat seama.

Am găsit locomotiva în compartimentul lui John Kelly.

- Poftim ? - Da.

John Randolph Kelly, mai precis.

I-am verificat amprentele şi are cazier.

Unul foarte vechi. Furturi mărunte, acum 40 de ani.

Patruzeci de ani ? E o viaţă de om !

A întâlnit-o pe soţia lui şi a renunţat la furtişaguri.

S-a angajat, s-a însurat şi, se pare,

a dus o viaţă exemplară timp de patru decenii, până acum.

Soţia lui a murit. S-a simţit pierdut.

Da... Poate mă afectează Sărbătorile, dar nu ştiu ce să fac.

Poate nu e treaba mea, dar dacă e un strigat de ajutor?

Dacă îşi doreşte să se apropie de alţi oameni ?

Şi chiar e o infracţiune dacă a dat totul înapoi ?

Mie mi s-a oferit o a doua şansă în trenul ăsta.

Poate că şi el merită una.

Plan iniţial. 0 gară.

Camera urmăreşte o femeie care urcă nesigurá în tren,

încă neştiind că drumul va străbate terenul accidentat al inimii ei.

Nu iei trenul de Crăciun ca să ajungi repede undeva.

Îl iei pentru călătorie...

Şi ce mai călătorie l Pentru că în rîecăre gară,

un pic din America urcă în tren şi spune "salut"

şi, uneori, "Crăciun fericit".

Oamenii nu se grábesc, pentru că nu pentru asta sunt trenurile.

Cu trenul, importantă nu e destinaţia.

Importantă e bucuria de a călători.

Nu spun că viaţa voastră se va schimba intr-un tren,

dar a mea cu siguranţă s-a schimbat.

Tom ! Uite ce e, voiam să-ţi spun

cât de mult apreciez ce ai făcut pentru mine.

N-am făcut nimic pentru tine.

Ba ai făcut. Tu şi restul oamenilor din trenul ăsta.

Să ştii că drumul ăsta mi-a schimbat viaţa.

Când am pierdut-o pe Ruth, credeam că nu mai am rost pe lume.

Dar I-am regăsit aici, în trenul de Crăciun.

Şi acum vreau să împărtăşesc altora ce am învăţat de la Ruth.

Se duce la Chicago, să lucreze la Clubul Tineretului.

Cred că pot ajuta şi eu cu ceva.

A Sunt sigur că poţi. Iţi mulţumesc, John. Noroc !

N-o să te uit, Agnes.

COLINDĂ DE CRĂCIUN CHARLES DICKENS

Cu siguranţă n-o să mă uiţi.

Mamă ! Mamă !

Davey ? Ce cauţi aici ?

Am auzit la Ştiri că trenul a rămas blocat, eram îngrijorat.

Şi ai bătut atâta drum ca să mă vezi ?

Bineînţeles, mamă. E Crăciunul !

Da. E Crăciunul.

Mamă, ştiu că nu ne-am văzut de mult, dar...

Nu-i nimic, ştiu că eşti ocupat.

Nu e o scuză, mamă. Îmi pare rău. Mi-a fost tare dor de tine.

Ştii că şi mie mi-a fost dor de tine, dar... Te înţeleg.

Mamă, termină. Gata cu scuzele.

De acum, vreau să fim iar o familie. Te rog !

- Mi-ar plăcea mult. - Bine.

Atunci hai să mergem !

- Unde mergem ? - La mine, am gătit cina de Crăciun.

- Şi vreau să-ţi prezint pe cineva. - Mi-ar plăcea.

Max, eşti pregătit ?

MAX POWERS

Ce e ăsta ?

Se pare că Max a scris un scenariu.

Misty: "Ţi s-a întâmplat ceva în Israel?"

"Ai avut tot ce-ţi doreai şi ai fugit."

Julie: "Părinţii lui mă cred inferioară"

"pentru că-s o fată obişnuită din Kentucky."

Stai puţin. Lelia: "Văd că ţi se pare copleşitor."

"Mai avem două zile până la Los Angeles, nu ?"

Deci toată călătoria asta a fost o piesă de Max Powers ?

Mă gândeam la o poveste de dragoste în tren,

dar acum mă gândesc la crimă.

Toţi pasagerii au fost actorii tăi ?

Mă supraapreciezi. Nu chiar toţi pasagerii.

Tu ai orchestrat toată treaba asta ?

O parte. Restul a fost magia trenului de Crăciun.

Eu doar am unit piesele din puzzle.

Ştiam că ai avut o mare dragoste.

M-am interesat şi, când am aflat că Tom o să fie în tren,

m-am gândit că un public captiv e cel mai bun public.

Şi i-am adus pe Steve şi Julie, ca să vă amintiţi de cum eraţi odată.

Aţi fost un cuplu foarte convingător.

Sincer, după primele cinci minute, nu mai jucam.

Mulţumesc că ne-ai adus împreună.

Şi am mai vrut să am un personaj ca Misty.

M-am gândit că ţi-ar reda încrederea în destin.

Deci nu ştii care e ziua mea norocoasă ?

- Aş spune că e azi. - Şi eu sunt de acord !

Şi am adus-o pe Lelia în tren

ca să te oblig să iei o decizie pe care o amăni de mult.

Are dreptate. Vă potriviţi minunat. Şi nu e o replică.

Mulţumesc.

Te rog, fă-mi o favoare, scrie-mi un rol frumos în filmul tău.

Fă-mă personaj negativ, sunt cele mai interesante.

Max, de ce ai făcut toate astea ?

Mă cunoşti, niciodată n-am putut rezista unei poveşti de dragoste.

Dragostea mea a fost Patti şi a ta e Tom. Vreau să fii fericită, Eleanor.

- Nu eşti supărată pe mine, da ? - Cum să fiu supărată ?

Pe mine nu mă întrebi dacă-s supărat ?

După rănjetul de pe faţa ta, cred că n-ai fost niciodată mai fericit.

Mersi, Max. Mulţumesc pentru tot.

Era să uit...

Cred că ne-au adus noroc, până la urmă !

Nu doar vouă.

N-o să mai aveţi nevoie de astea.

Tom ?

Caut ceva de foarte multă vreme...

acel ceva eşti tu, Ellie. Te iubesc.

Voi face orice ca să te fac fericită, într-o tranşee, printr-un viscol

sau într-o căsuţă cu gard alb de lemn.

Vrei să mă iei de soţ,

cu toate defectele, slăbiciunile şi prostia mea ?

Vrei să te măriţi cu mine ?

Da!

Prezic că ăştia doi vor fi fericiţi.

Cred că există o şansă.

Vreţi să sărbătorim împreună ? Am masa mea la Musso & Frank.

Ştii ceva, Max ? Cred că o lăsăm pe altă dată.

- AAvem multe de discutat. - Iţi mulţumesc pentru tot !

Mulţumesc, Max.

Trenurile au ceva special, nu ?

Trenurile au ceva special.

- Deci... - Deci...

Ce faci de Ajunul Anului Nou ?

Se pare că meteorologii aveau dreptate, oameni buni. Ninge l

Se pare că Los Angelesul a fost atins de magia Crăciunului.

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team / www.subtitrari-noi.ro

Traducerea: Raluca Dimitriu www.sdimedia.com