Original subtitles

Televiziunea poloneză prezintă:

NORII NEGRI

Scenariul:

În rolurile principale:

Regia:

Polcovnicul Krzysztof Dowgird părăseşte armata prinţului elector

şi după numeroase aventuri ajunge la Varşovia

pentru a-i spune regelui Poloniei despre nedreptăţile guvernatorului von Holstein,

care se întind în Ducatul Prusiei.

Împreună cu credinciosul său vagmistru intră în posesia unui portofel negru,

proprietate a curierului prinţului elector.

Dowgird găseşte în portofel o scrisoare secretă conţinând numele

nobililor polonezi aflaţi în solda prinţului elector.

Complotul pus la cale de margraful Ansbach duce la arestarea polcovnicului.

Dowgird ar trebui să fie extrădat ca fost ofiţer al prinţului elector.

Hatmanul Sobieski face să eşueze planul în ultimul minut.

Dowgird este eliberat, dar oamenii prinţului elector complotează iar.

Sunt trimise scrisori contrafăcute lui Dowgird şi lui Andrzej Tarlowski,

admirator al Annei, acestea ducând la un conflict între cei doi bărbaţi.

În timpul duelului, Andrzej este înjunghiat mişeleşte de trădători.

Polcovnicul, suspect de crimă, trebuie să se ascundă.

Era o problemă de viaţă şi de moarte.

Credinciosul Kacper reuşeşte să-l convingă pe hatman că Dowgird este nevinovat

şi că va dezvălui dedesubturile întregii afaceri.

Complotul este demascat într-o reprezentaţie de pantomimă.

Diplomaţii prinţului elector, aflaţi în audienţă, sunt demascaţi.

Partea a opta

Este o calomnie şi o insultă la adresa prinţului elector.

Cineva încearcă să ascundă crima în spatele unor minciuni evidente.

Ba este adevărat ! Am fost înşelat de o scrisoare contrafăcută.

Mai bine te-ai fi omorât singur decât să îl omori pe tânărul Tarlowski.

Înseamnă că doar moartea ucigaşului poate dovedi adevărul.

Cu dumneavoastră vorbesc, domnule.

- Aţi fost acuzat de crimă de trei ori. - Nu fiţi laş, domnule !

Spectacolul încă nu s-a terminat.

Andrzej !

Ar fi o piesă bună dacă s-ar sfârşi bine. A fost o seară foarte plăcută, domnule.

Excelenţă, doar sabia dumneavoastră vă mai poate salva reputaţia.

- Este mort. - Voi confirma în faţa consiliului regal

că totul s-a petrecut pentru binele public.

Cu ajutorul Domnului, sper că propăşirea Coroanei va conta mai mult decât aurul.

Păcat că dl Sekosz nu se simte bine. Are o mulţime de prieteni la Varşovia.

Toate speranţele noastre se îndreaptă spre Dowgird şi spre hatmanul Sobieski.

- Dar cine îl va ajuta pe tatăl tău ? - Am bătut la toate uşile.

Roagă-l pe Majestatea Sa.

- Vin nişte călăreţi. - Slavă Domnului !

Trebuie să fie de la avanpostul regal.

- Afară ! - Mişcă !

- Cine sunteţi ? - Negustori din ducatul Prusiei.

Suntem deputaţi. Mergem la Varşovia. Dumneavoastră cine sunteţi, domnule ?

Unde este aurul ?

- Este un jaf ! - Luaţi-i !

Cercetaţi trăsura !

Frumos !

Unde este aurul ?

Tot îmi vei spune !

- Unde este aurul ? - Nu avem aur deloc.

Aţi mai auzit aşa ceva ? Neguţători fără aur !

Răspunde imediat !

Dacă îl găsesc singur, voi toţi veţi fi spânzuraţi de-a lungul drumului.

Percheziţionaţi-i !

Ce mai zici acum ?

Margraful Karol von Ansbach !

Iertaţi-mă, Înălţimea Voastră, că vă deranjez,

dar mă aduc aici probleme de cea mai mare importanţă.

Sunteţi binevenit !

Mă bucur să vă revăd, domnule polcovnic !

Aş vrea, din nou, să vă felicit pentru inteligenţa şi curajul dvs !

Vă reamintiţi, polcovnice, vorbele cu care v-aţi ridicat în apărarea lui Stolpecki

în primăria de la Leck ?

"Ca nobil polonez şi ca ofiţer prusac ...", domnule margraf.

Aşa este ! Spunând acestea, domnule,

reprezentaţi nu numai voinţa nobilimii, că şi pe aceea a orăşenilor din Prusia.

Vreau să cred că slujba în armata prinţului elector nu mi-a afectat simţirea.

Amarnice cuvinte ! Mai ales pentru că sunt adevărate.

Ştiţi, domnule margraf, că închisorile prusace sunt pline cu cetăţeni polonezi ?

Am auzit câte ceva.

Aţi auzit, domnule margraf, dar nu vreţi să aveţi certitudini despre aşa ceva.

Cum poate acţiona un singur om împotriva voinţei celorlalţi ?

Domnule margraf, stegarul Odrowaz mai este în viaţă ?

- Odrowaz ? - Prietenul şi comandantul meu.

Amândoi am slujit sub comanda hatmanului Sobieski.

Înţeleg !

Von Holstein a ordonat condamnarea lui la moarte, dar eu m-am opus execuţiei.

Am trimis prinţului elector o scrisoare cu rugămintea de a-l elibera pe Odrowaz.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, prinţul elector va asculta rugămintea mea.

Toarnă, Kalinosiu !

Este vin vechi. Aminteşte prusacilor să aducă omagii regelui Poloniei.

Uneori ar trebui să aruncăm din cupe veninul amărăciunii.

- Sfinţia sa, abatele ! - Condu-l aici !

Domnul fie cu voi !

Domnul fie şi cu dumneavoastră !

Domnul margraf Ansbach !

- Spune-mi, Părinte, ce te aduce aici ? - Deputaţii din teritoriul prusac.

Veneau la Varşovia pentru sesiunea Dietei. Au fost atacaţi de tâlhari. Sunt ostatici.

Dumnezeule atotputernic ! Unde ?

Nu ştiu, dar au trimis un om care ne poate arăta drumul.

Dacă li se întâmplă ceva, deputaţii şi-ar putea pierde vieţile.

- Aurul era la ei ? - Da.

- Care sunt revendicările lor ? - Răscumpărarea.

Le dau banii, dar am cerut întâi să jure că-i vor elibera.

- Acum putem doar să ne rugăm pentru ei. - Ce sumă pretind ?

Dublul celei pe care deputaţii o aveau asupra lor.

- Şaizeci de mii. - Plec !

Nu, Krzysztif ! Acum este nevoie de tine aici, în Dietă.

Dar oamenii aceia, care sunt în pericol, ar vrea să fie aici din aceleaşi motive.

- Este incorect să fie lăsaţi fără ajutor. - Vorbiţi cu compasiune.

Eşti sigur că vă vor lăsa să plecaţi după plata răscumpărării ?

N-am lăsat niciodată un prieten la greu.

- Unde aşteaptă omul acela ? - La hanul Cerbul.

Am stat acolo. Scuzaţi-mă, Excelenţă ! Să mergem, Părinte !

- Mai uşurel ! - Kacper !

Doar nu întârziaţi la Judecata de Apoi !

Pregăteşte caii ! Repede !

- Caut-o pe domniţă ! Rămâi lângă ea ! - Da, domnule polcovnic !

Ai vorbit cu hatmanul o oră, iar eu am exersat cu Kalinosiu.

Trebuie să ieşim călare, să punem totul la cale.

- Scuze ! Inima mea e aici, dar datoria ... - Ce datorie ?

Trebuie să mergem, domnule polcovnic !

Andrzej, să ai grijă de Anna !

- Unde se duce polcovnicul ? - Nu ştiu.

A ieşit grăbit din cameră, a strigat la Kacper să înşeueze caii şi ...

- Adu-mi straiele de călărie ! Repede ! - Nu ! Am primit ordin să am grijă de tine.

- Nu te las singură nici măcar un minut. - Nici eu nu vă las să plecaţi !

Aşa îmi mulţumeşti pentru ajutorul dat ?

Doamne, ce se petrece aici ?

Să ne întoarcem la problemele urgente care v-au adus aici !

Da. Acestea trebuie tratate cu foarte mare atenţie şi înţelegere.

Aşa cum ştiţi, când am venit la Varşovia, pe drum am fost atacaţi de două ori.

Curierului prinţului elector i s-a furat o scrisoare secretă

care trebuia înmânată ambasadorului Electorului din Varşovia, von Hovenbrock.

Vagmistrul lui Dowgird a luat-o.

Nu am vrut să facem publică această afacere având în vedere reputaţia polcovnicului.

Acum, când prinţul elector doreşte să aibă relaţii prieteneşti cu Polonia,

ar dori ca această scrisoare să rămână secretă.

- Cunoaşteţi conţinutul acestei scrisori. - Da, îl cunosc.

Şi aţi dori ca aceste nume să rămână nedezvăluite.

Ducele Elector înţelege că regatul polon nu poate ceda drepturile asupra Prusiei.

Doreşte îmbunătăţirea, nu încordarea relaţiilor.

E gata să-l invite pe polcovnic să viziteze Curtea, doar ca să-şi arate bunăvoinţa.

Cu voia Domnului, tensiunile se vor calma.

Deci ce spuneţi despre Dowgird ?

I-ar fi mai bine rămânând cu noi.

- Walery, nu-i vreme pentru flirt. - Mai termină ! Adu vin !

- Sosesc ! - Walery, mergi la tine în cameră !

- Domnule polcovnic, sunteţi aşteptat ! - Cine mă aşteaptă ?

- Nu ştiu. Zice că îl cheamă Walery. - Du-mă la el !

Iertare, domnule, dar vrea să vă vorbească între patru ochi.

- Ce zici ? - Vă jur, nu este din vina mea !

Rămâi aici ! Fii atent la tot ce se întâmplă !

Du-l pe polcovnic la Walery !

Lasă-ne singuri !

- Aveţi aurul ? - Nu mă pofteşti să iau loc ?

Nu e timp de aşa ceva.

- Nu aţi venit la o petrecere. Deci ? ... - Bine ! Nu am aurul.

- Nu aveţi aurul ... - Nu.

Iisuse, acesta este un jaf !

Nu este bine. Nu aveţi aur, iar neguţătorii ...

Nu am aurul acum ...

Dacă nu mă întorc înainte de apus, neguţătorii vor avea gâturile tăiate.

Nu ne este uşor să strângem atâta aur.

Mai acordaţi-ne o zi răgaz.

Voi aduce aurul mâine.

Nu.

Nu-i frumos ! Am venit aici ca musafir.

Avem timp doar până se înserează. Întreabă-l unde-i ţine pe neguţători.

Numele ?

- Vorbeşte ! - Walery.

Frumos ! Acum îmi vei spune, dragă Walery ...

Ce stai ca prostul ? Toarnă !

- Trebuie să fiţi însetat , domnule. - Foarte însetat.

Adu vin !

Banii trebuie să fie pregătiţi până mâine. Vei duce o scrisoare hatmanului.

- Adu o pană şi nişte hârtie ! - Grăbeşte-te !

Scrisoarea este pentru comandantul gărzilor oraşului.

Nu am înţeles. Unde este tabăra voastră ?

- Nu vreau să-ţi spun. - Dacă nu eşti cuminte te-aş putea sugruma.

Degetele îmi sunt amorţite.

- Spune-mi ! - Wilcze Doly.

- A spus ceva ? - Chiar şi despre prietenul lui, hangiul.

- Şi despre deputaţi ? - Sunt la Wilcze Doly.

Dacă nu se întoarce înainte de înserare, vor omorî deputaţii şi vor schimba tabăra.

- Câţi oameni sunt acolo ? - N-am mai avut tăria să-l întreb.

Tabăra trebuie împresurată.

Altfel, în loc de deputaţi, regele va vedea doar sicriele lor.

Aşa este. Trebuie eliberaţi fără violenţă.

Nu mai spune nimănui !

Walery, Walery ...

Nu mai poţi avea încredere în nimeni. Încredea îţi poate aduce necazuri.

- În cinstea ta ! - Vă mulţumesc, Înălţimea Voastră !

- Eşti onest, nobil, corect ... un ticălos. - Domnule !

- Nenorociţilor ! - Domnule rotmistru !

- L-a lovit pe unul cu o ploscă. - Voia să o şteargă, ce era să fac ?

Luaţi-vă labele de pe mine ! Eu sunt Blazowski, nenorociţilor !

- A fugit ? - N-a avut nicio şansă !

Vagmistrul meu ţine ochii pe prietenul său.

Aduceţi-l aici ! Ce s-a petrecut aici ?

Voiau să găsească ceva aur.

Îi vom interoga mâine.

- Îţi mulţumesc ! Ne vedem mâine. - La revedere, Krzysztof !

- Kacper, adu caii ! - Da, domnule !

Vă mulţumesc, domnilor ! Pe curând !

Voia să o şteargă, aşa că l-am lovit în cap.

Cum ai îndrăznit să dai un asemenea ordin ?

- Trădătorii trebuiau ucişi. - Ştiai cât de lacomi sunt oamenii ăştia ?

Prada nu le-a fost de ajuns. Acum mai vor şi o răscumpărare.

Am să-i iau ...

Ar mai trebui doar să îi elibereze Dowgird pe deputaţi !

Nobilii din Dietă ar protesta aşa de tare încât chiar şi regele şi consiliul său

vor fi incapabili să îi potolească.

- Înălţimea Voastră ! - Pune şeile pe cai !

Ce aţi hotărât, domnule margraf ?

Dacă vor prinde chiar şi pe unul dintre ei, vom pierde jocul.

Deci nimeni nu vrea să-mi spună unde este Krzysztof.

Ştiu ce vrei să spui, dar nu pot sta aici fără să fac ceva.

- Ar putea fi în mare pericol. - Polcovnicul ar fi tare fericit.

- Ce ? - Este clar că îl iubiţi.

- Taci din gură ! - Nu voi mai scoate niciun cuvânt ...

... dar ştiu foarte bine ce spun ! Sunteţi îndrăgostită nebuneşte de el.

- Tu nu eşti îngrijorată pentru Kacper ? - Nu-mi mai pomeniţi numele lui !

Când este în braţele mele, cînd mă joc prin părul lui ...

Dumnezeule, bietul Kacper nu are nicio şansă.

Ce se petrece aici ?

Mătuşă, unde este Krzysztof ?

Ambele domniţe admit că sunt îndrăgostite.

- De tine ? - Din păcate nu.

Pregăteşte calul şi mergi la han să afli ceva noutăţi !

Polcovnicul mi-a ordonat să am grijă de Anna.

Nu toţi cei din casa asta trebuie să asculte de ordinele polcovnicului.

Te dezleg de promisiune. Pleacă, şi vino înapoi repede !

Da, mătuşă !

Mătuşă ? Ce obraznic !

Spune-i lui Kalinosiu să aibă săbiile pregătite !

- Doamnă ! - Linişte ! Du-te !

Nu mai plânge, micuţo !

De ce îmi faceţi asta? Sunt nevinovat.

Sunt curat precum cristalul, ca apa proaspătă de munte.

După o săptămână de stat aici vei vedea cât de curat eşti.

Sunt nevinovat. Vă dau orice vreţi. Domnilor, sunt nevinovat.

Vă dau bani. Vă plătesc în aur, oricât doriţi.

Vă plătesc cu aur. Vă dau aur. Sunt nevinovat.

L-am lovit o dată, şi încă o dată, şi a zis: "Vă dau orice vreţi !"

Dar de ce aş asculta un ţânc ? Aşa că l-am lovit iar.

- Are căpăţâna tare. - Bine v-am găsit, domnilor !

- Hai să bem ! - Unde este polcovnicul ?

- Doar Dumnezeu ştie. - El este eroul.

El, doar cu o ploscă, a capturat un întreg grup de ticăloşi.

- Nu poate fi adevărat. - De ce crezi că n-aş putea ?

L-am lovit cu plosca până a pomenit de Wilcze Doly.

El zicea Wilcze Doly şi eu îl loveam.

I-am zis: "Te-am rugat politicos să-mi spui".

Pentru numele lui Dumnezeu ! Ce zice ăsta ?

Ce? Un nobil nu pleacă urechea la un un ţânc. Şi iar îi trăgeam în cap.

Cu plosca. Şi el iar zicea de Wilcze Doly. Acolo au fost jefuiţi nişte neguţători.

- Polcovnicul a mai vorbit cu un bărbat. - Iar eu m-am lovit cu plosca.

Domnia Ta ! ...

... Şi eu m-am lovit ...

- A raportat cineva vreun jaf ? - Nu, Înălţimea Voastră !

I-am făcut o vizită hatmanului Sobieski. Atunci a fost anunţat

că bandiţii i-au atacat pe nişte neguţători din Prusia.

- Polcovnicul Dowgird a auzit şi el. - Polcovnicul Dowgird ?

Vă ascult, domnule !

Doi ticăloşi de la hanul Cerbul i-au cerut aur polcovnicului.

I-am arestat pe amândoi, dar şi pe hangiu.

Însă Dowgird nu a spus nimic despre negustori sau jaf.

- Sunt închişi în turn ? - Da, Înălţimea Voastră !

- Sunt bătuţi rău. - Adu-i aici !

Da, Înălţimea Voastră !

Vreau să vă ajut, domnilor. Cu toată inima. Voi porunci să fie adus nişte vin.

Am credinţa că pedeapsa pentru atacarea delegaţiei de neguţători prusaci

va fi pe măsura nelegiuirii.

Poate că ticăloşii ăstia vor spune câte ceva.

Metodele noastre îi vor ajuta să vorbească chiar şi pe cei care nu vor să spună nimic.

- Nu ştiu nimic ! De ce ? - Unul este mort, celălalt inconştient.

- Nu ştiu nimic ! Înălţimile Voastre ! - Ăsta cine este ?

- Eu sunt hangiul ! - Linişte !

Polcovnicul mi-a zis să-l arestez. Se pare că este complice.

- De ce ? Nu ştiu nimic. Sunt un om onest. - Cine l-a ucis pe celălalt ?

Vagmistrul domnului polcovnic. L-a bătut aşa de rău încât l-a răpus.

Domnilor, ajutaţi-mă ! Sunt nevinovat ! Sunt nevinovat ! Nu ştiu nimic !

Înălţimea Voastră, nu pot spune nimic pentru că sunt nevinovat. De ce ?

- Ne puteţi scuza, domnilor ? - Luaţi-l !

Nu ştiu nimic ! Nu cunosc nimic !

Dimineaţă lăsaţi-l să plece !

Cu bine, domnilor !

Lasă-l să plece, dar urmăreşte-i fiecare mişcare !

Ar trebui să mă luaţi cu voi. V-aş putea arăta o scurtătură.

Cunosc bine aceste ruine. În această vale a fost mâncat de lupi un strămoş al meu.

- De aici îi vine şi numele. - Ştii pe unde este intrarea ?

Urmaţi-mă, domnilor !

Bine ! Tot aşa !

Aşa se face ! Foarte bine ! Fă-o iar !

Vine sfârşitul lumii ! ...

Te am în vârful sabiei. Zi-le să înşeueze sau te străpung !

- Domniţă ! - Vine sfârşitul lumii !

Mătuşă dragă ! Andrzej încă nu s-a întors. Hai să mergem !

Bine, bine !

- Kalinosiu ! - Da, doamnă ?

- Înşeuează caii ! - Da, doamnă !

Ajută-mă, Doamne, cu femeile astea !

Vom afla unde este Krzysztof al tău !

- Regatul trebuie condus de un om puternic. - Adevărat ai grăit !

Avem nevoie de un suveran care nu doar să stea pe tron, ci să guverneze.

- Adevărat grăieşti ! - Aşa cum este la curtea mea.

Are cineva curajul să zică ceva ? Măcar un cuvânt ?

- Adevărat grăieşti ! - Chiar şi domnitorul m-a vizitat.

- Eram odată închis, şi el a venit imediat. - Adevărat grăieşti !

L-am întrebat ce-l aduce la mine, fiindcă nu avea cu el ...

- Unde este polcovnicul ? - Nu-i aici.

- Dar vagmistrul lui ? - Nu-i aici.

- Dar starostele din Berdyczow ? - Nu-i aici.

- Nu-i nimeni aici. - Aşa este, nici voi nu sunteţi aici.

- Numele meu este Blazowski. - Nu-mi vorbi mie despre familia ta !

Strămoşii mei stăteau la masă cu regele Jagiello.

- Unde este hangiul ? - La puşcărie, cu ceilalţi ticăloşi.

- Ce ticăloşi ? - Care au jefuit negustorii la Wilcze Doly.

- Au fost arestaţi şi închişi în turn. - Unde este acum polcovnicul ?

- Prinţesă, nu ştiu ! Jur că nu ştiu ! - Hai să mergem !

- Unde mergeţi ? - Dispari din calea mea !

Domniţelor, veniţi cu mine !

Mereu spun că nimic nu poate opri o femeie dacă şi-a pus în gând să facă ceva.

Adevărat grăieşti !

Sunt onorat să vă urez bun venit, doamnă ! Ce pot face pentru dumneavoastră ?

- Văd că îţi laşi prietenii la greu. - Cum aşa ?

Aşa bine ! Polcovnicul Dowgird cu vagmistrul lui

şi, Domnul să-l ierte, starostele Andrzej, sunt acum la Wilcze Doly.

- La Wilcze Doly ? De ce s-au dus acolo ? - Ca să-i salveze pe neguţătorii capturaţi.

- Pe cai ! - Magda, hai să mergem !

Ania ! Carnea şi sângele meu !

Înlocuieşte-l !

Eşti surd ?

Ascult doar de ordinele primite de la şef.

Înlocuieşte-l !

- Sunt acolo ! - Nu putem merge pe aici.

- O luăm pe la turn. - Avem nevoie de o frânghie.

Kacper, tu vei rămâne aici ! Ţine-ţi ochii deschişi !

Să mergem !

Unde este Walery ?

Leagă frânghia !

- Eşti gata ? - Să-i dăm drumul !

În rolurile principale:

În alte roluri:

Montajul:

Imaginea:

Regia: