Original subtitles

Televiziunea poloneză prezintă:

NORII NEGRI

Scenariul:

În rolurile principale:

Regia:

Un nobil polonez, polcovnicul Dowgird,

renunţă la misiunea sa şi abandonează armata prinţului elector

împreună cu credinciosul său vagmistru, Kacper Pilch.

Evitând numeroasele capcane de pe drum, ei s-au îndreptat spre graniţa cu Polonia.

Dowgird mergea la Varşovia, să îi spună regelui despre împilările din Prusia.

În acelaşi timp emisarul prinţului elector mergea spre Varşovia cu documente secrete.

Era însoţit de omul prinţului elector, şiretul diplomat, margraful Ansbach.

Au fost deposedaţi de cai de un grup condus de Kacper.

Cu cest prilej Kacper a intrat în posesia unui portofel secret al lui von Rode.

Pe drum, Dowgird, Kacper şi Magda salvează o trăsură din ambuscada unor tâlhari.

Descoperă că au salvat-o pe domniţa Anna Ostrowska, pupila hatmanului Sobieski,

care călătorea cu mătuşa ei, cu Ansbach şi cu von Rode care,

după ce au rămas fără cai, au acceptat ajutorul oferit de cele două femei.

Polcovnicul este vrăjit de frumuseţea domniţei Anna.

În Varşovia se desfăşurau lucrările Dietei poloneze.

Încercând să recupereze portofelul pierdut, Ansbach, ambasadorul Hoverbeck şi Holstein

complotează împotriva lui Dowgird.

Întâmplător, polcovnicul descoperă ce era ascuns în portofel:

lista nobililor polonezi plătiţi de prinţul elector.

El îi predă lista hatmanului Sobieski care îi ia pe cei doi soldaţi sub comanda sa.

Complotul lui Ansbach şi al nobililor plătiţi de prinţul elector are succes.

În absenţa hatmanului Sobieski, Dowgird este arestat şi închis

pentru a fi predat lui Holstein, ca prizonier al prinţului elector.

Anna şi Magda pleacă spre hatman pentru a-i cere ajutorul,

în vreme ce Kacper încearcă să îl salveze pe Dowgird cu ajutorul nobililor.

Von Holstein şi Hoverbeck ajung la poarta închisorii.

Partea a şaptea

Ne-ai făcut să aşteptăm mult timp.

Am ordin să nu predau deţinutul înainte de ivirea zorilor.

Ce? Nu poate dura atât de mult. Scrie clar să-l eliberezi imediat.

În timpul şedinţelor Dietei ordinele se schimbă la fiecare oră.

Îmi pare rău, Excelenţa Voastră !

Am să mut ... aici.

Atunci eu am să mut ... aici.

Tu aici ? Ce s-a întâmplat ?

Bine v-am găsit, domniile voastre !

Nu mai dormi ! Mişcă !

Opreşte !

Îl vom aduce pe polcovnic aici. Urmaţi-mă !

Atenţiune !

Trei oameni vin cu mine ! Dumneavoastră vă rog să aşteptaţi aici !

Domnule ofiţer, te rog, du-l pe deţinut la trăsură !

Înapoi, domnilor !

Trebuie să îndeplinesc ordinele primite.

- Domnule ! ... - Exelenţa Voastră, cred că e o greşeală.

Hatmanul Sobieski a garantat pentru onoarea şi onestitatea polcovnicului.

Într-adevăr, aşa este. Cineva a făcut o greşeală.

Vă mulţumesc, domnule !

Fraţilor ! Domnilor ! Dieta se află în sesiune.

Nu sunt permise niciun fel de tulburări în această perioadă.

Vă rog, păstraţi ordinea publică !

Mă bucur să vă revăd, domnule polcovnic !

Scuze, domnule ofiţer ! Acum este prizonierul meu.

Domnilor, von Rode a primit sentinţa pe care a cerut-o.

Iar noi ne putem felicita. Prinţul elector a trimis lista nobililor ce ne sunt fideli.

Dowgird a deţinut-o câtve timp. Iar episcopul Kievului ...

Pac, Ostrorog, ...

Cunoaşteţi conţinutul scrisorii secrete, domnule margraf ?

Nu, nu o cunosc, dar cunosc oamenii, dorinţele şi slăbiciunile lor.

- Lista asta nu valorează nimic pentru noi. - Cum aşa ?

Dowgird înţelege că, ştiind numele celor loiali nouă, nu mai putem folosi lista.

- Atunci de ce nu a dezvăluit numele ? - La ce bun ?

Doar ar înmulţi numărul duşmanilor. Influenţa actuală ar fi nulă.

Cu siguranţă va nega totul. Dar deja l-a avertizat pe Sobieski.

Astfel că acum ambele părţi stau în expectativă.

Am să-l dau şah-mat pe Dowgird dintr-o singură mutare.

Polcovnicul este protejat de Sobieski. Dar, de data asta, acesta va insista

ca Dowgird să fie închis.

Un complot ? Nu vă pricepeţi la aşa ceva, Excelenţa Voastră.

Domnule margraf, dacă eşuez îmi puteţi cere să vă acord satisfacţie.

- Unde este Kacper ? - A plecat cu Trzosowski şi Blazowski.

Am o scrisoare pentru dumneavoastră, domnule.

- Cine ţi-a dat-o ? - Nu ştiu, n-a vrut să spună.

- De ce nu l-ai trimis la mine ? - N-am vrut să vă deranjez, domnule.

Spune-i lui Kacper să meargă la Curtea hatmanului,

şi să o caute pe domniţa Anna.

Andrzej ! Ce te aduce la o asemenea oră ?

Îngrijorarea pentru onoarea şi reputaţia iubitei mele verişoare.

- Reprezintă ei o primejdie ? - Nu ştiu, dar mă înfurie doar gândul.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic. Încă nu s-a întâmplat nimic.

- Vino aici, ia loc ! - Promite-mi că vei sta în palat la noapte.

- Andrzej ! - Promite-mi !

Promit, dar ...

Mi-a plăcut să mergem prin păduri şi câmpii, să te am lângă mine.

- Vere ! - Ştiu, dar nu mă poţi opri să te iubesc.

Da, ca un frate pe o soră.

Andrzej !

- Pentru mine a sosit vremea să plec. - Nu înţeleg ce este cu tine.

Domnul fie cu tine !

Niciodată nu vei putea cunoaşte femeile. Doar dracul ştie cum să se poarte cu ele.

Aşa i-am păcălit pe cavaleriştii conducătorului nostru, prinţul elector.

La dracul cu ei !

Linişte, domnilor ! Să nu trezim caraulele din cetate.

Mi-ar face plăcere să vă invit pe toţi pentru a bea ceva împreună.

- După dumneavoastră ! - Ba nu, după dumneavoastră !

Atunci am să trec primul.

- Aduceţi nişte bere ! - Şi vin !

- Pentru mine şi însoţitorii mei. - Cu multă spumă.

- Este aici şi vagmistrul polcovnicului ! - Dar nu pentru mult timp.

Polcovnicul Dowgird te căuta.

Mă bucur că ai revenit !

- Este la el în cameră ? - Nu.

A primit o scrisoare. După ce a citit-o a fugit ca urmărit de tătari.

- A spus unde se duce ? - Nu.

Dar a zis să mergi la palat şi să o cauţi pe tânăra domniţă.

De ce nu mi-ai zis mai devreme ?

Scuzaţi-mă, domnilor !

La ispravnic !

- Unde este tânăra domniţă ? - Dar ce s-a întâmplat ?

Spune-mi ! Simt că-mi plesneşte capul.

Polcovnicul a primit o scrisoare şi mi-a ordonat să o caut pe domniţă.

Ce ? Unde ? Când ? Calmează-te, Kacper !

- Unde este domniţa ? - În camera ei. Se odihneşte.

- Du-mă la ea ! - Ce ?

Du-mă la ea !

Admit, Excelenţa Voastră, că mi-aţi adus un mesaj foarte neobişnuit.

Din nefericire este adevărat. De aceea am venit la dumneavoastră.

Înălţimea Voastră !

Mi s-a spus că polcovnicul Dowgird l-a momit pe starostele Tarlowski

să vină în grădina din spatele palatului hatmanului.

Mergi acolo fără întârziere ! Grăbeşte-te !

Vă mulţumesc, Excelenţa Voastră !

Daţi-mi voie să vă felicit, domnule polcovnic !

De ce vă furişaţi aşa ?

Mă rog Domnului. Scrisoarea primită spune că Anna este în pericol.

Este o minciună. Întoarceţi vorba cum vă convine.

Asta fiindcă mă vedeţi pe mine, nu pe verişoara mea pe care aţi momit-o aici.

Este o calomnie.

Nu mai spuneţi nimic ! Luptaţi, dacă v-a mai rămas puţină demnitate !

Lăsaţi sabia, domnule !

- Ştiţi ce însemnă să ... - Luaţi sabia !

Luaţi sabia !

- Daţi drumul sabiei ! - Luptaţi, sau vă omor !

- Calmaţi-vă, tinere domn ! - Luptă !

Dumnezeu ştie că nu am vrut asta.

Lasă sabia !

Nu înţeleg.

Nu înţeleg nimic.

- Este în grădina veche. - Scuzaţi-mă, doamnelor !

Să mergem !

Înălţimea Voastră !

Domnule ofiţer ! Ce se petrece aici ?

- Cine a tras ? - Îl căutăm pe polcovnicul Dowgird,

pe care avem ordin să ...

Andrzej !

- Este pelerina lui Andrzej. - Domniţă !

Restul rămâne în seama gărzilor care

îl vor captura pe Dowgird şi îl vor preda justiţiei Curţii Regale.

Acolo poate exista doar un verdict.

- Corpul starostelui nu a fost găsit. - Dar i-au găsit pelerina plină de sânge.

Sânge nu înseamnă că a fost ucis.

Am ţinut ochii pe vagmistru. Te poate conduce la Dowgird.

O mulţime de saltimbanci sunt în Varşovia pe timpul sesiunii Dietei.

Se spune că polcovnicul a ascuns corpul şi a fugit din oraş.

Dacă nu a fost găsit niciun corp, cum de se ştie că a fost ucis ?

Domniţa Anna i-a recunoscut pelerina.

- O mulţime de nobili poartă pelerine. - Dar asta îi aparţinuse tatălui său.

Este posibil, dar este greu de crezut.

Scuzaţi-mă, domnilor !

- Unde este polcovnicul ? - Nu întreba nimic !

Iisuse Hristoase ! Ce se petrece aici ? Domniţa Anna n-a prea dormit azi noapte.

Doctorul i-a dat dimineaţă nişte leacuri iar acum a adormit.

Când hatmanul a auzit ce s-a întâmplat a urlat aşa de tare că servitorii au fugit.

Ce a spus ?

A cerut să-i fie adus vin din beci.

M-a chemat în camera lui şi m-a privit de parcă eu aş fi avut vreo vină.

- De ce l-a ucis polcovnicul ? - Linişteşte-te, Magda !

Totul este din cauza ta, cretinule ! Este numai vina ta !

Nu eşti în toate minţile.

În loc să ai grijă de polcovnic, tu cutreierai toate cârciumile

îndemnând oamenii la nesupunere.

- Este vorba de politică. - Politică !

Nu poţi avea grijă de polcovnic, şi ai vrea să intri în politică !

- Nu mai vorbi atât ! Du-mă la hatman ! - Eu ? O, nu !

Da, tu. Şi mai repede ! Nu este timp de pierdut.

Bine. Hatmanul l-a trimis pe domnul Kalinowski la ispravnic

pentru a afla dacă polcovnicul a fost prins.

Te va închide în turn când te va vedea.

Poate că aşa va face. Dar, oricum, trebuie să-l văd.

Hatmanul !

- Domniţă ! - Dumnezeule, este domnul vagmistru !

Antoni, Dionizy, veniţi aici !

- Unde este polcovnicul ? - Ne bucurăm să vă revedem !

Dumnezeu v-a trimis aici. Trebuie să vorbesc urgent cu tatăl tău.

Tata nu s-a simţit prea bine. A rămas la o rudă, lângă Wola.

Va veni şi el aici peste câteva zile. Dar unde este polcovnicul ?

- Trebuie să vorbesc cu tatăl tău acum ! - Îl voi chema la tine.

Sunt urmărit. Un bărbat este în urma mea.

- Care dintre ei te urmăreşte ? - Cel de acolo.

Antoni, îl vei duce la tata ! Iar tu, vino cu mine !

Tânăra fecioară, ca o piersică pârguită, Ca un potir cu vin,

Voia să-şi arate afecţiunea celui Care îi căzuse cu tronc.

Atunci fecioara, ca o piersică pârguită, Ca un potir cu vin,

A vrut să-şi arate dragostea Celui care îi căzuse cu tronc.

Cel care oferă prima dată, oferă şi a doua oară.

Deputaţii din Prusia au avut, duminica trecută, o şedinţă la Leck.

La această adunare secretă au asistat şi câţiva consilieri din Torun şi Elblag.

S-au arătat gata să asigure plata datoriilor Coroanei

dacă Dieta nu va aproba Tratatul de la Welawa.

Deputaţii vin la Varşovia pentru a susţine cauza noastră cu banii lor.

Vezi, aşadar, dragul meu abate, că negustorii au mai multă dragoste de ţară

decât cei ce deţin funcţiile senatoriale.

Se ştie când vor ajunge deputaţii la Varşovia ?

Ar putea fi aici din zi în zi. Au luat-o prin Kalisz pentru siguranţă.

Împreună cu ei este şi fiul lui Odrowaz. A fost cândva sub comanda dumneavoastră,

înainte de a se stabili în Prusia.

- Este un bun prieten al lui Dowgird. - Da, îmi amintesc.

Un om foarte curajos şi foarte drept. Este cu trup şi suflet de partea Coroanei.

Holstein l-a închis în turnul din Leck şi l-a condamnat la moarte.

Iisuse Hristoase !

Fiul vrea să îl roage pe rege să îi salveze tatăl.

Trebuie să-l ajutăm ! Anunţă-mă când vor ajunge la Varşovia.

Linişte !

- Este mare regatul meu ? - Este cel mai mare din lume.

Foarte bine ! Foarte bine !

- Este regatul meu puternic ? - Puternic ca un stejar bătrân.

Foarte bine ! Linişte !

Are munţi şi mări, păduri şi râuri, câmpii şi pajişti ?

- Are tot ce a creeat Dumnezeu. - Foarte bine ! Foarte bine !

Linişte !

- Deci supuşii mei sunt fericiţi ? - Da, Măria Ta !

- Înalţă cântece despre mine ? - Da, Măria Ta !

Cântaţi atunci ! Cântaţi !

Păduri şi munţi, pajişti şi râuri, Oameni trudiţi din greu.

Mărite rege, în ţara noastră este libertate Mai ales pentru duşmanii lacomi şi cruzi.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

În lăcaşurile nordice unde-i lemn şi pădure Păianjenul îşi ţese plasa,

Cu crucea pe spate, cu ură în inimă Cântând Iisuse - Maria.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Măria ta, poporul tău moare acolo, Aşteptând ajutorul şi milostivenia ta,

În provinciile Prusiei, cândva poloneze Acum duşmanii se simt ca acasă.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile ...

Comedianţii ăştia au fost şi la Leck.

Ar trebui aruncaţi în turn.

Niciun turn nu poate întemniţa un cântec, Excelenţa Voastră.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Kalinosiu, te vei duce la reşedinţa prinţului elector

cu o invitaţie pentru o petrecere.

Aş prefera să lupt cu tătarii decât să-i invit pe aceşti ...

Nu te pune cu mine! Ştiu că ai prefera tătarii.

Dar ordinul meu este sfânt pentru tine. Acum du-te !

- I-ai chemat pe comedianţi ? - Da, i-am chemat.

N-au mai văzut niciodată interiorul unui palat.

De obicei trăiesc în căruţe, iar acum ei vor da glas salutului regal.

- Ăsta este sfârşitul lumii ! - Ai îmbătrânit şi eşti plictisitor.

Nu mai pot cânta, inima mi-e sfărâmată, Iar lăuta îmi arde mâinile.

Nu mai pot îngâna acest cântec trist Când poporul plânge amarnic.

Cântă ! Când cântă un Blazowski, toată lumea trebuie să cânte.

În lăcaşurile nordice unde-i lemn şi pădure Păianjenul îşi ţese plasa,

Cu crucea pe spate, cu ură în inimă Cântând Iisuse - Maria.

Domnule Trzosowski, uitaţi-vă la Kacper !

Şi-a ieşit din minţi din cauza durerii care îl macină.

- Durerea nu este atât de mare. - De unde ştii asta ?

Ştiu ! Cred că polcovnicul a pus totul la cale.

- Ce ? - Da !

Ai să vezi ! Curând Dowgird va reveni sănătos şi în plină glorie.

- Cum se poate aşa ceva ? - Uite că se poate.

Mai am nevoie de nişte mied ca să pricep.

Un duşman incoruptibil al prinţului elector îşi deschide acum uşa.

Aţi avut dreptate, domnule margraf. Poţi învinge fără a folosi forţa.

Pentru noi este o mare onoare să fim invitaţi de hatmanul Sobieski.

- A fost găsit cadavrul lui Tarlowski ? - Nu. Încă nu.

- Ce se ştie despre acel vagmistru ? - Pierde vremea bând prin cârciumi ...

... şi învaţă gloata să cânte.

Spuneaţi, domnule margraf, că ambele părţi sunt în şah.

Dar în acest joc nu există niciun nebun care ne-ar putea periclita poziţia.

Ucigaşul nepotului lui Sobieski nu poate fi găsit, iar Sobieski ştie asta.

Acum suntem mai aproape de victorie ca niciodată.

Scuze că sunt atât de deschis, dar dacă toţi politicienii Electorului sunt ca tine,

acesta va redeveni vasal al Poloniei înainte de sfârşitul vieţii lui.

Ce vreţi să spuneţi, domnule margraf ?

- Nu am încredere în Sobieski. - De data aceasta greşiţi.

Dacă se va dovedi că am greşit, îmi veţi putea cere satisfacţie, Excelenţă.

Domnilor, haideţi să ţinem un toast !

Trăiască Friedrich Wilhelm, regele Prusiei !

Mi s-a spus că ispravnicul nu poate veni.

Poate este ocupat cu Dowgird şi vrea să fie sigur

că de data asta nu va scăpa.

Datorită bunăvoinţei Excelenţei Voastre, Dowgird a fost eliberat,

şi îşi arată mulţumirea săvârşind un omor.

Margraful Ansbach şi contele Erich von Holstein îl cunosc foarte bine.

De data asta soldaţii mei îl vor escorta până la Krolewiec.

Vă rog să acceptaţi condoleanţele mele,

împreună cu asigurările că voi face propriile aranjamente pentru a fi siguri

că pedeapsa va fi pe măsura crimei.

Vă mulţumesc, domnule !

Să sperăm că Dumnezeu îl va pedepsi pe făptaş !

Cu regret vă spun că solii prinţului elector au fost insultaţi în Varşovia.

Comedianţii care joacă în piaţă incită mulţimea cântând cântece subversive.

În ele sunt batjocorite loialitatea şi prietenia prinţului elector pentru rege.

Aceste cântece insultătoare sunt cântate şi de vagmistrul lui Dowgird prin cârciumi.

Şubredă prietenie şi nesigură loialitate trebuie să fie

dacă până şi nişte actori ambulanţi le pot ameninţa prin jocul lor.

Teatrul reflectă conştiinţa noastră. Lăsaţi-i pe actori să lumineze sufletele !

Priveşte ! Omul cu haine ciudate este Zaslawski.

Iar cel de lângă hatman este episcopul Kievului.

Termină, Kacper ! Priveşte !

Soseşte domniţa noastră. Este în doliu.

Ars longa, vita brevis ... (Arta durează mult, dar viaţa puţin).

Urmând exemplul lui Shakespeare, ale cărui poeme şi piese au adus faima ţării sale,

permiteţi-ne, doamnelor şi domnilor, să vă prezentăm o tragedie, în care cuvintele

vor fi înlocuite de mimică. Gesturile au o mare importanţă.

În rolurile principale:

În alte roluri:

Imaginea:

Regia: