Original subtitles

Televiziunea poloneză prezintă:

O producţie ILUZJON

NORII NEGRI

Scenariul:

În rolurile principale:

Regia:

Polcovnicul Dowgird, nobil polonez în serviciul prinţului elector,

sătul de nelegiuirile comise în Prusia de Est,

refuză să se mai supună prinţului elector.

Arestat în timpul unei încercări de eliberare a unui orăşean,

condamnat pe nedrept la moarte, evadează ajutat de Kacper...

şi de fostul lui comandant, Odrowaz, care ajunse la închisoare pentru asta.

Dowgird îşi croieşte drum spre graniţa poloneză,

dar e urmărit de rotmistrul Zaremba şi de rotmistrul Knothe.

Dowgird şi Zaremba se întâlnesc într-o moară veche şi se duelează.

Polcovnicul Dowgird câştigă şi fuge călare cu Kacper.

La un lac de lângă graniţă întâlnesc o nobilă, Magda Domaradzka,

al cărei conac fusese răscolit de trupele ce-l căutau pe Dowgird.

Magda îi ajută să ajungă la cea mai apropiată mănăstire

unde se aciuiseră şi comedianţii cu care se mai întâlniseră.

Curând sosiră şi Knothe cu soldaţii,

dar călugării şi comedianţii dădură o mână de ajutor pentru a-i scăpa de urmăritori.

Dowgird şi Kasper părăsesc mănăstirea şi se duc la un han,

unde Kacper fu prins de soldaţi.

Polcovnicul Dowgird e hotărât să se predea pentru a-şi scăpa tovarăşul,

dar sunt ajutaţi, din nou, de comedianţi.

Tatăl actriţei...

Partea a cincea

Ai grijă !

Domnilor, vin soldaţii ! Urmaţi-mă !

Domnule polcovnic, să mergem.

Tată, ai fost minunat.

Bineînţeles.

- Nu te voi uita niciodată, domniţă. - Nici eu.

Haideţi, grăbiţi-vă, domnilor ! Grăbiţi-vă !

Domnule polcovnic, aceştia sunt cei mai buni pe care i-am găsit.

Noroc bun !

Urmaţi-mă !

Cinci morţi. Doar ăsta a scăpat, dar e chior de beat.

Domnilor, şi eu îl slujesc pe prinţul elector.

N-am vrut să le dau caii, dar m-au forţat să beau.

Încotro e graniţa ?

Dincolo de pădure, lângă lac. Vă arăt eu drumul.

Urcă-l pe cal.

Cu grijă, să nu cadă de pe cal.

Domnule, nicio şansă.

- E mort de beat. - Cunosc zona. Vă arăt eu drumul.

Să mergem !

Avem nevoie de barca ta.

Luaţi-o !

Vâslele.

Să-ţi răsplătească Dumnezeu.

L-am omorât !

Prea târziu, domnule rotmistru.

Laşule !

Stai ! Ţine-mi calul.

Alteţa Sa, prinţul elector, a poruncit să meargă la Varşovia cu mine

margraful Ansbach.

Înţeleg.

Duc documente confidenţiale

care pot fi deschise doar de reprezentantul prinţului elector din Varşovia.

Sunteţi responsabil pentru siguranţa lor, Excelenţă.

Am poruncit să se alăture escortei cei mai buni soldaţi.

Electorul e îngrijorat de evenimentele care s-au petrecut la Lecko

şi aşteaptă o explicaţie.

Până nu-l văd pe Dowgird târându-se la picioarele Electorului, nu voi...

Excelenţă !

Knothe ! L-ai prins ?

Dowgird e mort !

Eu însumi am făcut-o !

Dar eu îl voiam viu ! Viu !

Aveţi grijă, Excelenţă, să nu vi se îndeplinească dorinţa.

O să i se facă sete.

Au nevoie de cai.

Mă laşi pe mine ?

O să ne ierte Dumnezeu.

Şi ea va merge cu ei.

Urăsc ţara asta.

Nu-i nici lege, nici ordine, aici.

Fiecare e propriul lui stăpân aici.

Spun: "Acasă la mine, eu poruncesc".

Sunt impertinenţi, insolenţi şi invidioşi.

Nu pot vorbi de politică fără să bea şi nişte mied.

Şi niciodată nu sunt de acord unul cu altul.

Aşa i-a perceput şi regele Suediei, Carol Gustav, pe polonezi,

dar a ajuns să fie complet dezamăgit, ulterior.

Nu pot să cred.

A cucerit toată ţara, l-a exilat pe regele polon,

a şters Polonia de pe harta Europei...

şi, totuşi, naţia asta nu se simte învinsă.

Incredibil !

Dar documentul pe care-l duci ar putea să facă mai mult

decât cea mai puternică armată.

Jos !

Şi tu !

- Legaţi-i pe soldaţi ! - O să te judece regele însuşi pentru asta.

Ai atacat un reprezentant al Electorului. E crimă de lezmajestate...

Dezlegaţi caii !

Vei sfârşi în închisoare pentru asta.

Dezlegaţi-i ! Taci !

- O să plătiţi pentru asta, toţi ! - Taci !

- Ce vrei de la noi ? - Caii.

- Asta-i tâlhărie ! - Deshămaţi-i !

Trebuie să ajungem în Varşovia până mâine.

Nimeni nu v-a poftit pe aici.

Lasă-le doar un cal.

- E goală ! - Te plătesc.

E goală !

Du calul în spatele caretei.

Aţi luat-o în direcţia greşită. Urcă !

Drum bun !

Hai ! Împingeţi !

Cu toţii !

Aş vrea ca mereu să fugă aşa soldaţii prinţului elector.

- Încă mai doarme. - Somnul îl ajută să se refacă.

Cum de n-au venit încă ?

Uneori trebuie să aştepţi multă vreme să treacă poştalionul Electorului.

Mă duc în întâmpinarea lor.

Uită-te la copaci cu atenţie. Tăieturile de pe trunchiuri îţi vor arăta drumul.

Hristoase !

Domnule polcovnic !

- Unde mă aflu ? - Alături de prieteni.

Luaţi loc, domnule.

Ce mi s-a întâmplat ?

Aţi fost inconştient în ultimele două zile.

Natwiej a scos un glonte din umărul dumitale.

Să-ţi răsplătească Dumnezeu.

Sunt foarte slăbit...

... şi flămând.

Unde-i Kacper ?

- Trăieşte ? - Trăieşte, da...

S-a dus în pădure.

Mă duc să-l caut.

Nu spuneţi nimănui că sunt caii prinţului elector.

S-a înţeles ?

Kacper !

Dl polcovnic trăieşte şi e sănătos.

Ce ciudăţenie de caretă mai e şi asta ?

Asta e haina polcovnicului.

- Arată ca nouă ! - Şi ce ?

Ai fi vrut ca polcovnicul să arate ca un cerşetor ?

Trebuie să fi fost nişte mâini de aur cele care au reparat haina asta.

Am ucis o mulţime de suedezi în pădure...

şi chiar şi brandenburgii se tem de kurpi.

Transmiteţi-i plecăciuni regelui nostru, Michal Korybut,

şi spuneţi-i că atât timp cât suntem noi în pădurile astea,

niciun inamic nu va îndrăzni să vină aici.

Mulţumesc din inimă

pentru ajutorul dumitale

şi ospitalitate.

Arată-le drumul care trece prin pădure.

E cea mai scurtă cale.

La revedere. Ai să găseşti prieteni peste tot.

La revedere.

Dincolo de vadul ăsta e drumul care duce la Varşovia.

La revedere. Luaţi asta pentru drum.

Mulţumesc.

La revedere ! Dumnezeu să te păzească !

Ai tras cu ochiul !

Dă-mi drumul sau te muşc !

O să mă însor cu tine !

Opriţi-vă !

Kacper, urmează-mă !

Tu rămâi aici, domniţă.

Patru dintre voi, în spatele caretei. Opriţi-i !

Nu ştiu cine sunteţi, dar vă sunt recunoscătoare că ne-aţi apărat.

- Sunteţi rănit ? - Doamne ! Ce frumoasă eşti !

Mătuşă !

Mulţumesc.

- M-am temut c-o să te taie. - Magda...

- Ce m-aş fi făcut fără tine, Kacper ? - Magda !

- Magda, tu... - Nu spune nimic !

- Uite, ia asta. - Ce-i asta ?

E pentru tine.

Magda !

Kacper !

- Unde sunt ? - Slavă Domnului !

Am crezut că sunteţi serios rănit.

Am fost rănit de curând, acum sunt slăbit.

- Iertaţi-mă, doamnă. - Eşti foarte curajos.

Vărul meu, hatmanul Sobieski, cu siguranţă îţi va răsplăti curajul.

Hatmanul Sobieski ?

Am luptat împreună în bătălia de la Podhajce. E un mare comandant.

Nu-i greu să lupţi cu inamicii când ai asemenea soldaţi sub comandă.

Permiteţi-mi să mă prezint. Fost polcovnic de cavalerie, Krzysztof Dowgird.

Agatha Ostrowska,

iar aceasta e nepoata mea, domnişoara Anna Ostrowska,

fiica ultimului stolnic din Sandomierz,

ucis în bătălia de la Warka de un glonte suedez.

Hatmanul o îndrăgeşte ca pe lumina ochilor.

Mătuşă !

De ce aţi spus: "fost polcovnic" ?

M-am retras din slujba prinţului elector.

Ce coincidenţă ! Eram însoţite de margraful Ansbach şi de domnul von Rode,

cărora li s-au luat caii după o luptă cu nişte bandiţi.

Ei te-au adus în caretă.

Noi eram prea slabe pentru asta.

Ce s-a întâmplat ?

Magda, du-te la polcovnic.

Du-te spre caretă.

Taşca !

Dacă spui un cuvânt, îţi scot creierii. De-o fi să mor şi tot...

- Kacper ! - Da, domnule !

Domnule polcovnic, sabia !

Doamnelor, acesta e prietenul meu, vagmistrul Kacper Pilch.

Iar aceasta e domnişoara Magdalena Domaradzka.

Am cunoscut-o, deja, pe această tânără viteză.

Domnilor, acesta e salvatorul nostru, polcovnicul Krzysztof Dowgird.

Margraful Ansbach...

Domnule, ne cunoaştem de multă vreme.

Mă bucur să te văd sănătos.

Da, dar...

Domnul von Rode.

Cei doi domni au fost foarte curajoşi, apărându-se singuri de tâlhari.

Domnul von Rode i-a ucis cu mâna lui pe trei dintre ei.

Polonia e o ţară minunată.

Mă bucur să aud asta.

În timpul unei călătorii poţi fi atacat de nişte polonezi

şi apoi jefuit.

După asta, aceiaşi polonezi îţi vor salva viaţa.

E o întâmplare de invidiat.

- "Aceiaşi polonezi" ? - Nu...

Mă refeream la naţiune...

Un popor atât de temperamental e de aşteptat să facă lucruri măreţe.

Ar trebui să ajungem în Varşovia până-n seară.

Altfel, hatmanul se va îngrijora.

Kacper, adu-ne caii !

Scumpe doamne, îi permiteţi polcovnicului să călătorească în trăsură cu dvs ?

- Trebuie să se menajeze. - Kacper !

Da, domnule polcovnic ! Domnul von Rode poate merge el călare până la Varşovia.

Ar fi o bună ocazie să privească mai de-aproape...

- ... localnicii şi locurile. - Da, dar...

Un bărbat care merge călare e întotdeauna îndrăgit de femei.

Să pornim la drum.

Vă rog, încălecaţi.

- Vindeţi-mi mie taşca ! - Nici gând.

- Vă plătesc în aur. - N-o vând !

Încălecaţi !

Ne-au lăsat un singur cal.

Ai spus că era însoţitorul lui Dowgird ?

Da, Excelenţă.

Eşti sigur că l-ai văzut luând taşca neagră ?

Da, Excelenţă.

Ce-a făcut domnul von Rode ?

A vrut s-o răscumpere cu aur.

Mai bine nu s-ar fi născut !

Ieşi !

Lotar !

Înhamă cei mai buni cai la trăsura neagră.

Patru soldaţi să fie gata de plecare.

- Plec la Varşovia. - Bine, Excelenţă.

Aşteaptă !

Vreau ca mesagerul să ducă o scrisoare prinţului elector.

Adu-l aici, imediat !

În rolurile principale:

În alte roluri:

Muzica:

Regia: