Original subtitles

APAŞUL

Sincronizare: • per_SEMPRE • Subs.ro Team @ www.subs.ro

Aceasta e povestea lui Massai, ultimul războinic apaş.

A fost povestită şi repovestită

până când a devenit una din marile legende ale Sud-vestului.

Totul a început în 1886 odată cu predarea lui Geronimo.

Crezi că de data asta vorbeşte serios ?

Vedem noi.

Nu trageţi !

După el înainte să stârnească iar războiul.

Noche, Hondo.

Mr. Weddle, poate îţi poţi vedea numele în ziare.

- Massai. - Întoarce-te unde ţi-e locul.

Ai văzut pipa păcii în mâinile lui Geronimo.

El nu vorbeşte pentru mine. Îmi amintesc de alţii care s-au predat.

Expediaţi ca vitele spre un loc îndepărtat numit Florida,

pentru a nu se mai întoarce vreodată.

- Massai, dar cel puţin ai fi în viaţă. - Numeşti asta viaţă ?

Dacă un apaş nu poate trăi acolo unde au făcut-o strămoşii săi, el e deja mort.

Întoarce-te acum unde ţi-e locul !

Stai jos.

Focul s-a oprit, ei sunt aproape.

Pune ăla deoparte.

Vrei să te ucidem, nu-i aşa, Massai ?

Aici, înaintea tuturor fraţilor tăi însetaţi de sânge,

astfel încât ei să-ţi cânte laude şi să pornească alt război în cinstea ta.

Asta ar fi o moarte dulce, nu-i aşa, Massai ?

O moarte de războinic.

Însă tu nu mai eşti un războinic.

Eşti doar un indian înfrânt

şi nimeni nu cântă despre cătuşe.

Ia-l de aici, Hondo.

"... veţi îndeplini următoarele ordine:

de vreme ce Geronimo şi-a condus războinicii

pentru a treia oară în afara rezervaţiei, provocând multă vărsare de sânge,

se ordonă de către generalul Niles, ca Geronimo şi războinicii pomeniţi anterior

să fie transportaţi la Fort Marion, Florida,

în această zi, 4 aprilie 1886".

De ce nu ne lăsaţi să murim cu ei ?

Nimeni n-o să moară. Florida nu e luna.

Pentru un apaş e acelaşi lucru cu a muri.

Înveseleşte-te, Santos. Cu Geronimo plecat, tu vei fi şef.

Şef !

Peste bătrâni şi băieţandri.

22, 3...

Le e sete. Însă nu vor lua apa de la un soldat.

Bine, Nalinle, du-te.

47...

Nu-ţi face griji, Santos.

Poate că ei i s-au aprins călcâiele după Massai,

dar orice tânăr indian ar plăti un preţ bun să ia de nevastă ceva de genul ăsta.

Destul să te ţină în apa de foc pentru tot restul vieţii tale.

- E o şa mare, Sieber. - Mda, o să-mi cam lipsească.

Omul ştia că are o treabă de făcut când erau indienii ăştia primprejur.

Ce i-ai dat ?

Are un cuţit !

I-am cunoscut pe Geronimo şi Chochise când erau de vârsta tăuraşului asta.

Uite altul de acelaşi soi. Un adevărat mustang apaş neîmblânzit.

Las-o în pace.

Staţi uşurel. Ne oprim doar pentru apă.

Vă vom spune noi când ajungem în Florida.

- Domnii ăştia vor poze pentru ziar. - Da, dle.

- Pentru ce sunt trase storurile ? - Din măsuri de siguranţă.

Ei n-au nicio idee ce fel de lume, e dincolo de ferestre.

Până şi apaşii se tem de necunoscut.

Ar fi trebuit să-i fi văzut când au auzit zarva din St. Louis.

Şi mie mi-ar fi teamă la 3.000 de km de casă.

- Care e Geronimo ? - Uite, chiar aici.

Ultimul şef războinic al vestului, dar l-am pus noi cu botul pe labe.

- El de ce e în lanţuri ? - Ultimul care s-a predat.

- Ok, să fotografiem perechea. - Staţi. Staţi. Staţi puţin.

Mai bine am acoperi pentru poză fiarele astea,

sau vom face să ţipe unele bătrânele.

Staţi pe loc.

Uşurel, băieţi. Uşurel.

Mai bine ai deschide una din ferestrele alea.

- Toată lumea jos. - Asta-i tot, băieţi.

- Avem timp pentru încă una rapidă. - Îmi pare rău.

- Doar Geronimo şi d-ta. - Eu şi Gero...

Prea bine.

Sus. Sus.

- Pot spune că l-aţi capturat, dle Weedle ? - Weddle e numele meu.

Da. Da, poţi spune că mi-am făcut datoria.

- Toată lumea în vagoane ! - Bine, băieţi, să mergem.

Dacă plecaţi pe acolo, va fi mai iute.

Bine, haideţi. Grăbiţi-vă până nu porneşte chestia asta.

Foc ! Foc !

Luaţi ziarul de seară ! Luaţi Curierul !

Luaţi ziarul de seară ! Luaţi de aici ştirile !

Luaţi Curierul ! Luaţi ziarul de seară !

Luaţi de aici ştirile !

Pardon.

Luaţi ştirile ! Luaţi ziarul de seară...

Hei, care e ideea ? Pune ăla înapoi.

Trebuie să fie un foc mare.

Bună seara.

Bună seara.

Bună seara.

Să vedeţi şi să auziţi minunea secolului, oameni buni.

Avem şi orgi, instrumente de suflat şi cu corzi. Pe aici.

Luaţi-vă după mine. Pe aici. Luaţi-vă după mine, oameni buni.

- Ce face ăla acolo ? - I-e frică de potaia aia mică.

Şo pe el, Rover. Fă-l bucăţi !

Hei, uitaţi-vă la mocasinii ăia.

- Eşti indian ? - Sigur că e indian. Uită-te la părul ăla !

- De unde eşti, Taurul care şade ? - Asta-i Ploaie-n-faţă !

- Vrea să se întoarcă în rezervaţie. - Ce-i cu agitaţia asta ? Ce a făcut ?

Căţeluşul ăla e prea mult pentru tine ?

- Hei, are cătuşe. - Şo pe el, Rover. Fă-l bucăţi !

Haideţi, să ne luăm după el !

Poliţia ! Poliţia ! Poliţia !

Ai ucide un frate ?

- Din ce trib eşti ? - Cherokee.

Acesta e pământul poporului Cherokee ?

Da, e numit Teritoriul Oklahoma.

- Din ce trib eşti ? - Apaş.

Apaş. Ţara apaşilor e tare departe.

Dar putem vorbi în casă.

Am văzut casa. E casa unei feţe-palide.

E casa mea.

E în regulă. Va vedea curând că suntem prieteni. Ia nişte mâncare.

Înţeleg. Ai ucis pe faţa-palidă şi i-ai luat casa.

Poporul Cherokee şi feţele-palide trăiesc unii lângă alţii. Nu e nicio diferenţă.

Vezi ? Păstrăm până şi aceeaşi pasăre.

Dacă Cherokee e ca Faţa-palidă, el e duşmanul lui Massai.

- Nu sunt duşmanul nimănui. - Atunci Cherokee e o femeie !

Nu sunt o femeie. Poporul meu a luptat de multe ori împotriva albilor,

dar a fost mereu mânat spre vest întâi dintr-un loc numit Carolina,

apoi spre pământul din Tennessee şi apoi, în sfârşit, spre Oklahoma.

Însă aici şefii noştri au devenit înţelepţi.

N-au luptat şi n-au fugit.

- Nici ţestoasa n-o face. - Ţi-e teamă de ţestoasă ?

Atunci pune-ţi cuţitul deoparte.

Mănâncă.

Nu trebuie să-ţi fie teamă de mâncare.

Picioarele îţi sunt reci şi însângerate.

- Încălzeşte nişte apă. - Trebuie să umpli căldarea.

Ai o femeie şi... totuşi tu cari apă ?

Unele căi ale omului alb sunt grele.

Nimeni, nici măcar un apaş, nu ar putea deschide fereastra aceea în linişte.

- Trebuie să mă întorc la poporul meu. - Ai putea să-ţi duci viaţa aici.

În rezervaţie nu-i nimic, chiar dacă poţi ajunge acolo.

Voi ajunge acolo.

Atunci ia asta.

Am hrană.

Văd. Însă acesta e porumbul de sămânţă al Tahlequah.

Dacă eşti înţelept, îl vei semăna, nu îl vei mânca.

- Apaşii sunt războinici, nu fermieri. - Ai văzut lumea omului alb.

Sunt la număr ca frunza copacilor. Asta nu te-a învăţat nimic ?

Zilele războinicului s-au dus. Cândva, noi, Cherokee, eram ca Apaşii.

Petreceam când vânătoarea era bună. Flămânzeam când era proastă.

Însă omul alb mânca întreg anul

fiindcă îşi îngrijea propria hrană.

Am aflat că putem trăi cu omul alb numai dacă trăim ca el.

Poţi face la fel

cu porumbul Tahlequah, iar poporul tău, de asemenea.

Pleacă, cel puţin pe uşă, nu pe fereastră.

Nu vă e destul de foame ?

O să terminăm acum drumul ăsta, nu anul care vine.

M-am săturat să fiu hurducat de fiecare dată când merg în oraş.

De acum, o să merg uşor şi lin chiar peste spinările voastre îndurerate.

Acum la treabă, că altfel nu mâncaţi !

Nici măcar un singur bob de fasole.

Mi s-a spus că în curând voi fi făcut caporal. Este o onoare.

Ştiu că te-ai străduit din răsputeri, Hondo.

Îţi ţii nasturii foarte strălucitori.

Să fii făcut caporal înseamnă şi avere mai mare.

O fată de vârsta măritişului ar trebui să se gândească la asta.

Se va întuneca în curând.

Dacă te întorci târziu la fort, ai putea să nu fii promovat.

Pentru tatăl tău.

La revedere, Nalinle.

La revedere.

- Te-ai purtat bine cu el ? - Ţi-am ascultat dorinţele, tată.

Bine. Au mai rămas doar câţiva bărbaţi tineri.

Chiar şi un şoim e un vultur printre corbi.

Ţi-a... ?

Da.

- Massai ! - Ce tot spui ?

Massai a fost dus împreună cu Geronimo, cu trenul.

Are dreptate, Santos. M-am întors la poporul meu.

Nu se poate. Niciun om n-ar fi în stare de aşa ceva.

Numai Massai.

Dacă asta e adevărat, soldaţii te vor urmări.

Nu ! Şi nici nu mă vor găsi până nu sunt gata.

Adu ceşti. Vom onora acest miracol.

Am văzut-o pe Nalinle cu Hondo, cel ce poartă haina soldaţilor.

L-am văzut pe Hondo mergând prin sat şi nimeni nu a scuipat când a trecut el.

M-am întors tocmai la timp.

N-a mai rămas mândrie în poporul nostru.

Mândria e vorba unui războinic.

Am văzut multe, Santos şi pot să-ţi spun că mândria nu e doar vorba unui războinic.

Putem privi pe omul alb în ochi şi să-l întâlnim pe propriul său pământ.

- În pace ? - Pacea unui războinic, între egali.

Ai auzit de Cherokee. Ei merg în pace ţinându-şi capetele sus,

şi muncesc pentru ei înşişi, nu pentru omul alb.

- Ai văzut asta ? - Cu propriii mei ochi.

Iată secretul mândriei şi bunăstării lor.

Iată sămânţa unei vieţi noi pentru tribul nostru.

Porumbul din Tahlequah.

Îţi spun, Santos, adună-i pe tinerii bărbaţi pentru a le vorbi.

Aici nu mai sunt bărbaţi tineri. Până şi cei tineri sunt acum bătrâni.

Dar nu vor spune că a creşte porumb este treabă de femeie ?

Eu sunt un războinic. Ce fac eu nu poate fi niciodată muncă de femeie.

Iar ceea ce fac cherokee, apaşii pot face mai bine.

Tinerii bărbaţi se vor lua după mine.

Un iepure ca Hondo, vom schimba noi asta.

Nevestele sunt pentru bărbaţi.

Asemenea gânduri vin prea repede pentru un om bătrân.

Eşti obosit iar tinerii bărbaţi sunt plecaţi să lucreze la drum.

Acum dormi. Dormi, Massai.

Sunt obosit.

Şi e mult de când n-am mai băut apă-de-foc...

şi mult de când nu am închis ambii ochi.

Aici poţi să închizi ambii ochi.

Spune-mi, dl Weddle plăteşte pentru lucrul la drum ?

- Doar când nu e mânios. - Şi e întotdeauna mânios.

E greu să fii un om al păcii.

Ar fi atât de plăcut să-l ucid pe dl Weddle.

Poporul nostru a fost mort. Massai îi va face iarăşi să trăiască.

O fată tânără gândeşte cu inima, nu cu capul.

Spun că vorbele sale sunt fum pentru a înceţoşa ochii unui bătrân.

Fum pentru a face un săculeţ de porumb să pară a fi preţul unei neveste.

Nu e Santos cel ce vorbeşte, ci apa-de-foc.

Unde te duci ?

Este înţelepciune printre stele.

Şi am nevoie de multă înţelepciune.

În regulă, scoateţi-l afară.

Am crezut că eşti unul din neamul meu. Santos are inima unui şarpe

iar într-o zi te voi ucide ca pe un şarpe, ca şi pe fiica ta.

Am crezut că ai livrat în Florida orice tânăr indian, dle Weddle.

Poate că acel Massai din închisoare e altcineva cu acelaşi nume.

Oricine ştie că nu faci niciodată greşeli, Sieber.

Sunt un muritor de rând.

A fost o greşeală, nu ? Bănuiesc că una de notaţie.

Priveşte.

Este porumb, porumb de departe.

Ce crezi că faci, dând buzna aici ?

Massai l-a adus de pe pământul neamului cherokee.

A spus că sunt un popor mare.

Cresc porumb şi trăiesc în pace cu omul alb.

A spus că apaşii pot face la fel.

- Massai a zis asta ? - Da.

Bine că nu l-a păcălit pe Santos.

Tatăl meu e orb, orb de la apa-de-foc. Tu l-ai făcut aşa.

- Şterge-o de-aici ! - Dacă-ţi gura, Weddle.

Santos a uitat cum să spere, ca tot poporul meu.

Massai ne poate învăţa să sperăm iarăşi.

Iar tu vrei să îi dăm drumul. Aşa e ?

- Da. - Ei, bine...

- O să-ţi dau de ştire. - Nu mă crezi.

O să mă gândesc la asta.

Credeţi că poate fi cumva adevărat ?

Până acum, nici un apaş nu a devenit vreodată fermier.

Asta e ce cred şi eu.

Dar dacă încearcă asta măcar un apaş... ce avem de pierdut ?

Scalpurile noastre, în mod sigur. Flăcăii ăştia indieni cresc repede.

Dă-le un conducător ca Massai şi ai grijă.

Massai nu e un şef.

Tocmai s-a strecurat de-a lungul a jumătate din SUA.

E normal să urmeze un om ca asta.

E ultimul indian de pe pământ care să devină un fermier prosper.

Acum, el urăşte pe toată lumea, iar când urăşte un apaş,

el urăşte de-adevăratelea.

Prea bine.

Înapoi în Florida.

Asta e treaba ta, Weddle. Am vreo doi din criminalii tăi

mâncând pe rupte în carcera mea.

Ia-i şi pe ei.

Trenul de aprovizionare vine săptămâna viitoare.

Ei bine, du-i până la Holbrook. Urcă-i pe linia principală.

Crezi că poţi da de Holbrook ?

Şi, de data asta nu vrem nicio "greşeală de notaţie".

Îţi torn un pic ?

Gata.

Începusem să cred că ai uitat cuvântul.

De ce a trebuit să apară indianul ăla păduchios şi să mă facă de râs ?

A fost, desigur, o pacoste pentru d-ta. Şi fii sigur că Sieger va face caz de asta.

Tot ce primesc sunt insulte. Nu primesc nici un ban pentru cheltuieli.

Mi-aş dori să mai încerce să scape măcar o dată.

Mai bine te-ai mulţumi cu băutura aia.

Niciun indian purtând fiare la picioare nu va încerca măcar să scape.

Hei.

Hei, ce zici de Dealul Jackrabbit ?

Caii nu pot să urce cărând 4 prizonieri.

Adică ?

Adică aceştia vor trebui să coboare şi să meargă.

- Şi nu pot face asta cu fiare la picioare. - Slavă cerului ! Chiar că nu pot.

Orice prost de indian ar şti că e şansa lui de a fugi.

Să încerce să fugă pentru a scăpa.

Pentru a o face să pară cum trebuie, vom trebui să-i terminăm pe toţi.

Dle Weddle, îţi vei vedea iarăşi numele în ziare.

Toată lumea jos !

Acum, indieni puturoşi ce sunteţi, o să faceţi ceva exerciţii.

Haideţi, mişcaţi-vă. Toată lumea jos. L-aţi auzit. Mişcaţi-vă. Haideţi.

Abia aştept să ajungem în oraş.

Mă întreb dacă... mă întreb dacă Sadie mai ţine localul ăla de lângă spălătorie.

Desigur. Holbrook nu ar mai fi Holbrook fără Sadie.

Încotro să mergem ? Soldaţii ne vor fi acum pe urme.

Duceţi-vă unde vreţi. Massai nu pleacă la război cu ucigaşi, cu hoţi şi ucigaşi.

- Massai ne-a salvat. Îi suntem prieteni. - Eu nu am prieteni.

Geronimo şi toţi apaşii adevăraţi s-au dus. Lupt de unul singur.

Plecaţi, plecaţi !

Vei trăi, dle Weddle. Destul ca să le spui cu cine se luptă.

- Poate că e doar vreun vânător. - Un indian beat jucându-se de-a 4 Iulie.

- Aruncă o privire, Joe. - Aruncă tu o privire.

Nu, Joe, nu trage, că ne-am dus pe copcă.

Liniile de telegraf au fost tăiate timp de două zile.

Primesc relatări tâmpite de la orice prost de fermier ce a văzut vreodată un indian.

Câţi indieni lipsesc ?

Santos spune că niciunul. Am trimis cercetaşii să verifice.

Cine ar putea face asta ? Renegaţi din munţi ?

Am chiar aici un raport verificat.

"Vite fugărite la Willow Springs".

"Pod de cale ferată distrus la 30 de mile depărtare."

Cineva ştie să ne lovească acolo unde ne doare.

Sergent de gardă ! Sergent de gardă !

- Adu doctorul. - Taci din gură.

Crezi că vreau să mă vadă întreg fortul în halul ăsta ?

Aduceţi doctorul !

Weddle ! Ce s-a întâmplat ?

Massai.

Doctore !

Foc ! Foc !

- Duceţi-vă spre dreapta. Voi spre stânga. - Fiecare om de aici să ia o găleată.

Sergent, scoate pulberea din clădirea aia !

Mai multă apă !

Weddle e mort. E mâna lui Massai !

Nu.

Massai s-a întors. Sunt un om mort.

Nu-ţi fă griji, Santos. Vei trăi încă puţin, aşa cum a trăit şi dl Weddle.

Vei avea timp să te gândeşti la fata ta, iar ea la tine.

Nici măcar o rămurică ruptă.

Ea ştie că îi voi urma. Va lăsa un semn.

Doar dacă nu a ucis-o.

Oricum, nu are rost să găsim urma pe întuneric.

Vom porni la răsărit.

Calcă unde calc eu.

Dacă laşi o urmă pentru a fi văzută de soldaţi, vei muri înaintea mea.

Nu prea mult. Nu mă pot opri pentru o femeie bolnavă.

Acum te duci să îl ucizi pe tatăl meu ?

Nu poţi ajunge la apă.

Fără a te putea vinde, Santos nu poate ajunge la apa-de-foc.

E mai rău decât moartea.

Asta e tot.

Haide. Plecăm.

Tot un singur cal.

E îngrozitor de obosit.

Fă focul.

Sunt slăbită.

Nu am mâncat de două zile.

Eu nu am puterea lui Massai.

Fă focul !

Îţi stă în gând să mă ucizi acum ?

Nu te-am trădat, Massai.

În ziua în care Geronimo s-a predat, tu ai vrut să mori.

Am vrut să mor cu tine. Ar fi fost o mare onoare.

Te-ai întors de departe.

Obosit, după o călătorie pe care niciun alt războinic nu a făcut-o înainte,

însă nu îndeajuns de obosit pentru a te gândi la poporul tău.

Iar eu am ştiut că nu mai fusese niciodată un şef ca Massai.

Te-ai uitat la mine şi eu am fost mândră.

Iar când te-au luat soldaţii, am vorbit pentru tine.

Tatăl meu ţi-a greşit,

mulţi bărbaţi ţi-au greşit,

dar acum te faci pe tine însuţi mai rău decât sunt ei.

Nu mai e în tine acum decât ură.

Lupţi numai pentru tine. Ucizi numai pentru tine.

Eşti ca un lup muribund, muşcându-şi propriile răni.

Trage...

dacă te va face mai curajos şi mai puternic să ucizi o femeie.

Ea e încă în viaţă. Iată-i urmele.

Acoperă-mă.

A plecat călare într-acolo.

- Calul ducea povară dublă ? - N-aş putea spune. Solul e prea tare.

Nu-i putem urmări fără să facem zgomot.

Mai bine am aştepta aici.

Massai ar putea să nu se mai întoarcă.

Pe paturile din crengi de acolo nu s-a dormit încă.

N-ar pleca fără să o lege.

Eşti sigur că nu poate avea încredere în ea ?

Sunt sigur.

Vorbeşti întocmai ca un mire. Oricum, o să aruncăm o privire în jur.

În regulă, împrăştiaţi-vă ! Ascundeţi caii !

Sieber şi soldaţii.

Stai.

Prindeţi calul !

Vino.

A fost un iepure foarte mic.

Eu am omorât iepurele. Eu decid dacă a fost mare sau mic.

De ce te uiţi la mine ?

Am putut simţi. A fost ca atunci când mi-ai ţintit spatele cu puşca.

Vorbeşti ca un copil. Acum nu e nicio armă în mâinile mele.

Este o armă în mintea lui Massai.

De ce m-ai avertizat în privinţa soldaţilor ?

- De ce m-ai avertizat ?! - Massai trebuie să ştie.

Unde te duci ?

Vei fi plecat mult ?

Massai nu trebuie să răspundă. Ştiu ce e în mintea sa.

De data asta nu se va mai întoarce defel.

- Ce faci ? - Vin cu tine.

Nu !

Vrei să mori ? Nu poţi ţine pasul cu mine iar eu nu te voi hrăni.

Întoarce-te în rezervaţie. Du-te oriunde ! Nu te voi lua cu mine.

Massai.

Massai.

De ce te-ai luat după mine ?

Nu sunt decât o femeie.

Făcută să poarte copii,

să gătească, să coasă.

Dacă te pierdeam, nu mai eram nimic.

- Dar ai fi putut găsi un alt bărbat. - Nu mai e un alt Massai.

Ştii de ce a trebuit să te părăsesc ?

Nu am fost în stare să te ucid...

şi nu era loc în viaţa lui Massai pentru dragoste.

Dragostea este pentru bărbaţii care pot merge fără să se uite îndărăt.

Pentru bărbaţii care pot trăi vara şi iarna în acelaşi loc.

Orice alb, orice indian e duşmanul meu.

Nu îi pot ucide pe toţi, iar într-o zi mă vor ucide ei pe mine.

Atunci, vom trăi până într-o zi.

A lui Nalinle.

Aşadar, s-a măritat cu el pe la spatele tău.

Ce păcat, Hondo.

Ar fi putut cel puţin să te invite la nuntă.

Va fi curând văduvă.

Nu paria pe asta. El n-ar sta la mai puţin de 30 de km de ceva ce l-ar da de gol.

Voi da un trabuc oricui găseşte o urmă.

Ce e asta ?

Nu-i nimic. O nerozie.

Arată ca porumbul cherokee !

L-am păstrat. Un pic din el.

Pentru mine era o parte din Massai.

O fată crede ce vrea să creadă.

Poate că e mai bine aşa.

Eşti foarte tăcută.

Sunt momente când unei femei îi vin greu cuvintele.

Nu prea des.

Vei mai zâmbi dacă ţi-aş spune că va mai fi un alt Massai ?

Unul micuţ.

Aş zâmbi chiar dacă ar fi o fată.

Stai jos.

Doar un vânător, împuşcând o căprioară.

Strânge tot ce poţi duce.

Te temi de vânător ?

Nu de vânător, însă vor fi şi alţii.

Trebuie să ne gândim acum la micul Massai.

Munţii dinspre apus... Putem merge acolo.

Sunt înalţi, cu multă zăpadă.

Ştiu la ce te gândeşti. Vrei să mă trimiţi înapoi în rezervaţie.

E singurul lucru înţelept.

I-ai văzut în rezervaţie.

Vrei ca fiul tău să crească spre a deveni un alt Santos ?

Vom merge pe munţii dinspre apus.

Massai s-a descurcat bine.

Acum va fi şi altceva în tocană, înafară de apă.

Un iepure într-o săptămână.

Am văzut o căprioară, însă era prea departe pentru arc.

Data viitoare iau puşca.

- Dar dacă împuşcătura e auzită... - E mai bine decât să mori de foame.

Altădată puteai trage un foc fără teamă,

deoarece erai mereu în mişcare.

Acum eu te ţin legat într-un loc.

Mă gândesc numai la micul Massai. Acest Massai e terminat.

Pot trăi un an, poate doi sau trei, însă în cele din urmă trebuie să mor.

Dar dacă nu te-ai mai lupta ?

Nu pot să nu mai lupt.

Sunt ultimul apaş adevărat rămas în întreaga lume,

în afară de micuţul ce va veni.

El nu trebuie să fie născut aici.

Când eu nu voi mai fi, tu şi el veţi rămâne singuri, să muriţi de foame.

Acum ştiu ce trebuie făcut.

Când s-o topi zăpada, te voi duce înapoi la ai tăi.

Nu voi crede niciodată asta.

Chiar şi când te-au luat soldaţii,

am putut încă visa la o viaţă cu Massai.

O viaţă la fel ca cherokee.

Nu mă voi opri acum.

Visele sunt pentru proşti !

La venirea primăverii, voi aduna tinerii bărbaţi

şi îi voi da fiului meu ceva pentru care să îşi amintească de mine.

Bună, Santos.

Văd că încă te ţii pe lângă Unchiul Sam.

Nu-ţi mai fă griji. Massai nu umblă după tine.

Te-a priponit doar pe un furnicar, asta-i tot, un furnicar sec.

Trece mult timp între o duşcă şi alta, nu ?

Nu trebuie să spui nimănui !

Maiestatea sa, şeful tuturor apaşilor !

Am cercetat întreaga zonă. Nu mai sunt acolo.

Ei bine, poate că războiul a încetat.

A fost destul de linişte prin împrejurimi.

Nici n-a început încă. Indienii din rezervaţie fac deja din el o legendă.

Nu au făcut nicio mişcare şi nu o vor face.

Păi, asta doar din cauză că el încă nu i-a chemat, dar o va face.

Dar dacă el nu poate fi găsit...

Ascultă, Sieber, cartierul general a declarat în mod oficial că e război.

Acum vor să-l oprească în mod oficial. Uită-ţi mândria şi lasă-i să facă asta.

Păi, trebuie să fie două părţi pentru a opri un război.

Trebui să fie pe undeva prin munţii ăia şi acum este momentul.

Zăpada se topeşte şi nici Massai nu poate umbla prin noroi fără a lăsa urme.

Pari destul de sigur.

Am fost sigur încă de când şi-a luat nevasta aia.

Să împachetez acum şi restul ?

Solul nu e destul de tare. Plecăm mâine sau ziua următoare.

Massai, priveşte !

Tocmai din ţinutul cherokee.

- E un semn, Massai. - Despre ce anume ? Că porumbul va creşte ?

De ce a crescut însă aici ? Şi de ce l-am găsit acum ?

Eu spun că zice vorbe pe care eram sortiţi

să le auzim iarăşi: vorbele neamului Cherokee.

Nu putem trăi de pe urma a trei tulpini de porumb.

Poate că vânatul va fi acum mai bun.

Poate că te-au uitat.

Sieber nu mă va uita nicicând.

De altfel, nu putem rămâne prea mult într-un singur loc.

Este vreun loc mai sigur ca aici, unde porumbul ne vorbeşte ?

Nu aud nicio vorbă de la porumb, ci multe de la tine.

Vin prea repede pentru mine.

Trebuie să vânez iarăşi cu arcul. S-ar putea să nu vin până diseară.

- Te vei întoarce ? - Ştii că nu mi-aş lăsa nicicând puşca.

Ce se întâmplă ?

Am crezut că mi-ar putea spune porumbul unde să găsesc o căprioară.

Ce e asta ?

Voi semăna nişte porumb.

În zgârietura aia mică din pământ ?

Porumbul neamului Cherokee a crescut fără măcar o zgârietură.

Porumbul neamului cherokee poate face orice, chiar şi să vorbească.

Vezi ? Nu e aşa uşor.

Numai o femeie ar numi asta greu.

E o prostie. Nu e porumb de semănat.

L-am furat azi dimineaţă. De la magazinul din Gurney Springs.

Asta e tocmai la poalele muntelui.

Ai fost o proastă ! Ba mai rău, trebuie să fi lăsat urme.

Uite. Pentru tine.

Nu sunt frumoşi ?

Nu le semeni prea adânc ? Cum vor mai putea să răsară ?

Nu am văzut lanul de porumb al omului alb ? Nu-mi spune cum să semăn porumb.

Ai văzut pe cineva vreodată punând sămânţă în pământ ?

O nevastă ar trebui să muncească, nu să pună întrebări prosteşti !

- Sunt în regulă. - Am fost un neghiob să te las să munceşti.

Odihneşte-te. Voi termina eu semănatul... nu atât de adânc.

Pot ajuta şi eu. Vreau asta.

Ce pot face ? Nu te pot bate.

Salutare, dle Sieber. Văd că tot vă ocupaţi de asta.

Voi avea nevoie de o bucată de şuncă, de un sac de fasole,

ceva faină şi bicarbonat de sodiu.

- Faci inventarul, nu-i aşa ? - Da, dle.

Nu vă aşteptam înapoi atât de repede, dle Sieber.

Pesemne că aţi auzit de marele atac indian de la noi.

Nu pot spune că da. Luăm şi nişte cafea.

Da, dle. Răscoală indiană chiar aici. Vreţi cafea Gordon sau Coulter ?

E bună Coulter. Adaugă la asta şi o priză de tutun.

Da, dle.

Sălbaticii ăia nu au luat niciun scalp. Nu, dom'le.

Dar au săltat cu siguranţă o pereche de pantaloni.

Da, dle, chiar de pe raftul ăla.

Bănuiesc că ştii că oamenii încep să spună că eşti cam greu de cap.

Eşti unul din oamenii ăia ?

Poţi să-ţi fac un preţ bun la nişte spanac.

Ce să fac cu spanacul ?

Ce au mai luat sălbaticii ăştia ?

N-a fost un indian

căci a luat un sac plin cu sămânţă de porumb.

Arată-mi mie un puturos de indian care e interesat de sămânţă de porumb.

Poate că, totuşi, o să iau spanacul ăla.

- Băiete, vrei să te faci cu un dolar ? Da, dle.

Vreau să duci la fort mesajul ăsta.

Vezi să îl primească personal colonelul Beck.

E în regulă dacă mă duc, dle Conroy ?

Mda, cred că da.

Greu de cap, nu ?

Poate.

Massai ?

Îmi pare rău, focul s-a stins.

Nu m-am simţit prea bine.

- E timpul ca micul... ? - Da, aşa cred.

- Ai făcut rost de vreo căprioară ? - Nu. Nu, nu am văzut nici una.

Mă bucur că Massai s-a întors.

Mâna ţi-e rece,

însă ai fugit.

- S-a întâmplat ceva rău ? - Nu.

Doar că eu... eu nu am fost niciodată atât de aproape de momentul când voi avea un fiu.

E foarte aproape.

Şi ştiu că va fi un fiu.

Ne-au găsit, nu-i aşa ?

Îţi pot simţi sângele.

Nu sunt încă aici, însă vor fi curând.

Vor vedea neapărat lanul de porumb.

Acea zi a venit.

De ce te-ai întors, Massai ?

- Aici îmi e locul. - Chiar e ?

Aici e locul unde vrei să mori ?

Numai un războinic alege locul unde va muri. Eu nu mai sunt un războinic.

Ai mai spus asta o dată, mai înainte,

când, de la Cherokee ai adus porumbul din Tahlequah.

Şi apoi, ai mai încercat iarăşi, aici, pentru mine.

Dar sângele pe care îl simt aici este încă sânge de războinic.

- Vrea să lupte. - Nu vorbi acum de aceste lucruri.

- E timpul ca tu să pleci. - Nu te voi părăsi.

De ce ? Nu-mi vor face rău mie sau micului Massai.

E prea târziu să scap.

Atunci să ai parte de moartea de războinic pe care ai vrut-o mereu.

Nu-l lăsa pe Sieber să ţi-o răpească din nou.

Îi vei cânta micului Massai despre asta ?

Ai vrea să îi cânt despre plug ?

Înconjuraţi lanul de porumb. Îl voi face să iasă afară din ascunziş.

Împrejmuiţi lanul de porumb !

Nu trageţi !

A semănat porumbul ăsta şi l-a făcut să crească,

ceva ce nici un apaş n-a făcut vreodată.

Aş vrea ca indienii din rezervaţie să poată vedea asta.

Se pare că a încetat războiul.

Atunci de ce arăţi aşa de mohorât ?

Pesemne că îmbătrânesc.

Ăsta a fost singurul război pe care l-am dus

şi nu prea e probabil că vom mai da de altul.

Traducerea: Danelush danelush@yahoo.com

Sincronizare: • per_SEMPRE • Subs.ro Team @ www.subs.ro