Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Hora este unul dintre cele mai vechi, mai populare și mai emblematice dansuri tradiționale românești.
Dans popular inconfundabil, cu actanți prinși maiestuos în cerc,
hora este un dans al liniștii și al perfecțiunii.
Este elementul de legătură între cultul zeiței-mamă, existent în societățile matriarhale
și cultul solar reprezentat prin formele sale circulare, ea, însăși, fiind un adevărat cerc viu.
Autorul horei nu este cunoscut, dansul fiind transmis din generaţie în generaţie
dar vechimea ei este demonstrată, între altele,
de celebrul suport ceramic aparținâd culturii Cucuteni ( cca 5000-2700 î.Hr )
descoperit pe teritoriul României și cunoscut sub numele de Hora de la Frumușica.
Dansul horei era prezent la majoritatea sărbătorilor calendaristice, a celor din ciclul vieții, la hramurile sătești
sau în zilele de duminică, ea fiind o adevărată instituție a comunității.
O horă așteptată cu multă nerăbdare în lumea satelor bucovinene
era hora de Sântilie, obicei prenupțial,
când ciobanii, coborâți de la munte, își băgau iubitele în joc.
În comunitățile pastorale, fetele își câștigau statutul de fete mari și puteau fi pețite
în vederea căsătoriei numai după intrarea lor în horă.
Cele care nu erau băgate în seamă la Sântilie,
urmau să priveasca horele de pe margine încă un an și tot atât urmau să aștepte până la căsătorie.
Invitația la dans se făcea după un anumit ceremonial.
De obicei, feciorul invita fata înmânându-i o furcă frumos ornamentată
pe care o pregătise în zilele lungi de abstinență
ce urmau după urcatul oilor la munte până la sărbătoarea de Sântilie.
Nu de puține ori, gestul echivala cu o cerere indirectă în căsătorie
dar, în acest caz, tânărul trebuia să fie sigur de sentimentele fetei.
Pentru că dacă fata nu-l dorea de soț, ea frângea furca în fața tuturor
ceea ce echivala cu atragerea disprețului întregii comunități.
Dans ritualic la origini, hora continuă sa fie prezentă mai ales în obiceiurile familiale,
îndeosebi la obiceiurile de nuntă unde se dansează și astăzi,
hora miresei, hora nașilor, hora vătăjeilor
sau hora cea mare dar și în momentele festive de peste an precum cum este Hora Unirii.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.