Original subtitles

Hora este unul dintre cele mai vechi, mai populare și mai emblematice dansuri tradiționale românești.

Dans popular inconfundabil, cu actanți prinși maiestuos în cerc,

hora este un dans al liniștii și al perfecțiunii.

Este elementul de legătură între cultul zeiței-mamă, existent în societățile matriarhale

și cultul solar reprezentat prin formele sale circulare, ea, însăși, fiind un adevărat cerc viu.

Autorul horei nu este cunoscut, dansul fiind transmis din generaţie în generaţie

dar vechimea ei este demonstrată, între altele,

de celebrul suport ceramic aparținâd culturii Cucuteni ( cca 5000-2700 î.Hr )

descoperit pe teritoriul României și cunoscut sub numele de Hora de la Frumușica.

Dansul horei era prezent la majoritatea sărbătorilor calendaristice, a celor din ciclul vieții, la hramurile sătești

sau în zilele de duminică, ea fiind o adevărată instituție a comunității.

O horă așteptată cu multă nerăbdare în lumea satelor bucovinene

era hora de Sântilie, obicei prenupțial,

când ciobanii, coborâți de la munte, își băgau iubitele în joc.

În comunitățile pastorale, fetele își câștigau statutul de fete mari și puteau fi pețite

în vederea căsătoriei numai după intrarea lor în horă.

Cele care nu erau băgate în seamă la Sântilie,

urmau să priveasca horele de pe margine încă un an și tot atât urmau să aștepte până la căsătorie.

Invitația la dans se făcea după un anumit ceremonial.

De obicei, feciorul invita fata înmânându-i o furcă frumos ornamentată

pe care o pregătise în zilele lungi de abstinență

ce urmau după urcatul oilor la munte până la sărbătoarea de Sântilie.

Nu de puține ori, gestul echivala cu o cerere indirectă în căsătorie

dar, în acest caz, tânărul trebuia să fie sigur de sentimentele fetei.

Pentru că dacă fata nu-l dorea de soț, ea frângea furca în fața tuturor

ceea ce echivala cu atragerea disprețului întregii comunități.

Dans ritualic la origini, hora continuă sa fie prezentă mai ales în obiceiurile familiale,

îndeosebi la obiceiurile de nuntă unde se dansează și astăzi,

hora miresei, hora nașilor, hora vătăjeilor

sau hora cea mare dar și în momentele festive de peste an precum cum este Hora Unirii.