Original subtitles

Vrem un cântec..., un cântec..., un cântec...

Hai, Tonton, zi-i...

Fiecăruia moştenirea lui...,

rădăcinile şi pasiunile sale...,

trăind în mahalaua lui

pentru totdeauna, cu toţii, de la bunic la nepot,

de generaţii întregi.

De generaţii întregi...

Toate legile ne înfurie,

că-s făcute pentru fraieri,

obstacol ce nu dă şanse

să contezi nici cât o oaie.

Nu contezi nici cât o oaie !

Tăticule,...

- Din fragedă pruncie... - Aşa, băiatul tatei...

ţi-am priceput lecţia dată:

dacă libertatea începe

cu alegerea închisorilor noastre,

preţul acestei nuanţe...

Bine, fiule...

... cu toţii îl vom plăti aici.

Cu toţii îl vom plăti aici.

E rândul tău !

Tăticule...,

din fragedă pruncie

ţi-am priceput lecţia dată:

dacă libertatea începe

cu alegerea închisorilor noastre,

preţul acestei nuanţe

cu toţii îl vom plăti aici.

La mulţi ani, Simon !

1950. Finalul unei epoci pentru unii nemernici

care făcuseră speculaţii în perioada post-belică.

Pentru Simon, era ultima petrecere alături de tatăl lui.

Ultimele cuvinte ale unui tată,

chiar dacă erau foarte confuze şi vulgare,

în mintea unui copil de 8 ani

pot lua locul bunului-simţ.

Fiul meu,...

Încetează !

E timpul să afli că...

în viaţă, sunt trei feluri de oameni.

Mai întâi...

câştigătorii, ca noi...

Şi tu, Jean.

În al doilea rând...

- Pierzătorii, ceilalţi... - Daaa...

Apoi..., cei ce se mulţumesc cu meci nul.

Ăştia sunt cei care ne dau bătăi de cap.

Ai dreptate.

Nu poţi fi totodată şi ţap şi capră.

Cum adică ?

Vrasăzică nu poţi şi pune

şi lua, în acelaşi timp.

Nu-i aşa, dle Marchiz ?

Dar mai înseamnă şi că,

dacă ai de ales, e mai bine

s-o pui decât s-o primeşti.

Hai, gata..., de-ajuns...

Ce să mai... nişte muzică...

Două cărţi...

Trei cărţi...

Servit.

Una.

Pe marchiz, sigur...,

marchizul e cel mai tare.

Nu se vede ?

Marchizo... Ho !... Marchizo...

Când joacă marchizu'..., mai domol cu biliardu'.

Apoi, trebuie schimbată rapid maşina.

Nu vrem poliţia pe urmele noastre.

Apropos de caralii...

Nu ţi se pare că s-a cumpărat cam iute cârciuma asta ?

Conduc eu ?

Clar.

Le-a venit chiar acum să chicotească, să râdă zgomotos...,

inclinând balanţa destinului lui Simon.

V-aţi zărghit sau ce naiba aveţi ?

Zărghite !

Chiar nu pricepi ?

- Ce-am spus eu ? - Să închid gura ?

N-am chef să mă abţin.

Nu vrei ? Marchize, vino să vezi.

N-ai chef să închizi pliscul...

Ieşiţi afară, e o capcană !

Ah, piciorul meu !

Aici !

Marchizul bătea oare femeile ?

Ce-ai păţit, draga mea ?

Ai avut iar un coşmar...

Ce era ?

Violoncelul meu luase foc.

Uite...

... e acolo.

Scuze. Fetiţa mea a avut iar un coşmar.

Ai citit ziarele de azi ?

Reţeta ta...

În seara asta nu le am pe toate,

dar ţi le dau pe cele mai urgente.

Inspectorul Bliche stârpeşte banda "tracţiunea pe faţă"

E formidabil Bliche ăsta...

Dle Comisar principal Bliche,

puteţi explica juraţilor

în ce împrejurări l-aţi arestat pe Simon Chassaigne.

Dle Preşedinte, de 25 de ani mă ocup...,

dacă pot spune aşa,

de familia lui.

De tată, de pe timpul bandei "tracţiunea pe faţă",

şi azi, de fiu.

Ochelarii mei...

Chassaigne Simon, 681013.

Într-o lume care crede că iubeşte, doamnelor şi domnilor Juraţi,

adevărul este lucrul cel mai de preţ.

Când dl Procuror General zice, că Simon Chassaigne

este un pericol pentru oamenii cinstiţi,

spune adevărul.

Când însă afirmă că va fi mereu un pericol,

e doar o eventualitate.

Singurul adevăr valabil pentru Simon

este că a fost crescut într-o lege opusă alor noastre.

Copilăria declanşează automatisme,

ce ne conduc, în pofida vrerii noastre, către bine ori către rău.

Tatăl lui Simon era un proscris al epocii post-belice.

Simon a crescut în afara legii.

Tata a fost avocat,

poate datorită lui cred în justiţie.

Azi, noi trebuie să-l învăţăm

pe Simon automatismele justiţiei.

Izolarea pe care aţi propus-o, dle Procuror,

induce egoism şi sete de răzbunare.

Nu trebuie să definim vinovăţia lui Simon,

ştim că e vinovat.

Mai degrabă să încercăm să aflăm

dacă se poate integra în societate.

În fine, doamnelor şi domnilor Juraţi,

nu uitaţi că erau 5 inşi în bancă.

Simon e singur în boxa acuzării.

Ar fi umilitor pentru justiţie

să-i multiplicaţi de cinci ori sentiţa.

Eei bine ?

Zece.

Sunt mulţi, să tot faci stilouri.

- Ai halit ? - Nu.

Cel puţin cinci sunt în memoria tatălui tău..

Cum a fost avocatul tău ?

Şi Bliche... cum a fost ?

Dacă libertatea începe

cu alegerea închisorilor noastre

preţul acestei nuanţe

cu toţii îl vom plăti aici.

Amicilor...

fără-ndoială...

Nu suntem marginali.

E normal în zilele noastre,

Să-i facem pe roboţi să se-ndoiască

Mărire celor care fac băşcălie

de ordinea lor numerotată.

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR

Tăticule,

din fragedă pruncie...

ţi-am priceput lecţia dată:

dacă libertatea începe

cu alegerea închisorilor noastre

preţul acestei nuanţe

cu toţii îl vom plăti aici.

Aş vrea să vă mulţumesc vouă

şi domnului Director.

Dumnealui a închiriat acest superb pian.

E pentru petrecerea voastră, nu ?

Să cer câteva păreri la întâmplare...

Ai petrecut bine ?

Foarte bine.

Sper că ţi-a plăcut,

fiindcă să faci sărbătorile aici, nu e foarte distractiv.

Eşti însurat ?

- Da sau nu ? - Da.

Al cui gardian e ?

Al tău... ?

E băiat de treabă, ori ba ?

Căutaţi-l pe Bliche ! Chassaigne a evadat.

Cum a evadat ?

Mă iertaţi, şefu'... În pian.

Închiriaţi adesea piane la puşcărie ?

Nu, e pentru prima dată.

Cum a ajuns pianul până aici ?

Cu camionul nostru.

Poţi ieşi de-acolo.

N-ai văzut pelerina mea ?

Era acolo.

La unu, unu şi jumătate.

L-am dus până la frontiera cu Belgia.

Am ajuns pe la 16:30h.

Sigur că el era.

Mi-a zis că dacă îl "torn" la Poliţie, mă beleşte.

Sunt camionagiu, l-am cules de pe drum, la "ia-mă nene".

Numele meu ? Nu vi-l pot da.

Ca să nu mă găsească.

Eeei ?

Corigenţă la matematică şi ortografie.

Şi la Conduită ?

Aşa tată, aşa fiu.

Unde este ?

Unde eşti ?

Aici erai...

Vrei să ajungi la pârnaie ca Paulette a ta şi Simon ?

Asta vrei ?

- Ce ? - Nu.

Nu, cine ?

Nu, tăticule.

O să-ţi tai porţia de desert !

Şi cară-te la şcoală imediat.

E vacanţa de Crăciun.

Vacanţa de Crăciun...

Cară-te !

Auzi ?

De ce ai luat note mici la Matematică,

şi acum eşti corigent ?

N-a fost în clasă băiatul de la care copiam.

Cum ?

N-a fost în clasă băiatul de la care copiam.

Copia de la vecinul de bancă...

Ieşi afară.

Vrei să ajungi ca mine,

cufurit cum eşti ?

Tu să taci !

Putea să aibă măcar desertul.

Nu va avea desert, dacă nu termină cu strada.

Asta-i partea care-ţi place.

Şi asta ce e ?

Darul lui de Crăciun.

Asta e casă de mesagerie.

Unde e cretinu' de mesager ?

Noroc că a plecat camionul.

Cât priveşte darul de Crăciun,

îl pun în congelator. O să-l primeşti la Crăciunul următor.

Dispari naibii din ochii mei !

Şi nu te mai întoarce !

Tonton Musique...

Ah, Simon...

Trebuie că eşti nebun să vii aici.

Ei cred că sunt în Belgia.

- Cum ? - Ei cred că sunt în Belgia.

Hai, să nu-ţi fac publicitate.

Simon..., Doamne Dumnezeule !

Asta e maşina ta ?

- Aproape. - Aproape, da...

Trist.

De-asta l-am privat de desert.

Câţi ani are ?

Are vârsta pe care o aveai tu, când cântam amândoi.

Îţi mai aduci aminte, Simon ?

Oh, Doamne, Simon... tu... aici !

- Creşti animale ? - Da. O să-ţi explic mai târziu. Vino !

Hai, mai sunt şi vecini prin preajmă.

Mititelul Simon... măi, măi !

De cât timp eşti aici ?

De pe când am ieşit din bulău, doi ani.

Mai cânţi la pian ?

O să-l vezi, e aici.

Doar că am îmbătrânit.

- Închide uşa ! - E prea devreme.

Am zis să închizi uşa !

Ah, mai e şi surdă, pe deasupra.

Hai, intră...

- Salutare, tanti. - Bună, Simon.

Vino, o pupi mai încolo, vino.

Vino..., uite că s-a aşezat. Hai încoa'...

Am aici o mică ascunzătoare.

Pentru 24 de ore, o să prindă bine.

Poţi deschide !

Ai grijă...

A EVADAT ÎNTR-UN PIAN şi ar fi trecut în Belgia

- Marc ! Te-ai trezit ? - Da, mamă.

- Văd lumina aprinsă. - Aşa e.

Am o ascunzătoare bună în Sud.

Nu pot pleca din Paris fără bani.

Ai văzut că nu prea erau încasări.

Asta mai lipsea.

Am primit un pont de la închisoare. Ne trebuie nişte tipi.

Nu, Simon, m-am lăsat de de-astea, după cum vezi...

Ştii pe careva ?

Doi sau trei.

Dar nu-ţi promit nimic. Nu garantez.

Va trebui să-i apreciezi tu însuţi.

Ce tare mai semănaţi !

Ziceam că seamănă cu taică-s'u.

Ştiam cu toţii asta.

Cu ce anume se ocupă băieţii ăia ?

Simplu...

Se echipează ca oamenii Prefecturii.

Au aceleaşi uniforme, aceleaşi camioane

şi ridică maşinile greşit oprite.

Simplu dar bine gândit.

Şi mai fluidizează şi circulaţia.

Gata, pe ziua de azi !

Lăsăm zona asta deoparte pentru 10 zile.

Ce numere pun ?

Pune ce vrei, dar nu zăbovi.

Tonton Musique.

Eşti poliţist ?

Ţi-am zis: Tonton Musique.

Ce anume cauţi ?

Poate am nevoie de unii ca voi.

- Lucraţi doar la astea japonese ? - E la modă.

Cel mai bun serviciu post-vânzare...

- Cine e ? - Chassaigne.

E bun la pian.

- Cine e ? - Poliţia.

- Dl Duteuil ? - Da...

Avem ordin judiciar

să constatăm un adulter, aici. Ne daţi voie ?

Ne iertaţi, am terminat.

Să aveţi amabilitatea să treceţi mai târziu pe la Comisariat,

să semnaţi procesul-verbal de adulter.

- Cine e ? - Poliţia !

De la Comisia Rogatorie, avem ordin

să constatăm probele de adulter în ce vă priveşte.

Obişnuieşte să ia masa de prânz la Le Chapelier,

un bistrou modest de lângă biroul lui.

Sunt nevoit să vă cer o garanţie de 10.000 franci

şi restul după constatare.

E scump.

Bunele constatări fac bunele divorţuri.

Judecătorii sunt foarte sensibili la adulter.

Crezi că merită ?

Dacă ai pierdut soţul,

nu trebuie să pierzi şi divorţul.

Uită-te şi vezi ce informaţii îmi dai despre gusturile lui.

Un Marie Brizard cu gheaţă.

Şi un pachet de Marlboro.

- Cine e ? - Poliţia !

- Da ? - Dl Ducas ?

De la Comisia Rogatorie, avem ordin

să întocmim procesul-verbal de adulter.

Ne daţi voie ?

Fumezi prea mult.

Da, şi totodată beau mult.

Nu te-ai gândit să te laşi de toate ?

De ce ?

Ca să te mai abţii o vreme.

Mă omori înainte să trag un fum.

De ce el ?

L-am văzut la televiziune.

Şi-a bazat toată campania pe relaţiile de familie.

De ce voi bărbaţii vă simţiţi obligaţi să promiteţi luna de pe cer ?

Fiindcă toate drumurile trebuie să ducă spre un vis.

Şi cum visele nu pot deveni realitate...

Asta e adevărat.

O să vă pun pielea pe băţ, tuturor.

La orice joc e un pierzător.

Da, fiindcă e mereu unul care câştigă...

Oricum, nu te văd câştigătoare.

Asta e nebunie curată...

Şi eu o să le dau răscumpărarea.

Din raţiuni de securitate.

O nebunie.

Amorul şi siguranţa nu merg niciodată împreună.

În politică, da.

Ba chiar se vinde bine.

Atunci, fără mustrări de conştiinţă,

că nu-i totul atât de fantezist.

Maestre ?... Eeei ?

Partea ta e pe pat.

Nu te deranjează să faci speculaţii cu trupul tău ?

E corpul meu, fac ce vreau cu el.

Ce i-ai zis, când ţi-a dat banii ?

Că nu va lua votul meu.

Oamenii nu se vor schimba.

Poate mă schimb eu.

Ar fi păcat. Îmi placi aşa cum eşti.

Lovitura de începere.

Uite, e penalti.

Te-ai gândit bine. Nu urăşti doar bărbaţii.

Ba da. Restul e perfect.

Hai băieţi, aeroporturile, şoselele, gările, tot tacâmul.

Stai blând, amice. La ora asta, e departe.

E aici.

Tu erai tovarăş de celulă cu Chassaigne ?

- Da. - Bun.

Şi ai luat 15 ani pentru un furt dintr-o bucătărie ?

S-a dat o spargere în aceeaşi bucătărie, în după-amiaza asta.

Azi, toată lumea se uita la fotbal.

Mă uitam la meci.

Sosesc...

Sosesc !

Bine, bine ! Că doar nu vine Papa.

Ai mers bine ? N-a fost mult trafic ?

Era timp frumos la Paris.

Mă doare-n cot. Bine că e timp frumos aici.

Cap de linie, toată lumea coboară.

- Te-ai lovit la rinichi ? - Ce rinichi ? Sunt purici.

Mimile..., Zezette... Simon.

L-am ascuns acum 30 de ani pe taică-t'u în Alpi.

Era cel mai mare.

O să am grijă de tine mai ceva decât am avut de el.

Aici e un refugiu de 4 stele.

Rămâi cu noi la masă ?

Nu, mă întorc la Paris, fiindcă...

fiul meu îmi dă bătăi de cap.

Laşi şi oile ?

Nu, pentru că...

săptămâna viitoare, poate fi altcineva.

Te anunţ eu...

- Mulţam, Tonton. - Nu, eu îţi mulţumesc.

Datorită ţie, vom sta pe aur.

Drum bun.

Aici o să-ţi fie bine.

Ai îmbătrânit.

Viaţa la ţară...

E un 250 ?

Dacă ai nevoie,...

o poţi folosi, dar să nu te arăţi prin sat.

Ai de gând să stai mult timp aici ?

Până ce Lună îmi va zice că e timpul să voiajez.

- Crezi în aiureli de-astea ? - Da.

Poate că ai dreptate.

Vino să vezi.

Nu-i chiar vreun lux.

E umezeală, nu are încălzire,

dar e liniştitor.

Nu ţi se pare liniştitor ?

E liniştitor.

Mai bei mult ?

Ăla era tata.

Aa, da..., tu cu fătucile.

Nici, tot tata era cu de-astea.

Măcar mănânci ceva, uneori ?

- O să-ţi aşez lucrurile. - Mulţumesc.

Pot să te pup ?

O să întineresc cu 30 de ani.

Şefu' nu e gelos ?

A... nu, dă-i drumu'...

Mă fac că nu văd.

30 de ani !

Bine crescuţi copiii...

Domnule, doi domni vor să vă vorbească.

O căutăm pe Françoise Duroc.

Nu e aici.

Se pare că nu sunteţi aici.

E soţia mea, sora ei geamănă.

Soacra, şi socrul meu.

Ce-a mai făcut ?

E rece, umedă şi n-are încălzire,

însă e liniştită.

Eei, cum e în vacanţă ?

Mai joc o petanca, apoi iar... [joc cu bile]

La naiba, ţi-am uitat actele în maşină.

Vino la camion.

Ai văzut-o ?

E singura noastră distracţie.

Ce-a făcut ?

"Extorcare de bani pe temei de sex abundent."

Curvă ?

Da, însă...

specializată în "vânat" de mare calibru.

Cine a trimis-o ?

Un amic fotograf.

Am făcut rost de toate actele.

Paşaport, carnet de şofer, tot.

E o treabă bună.

Bună, dar...

am dat peste nişte tâlhari.

...20.000 franci.

Inflaţia a "băgat în cofă" ţara toată.

Rămâi cu noi la masă ?

Nu, am mâncat săptămâna trecută.

Cred că voiajul m-a obosit, aş vrea...

Mă duc la culcare.

Aveţi Marie Brizard ?

Avem vin roşu.

- Mulţumesc. Noapte bună. - Noapte bună.

Bunuţă...

Sclifosită la masă, sclifosită la pat.

Măcar de-ai fi şi tu aşa sclifosită...

Sclifosită la masă, sclifosită la pat...

Să vorbim... Cât ?

Pentru toată noaptea ?

Să zicem..., seara.

15.000 franci.

Nu e bine să speculezi singurătatea.

Nu eşti genul meu.

O să vedem.

Pune-ţi mâna pe mâna mea.

Exact, nu sunt genul tău.

Suntem aici din acelaşi motiv.

Şi nu sunt târfă.

Mi-am pierdut elanul în puşcărie.

Cum te cheamă azi ?

Vrei să recuperezi ? Îţi dau împumut cartea asta.

Despre ce vorbeşte ?

Despre femei...

care-şi doresc să trăiască alături de bărbaţi.

- Şi nu în urma lor. - Pricep.

În ce loc te duci la pescuit ?

E la un kilometru. Te duci cu motocicleta.

- Bună ziua. - Domnişoară...

Ai dormit bine ?

Am economisit 15.000 franci.

Cartea ta e numai despre femei ?

Numai despre ele.

Nu apare niciun tip ?

- Bună ziua. - Bună ziua.

"Locul femeilor într-o lume a bărbaţilor"

Îmi aminteşte de Grădina zoologică.

Grădina zoologică ?

Bietul taică-s'u îl ducea acolo, când avea afaceri de făcut.

Într-o zi, a asistat la masa unor bivoli.

Papa, mama şi viţelul de bivoli

s-au năpustit la iesle.

Papa bivol a dat cu cornul s-o alunge pe mamă ca să mănânce puiul

şi a mâncat el.

De ce ?

Fiindcă asta e legea naturii.

Tatăl bivol e cel ce procrează, e cel mai puternic.

Trebuie să mănânce ca să perpetueze specia.

O femeie este ca bivolul.

Bărbatul e cel care menţine specia. Ce e prin cărţi sunt poveşti.

Femeile sunt inferioare...

prin constituţia lor.

Eşti inferioară. Nu spun asta ca să-ţi fac un afront.

Bărbatul e cel care reînnoieşte specia.

De-aia trebuie să mănânce bine.

Apoi femeia mănâncă ce mai rămâne.

Aşa îşi păstrează locul !

Intelectul nu poate modifica legile naturale.

Nu se poate modifica gravitaţia, doar cu ajutorul unui motor.

Un motor şi mărul lui Newton, ştii... mărul...

gravitaţia îl trage spre pănânt.

Un măr nu se ridică singur în aer...

Aşa ar fi o femeie care se ridică-n aer, faţă de un bărbat.

Dă-i cartea unui bivol s-o citească,

el tot o va depărta pe bivoliţă de la mâncare.

Nu poţi modifica structurile naturale şi legile naturii.

A zis-o Darwin.

Legile evoluţiei speciilor...

toate evoluează lent.

Poate că într-o zi or să fie şi femei, şi zic: poate.

Cărţile astea se scriu fiindcă se vând bine.

Fiindcă femeile doresc funcţii publice

cum ar fi Parlamentul European.

Îţi aminteşti de Vincent Auriol ?

Fostul Preşedinte al Republicii.

Fiica lui e pilot de avion.

Pilotează reactoare. Nu sunt multe fete de-astea.

Totul e computerizat !

E mai uşor decât mersul cu motocicleta...

Mai sunt şi femei care... folosesc aparate...

Ea nu înţelege.

Un om ca mine...

ar putea s-o înveţe, dar nu vrea şi pace !

Aşa că nu-i cu putinţă. Femeile evoluează plea lent.

Înţelegi ce vreau să zic ?

Poţi să nu mai citeşti chestii de-astea.

Nu le mai citi ! Îţi fac mai mult rău.

"Cine mult citeşte se tâmpeşte."

E provensal, ori napolitano: "Cine mult citeşte se tâmpeşte."

Cei ce citesc nu ştiu nici unde sunt.

Ar trebui să poarte ochelari.

Uite, la vârsta mea, nu port ochelari.

Nu-i nimeni prin zonă.

Fiul meu a vorbit la şcoală.

- Unde sunt ? - Cine ?

- Unde sunt ? - Au plecat aseară.

- Au luat tot de-aici, inclusiv banii ? - Păi, da.

Pescuitul e că amorul. Necesită răbdare.

Oare o femeie eliberată valorează mii ?

Da, poate că da.

Pune capul pe umărul meu.

Poftim ?

Fă aşa cum zic. Ceva nu merge bine.

Vezi ceva pe partea ta ?

Nu.

Dar pe pod ?

Nici acolo.

Îi vreau vii.

Sunt doi.

- Acum, ascultă-mă cu atenţie. - Da...

- Mă duc după motocicletă. - Da.

Când o auzi pornită, vii fuga. Între timp, faci pe proasta.

O să treacă podul.

Tu ia-i pe la spate, eu te acopăr de-aici.

Aşteaptă...

Rămâi acolo.

Ce s-a-ntâmplat ?

Au vrut să fugă.

Ce idioţenie !

- Mergi către Grasse ? - Da...

- Mă iei şi pe mine ? - Da, desigur.

- Ce-i asta ? - Un incident de parcurs.

Uită-te constant ce se petrece în spate.

E un vehicul. Acum, e calm.

Nimic nu-i mai nasol ca un "meci nul".

Mă laşi în primul sat.

N-am nimic de-a face cu poveştile tale.

Le-ai explicat şi lor ?

Nu-mi pasă ce faci, e prea uşor.

Nici ce faci tu nu-i aşa de complicat.

Potera va avea 24 ore grele.

Ştiu din experienţă.

Nu fumez.

Aseară, parcă fumai.

Mi-am făcut o juruinţă, dacă scap.

Credinciosă ?

Poate că sunt.

Tata-mi spunea adesea:

"Dumnezeu e cel mai mare mafiot".

Poate că-mi oferă recompensă, dacă nu mai fumez ?

Ca orice şef,

are interesul ca toţi angajaţii să fie sănătoşi.

De-ndată ce vom fi în siguranţă, te părăsesc.

Niciodată nu eşti în siguranţă.

- Ai mulţi bani ? - Da.

Eu am bijuterii, măcar de le-aş vinde.

Ştii încotro mergem ?

- După bani. - După ce ?

Pe mare sunt mulţi bani.

E de la motor...

A explodat.

- Prinde cablul. - Da...

Să vedem urmarea, ce altele ni se mai pot întâmpla...

Capcane marinăreşti. Putem schimba.

Acum, o să te învăţ şi altceva.

Vas în dificultate !

Scuze, domnule,...

rudele mele or fi îngrijorate...

- Le pot da un telefon, să-i liniştesc ? - Vă rog !

De mult timp sunteţi în croazieră ?

Antoine, domnul vrea să dea un telefon.

Continuă, căpitane.

Să facem un tur de recunoaştere pe vas. Ai seif la bord ?

Pune cârma la 130, pe pilot automat. Hai, mai repede !

Dolari şi bijuterii...

şi m-am gândit că o haină de vizon ţi-ar face plăcere.

Căpitane, dezleagă barca.

O luăm pe-a noastră, care merge foarte bine.

Ştiţi cum se numeşte ceea ce am făcut noi ?

Piraterie.

Avem o noapte de croazieră sub clar de lună.

În două ore suntem la Marsilia.

Unde ai învăţat să pilotezi nave ?

Tata ştia să piloteze orice l-ar fi ajutat să fugă.

Pot să conduc şi o locomotivă.

Tatăl tău ştia să piloteze ceva ?

- O farmacie. - Farmacie ?!

Şi mama ta ?

Şi ea, la fel.

Eei bine ?

Eei bine, ce ?

Cum ai ajuns de la farmacie la barca asta ?

Sonerie de noapte sunaţi aici

Bună seara. Pentru o reţetă urgentă...

Droguri tari. Tot ce ai.

Am o armă şi trei prieteni duri.

La ora asta, drogurile sunt în seif.

Seiful se poate deschide.

Nu.

Deschide-l !

Şi dacă-ţi pun ăsta la cap ?

Şi soţul tău ?

I-a luat mult până să vină.

Şi-acum crezi că toţi suntem violatori ?

Sau laşi...

Poliţia este absolut sigură că Simon Chassaigne

conta pe un complice pentru fuga din închisoare, Françoise Duroc.

Este o fostă farmacistă devenită damă de companie,

poate la sugestia lui Chassaigne.

Oricum, aceşti Bonnie şi Clyde de pe Coasta de Azur,

după ce au scăpat "la mustaţă" de ambuscada poliţiei la fermă din Cipieres,

s-au refugiat, dacă poate fi numit refugiu, pe Mediterrana.

Au jefuit deja două yahturi ale unor miliardari aflaţi pe mare.

Asaltul de la ferma Cipieres

n-a fost chiar inutil pentru brigada anti-mafie.

Doi foşti membri ai celebre bande "tracţiunea pe faţă"

au fost ucişi.

Au murit amândoi ?

Bonnie şi Clyde... erau amanţi.

Din motive de siguranţă, trebuie să ne despărţim acum.

Suntem o echipă, nu ?

Nu vom fi niciodată un cuplu.

Ne potrivim ?

Categoric, nu sunt genul tău.

De ce spui asta ?

Când te simţi bine cu cineva, ai încredere.

Te laşi în voia lucrurilor.

Iar mâna cântăreşte cât o mână.

Dacă nu ai încredere,

are greutatea unui fulg.

Interesant.

Nu facem o prelungire ?

Deşi cei de pe iaht o meritau,

nu găsesc situaţia deloc satisfăcătoare.

Păreai talentată.

Pe râu, nu m-aş fi descurcat fără tine,

nu cu juruinţa făcută.

M-aş fi predat.

Chiar ?

Te-ai fi predat, desigur.

Vor plăti scump.

Cum ai fi procedat ?

Le-aş fi cerut iertare.

Am încercat şi eu, nu le e suficient.

Ai un fel extravagant de-a cere iertare.

Sfat pentru sfat...

Petrece-ţi un timp în străinătate, înainte să întreprinzi ceva.

Sigur contactul meu din Marsilia nu te poate ajuta ?

Dacă ar fi fost legal, n-ar mai fi trebuit să faci manevre.

Mai bine aşteptăm ivirea zorilor ca să pornim.

Baftă !

Şi ţie !

Mătuşică,...

ascultă-mă.

Nu ştiu unde o să merg, însă...

voi face rost de unde o pică ceva, nu voi duce lipsă de nimic.

Mă asculţi ?

Stai un pic, ţi-l dau pe Marc.

Bun, acum eşti stăpânul casei.

Va trebui să ai mai multă grijă de mama.

Şi eu am grijă de voi doi.

Când vii să ne iei ?

Când o să iei note bune.

Unde te duci acum ?

Nu ştiu încă.

Te îmbrăţişez tare. Foarte tare.

Am fost să mă întâlnesc cu un ins care are un avion al lui,

ca să-l informez.

L-am ameninţat cu pistolul şi l-am obligat să zboare în Spania.

Din nefericire, pilotul conectase radioul

şi turnul de control a auzit totul.

Fox India, aşteptăm două avioane canadiene.

Nu puteţi decola decât peste 15 minute.

Alo, Poliţia aerului ?

Da, arma era încărcată.

Ea a luat o parte din bijuteriile de pe iaht şi ceva bani.

Şi haina de vizon.

Însă restul e la el, fără îndoială.

Da, desigur.

Până acum, n-a spus nimic.

Susţine că s-au despărţit.

Afirmă că s-au întâlnit întâmplător.

Şi tot din întâmplare au jefuit două iahturi...

Adu-o la Paris, o fac eu să vorbească.

Bine, aşa fac. De acord.

Domnişoară, sunt obligat să te duc la Paris.

Ţi-am găsit un vas spre Quebec, care pleacă mâine dimineaţă din Le Havre.

Vei face traversarea în 8 zile,

20.000 franci numerar.

Întrebi de căpitanul Strauss. Îi spui că te-a trimis Juanita.

N-ai nimic care să plece din Marsilia ?

Mă aflu în zonă.

Nu-mi permit luxul să traversez Franţa.

N-am pe ce mă baza acum, doar peste vreo săptămână.

Apropos, nasol pentru fătuca ta.

- De ce ? - A deturnat un avion.

Acum, e în mâinile Comisarului Durafour, la Cannes.

Nu-i deloc îngeraş, muieruşca ta.

De unde ştii ?

Ştiu din ziare, toate au relatat despre asta.

- Durafour e la Cannes... Da, e la Cannes.

N-am timp să stau la masă.

Ce treabă ai cu ea ?

Trebuie s-o duc la Paris.

În seara asta.

Atenţiune ! Trenul direct din Cannes, Marsilia, Vălence, Lyon, Dijon, Paris

pleacă de la linia 12.

Vă rugăm să poftiţi în vagoane ! Închideţi uşile !

Nu va merge.

Soţul meu nu-şi va sacrifica viitoarul carierei pentru nevastă.

Mă duc să comand trei sandvişuri ?

Le am la mine.

Şi două beri.

Am şi bere.

Bun, atunci ia un pachet de Marlboro.

Am nevoie de 10 minute cu ea. Fii bun şi du-te de te pişă.

- Aşteaptă afară. - Cine ?

Amicul tău.

Nu am niciun amic.

Ca să ieşi din gară.

Hai, ieşi din compartiment.

Ieşi !

Isabelle... E aici, vino !

Blocaţi toate drumurile către Lyon ! Da, toată zona...

Da, o să-ţi explic.

- Încotro au luat-o, ai văzut ? - Da, au pornit într-acolo...

Trenul direct spre Paris pleacă de la linia 8. În vagoane !

Închideţi uşile, vă rog ! Călătorie plăcută !

Eu am coborât, ea s-a urcat

şi au pornit.

Rezervat de la Cannes la Paris Deţinut sub escortă

Mulţumesc.

Vrei o bere ?

- Ce să vreau ? - O bere.

Pentru noi doi.

Mi-am făcut o altă juruinţă.

Dacă scap,

mă las şi de băutură.

Ce propui, acum ?

Le Havre.

Am un contact acolo.

Eşti sigur că vom fi la adăpost ?

Ştii bine că nicăieri nu eşti în siguranţă.

Dijon, în 5 minute.

Dle comisar...

Apoi, a tras semnalul de alarmă

şi când s-a oprit trenul, l-a ucis.

Şi după aceea ?

Nu eram departe de Dijon.

Îl urăsc mai tare decât pe ta'c-s'u...

Vreau să vorbesc cu căpitanul Strauss. M-a trimis Juanita. Se poate ?

Cunoşti condiţiile ?

Ridicăm ancora în zori, la maree.

- A rămas destinaţia Quebec ? - Da.

Suntem doi.

Costul e dublu.

Ai o ascunzătoare bună până la plecare ?

Juanita s-a gândit la toate.

Te ascund pe chei până la plecare.

Să fii la docul 8, la ora 2 dimineaţa.

Plecarea la ora două, în zori, la maree.

- A rămas Quebec ? - Da.

Prefer să merg mai în jos.

O să ne îndreptăm spre New York, am un contact acolo.

Ce te-ai face fără "contactele" tale ?

Mi-aş schimba meseria.

E mai uşor să ataci o bancă decât o femeie.

Păi, da. La ea nu ai planuri făcute.

Şase ore de aşteptare...

Şi dacă ne-am preda ?

Chiar şi cu un avocat bun, ar fi 10 ani...

... fără tine.

Să-l strângi tare în braţe...

Du-te, el e...

A fost mult...

Dar azi mă întreb dacă a fost o idee bună...

predarea la Poliţie...

- Cine sunt ? - E mama... şi tata.

Bine-ai venit, Simon.

Vino încoace... Avem de vorbit...

- Eşti obosit ? - Nu.

Vreau să-ţi spun ceva...

să-ţi explic cum să faci mulţi bani...

- ... legal. Numai legal ! - Da.

O să aveţi destul timp să vorbiţi despre toate astea, nu ?

- Simpatic, nu ? - Altul fără onoare ne intră în familie.

Nu te-am simţit când te-ai trezit.

Dormeai aşa de bine, că...

Am avut un coşmar oribil.

Te predaseşi,

... eram gravidă.

Şi când ai ieşit din puşcărie, tata te-a omorât.

Ai deseori coşmaruri ?

Uneori sunt doar vise.

Nu e aşa de rea traversarea, nu ?

Nu, dacă nu băgăm în seamă frigul,

hrana şi răul de mare.

Confortul e foarte important.

Odată ce-ai gustat din el...

Intră !

Sosim la Quebec după-amiază. Sunt 20 de grade [F = -7 grade C].

- Sigur o să aveţi nevoie de ele. - Mulţam !

E amabil tipul.

Sunt de talie mare...

Mereu ai aerul unui hăituit.

Fiindcă aşa sunt.

Ce-o să facem în Quebec ?

O să ne descurcăm.

Nu mai am chef de descurcat.

Mă ocup eu de amândoi.

Ai să vezi, am un contact bun la New York.

Ce-ar fi fost dacă tipii ăia nu te-ar fi atacat ?

Acum aş fi stat la căldură în farmacia mea,

cu soţiorul meu.

N-aş fi dorit să omor toţi bărbaţii de pe mapamond,

nici n-aş fi ştiut că există oameni ca tine.

Te-ai putea considera norocoasă.

Între a fi căutat de toate Poliţiile

şi a sta pitit undeva, n-o mai fi şi altceva ?

Mi-ar plăcea să găsim ceva împreună.

Se zice că numai cine caută

are şansa de-a găsi.

Vorbeşti de fericire ?

Da, de lucruri de-astea...

Le căutăm ?

Da, pe aici ?

Nu, acolo am mai fost.

Am văzut.

Da, trebuie să căutăm. Fericirea ?

Cam cum crezi că ar fi ?

Nu ştiu...

Glomar V, aici Garda de Coastă.

Înainte de descărcare, pregătiţi-vă de controlul vamal.

Hai să vă ascundeţi.

Nimeni nu coboară înainte de verificare.

Spune-le să se ascundă.

Temperatura, 32 grade la sol [0 grade C].

La intrarea în port sunt sloiuri.

Urmaţi trasa spărgătoarelor de gheaţă.

Urmăriţi-mă...

să recunoaşteţi drumul.

Mă frământă povestea cu venirea elicopterului.

Ori ne-a turnat careva, ori era un control de rutină.

Câte containere sunt ?

Douzeci şi trei.

Deschide unul la întâmplare.

Ce temperatură avem azi ?

Mai jos de 30 ! [-1C]

Pe ăsta...

Jean-Paul, deschide-l pe 22 !

- Pe ăsta ? - Da.

Bun, marfa e în bună stare.

Semnează aici, căpitane.

Vă aflaţi la circa 2 mile [3 km] de frontiera americană.

Mergeţi direct prin pădure.

O să daţi de râul îngheţat. Îl traveraţi la noapte.

La sub 30 de grade [-1C],

aveţi şansa să fie mai puţine patrule ca deobicei.

V-am adus mâncare, whisky şi ţigări.

Din acest moment, nu mai pot face nimic pentru voi.

Nu mă atinge.

Mi-e frig.

I-am auzit.

Sunt departe.

Pe zăpadă nu pot mirosi mare lucru.

Viaţa ta nu va fi şi viaţa mea.

Am tot vrut să mi-o schimb.

Niciodată nu vei şti să faci altceva.

- E dificil să fii onest ? - Da.

Ţi-a fost vreodată frică de moarte ?

Nu cunosc pe careva care să nu se teamă de moarte.

Aici e râul.

Pe malul celălalt, e America.

Mai sunt doar 500 de metri.

Despre onestitate voi medita până la New York.

De n-am îngheţa, mai-nainte...

FEMEI

Am comandat cafea.

Aş fi preferat nişte ceai.

O altă juruinţă ?

Nu, eu prefer ceaiul.

- Puteţi să-mi daţi ceai în loc de cafea ? - Ceai ?

Întreabă dacă are nişte ouă.

Şi două ouă, ochiuri.

Your english... îs very good ! [engleza ta e foarte bună]

Urmează partea cea mai grea.

Spune-mi despre New York.

Tipul de-acolo falsifică paşapoarte.

Cum se zice în engleză "să te f... în cur" ?

Nu.

Se pare că americanii sunt buni pentru tine.

A venit cu maşina...

Scoate cheile de la maşină !

Cred că sunt fugari, care au trecut frontiera...

Trebuie să schimbăm maşina de câte ori avem nevoie de benzină ?

Băieţii de la pompe sunt foarte periculoşi.

Cât mai avem până la New York ?

Două maşini.

Nu ţi-e somn deloc ?

Şi să dormi e periculos.

Nu te-ai schimbat nicicum.

Lasă-mă până la New York, şi-atunci îmi voi îngropa viaţa.

Nu mi te pot imagina cu cravată.

Tata mereu zicea:

"Cravata e paşaportul neghiobilor".

Ai prieteni ?

Când nu am femeie.

Asta ce mai înseamnă ?

E un lux să-ţi permiţi o femeie.

Nu poţi avea totodată şi prieteni şi femeie ?

Dacă ai avea o prietenă, nu mi-ar conveni.

Şi tu ai idei ciudate despre femei.

Tata a murit din pricina unei femei.

Maică-ta ?

Nu, o Marchiză.

- Şi mama ta ? - S-a sinucis.

La metrou.

- Sunt acolo, camera 21... - Du-te înăuntru.

Ia-o prin spate, la 21.

E bună, nu ?

Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ?

Ai vreo idee cum o să fie cu onestitatea noastră ?

În America ?

200 milioane de americani, 200 milioane de borfaşi.

Cu doi în plus, ce mai contează.

Nu începe cu scuzele.

Ştii care sunt inconvenientele onestităţii ?

Da.

Hai la nanită.

Ai fi un bun om de afaceri.

Parcă ziceai de onestitate...

Dacă ţi-am dat un subiect...

Trebuia să te întâlnesc...

Atenţie, camera 21...

Sunteţi înconjuraţi. Ieşiţi afară cu mâinile pe cap.

Ai auzit ?

Cred că da.

Ieşiţi afară cu mâinile pe cap !

Camera 21...

Sunt peste tot.

Nu te mişti din locul ăsta.

Ce putem face ?

Cuget...

Atenţie, cei din motel ! Aici e Poliţia.

Rămâneţi în camere. Avem doi criminali periculoşi aici.

Camera 21, ieşiţi şi predaţi-vă ! Vrem să vă protejăm.

Mulţumesc.

Am belit-o.

O juruinţă. Dacă o respectăm,

vom fi mereu onorabili.

Anunţă recepţia.

Ce să anunţ ?

Zi-le că avem doi ostatici.

Anunţă-l pe şerif că cei de la 21 au doi ostatici.

Auziţi, şeriful va veni aici în câteva clipe.

Asta cu ostaticii e nebunie curată !

Vine.

Repeţi tot ce ţi-am spus.

Au doi ostatici în cameră, nu ştiu cum să fac...

Un soţ care are grijă de nevasta lui...

- De ce nu vorbeşti cu ei ? - Fiindcă nu au încredere în mine.

- Sunt mai mulţi oamei în motel... - Fiţi cu luare aminte.

Le-ai zis că au doar 3 minute să se gândească ?

Ai 3 minute să dai un ostatic.

Dacă ne merge, mă angajez la juruinţa ta.

Se tem că mai avem o şansă.

Gata, 21 ! Ieşiţi afară !

Hai, 21. Am ţinut promisiunea, ieşiţi afară.

21, a doua maşină e pregătită, ieşiţi afară !

M-aţi tras pe sfoară... Sigur că da !

N-a zbârcit-o tipul...

Trebuie să schimbăm maşina.

La motel am făcut juruinţa. Şi uite că am ieşit.

Îţi spun că e musai să schimbăm maşina.

N-am comis nimic ilegal.

Şi dacă trăgeau ?

Ar fi fost bine.

Autostopul e onest ?

Da, e legal.

Ar fi mai eficient dacă m-aş ascunde.

Nu, ai zis să facem autostopul cinstit.

Când eşti cinstit, nu te grăbeşti, nu ?

Aşa e, doar că e nevoie de timp.

Françoise, trezeşte-te !

Hai, repede, avem maşină !

Ai dormit bine ?

Bine că te-ai odihnit.

Am avut un coşmar înspăimântător.

Iarăşi ?

După povestea de la motel, când stăteam ascunsă în staţie.

Tu stăteai la autostop.

Şi singura maşină care a oprit era o maşină de Poliţie.

Au tras ca-n iepuri.

Cum se face că mă viszi mereu,

şi mereu sunt ucis ?

Rişti mult.

Uite ce zic: un om onorabil pe drum,

poate aştepta mult.

Cred că am numărat 113.

- Unde vă las ? - În oraş.

Suntem studenţi.

Ce studiaţi ?

- Nu ştiu ce să-i spun... - Onorabilitatea.

Chiar aşa ?

Onestitatea.

- Şi în ce constă ? - E tare complcat de explicat.

Mai puţin în zona din preajma New York-ului

Sper să nu mai cadă de sus până mâine...

Acum e ora 5:55 pm..., mai sunt 5 minute până la 6h...

La ora aia, Preşedintele va rosti un discurs important pentru Naţiune.

Avem situaţii tensionate în ţară.

Poate că astea sunt ultimile minute de tihnă...

După aia, nu se ştie...

E... New York... New York !

Iar ai avut un coşmar ?

Nu, de data asta a fost un vis.

Am ajuns la New York într-o vineri, 13.

Pentru Françoise părea un semn.

Ce altceva să mai zic ?

Noroc că eram doi.

Ar trebui să visăm

adevărurile

care sunt asemeni nouă

Ca să spunem ceea ce niciodată n-am spus...

ba chiar şi ce ne fusese interzis

şi să reinventăm Paradisul

Trebuie să trăim din vânătoare şi pescuit.

Să redescoperim arcul şi săgeata

şi, mai presus de toate, să trăim împreună.

Trebuie să luptăm

să ne regăsim

liberul arbitru,

astfel ca secretele noastre

să-şi păstreze însuşirile

de aur şi foc.

Să jucăm partida

pentru noi doi !

Versiunea românească: theo_buzau@yahoo.com