Original subtitles

ZAHĂR, MIERE ŞI PIPER

Traducerea cristiano.ferocci@gmail.com BlackSeaTeam

Intră curtea !

Să intre primul inculpat ! Milanese Valerio !

- Mai repede ! - Prezent !

Scuzaţi-mă ! Era aglomeraţie.

Dvs sunteţi Milanese Valerio ?

Era un trafic infernal, era unul cu un Fiat 600 care voia...

Sunteţi acuzat de dezordine, falsă identitate, tulburarea liniştii publice,

şi rezistenţă contra forţelor de ordine cu complicitatea lui Pasa la Aqua Amalio.

- Nu, dle judecător. Amalia ! - Da. E o femeie.

Ce înseamnă asta ? Începem să facem discriminare între bărbaţi şi femei ?

Am început bine, asta ne aduce ghinion.

Nu. Totul e în regulă, înţelegem susceptibilitatea dvs feminină.

- Asta mai lipsea. - Bravo !

Recapitulăm. Dezordine, falsă identitate, tulburarea liniştii şi rezistenţa contra organelor de ordine.

- Să nu exagerăm, dle. judecător. - Asta hotărăsc eu.

De asta sunt aici. Mai bine spune cum s-a întâmplat.

- Pot să vorbesc liber, dle avocat ? - Răspunde.

E avocatul care mă apără, Michelino Lagrasta. Vine de la şcoala de drept puglieză...

De la început am vrut să vă spun ceva. Aveţi cumva o rudă cu un magazin de legume fructe ?

Eu sunt de la Ministerul public, reprezint acuzaţia publică.

Scuzaţi-mă ! Era o oarecare asemănare... Dvs cine sunteţi ?

- Secretarul cancelar. Sunteţi mulţumit ? - Sunt fericit !

Am făcut prezentările. Ne cunoaştem. Faptele !

- Vorbeşte ! - Vorbesc ? Deci...

Când soţia mea... Să o luăm de la început, pentru că dvs nu o cunoaşteţi pe soţia mea.

Trebuie s-o cunoaşteţi din punct de vedere fizic şi moral...

- Acum începem cu dedesubturi... - Am început cu dedesubturi ?

- Continuă ! - Voiam să expun totul cât mai clar.

Soţia mea, în complicitate cu mama ei... Soacra, adică...

Un alt personaj, dacă vreţi, am să o aduc odată. E o pacoste.

- Mai pe scurt. - Ne-am hotărât să mergem la mare.

Soţia ta s-a hotărât să meargă la mare...

În acel moment, eram în oraş. Eram singur şi fără nici o consolare...

Cum adică ?

În sensul că ne plictisisem în seara aceea şi am hotărât să mă duc la cinema.

Nu departe de casa mea, e un cinema, unde rula un film se...

În seara aceia dădeau un film sociocultural educativ de avangardă.

Frenezia erotică a unei nimfomane....

- Bună seara ! Deja a început ? - De vreo zece minute.

Am o întrebare. Se vede totul ? Actul sexual şi părul... ?

Se vede totul.

Odată am fost la cinema şi era una cu două steluţe moi....

Mai era şi unu care avea chestie roşie... Nici nu...

Un bilet.

- Ascultă, pletosule ! - Spuneţi !

- Ăsta e un bilet loto expirat de şase luni. - Eu vi l-am dat ?

Da.

Ăştia sunt pantalonii... Ţigările, portofelul...

Le-am lăsat în maşină.

Ce bine ! Portofelul e aici.

Am pus siguranţa şi cheile sunt în contact. De unde iau cheie ?

Cum să fac ?

Nici mâna nu-mi intra. Cureaua ! Am văzut într-un film american.

Trebuie să agăţ mânerul...

Doar să...

La naiba, mi-a căzut cureaua. Astea sunt blestemele nevesti-mii.

- Şi mai spun că tinerii sunt obraznici. - O dată în viaţă am pus şi eu alarma...

- Să-ţi fie ruşine ! - Hoţule !

Ridică-ţi pantalonii, neruşinatule !

Cum adică, neruşinat ?! Mi-am scos cureaua să deschid maşina. Am lăsat în contact.

Ce treabă ai cu cureaua mea ? Ai grijă de pantalonii tăi.

Nu vrei să plăteşti biletul, eşti şi hoţ... Poliţia !

- Vreţi să mă distrugeţi, doamnă ? - Acum îţi dai şi pantalonii jos ! Poliţia !

Fără glume ! Câtă viteză ! Sunteţi de la accelerate ?

Arătaţi-ne documentele.

Eu îmi luam documentele din portofel când deodată, nimfomana...

Îmi luam documentele... Lăsaţi-mă să vorbesc...

După ce semnezi, cazul e simplu.

Efracţie şi furt de blănuri pe Via Fornovo.

Maşina 500 la Via Fornovo ! Puneţi-vă veste antiglonţ.

Eu încercam să deschid încuietoarea de la maşină...

- Bine. Afară. A recunoscut. - Ce să recunosc ? Nu mă lăsaţi să termin.

- Încuietoarea era complet... - Ce s-a întâmplat ?

Stai jos ! Ce ai făcut ?

Au atacat postul din Via Appia. Maşina bandiţilor m-a lovit înainte să acţionez.

Duceţi blocaje de tip armat. Două autoblindate şi două maşini de curăţenie pe Via Appia.

Tu ce faci aici ? Cum te cheamă ? Ce vrei ?

- În ordine. Eu lucrez în ramura furturi. - Ştim asta.

Ce aţi înţeles ? Acum lucrez pe cont propriu şi mă ocup şi de bijuterii, blănuri...

- Ajunge cu minciunile. Cum te cheamă ? - Doamne...

- Alo ! - Dle comisar, e celălalt.

Răspundeţi cu foc ! Trimitem imediat întăriri ! Aşteptaţi !

Vreau o patrulă cu arme grele.

Teroriştii turci şi naţionaliştii armeni au început să tragă unii în alţii.

Ce să facem ?

Trageţi în ambele tabere, ca să se înveţe minte.

- Să terminăm cu delicvenţa asta. - Ajunge !

- Cine eşti ? - Sunt Milanezu'.

- Vrei să-ţi baţi joc de mine ? - Nu, dle comisar. De ce ?

- Cu accentul ăla ? - Nu. Eu sunt pugliez.

- De ce ai spus milanez ? - Prenumele meu este Milanezu'.

- Unde te-ai născut ? - La Torino.

- Atunci eşti torinez. - Nu.

Tatăl meu era ceferist şi se muta dintr-un oraş în altul.

Când ne-am întors la Bisceglia, mama mea...

Dacă nu termini cu prostiile, te arunc la beci.

- Ai cuvântul comisarului Genovezu'. - Sunteţi genovez ?

Eu sunt din Bologna. Genovezu' e prenumele meu.

- Sicilianu', ai terminat procesul verbal ? - Da, domnule.

Palermo sau Catania ? E o rivalitate între două fracţiuni care durează de secole.

Nu. Eu sunt veronez.

- Înţelegeţi, domnule comisar... - Ajunge !

Calabrezu', Marchegianu' ! Pugliezul ăsta mă enervează, luaţi-l de aici.

De ce faceţi asta, dle comisar ? Eu doar vă explicam...

Nu am nici o legătură cu toate astea. De ce nu mă lăsaţi să termin ce am de spus ?

- Dă-mi mâna ! - Ce e asta ?

Linişte ! Nu comenta. Apasă !

Un moment... Voi sunteţi gemeni ?

- Cum te cheamă ? - Milanezu' Valerio. Încântat.

Ce faci ? Duceţi-l imediat să i se facă poze.

Toţi ţipaţi. Nu mai ţipaţi, mă zăpăciţi de cap.

- Am adus un musafir. - Ce trebuie să fac ?

Taci ! Am să-ţi fac o fotografie frumoasă.

N-am omorât pe nimeni şi nu am jefuit nici o bijuterie.

- Ţi-am spus să taci. - Unde trebuie să mă uit ?

Priveşte păsăroiu'...

Clientul meu a rămas acolo mai bine de 48 de ore.

Interminabile...

Prin intervenţia mea, totul s-a clarificat.

A reuşit să părăsească arestul şi să intre în posesia maşinii personale.

- Şi portofelul. - Portofelul, nu !

Pentru că între timp, hoţii adevăraţi au forţat maşina aflată în custodia poliţiei.

Şi au furat : portofelul, radioul, roata de rezervă şi husele de piele de pe scaune.

Pentru aceste daune morale şi materiale datorate arestării,

şi incredibila confuzie a semnalmentele,

îl fac găsesc responsabil pe comisarul Genovezu'.

Veniţi în faţă, comisare Genovezu' !

Ridicaţi mâna dreaptă şi juraţi să spuneţi adevărul şi numai adevărul. Spuneţi : Jur !

Jur !

Explicaţi cum s-a produs confuzia semnalmentelor inculpatului !

O fotografie blestemată...

A ajuns pe masa mea într-un moment de extremă confuzie.

Toate forţele din zonă să se îndrepte imediat spre Monte Citorio.

Trei bandiţi deghizaţi în călugări au sechestrat o măicuţă de la mănăstirea Ursulinelor.

Două elicoptere armate la intrarea autostrăzii soarelui spre Florenţa.

Fotografia lui Pugliezu', cel arestat ieri.

- Genovezu' ! - Dle comisar, mi-am pierdut pechinezul.

- Ce aţi pierdut, doamnă ? - Un pechinez. Îl cheamă Fufino.

Fac ceva pe pechinezul dvs, doamnă !

S-o ia naiba de jigodie... Dvs eraţi ! La ora asta...

Mi-a telefonat o tâmpită...

A evadat Matteo Pugliezu' !? E umilitor pentru poliţie....

Voi face imposibilul ! Mă ocup eu.

Vă telefonez imediat ce aflu ceva.

Desigur ! Desigur !

Tu ! Suie-te pe motocicletă. Du asta la televiziunea RAI.

Un evadat periculos... Mateo Pugliezul. Să fie publicată la ştirile de la ora 13.

Exact la 12 şi 8 minute am fost eliberat din închisoarea Rebibbia.

M-am dus la maşină şi după cum ştiţi, portofelul şi radioul nu mai erau acolo.

- Nu ne interesează. - Ăsta era al treilea radio.

Cu cât cumperi mai multe produse japoneze, cu atât banii nu mai au valoare.

Mi-am amintit că era ora prânzului şi un coleg de celulă mi-a recomandat un restaurant de aici.

Se mănâncă bine aci. Fac o matriciană cu mult piper, costiţă afumată, costiţă normală şi muşchi.

- Muşchi afumat sau crud ? - Cred că da.

- Termină ! Afumat sau crud... - E aproape ca o armonică...

Ospătar... Ei au venit în urma mea. Aştept aici de o oră.

Ce are asta ? E surdo-mut ?

Întrerupem ştirile să vă informăm că în această dimineaţă a evadat un infractor periculos.

Mateo Pugliezu' ! Vă prezentăm fotografia lui.

Vă avertizăm că e vorba de un criminal periculos, un individ nemilos,

fără scrupule... o adevărată fiară umană. M. Pugliezu' e un maniac însetat de sânge.

După o primă reconstrucţie a evadării sale, se remarcă cruzimea cu care...

- Unde pleci, ospătar ? - Vin imediat.

- Tot timpul spui că vii şi nu-mi aduci nimic. - Pastele, ciupercile, ardeii şi puţin salam.

Bine. Mulţumesc ! Am comandat şi o matriciană şi o vreau.

Desigur. Imediat o matriciană ! Dă-mi-o !

- Matriciana. - Ai şi adus-o...

- Ardeii au fost cam iuţi. Adu-mi o friptură. - Mă întorc în două secunde.

Chiar trei. Dar să fie în sânge.

... zece victime şi-au găsit sfârşitul prin înjunghiere cu cuţitul...

Cuţitul ăsta nu taie.

Ce am spus ?

Vă prezentăm fotografia mărită a periculosului criminal M. Pugliezu'.

Priviţi bine această fotografie, vă puteţi afla în faţa lui.

- În acest moment intră în scena dra... - Pasa la Aqua Amalia.

- Profesiunea ? - Jurnalistă. Ex jurnalistă.

Eu lucram pentru Ziarul de Seară, dar după cele întâmplate, m-au concediat.

Din păcate, e vina mea. Trebuie să-mi explici Amalia, eu am rămas fără cuvinte...

- Nu e nevoie... - Nu ne interesează chestiunile personale...

- Trebuie să vă explic. - Altădată.

Treceţi la locul dvs. Tăceţi. Nu mai gesticulaţi.

Am înţeles.

Domnişoară, explicaţi-ne ce s-a întâmplat pe data de 3 iunie.

În dimineaţa aceia eram în redacţie iar directorul meu, un tip insuportabil...

Un adevărat birocrat masculinist...

Spuneam că de când fusesem angajată nu mai avusesem o partidă bună...

Cum ?

Un articol senzaţional, ceva pentru prima pagină.

- Un titlu. - Da, un titlu.

Iar mai târziu, când l-am văzut în restaurant, am crezut că e criminalul evadat...

Mi-am spus : "Am în mână cel mai bun articol al carierei mele."

Nu poţi rămâne aici.

- Nu poţi rămâne aici. - Eu ?

Scuzaţi-mă ! Înţeleg, masa era rezervată. De asta mi-au adus atâtea pe masă.

- Mă mut la altă masă. - Ce faci ? Vino cu mine.

- Trebuie să mănânc, am aşteptat două ore. - Tu nu eşti Pugliezu' ?

Ba da. Cum v-aţi dat seama ?

Formează repede 113. Mai repede.

- Aşteaptă ! - Nu puteţi opri asta ?

Vorbesc eu cu poliţia, sunt jurnalistă. Oranjadă sau limonadă ?

Cine e nebuna asta ?

Nu-mi faceţi vreun rău, dră. Fac tot ce vreţi. Ce e ?

Idioţii ăia telefonau la poliţie. Să mergem.

Pentru patru ardei amărâţi ? Credeau că nu plătesc ?

- Lăsaţi-mă să plătesc. - Eşti cinstit, nu jefuieşti săracii.

- Ajung ăştia ? - Plătiţi dvs ?

- Data viitoare plătesc eu. - Să plecăm.

- Doamne... - Grăbeşte-te. Ai maşină ?

Fiţi atenţi, scoate ceva !

Ce se întâmplă ? Asta ţipă de fiecare dată când mă vede.

Nu mă mai trage de cravată. Mă sugrumi. Nu e nevoie să te grăbeşti.

- Unde e maşina ? - Aici.

Asta e prea lentă, o luăm pe a mea. E mai rapidă.

Trebuie să trecem înainte ca să monteze blocajele stradale.

- Ce blocaje ? - A început vânătoarea lui Pugliezu'.

Cum e posibil să nu fi înţeles ? Că era vorba de un alt Pugliez !

Credeam că e o persecuţie rasială contra pugliezilor.

Noi nu suntem oportunişti, mergem numai în jos.

- Nu era roşu ? - Da, de ce ?

Doar nu ţi-e frică ?! Trebuie să ne pierdem urma.

- Depăşeşti pe dreapta ? - Bineînţeles.

Nu îţi face griji. Îţi garantez că nu ne vor prinde.

- Încep să îmi fac griji. - Nu o scoate acum.

Nu. Ce să scot ?

- Ajută-mă, Sfântă Veghetoare a Focului... - Aşa numeşti gura de foc ?

Ce calibru are ?

Cum e ţeava ? Lungă sau scurtă ?

Să spunem că e normală, nici una nu s-a plâns până acum.

Autobuzul....

Atenţie ! Ăla nu frânează...

- Ce se întâmplă ? - Nimic. Mă uitam în spate.

L-ai lovit ?

- Sunteţi siguri că era M. Pugliezu' ? - Bineînţeles. Era cel din fotografia de la tv.

Nu ştiţi unde e plecat ?

De unde era să ştiu ? Fata care era cu el ne-a bătut şi apoi au fugit împreună.

- Au plecat cu o maşină. - Ce culoare avea maşina ?

- Era albă. - Am văzut-o eu, era verde.

Eu am văzut maşina. Era un Panda argintiu.

- Ai văzut numărul ? - Îmi daţi recompensa ?

Da. Roma Z 18409.

Coboară repede. Nu mai e nici un pericol.

- Grăbeşte-te ! - Am ajuns să fiu urmărit...

- Ţi-a fost frică ? - Mie, frică ?

- Ridică-te ! Nu ne urmăreşte nimeni. - Am artroză la genunchi...

- Unde mă duci ? - Acasă.

- Nu e nimeni ? - Nu.

- Ce s-a întâmplat ? - Un bâzoi.

Sufăr de inimă.

- Frumoasă casă de ţară ! - Vin aici în vacanţă cu părinţii mei.

- Cine ştie cât plătiţi chirie ?! - Ce chirie ? Grăbeşte-te !

Luna asta m-au înşelat la întreţinere cu două milioane,

plus gazul, curentul... Iar proprietarul blocului mai vrea să plătesc şi curăţenia pe scară.

Frumos.

- Hai, nu avem timp de pierdut. - O întrebare. Ce vrei de la mine ?

- De ce ? Încă nu ai înţeles ? - Eu, nu !

- Vreau ceva de la tine. - Am înţeles. Dar ce ?

O lucrătură bună !

Nu puteai să spui de la început. Devin de fier imediat...

- Dar în exclusivitate. - Desigur. Nu-mi place s-o fac în aglomeraţie.

- Numai pentru mine ? - Totul.

Îmi vei prezenta totul... Nu-mi vei ascunde nimic...

Eu nu ascund nimic. Arăt totul.

- Mă duc să aduc sculele să-mi fac meseria. - Adu' sculele...

Scule de sadomasochişti... bice, Kama-Sutra, frustrări....

Ce contează pentru mine ? Eu fac totul.

- Ce faci ? Te-ai dezbrăcat ? - Trebuie. Pentru lucrătură.

Dacă nu ? Cum o facem ?

Poate fi o idee bună. "Pugliezu' în intimitate."

Eşti vicioasă ! Şi fotografii... Fotografiază-mă !

Zâmbeşte ! Ridică-te !

Bravo ! Fă-o pe răul ! Aşa nu sperii pe nimeni.

- Pe cine trebuie să sperii ? - Aşa e mai bine.

- Fii mai dur ! - Facem una cu piciorul ridicat...

Îţi place ! Ajunge cu aperitivele astea. Să încercăm şi felul doi...

- Vino aici... - De ce te grăbeşti aşa... ? Fii cuminte...

De ce ? Mă faci să te doresc şi apoi îmi spui să fiu cuminte !?

Te înţeleg, e mult timp de când nu ai mai atins o femeie.

- E adevărat. A trecut ceva timp. - Din 15 decembrie 1973.

Da, de la primul război mondial. Să nu exagerăm.

E ziua în care ai fost arestat, iar azi ai ieşit din închisoare.

Nu ştiu de unde ştii toate astea, dar nu are importanţă. Prezentul contează.

Să ne aşezăm pe canapea.

Ne aşezăm, dar nu te mai mişca tot timpul.

- Cum te cheamă ? - Amalia Pasa la Aqua.

Întinde-te pe canapea şi îţi arăt ce nu ai mai văzut niciodată.

- Nu. După... - După ce ?

- Mai întâi să vorbim. - Înregistrezi prostii, îţi place să te exciţi...

Vrei să spun cuvinte murdare....

Probă ! Unu, doi, trei. Se aude ?

Simt tot ce e mai murdar... să te prind în braţe, să te ţin de cap...

- Ai chef de glume ? - Nu e de ajuns ?

- Vorbeşte-mi de prima ta crimă ! - Care crimă ?

Poţi să vorbeşti liber, oricum ai mărturisit când erai în zeghe.

Eu, în zeghe ?

Ai intrat şi ai ucis casierul cu focuri de mitralieră.

- Eu ?! Care... ? - Apoi ai fugit cu 750 de milioane.

Ce simţeai în acel moment ? În timp ce trăgeai cu arma...

Excitare, plăcere ? Vorbeşte, Pugliezule !

Bine. Am să vorbesc cu accent pugliez.

- Ce spui ? - Ai spus să vorbesc puglieza !

Şi un tâmpit şi-ar fi dat seama că e o neînţelegere.

- Eu mi-am dat seama. - Nu recunoaşte. E grav.

- E mai bine aşa decât să par tâmpit. - Nu vă amestecaţi, avocate.

Ţi-ai dat seama sau nu, Milanezule ?

Mi-am dat seama, dle judecător, dar ce era să fac în faţa unei femei frumoase ?

Are atâtea argumente să te facă să o priveşti... Priviţi-o !

Ştiu că nu vă puteţi exprima, aşa îmbrăcat cu roba...

- Porc scârbos ! Infractorule ! - Ce se întâmplă ?

Încă de la început mi-am dat seama că e nevastă-mea.

Sunt încă nevastă-ta, derbedeule. Vreau divorţul.

- A leşinat. - Aici în sală ! Afară.

A leşinat ? O face tot timpul. De două ori pe zi. Luaţi loc, dle judecător.

Acum înţelegeţi, dle judecător ? Cu o asemenea nevastă, orice altă femeie mi se părea o zână.

Imaginaţi-vă când am fost provocat de această făptură sfântă...

Să o privim mai de aproape. Ce era să fac în acel moment ?

Ajuns în culmea excitaţiei, i-am povestit tot ce voia să audă.

Dacă insişti, am să golesc sacul. Am să încep de la fuga de la Regina.

La un moment dat, când stăteam la coadă, am prins o pauză de zece secunde.

I-am pus unul în spatele celuilalt cu mitraliera la spate.

"Nu va mişcaţi, că vă rup coloana vertebrală". Asta le-am spus !

Toţi stăteau cu mâinile ridicate, în acelaşi timp, ceilalţi cu mitralierele...

Bazuka... aruncătorul de flăcări...

La un moment dat, nu ştiam ce să mai fac, am luat o bombă K 27...

... am pus-o sub uşă şi am ieşit. E bine ?

- E o nebunie. - Acum ajunge. Dă-mi trupul tău.

Dă-mi gura. Dă-mi orice...

Doamne... Îmi dai o palmă ?

Spune-mi ceva ! Eşti normală sau eşti pe invers ?

- Sunt normală. - De ce mă loveşti ?

Înseamnă că eşti nebună. Eu îţi spun să facem dragoste, iar tu mă loveşti.

Am un dosar complet despre legăturile tale cu femeile.

- Îţi place să fii lovit. - E adevărat...

Aşa... ?

Te-ai excitat ?

Am rămas fără cuvinte, dar nu mai vreau violenţă, vreau dulceaţă...

- Întinde-te pe canapea. - Cu o condiţie.

- Care ? - Să mă laşi să înregistrez totul.

Înregistrare... ce pacoste. Fă ce vrei, dar nu mă mai ţine în tensiune.

- Scoate-ţi haina... - Titlul secolului...

- Pugliezul m-a violat. - Să nu exagerăm.

Nici măcar nu te-am atins. Acum începem.

- Publicul vrea emoţii puternice. - Bineînţeles, e nevoie de emoţii puternice...

- Acum îmi desface nasturii de la cămaşă. - Da, îi desfac...

Ce mi se întâmplă... nu-mi vine să cred...

Cu mâinile sale păroase şi pline de dorinţă, îmi mângâie sânii...

Ce frumoasă e...

Acum se apropie de urechea mea să-mi şoptească cuvinte de foc...

Da. Pompierii, incendiu, cămin...

Tot timpul cu microfonul. Ce facem, fotbal minut cu minut ?

Îmi mângâie genunchiul, coboară cu mâinile pe pulpe...

- Ce lungi sunt... - Încearcă să-mi scoată fusta...

Are câteva probleme. Nu înţelege că trebuie să-mi desfacă catarama.

Cum naiba se face ? Câte complicaţii...

E un mascul puternic. Cum respiră...

Cum urlă... Doamne, cum urlă...

Poliţia !

Pregătiţi armele ! În curând începe să tragă. Mergi la intrare.

Voi doi în copac. Sunteţi pregătiţi ? Rămâi în spatele maşinii. Voi veniţi cu mine.

Au venit să te prindă.

Pot să le explic că nu sunt eu. Sunt altcineva.

De unde ştie poliţia toate astea ?

Predă-te ! Casa e încercuită. Voi, acolo. Voi veniţi cu mine.

Pugliezu', ai 30 de secunde ! Ieşi cu mâinile ridicate !

- Unde te duci ? - Mă predau.

- Eşti nebun. Îmi strici toată munca. - Îmi fac mie un serviciu.

Să ne ascundem. Să vezi ce lovitură va fi pentru ziarul meu.

Pe prima pagină : "Pugliezul nu se predă." Schimburi de focuri cu poliţia.

Banditul moare ciuruit de o rafală de mitralieră.

- Nu vreau să mor de mitralieră. - Te rog ! Fă-o pentru mine.

- Ce trebuie să fac ? - Unde e pistolul tău ?

- Care pistol ? Eu fac pe mine de frică. - Mă duc să aduc puşca de vânătoare a tatei.

Ce mă interesează pe mine ? Eu mă predau. Peste un minut, ăştia deschid focul.

- Am nevoie de tine. - Timpul a expirat. Foc !

Jos !

Să ne apropiem.

Ăştia trag cu adevărat. Bine că nu au adus şi tancuri.

- Puteţi să trageţi. Pugliezu' nu se predă. - Nu o ascultaţi, e nebună. Mă predau.

Eşti lovită-n freză ! Mă predau.

Sunteţi tari de urechi ? V-am spus că mă predau...

- Uite ce a putut să mi se întâmple... - Gândeşte-te Pugliezule, nu ai scăpare.

Nu sunt înarmat. Ăsta e semnul păcii. Cămaşă albă.

Dacă accepţi să te predai, ieşi afară cu mâinile ridicate.

Vin imediat.

- Priviţi. Nu am nici o armă. - Prinde, Pugliezule !

Am atins cocoşul. O să mă omoare...

Sunt lovit în fund...

E numai vina ta. Pugliezule...

- Am spus că mă predau. - Tu chiar eşti nevinovat.

- De ce ? - Ce vrei să faci ?

Să mă predau, e singura mea posibilitate.

- Dacă ieşi, te vor omorî ca pe un câine. - Ce am făcut ?

În '68, ai eliminat trei de-ai lor. Poliţia nu te va ierta niciodată.

De ce nu îmi amintesc ? În '68 aveam scabie. Ce faci ?

Predă-te, Pugliezule !

Testament ! Trebuie să spui care sunt dorinţele tale.

Ultimele declaraţii ale lui Pugliezu' înainte de-a muri.

Nu vreau să mor, vreau să trăiesc.

Vorbeşte, Pugliezule !

Nu se înţelege. Mai clar, Pugliezu'.

- Ridicaţi-vă ! Mâinile sus ! - Cine e mascatul ăsta ?

Eu nu sunt eu. Vreau să zic, eu sunt, dar nu sunt cel pe care-l căutaţi voi.

Pot s-o dovedesc cu documente. Ai văzut că sunt creştini de bună credinţă !

Nu face pe şmecherul !

De unde creştini de bună credinţă ?!

Unde e Pugliezu' ?

Spuneţi-le comisare, eu nu sunt criminalul, nu sunt Pugliezu'.

Vreau să zic, sunt Pugliezu', dar nu mai înţeleg nimic.

Iertaţi-mă ! Nu vreau să mor.

- Pagina 130. - Am înţeles.

Articolul 133, aliniatul 5.

Dle avocat ! O pură curiozitate. Ce se întâmplă ?

Aia stau cu capul în jos, nu spun nimic, nu dau semne de viaţă...

Ar trebui să fie un caz foarte simplu.

- Credeţi că mă vor condamna ? - Prevăd o sentinţă corectă.

Iar domnişoara ? Dvs ce credeţi, dnă avocat ?

Sunt puţin îngrijorată. Clienta mea a fost instigatoarea,

iar judecătorul este un masculinist înnăscut.

Scuze, dle avocat ! Mi-a trecut ceva prin minte.

Mă gândeam... Credeam că nevasta mea e urâtă, dar nu o văzusem încă pe avocată.

Să fim serioşi !

Dar şi dvs. dle avocat... Sunteţi cam urât.

Între noi fie vorba... Doar nu suntem Alain Delon.

Se ridică judecătorul.

În numele poporului italian, conform articolelor 381, 897, 395, 393

din Codul Penal se absolvă :

Pasa la Aqua Amalia pentru că fapta ei nu constituie un pericol.

Ce ţi-am spus eu, Amalia ? Eu cunosc legea.

Felicitări, uşiere ! Scuzaţi ! Felicitări, avocate !

Acum după ce i-aţi convins, mergem să mâncăm o matriciana...

- Linişte ! - Scuzaţi, Onorată Instanţă !

Milaneze Valerio este condamnat la patru ani şi şase luni de privare de libertate.

Rezistenţă armată contra forţelor de ordine.

Falsă identitate şi perturbarea liniştei publice.

- Acuzatul să fie arestat. - Vom contesta în apel.

Ce apel ?! Asta mă bagă în puşcărie. Aducem noi probe.

Să discutăm. Nu accept această situaţie.

- Monstrule, nemernicule.... - Eşti nenorocirea vieţii mele...

Terminaţi cu prostiile ! Încetaţi !

Nu mă mai trage de păr, nenorocito.

Porcule, nemernicule..

Fii calm, Milanezule ! Trebuie să ne prezentam depoziţia.

Evacuaţi sala !

Porc blestemat...

Termină, Amalia ! Strici totul.

Vino. Trebuie să fugim de aici.

Reportaj exclusiv, Amalia Pasa la Aqua.

Un inculpat fuge din sala de judecată ajutat de amanta lui.

Declaraţia lui Valerio Milanezu' după fuga sa spectaculoasă...

Vorbeşte ! Două milioane de cititori vor să citească declaraţiile tale.

- Poliţia... - Fă-o pentru mine, iubitule.

Să te ia naiba !

Vreau să fie recunoscută culpabilitatea penală a inculpatului Mencacci Duilio.

Să fie condamnat la două luni de privare de libertate pentru leziuni grave.

Cu circumstanţe atenuante generale, dacă nu există antecedente penale.

- Avocate, sunt antecedente penale. - Are cuvântul partea civilă.

Ca avocat al părţii vătămate, menţionez că e foarte important să-l ascultăm pe clientul meu,

care s-a constituit în parte civilă pentru plata daunelor de comun acord.

Ce să fac, avocate ? Să vin în faţă ? Ce mă sfătuiţi ?

Mazzarela, veniţi în faţă şi depuneţi mărturie.

Ce trebuie să fac, avocate ?

- Mărturisesc ? - Desigur, Mazzarela.

Povesteşte totul de la început.

Vedeţi dle judecător, eu am o diplomă pentru limba franceză

şi laureat în litere dar nu am găsit de muncă, numai nimicuri.

- Cum, numai nimicuri ? - Puteam mânca numai nimicuri.

- Nici măcar în fiecare zi. - Aţi încercat la forţele de muncă ?

M-am înscris când aveam 16 ani, dar încă nu m-au chemat.

- Între timp am fost la concursuri. - Câte ?

Vreo 40. Ultima dată eram 2800 de concurenţi pentru 30 de locuri.

Eu bineînţeles, am ajuns al 31-lea. Voiam să mă sinucid.

Am încercat mai multe moduri să mă sinucid...

Să nu ne îndepărtăm de la subiect. Ce făceai în perioada celor întâmplate ?

Foamea, dle judecător ! Tot timpul. Program prelungit.

Eram la dietă forţată.

Aveam stomacul atât de gol încât ecoul unei picături de salivă se auzea de departe.

Stăteam în bucătărie şi căutam arome pierdute.

Mirosuri vechi de cârnaţi şi mămăligă.

Cu trei luni înainte o singură privire mă sătura.

Îmi făcea o zgârietură pe limbă, întotdeauna în acelaşi loc.

În frigider era pantoful pe care l-am încălţat în ultima zi, când am mâncat banda izolantă.

Oricum nu-mi mai venea. Numai un miracol mă putea salva.

- Nu rămânea decât să mă duc la Loretto. - Să plecaţi în pelerinaj la locul sfânt ?

Nu, în camera cealaltă. La Loretto, papagalul meu.

Loretto, am o singură dorinţă.

Scuză-mă ! Lasă-mă să te prind. Am să-ţi fac o ciulama bună...

Morţii tăi... Ce faci ? Te-ai răsculat ?

- Du-te dracului ! - Nu te agita.

Nu mai face aşa, Loretto. Glumeam. Lasă-te prins.

Du-te dracului !

- Hai, Lorettino ! - Nu.

- Tu nu ai rău de înălţime. - Tâmpitule !

Vreau numai să te strâng în braţe.

Nu îţi fac nimic.

Soneria.

Am auzit, dobitocule.

Vin imediat.

Vin.

- Ce doriţi ? - Ţi-a trebuit mult să deschizi.

Scuzaţi-mă. Am fost pe fereastră să fac o plimbare.

- Am scos capul pe fereastră. - Da, bine.

- Asta e pentru dv. Ştiţi ce e ? - Nu. Ce e ?

Documentul evacuării forţate.

- Apartamentul trebuie eliberat imediat. - Am făcut recurs.

A fost respins.

Se spune că într-o zi norocul îţi bate la uşă, dar eu nu aveam nici măcar o uşă, dle judecător.

Eram unicul evacuat în toată Italia. Niciodată nu primeam o veste bună.

Să ai pe cineva care să te bată cu mâna pe umăr şi să-ţi spună : "Ai câştigat concursul."

- Mazzarela Giuseppe. - Am câştigat concursul ?

Nu. Ridică-te ! Trebuie să încărcăm fotoliul.

- Încarcă aragazul. - Asta nu. E o amintire.

- Ce amintire este ? - O amintire de când am gătit ultima dată.

Lasă-l. Oricum trebuie să plăteşti pe cineva ca să-l cumpere.

La revedere ! Eşti mulţumit ?

Nu aveam nici măcar cu ce să mă omor, dle judecător.

Nu-mi rămăsese decât să mă duc la studiouri cu speranţa să mai câştig un ban.

Câteodată lucram la studiouri ca figurant, cu carte de muncă...

Acolo legasem prietenii importante.

- Ai 2000 de lire, Mazzarela. - Nu, majestate.

Mai repede, suntem în întârziere.

Astea sunt figurantele ?

Sunt patru. Ţi-am spus cinci.

Maria a plecat, se simţea rău. Aici plătiţi prea puţin.

Ăsta nu e un film important, patru spălătorese nu sunt bune ?

- Ce îi spun regizorului ? - De ce m-ar interesa ?

- Chiar nu se găseşte o spălătoreasă ? - Permiteţi ?!

- Ăsta cine e ? - Cine-l cunoaşte ?

Mazzarela G. am jucat cu dvs în "Întâlnire cu moartea". Eu eram mortul.

S-a rezolvat. Eu sunt a cincea spălătoreasă.

Acasă spăl singur. Mă îmbrac în femeie, mă întorc cu spatele să nu mi se vadă nasul.

- Am nevoie de slujba asta. - Mi se pare o idee bună.

- Bine. Nu ai măcar o perucă ? - Ce faci ?

Am făcut rost de perucă.

- Dă-mi peruca înapoi. - Degeaba îţi pui peruca, tot chelios rămâi.

Să mergem la cabină.

Cadrul 18. " Spălătoreasa în călduri ".

Acţiune ! Să înceapă playback-ul.

Să intre spălătoresele.

Stop !

Cine e proasta aia care nu ţine ritmul ?

Cine e proasta aia care nu ţine ritmul ?

- Nu se ştie, dle. - O omor.

Mai bine să luăm o pauză. A sosit prânzul.

- Bine. Pauză. - Se mănâncă !

Asta e pizza roşie. Dă-i una !

- Am 25 pizza roşii şi 25 albe. - Fiţi calmi !

Daţi-mi voie !

- Ţi-am mai dat una. - Nu. Mi-aş fi amintit unul cu fizicul tău.

Plecă de aici ! Sunt numărate. Ce fac dacă iei mai multe ?

Mi-ai mâncat prânzul. Scoate afară totul. Te sugrum...

Te omor. Unde ai pus mâncarea mea ?

Te reclam. Sunt de la protecţia animalelor.

Nu e nimeni de la protecţia oamenilor ? Puteţi să-mi face rost de un alt prânz ?

Aici porţiile sunt numărate. Cine te crezi, Liz Taylor ?

Are cineva mâncare şi pentru mine ?

- Ăştia sunt mai rău ca lăcustele. - Aici mâncam totul, chiar şi cartoanele.

Se pare că zi îmi voi umfla burta cu apă.

Nici nu mai simt foamea.

- Trage ? - Da. Nu mai vorbi, îi sperii.

- Câţi peşti aţi prins azi ? - Unul.

Mi-l arătaţi, vă rog ?

Nu vreau să te aud. Am plutele numărate.

- Spor la pescuit ! - Pleacă. Vrei să-mi aduci ghinion ?

Spuneam şi eu... ce mă interesează pe mine peştii !

Şi cruzi sunt buni.

Ajutor ! Nu ştiu să înot.

Colegi de la filmări... Domnule pescar... !

Ajung imediat. Am căzut în râu.

Alerg de două ore.

Au plecat toţi ?! Hainele mele. Cum mă întorc la Roma ?

Scuzaţi-mă ! I-aţi văzut pe cei care erau aici ?

- Au plecat cu toţii. - M-au abandonat.

- Eşti de la filmări ? - Da. De ce ?

- Te omor... - Care-i vina mea ?

Tu eşti unul din nemernicii care au aruncat cartoanele pe aici.

Şi aşa am fost obligat să plec pe jos la Roma.

Nu puteaţi să luaţi un mijloc de transport ?

Nu puteam, dle judecător. Nu primisem nici un ban.

Aveam o durere de gambe... Aţi încercat vreodată să mergeţi cu tocuri înalte ?

- Eu ? Ce spui ? - Spun că e o suferinţă.

Aţi încercat vreodată să faceţi autostopul patru ore ?

Mergeţi la Roma ?

Nu. Acum când te-am văzut mă întorc înapoi. Monstrule !

Eşti nebună ? Umbli noaptea cu fata aia ?

Pleca. Poţi face pe cineva să-i stea inima.

- Unde mergi ? - La Roma.

- Urcă, domnişoara ! - Mulţumesc !

De obicei, nu iau pe nimeni. Mai ales bărbaţi.

Cu toate nenorocirile astea care se întâmplă... Fac bine ?

Cum să nu ?!

Iar tu sărmana, singură în întuneric...

- Mă numesc Mencacci Mara. Tu ? - Mazzarela Giuseppe. Giuseppina.

Cu ce te ocupi ? Eşti dădacă ? Doică ?

- De ce ? - După hainele astea, aşa pari.

- Da. Sunt colaboratoare domestică. - Unde ?

Actualmente am demisionat. Bărbaţii au mâini lungi...

Ai dreptate. Cum te descurci la bucătărie ?

- Bine, dar e dificil să găseşti de lucru. - Destinul ne-a făcut să ne întâlnim.

Mă întorc de la Mentara. Îmi promiseseră o bucătăreasă, dar şi-a găsit de lucru.

Îţi ofer eu postul, Giuseppina. Îţi ofer 30.000 pe lună.

300.000 ! Sincer, eu...

Bine 350.000, impozitele, o cameră a ta

televizor color, mâncare din belşug, carne în fiecare zi.

- În fiecare zi carne !? - Soţul meu e măcelar.

- Ce faci ? Nu mai mâncăm ? - E gata.

- Apropo ! Unde ai fost azi ? - Nu pot să-ţi spun, e o surpriză.

Urăsc surprizele. Ştii că nu-mi place să pleci de acasă.

Nu văd pe nimeni, sunt tot timpul singură.

Sărută pământul şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Unde vrei să pleci când ai o asemenea casă ?

Uite-o pe Giuseppina ! Îţi place surpriza ?

- Bună seara ! - Ce surpriză...

De unde ai luat-o ? De la zoo sau de la vreun safari ?

- Champignione. - Ce naiba spune ?

Supă de ciuperci, domnule.

- Ciudat ! Pare un semnal. - De ce te bagi ?

Adu mai repede felul doi, trebuie să plec. Grăbeşte-te !

- Pot să vin cu tine ? - Nu. Trebuie să mă întâlnesc cu un furnizor.

- La 10 seara ? - Da, la 10. Nu e bine ?

- Aş putea să-ţi ţin companie. - Nu. Trebuie să stai acasă.

Nu pot să stau tot timpul închisă în casă. Vreau să mai ies.

- Aduc imediat desertul. - Care desert ?

- Nu ieşiti ? - Eu ies. Doamna nu iese.

Ai înţeles ? Tu nu ieşi, nu-i aşa, draga mea ?

- Nu, nu mai am chef. - Ai văzut ? Nu mai are chef.

Iar eu nu mai am poftă de mâncare. Plec.

Nu mai fiţi supărată, doamna. Toţi bărbaţii sunt la fel.

Toţi ascund ceva pe dedesubt.

Aşa treceau săptămânile, dle judecător. Totul mergea bine, mă îngrăşasem 5 kg.

Nu mai aveam probleme economice. Aveam mici probleme în bucătărie,

dar la sfârşit, totul era decent. Un strop de sare !

Un strop.

Pentru mâncăruri mai complicate, foloseam talismanul fericirii din publicaţia săptămânală.

Dar eu şi doamna devenisem bune prietene.

Pot să-ţi pun o întrebare indiscretă, Giuseppina ?

- Spuneţi, doamnă. - Ai un prieten ?

- Nu. - Faci rău.

E aşa frumos să ai un bărbat care te iubeşte.

Ce pierzi dacă un bărbat te sărută, te mângâie, te doreşte... ?

- Chem poliţia. - Tu nu ai avut relaţii cu un bărbat ?

- Niciodată. - Ştiam eu.

- E vina ta, Giuseppina. - Credeţi ?

Nu eşti vreo frumuseţe, dar ai putea să te aranjezi puţin mai bine.

Îmbrăcată în felul ăsta, nu atragi atenţia.

- Dvs vă îmbrăcaţi bine, doamnă. - Îţi place ? Nu arată rău, nu-i aşa ?

L-am luat de la Givenchy. Aşteaptă.

- Ce faceţi, doamnă ? - Mi-a venit o idee.

- Ai să vezi. - De ce vă dezbrăcaţi ?

Îmbracă-l. Vrei să te ajut ?

Nu, doamnă. Mă descurc singură. Nu ştiţi unde să puneţi mâinile.

Vă chem când sunt gata. Mă schimb imediat.

Ce timidă e !

Scoate buzele în relief.

Deschide gura ! Deschide-o !

Vrei să mănânci creionul ? Nu mişca.

Nici cele mai frumoase actriţe nu dac doi bani fără machiaj.

- Priveşte ! Ce spui ? - Nu voi fi niciodată o mare actriţă.

Alo ! Cine e ?

Vorbeşte !

- Când răspund eu, nu vorbeşte nimeni. - O fi o greşeală, vreun contact.

E un semnal. Cred că soţul meu are o amantă.

Poate. Cum se spune ? Bărbatul e un vânător. Nu fiţi supărată.

Pune mâna pe mine numai când mă loveşte.

Ce vrei să faci ?! Noi femeile suntem născute să suferim.

De şase luni nu m-a mai atins. Vreau să spun, nu am mai făcut sex.

Cine ştie ce are aia mai bun decât mine !

Priveşte ! Priveşte sânul meu ! Uite ce ridicat e !

E ca al unei puştoaice. Atinge-l. Atinge-l să vezi ce tare e.

- Ce spui ? Cum e ? - E tare.

Ce nervoasă eşti ! Ce ai ?

Peştele... Peştele scoate fum... Arde... Mă duc în bucătărie.

Înţelege-ţi, dle judecător. Îmi dădeam toată silinţa să mă comport normal.

Nu. V-aţi comportat rău. Aveaţi datoria să vă dezvăluiţi adevărata identitate.

Ţineam la slujba aceia. Nu era multă alergătură, masă şi cazare...

Mi-a stricat concursul, dle judecător. Dacă aş fi câştigat concursul...

Dvs vorbiţi aşa pentru că aţi mers la concurs şi aţi câştigat.

- Cine ştie cum... ?! - Ce spui ?

Cine ştie cum v-aţi fi comportat, dacă aţi fi fost într-o astfel de situaţie.

Aţi văzut-o pe dna. Mencacci ? Dacă involuntar i-aţi fi atins sânul...

- Eu ? - Era doar un exemplu.

- Aţi mai atins un sân ca cel al doamnei ? - Eu nu ating sânii nimănui.

Vă rog să-l scuzaţi, dle judecător ! Ce naiba spui, Mazzarela ?

Am înţeles. Şi registratorul e bulangiu.

- Eu nu pun mâna pe sâni. - Fără îndoială.

Scuzaţi-mă, dle judecător ! Vreau să fac o precizare.

Îmi îndeplineam obligaţiile mele de colaboratoare domestică în mod impecabil.

Puneam tot sufletul, nu ieşeam nici măcar duminica.

Penalty !

Scuzaţi-mă !

- Ţii cu Roma ? - Cu Lazio.

Bănuiam eu. Fă-mi repede o cafea.

- Ce e aroma asta ? - O specialitate pentru cină.

- Asta ce mai e ? - Fasole cu şorici.

Bun. Îmi place.

Mai repede cu cafeaua. Mă grăbesc.

Hei, Giuseppina ! Îmi aduci mai repede fernetul ?

Vin imediat.

Trebuia să loviţi mai în centru.

E prea încet, domnule.

Tu ştii să joci şi biliard ?

Nu. Dar dacă am înţeles bine, bilă albă trebuie

să lovească bila albastră care trebuie să dărâme pionii.

- Nu e aşa ? - Bravo.

Eşti o fată inteligentă. Ştii ce facem acum ? O să facem o partidă.

Cu plăcere, dar nu am bani.

Trebuie să jucăm pe ceva, altfel nu e nici o distracţie.

Nu trebuie să-ţi faci griji, Giuseppina. E uşor.

Cum vreţi, domnule. Pe 5.000 ?

Nu. Pe 50.000, altfel nu mă distrez. Ăştia sunt banii mei.

- Dacă nu câştig, îmi opriţi din salariu. - De ce ? Vrei să câştigi ?

Iau bilele albe şi lovesc primul.

Dacă nu greşesc, aţi băut. Patru puncte pentru mine, nu-i aşa ?

- Al cui e rândul ? - E rândul tău.

Bila e după linie, nu poţi s-o loveşti.

Da, dar dacă joc cu manta pot s-o lovesc. Ce spuneţi ? Încerc ?

Cum cad pionii... Zece puncte pentru mine. Nu-i aşa, domnule ?

- Da, ai zece puncte. - Al cui e rândul ?

E din nou rândul tău. Grăbeşte-te !

Ce spuneţi ? Lovesc ? Eu lovesc.

Aveaţi dreptate, nu e greu. Eu nu joc bine ca dvs, dar pentru prima dată...

Am lovit un pion şi am băgat bila.

Să aranjez pionii...

E rândul dvs. dle. Vă rog !

Încă un punct pentru mine. Aţi pierdut, dle.

- Eşti pregătit ? - Pentru ce ?

- Mi-ai spus că mă duci la cinema. - Da ? Mergem altădată.

Dacă am chef...

Mi-ai promis că mă duci la un film bun, care mă va face să plâng.

Mai greşesc şi eu.

Alo ! Nu răspunde nimeni.

- Nemernico, nenorocito, curvo... - Taci. Dă-mi telefonul.

Ia-ţi mâinile !

Da, inginere ! Ne vedem peste jumătate de oră în acelaşi loc.

Era contabilul, spunem că trebuie să facem închiderile de lună.

- Dar suntem abia în 12. - Eu fac închiderile pe 12.

- Dar azi e duminică. - Nu te băga. Pleacă în bucătărie.

- Nu mă aştepta, am să vin târziu. - Nu. Vreau să merg la cinema.

Vreau să văd : "Nu plânge, iubito !"

Vrei să vezi : "Nu plânge, iubito !" !?

Acum plângi, iubito. Acum avem cinema acasă.

- Ajunge. - Ţine-i de urât.

Ce durere ! Ăla nu are mână, are un tractor.

Cum vă simţiţi, doamnă ?

Doamna Mara...

Răspunde-ţi, doamnă !

Pot să intru ?

- Ce faceţi, doamna ? Un brici ? - Vreau să mor.

Ridicaţi-vă ! O să vedeţi, găsim noi o soluţie.

Nu vă sinucideţi ! Sunteţi foarte frumoasă. Ce zi ! Încet.

Soţul meu e un nemernic.

- Un laş, un porc. - Bineînţeles.

M-am săturat să trăiesc cu o asemenea fiinţă vulgară.

- E aşa de materialist... - Dacă-mi daţi voie, loveşte bine !

- Mi-a ruinat tinereţea şi corpul... - Şi sânii şi coapsele...

Cu tot respectul, dar şi funduleţul dvs, doamna...

- Puteţi face să explodeze totul, doamnă... - Unde te duci ?

- Mă duc să fac un duş rece. - Nu mă părăsi, Giuseppina.

Numai tu mi-ai mai rămas. Nu mai rezist...

- Nu sunt făcută să trăiesc aşa. - Înţeleg, doamnă. Aveţi dreptate.

Am nevoie de înţelegere, de amabilitate, de drăgălăşenii.

- De tandreţe... - Bineînţeles, doamnă !

Am nevoie de dragoste. A trecut un an de când nu am mai făcut dragoste.

Mie-mi spuneţi, doamnă...

Ce drăguţă eşti, Giuseppina. Cât eşti de afectuoasă...

Cât eşti de înţelegătoare... ce dulce eşti...

Cât eşti de amabilă...

- Am simţit ceva. - A sunat cineva la uşă...

Hai spune ! Tu... ?

Da, doamnă. Sunt un bărbat.

Sunt un bărbat în toate.

Îmi pare rău, am făcut-o pentru că aveam nevoie de muncă.

Puteţi să mă reclamaţi, eu oricum plec.

Scap şi de tocurile aste pentru că nu voi înţelege niciodată cum puteţi să le purtaţi.

Nici măcar nu vreau să mă mai gândesc.

Nu te pripi. Aşteaptă ! Să vorbim.

- Vorbim, dar faptele contează. - Giuseppe... !

Mi se pare evident că ai profitat de situaţie.

Am profitat de doamna, a fost mulţumită. Scuză-mă puţin, nu mă întrerupe !

Au fost luni de fericire. Eu şi ea în pat, câteodată şi pe canapea.

Iar el... ! El tăia cotlete.

- Mă scuzaţi ! - Nu vreau căpşuni. Pleacă în bucătărie.

Vrei să pleci ? Pleacă !

Cum de mănânci căpşuni ? Nu îţi plăceau.

De unde să ştiu ? Deodată mi s-a făcut poftă.

De ce nu ai poftă să bei ? Costă mai puţin.

- Acum socoteşti şi ce mănânc ?! - Te cred, cheltuielile s-au dublat.

În fiecare zi, căpşuni şi altele... Cât mai mănâncă şi fiara aia...

Aia nu e servitoare. E o reproducere a viermelui singuratic.

- Ce faci ? Pleci ? - Mi-a trecut foamea.

- Ce faci ? Leşini ? - Mi se învârte capul.

Mă doare stomacul, simt că nu mai pot să gândesc.

Du-mă la doctor !

Ce doctor ? Te întinzi în pat te linişteşti puţin, şi îţi trece.

Tu nu mă duci măcar la cinema, iar acum îmi spui că mă duci la doctor...

La sfârşit, m-a convins să o duc la doctor, iar el a trimis-o să facă analizele.

M-am dus personal să ridic analizele.

Voiam să ştiu clar despre ce e vorba.

- De un an n-o atinsesem cu un deget. - O plesnea cu cinci.

Ameţelile şi durerile de stomac sunt manifestări normale pentru starea ei.

Analizele au confirmat-o. Pot să vă felicit ?

Felicitări ! Soţia dvs aşteaptă un copil.

Un copil ?

Nu vă emoţionaţi. E normal să deveniţi tată.

- Ce e aşa de ciudat ? - Eu, tatăl unui copil !?

Dacă nu e băieţel, va fi o fetiţă. Soţia dvs e în a doua lună.

Relaxaţi-vă ! De cât timp sunteţi căsătorit ?

- De 11 ani. - Mai aveţi şi alţi copii ?

Înţeleg ! Nu vă aşteptaţi după atât timp.

- Vi se pare imposibil ? - Chiar aşa.

Dar Providenţa a avut grijă.

Acum vă puteţi întoarce acasă şi să-i daţi vestea cea bună soţiei.

E nevoie de precauţie, doamna încă nu se aşteaptă la această veste.

- Vreau să-i fac o surpriză frumoasă. - E o idee bună.

Duminică e paştele. Ce ocazie ar putea fi mai bună ?

50.000.

Poftim.

Care e diagnosticul ?

Nu e nimic. Doctorul a spus că trebuie să te odihneşti...

... şi să mănânci mai puţin.

Ce bine ! Fac dietă şi o să-mi pun bikini.

- Giuseppina ! - Da, dle. Duilio.

Vreau să vorbesc cu tine.

E mult timp de când stai la noi şi pot să te consider o membră a familiei.

Bineînţeles.

Vreau să îţi fac un mic cadou, dar trebuie să fii drăguţă cu mine.

100.000.

Dle Duilio, mie nu-mi plac bărbaţii însuraţi.

Ce ai înţeles ? Vreau doar încrederea ta. Nu trebuie să existe secrete între noi.

- Ia spune-mi ! Doamna a mai ieşit ? - Desigur. În fiecare duminică.

- Bravo ! Unde mergea ? - La slujbă.

- Eşti sigură ? - Întotdeauna mergeam împreună.

Tu şi ea...

- A mai venit cineva în vizită... ? - Niciodată.

- Eşti sigură ? - Întotdeauna am fost singure acasă.

E posibil să nu o fi căutat cineva ?!

- Poate cu două luni în urmă... - Da. A venit cineva.

- Bravo ! Cine era ? - Portăreasa.

Du-te naibii ! Dă-mi banii înapoi.

Îmi amintesc bine, era portăreasa.

Nu putea fi vărul meu. De şase luni e în puşcărie.

Portarul ! Nu poate fi el, are 80 de ani.

Nepotul are 12 ani. Despre mine nici nu poate fi vorba.

Cine o fi fost ? Stai puţin... !

În urmă cu două luni, a dormit aici unchiul Nicola când a venit la înmormântare.

Nu poate fi el, a pierdut-o în război.

Au mai fost şi ăia de la pompe funebre. Dar eram şi eu.

Nu mai rămâne decât Giuseppina.

Giuseppina...

Paşte fericit !

Cappelletti imbrodo.

Cum ?

- Sufletul morţilor tăi ! - Cu mine vorbiţi ?

Nu. Am învăţat şi eu puţină franceză.

- Te simţi bine la noi, Giuseppina ? - Da, foarte bine.

- Nu îţi lipseşte nimic ? - Nu. Nimic.

În schimb, faci tot posibilul să o mulţumeşti pe femeia mea.

- Da, desigur. - Ajunge, mulţumesc !

Tu speli, calci, găteşti şi... mături.

- Cum ? Nu înţeleg. - De ce, nu mături ?

Face parte din atribuţiile mele, spăl, calc, gătesc şi fac curat.

Nu te oboseşte atâta curăţenie ?

Nu. O fac cu plăcere, ca să menţin casa curată.

- Nu ai să te oboseşti prea mult ? - Puţină mişcare îmi face bine.

- Chiar m-am îngrăşat. - Te cred. După cât mănânci...

Aşteaptă un moment. De ce atâta grabă ?

Ai văzut ce bine arată Giuseppina noastră ?

Plesneşte de sănătate.

Piele catifelată. Piept frumos...

Braţe frumoase...

Fund de marmură. Picioare puternice.

Şi biluţe pătrate.

... strângere traumatică a sacului scrotal

şi secţionarea canalului testicular drept.

Datorită acestui fapt, clientul meu nu mai poate avea copii.

Cer condamnarea lui Mencacci Duilio, şi plata de daune morale şi materiale.

E normal ca acest om să fie plătit pentru violenţa suferită.

El deja a suferit mult în viaţă...

Priviţi-l ! E un om mizerabil, sărac, urât,

distrus, un om fără rost, fără casă, fără muncă... fără familie.

Şi fără un testicul, dle judecător. Nu ştiu dacă a fost înţeles.

Linişte !

Am încheiat, dle judecător.

Ce înseamnă că daunele vor fi stabilite între patru ochi ?

Zece ani îmi va da 18.000 de lire. Îmi daţi toate concursurile, vă rog.

- Şi Mesagerul, vă rog. - Imediat.

- Să vedem dacă găsim ceva. - Restul.

E un concurs la Ministerul Marinei pentru un ajutor de grupa C.

Se cere diplomă în oceanografie.

E un post de gardian nocturn într-o societate petrolieră.

Se cere perfectă integritate fizică.

- Imposibil. - Nu mai face aşa.

- Acum suntem în doi, o să reuşim. - Suntem în trei...

Dacă e fată, vreau să se numească Ileana, ca mama mea.

Dacă e băiat, am să-i pun numele Primo, ca pe bunicul.

Primo ? E mai bine să-i punem numele Ultimo.

- După ce nasc, o să îmi iau şi eu serviciu. - Să ne uităm la anunţuri economice.

Nu e nimic de muncă. Nu au nevoie de calificaţi.

Se caută numai cameriste. 300.000...

500.000... lunar...

Apartament, televizor color, vacanţă plătită, vilă cu piscină.

Ai înţeles ?

Ai aruncat peruca ?

Cauza... Batistini contra Carlozzi.

- Acuzatul e în sală ? - Carlozzi Plinio.

- Răspunde ! - Prezent !

- Du-te ! - Dv sunteţi Carlozzi Plinio ?

Exact. Scuzaţi-mă, dle. judecător, nu am avut timp să mă schimb.

- Doriţi o bomboană ? - Lasă-le. Eşti acuzat...

insolvenţă frauduloasă, pedepsită de art. 641 din Codul Penal.

Aţi achiziţionat de la Batistini Aurelio, concesionar auto...

- Împrumuturi, dle judecător. - Toate la timpul lor.

- Stai jos ! Fii calm ! - Vrei o bomboană, Batistini ?

- Pentru achiziţionarea unui Fiat 128... - Doriţi bomboane ?

- Nu mă deranja. - Mă scuzaţi.

... utilat pentru transport public. Disimulând insolvenţa cu intenţia neplatei.

Bine. Sunteţi un şofer de piaţă.

- Conducător de automobile cu aparat de taxare. - Nu e acelaşi lucru ?

Pieţar e inexact şi interzis.

Pot să folosesc vehicolul meu în pieţe, la deal, la vale, unde vreau.

- Vreţi sau nu bomboane ? - Lasă bomboanele astea.

Aha. Nu vreţi bomboane. Am început bine.

- Revino la fapte. - Bine, dle judecător.

Întotdeauna mi-a plăcut să fac taximetrie. Vă deranjează dacă mă mişc când vorbesc ?

- Îmi vine mai bine. - Haide, haide...

Cum spuneam, mi-a plăcut s-o fac cu taxiul meu, proprietatea mea,

dar trebuia să lucrez pentru patron. Patronul... Luaţi o bomboană.

Patronelul nu e un patron subdezvoltat sau un pitic.

E vorba de patronelul licenţei de taxi.

Din moment ce... Nu vreţi bomboane...

În seara aceia, am fost ales de colegii mei prin sistemul bim, bum, bam...

pentru a mă întâlni cu patronelul pentru revendicări sindicale.

- Felicitări ! Bravo ! - Felicitările după. Continuă, Carlozzi !

... nu mă interesează nimic, nu plătesc un ban.

Ce mă priveşte pe mine ? Vorbeşte cu cine vrei.

Nu plătesc nimic...

Sunt curios să văd dacă are curaj să spună ceva.

Mă duc sus şi îi spun : Noi cerem ! Unu...

Notarea cu atenţie a orelor de muncă şi pontarea orelor suplimentare.

Doi : echipament special pentru tura de noapte. Adică...

Veste antiglonţ, căşti, mitraliere Scorpion.

Lacrimogene şi batiste pentru ştergerea lacrimilor cauzate de acestea.

Contact radio permanent cu NASA.

Trei : În staţiile de aşteptare să ni se servească masă caldă,

discotecă, cinema şi cabaret.

Intră ! Cine e ?

Intră !

Bună seara, dle Scarnicchia. Am venit pentru...

Pot să ştiu de ce te-ai întors la garaj, de ce ai coborât din taxiul meu ?

- Am venit în numele colegilor mei să... - Ce colegi ? Urcă în taxi, să se învârtă ceasul.

Permiteţi-mi să vă informez că orarul meu de serviciu s-a terminat de 8 minute.

Care 8 minute ? Carlozzi, eu nu discut cu inferiorii.

- Am venit în numele sindicatului, să... - Eu sunt sindicatul... Scarnicchia.

Eu sunt cel care îţi dă de mâncare. Gândeşte cu capul.

- Eu gândesc cu capul sindicatului meu. - Fac ceva pe sindicatul tău.

Mâine e duminică, Genotti e bolnav, iar tu îi ţii locul.

- E ziua mea liberă, am treabă. - Amâni. Ajunge cu vorba, urcă în maşină.

Treci imediat la muncă, rupe asfaltul. Înţelegi ce îţi spun ?

- Îţi trec două ore suplimentare. - Mi se pare că am spus tot.

- Gata ! Pleacă ! La muncă ! - Cred că am spus totul...

Nu mă poate trata aşa. Asta e presiune psihologică, abuz de putere.

- Mai lipseşte să-mi dea un şut în fund... - Încă eşti aici ?

I-am dat o idee...

Alo ! Nu plătesc nimic, ne-am înţeles ?

- De ce nu faci la dreapta ? - Nu trebuia să mergeţi în piaţa Baisizza ?

Trebuia să faci la dreapta şi să o iei pe lângă Tevere.

- Acolo e aglomerat. - E zi de lucru, nu duminică.

- Mergi ! - Unde ?

- Aici faci la dreapta şi apoi la stânga. - Pe acolo ? E interzis.

Nu. Au schimbat semnele acum două săptămâni.

- Întoarce aici ! - Da, la stânga.

- Acum pe acolo şi intră pe stradă. - Nu mai înţeleg nimic.

- Cunoşti bine Roma... - Mă înţepaţi.

Asta e o scurtătură. Înţelegi ? Ai scăpat de două semafoare.

- Priveşte în faţă. - Nici radioul... ?

Şi acum rezultatele pronosport. Prevăd cote super...

Acum şi asta. Să sperăm că nu vom avea vreun blocaj.

- L-am prins. - Accelerează !

Doi.

- X. Doi. - Doi.

Unu.

- X. - L-am prins.

La dreapta !

- Mai repede, poate reuşim. - Şi asta.

- X. - Şi asta.

- Acum ia-o pe acolo. - O măciucă.

- Unde ? - Strada aia nu v-o mai amintiţi.

Te-ai oprit ?

Am prins 13. Am câştigat.

Aţi ajuns ! Coborâţi !

- Ce spuneţi ? - Vedeţi strada aia aglomerată ?

O traversaţi, o mai traversaţi o dată şi încă odată...

- Să sperăm că cineva vă bagă dedesubt. - Dedesubt ? Pe mine ?

Nu parcaţi aici, e staţionarea interzisă.

Staţionarea interzisă ?! Acum ce fac ?

Cine mă duce la piaţa Baisizza ?

Mai termină...

Întotdeauna tu, Carlozzi. Ce vrei ?

Consideraţi-o cerere de demisie.

Dacă pun mâna pe tine...

Ce faci, dormi aici ? Ridică-te !

- Am câştigat la pronosport. - Şi dormi aici ?

Nu ştiu care sunt câştigurile. Stăteam ca pe ghimpi. Au venit ziarele ?

E devreme, distribuitorii încă nu au ajuns.

Am prins şi egalul lui Inter-Cattanzzaro.

Trebuie să fie premii record. Vreţi să vă ajut ?

Mi se învârte capul. O fi de bucurie sau se schimbă timpul ?

- Uite ziarul - Mulţumesc.

- Fiţi amabil. - Ce e ?

Citiţi dvs. Emoţiile mi-au luat vederea.

Rezultate pronosport. 13 rezultate - 622.832.000

622.000.000 de lire ?

Sincer speram ceva mai mult.

Linişte !

Spera mai mult ? Se te plângi că ai câştigat 622.000.000.

De fapt, nu le-am băgat pe amândouă. În transcrierea de pe prima...

- ...de pe matriţa la fiica... - Fiica matriţei...

Nu, de la matriţa la fiica... am făcut o greşeală.

- Când am fost să o dezbrac... - Fiica dezbrăcată... ?!

Ce... ?

Eu vorbesc de pronosport. Cam spuneam : când a fost dezbrăcată...

fiica matriţei... fiica nu corespundea deloc cu femeia bună din matriţa...

Aşa ca în loc de 152 de milioane, am câştigat suma mizeră de 12, 73.000 de lire.

- Aşa că m-am trezit cu gioalele pe trotuar. - Şi...

Sunt lucruri remediabile.

- Mă scuzaţi. - Rechiziţionată.

- Intraţi, vă rog ! - Mulţumesc.

Felicitări pentru alegerea dv. Fiat 128 e o maşină eternă.

- E visul vieţii mele. - Luaţi loc.

Mulţumesc. Aveam o îndoială supra culorii...

... dar m-am convins că galbenul se potriveşte cel mai bine pentru TAXI.

- De ce ? Nu sunteţi convins ? - Da de unde !

- De ce dispuneţi ? - Vreţi să luaţi loc ?

Nu mulţumesc, prefer să mă mişc puţin.

Cum e în ziua de azi... titluri, obligaţiuni şi ceva ce îmi poate veni din străinătate...

- Dar să rămână între noi... - Cum să nu...

Contez pe o lichiditate de 5....3000 lire.

- Poftim ? - Am spus de circa, 73.000 lire.

Da, pentru plata la achiziţionare.

Pentru o vânzare pe termen lung, e nevoie de o garanţie...

tatăl sau mama dvs dispun de ceva... ?

Nu, deja i-am numit giranţi la licenţa de taxi.

- Nu e uşor, vedeţi, noi avem... - Vă rog, ajutaţi-mă !

Luaţi loc !

Vă rog să aveţi încredere într-un om care a lucrat toată viaţa...

şi cu modestie vorbind, se află la ananghie.

- Afacerile sunt afaceri, nu putem să... - Vă rog să veţi încredere în mine.

Vă voi fi recunoscător toată viaţa. Voi face tot ce vreţi.

- Vreţi să mă prostituez ? - Ce tot spuneţi ?

Vreţi să profitaţi de corpul meu ?

- Poate... se poate găsi o modalitate... - Mulţumesc.

Maşina mea, maşina mea, cât de mica eşti, îmi pari un auto-grill.

- Taxi. Sunteţi liber ? - În ce sens ?

- Mă lăsaţi să urc ? - Depinde.

- Vă rog, mă grăbesc. - Nu. Cu pantofii ăia, murdăriţi mocheta.

E vina mea dacă a plouat ? Nu se deschide.

- Bineînţeles, am pus siguranţa. - Deblocheaz-o.

Iar dvs curăţaţi-vă pantofii. Dacă nu va curăţaţi pantofii, nu vă las să urcaţi.

Cum să-i curăţ ? Nu am nimic. Nu am timp, mă grăbesc.

- Scoateţi-i ! - Sunteţi tare.

- Mulţumesc. - Am vrut să spun în sensul opus.

- Atunci luaţi un alt taxi. - Nu plecaţi. Unde găsesc alt taxi ?

- Atunci scoateţi-vă pantofii. - Bine. Nu am timp de pierdut.

Tocmai mie trebuia să mi se întâmple asta.

Să nu-ţi vină să crezi. E bine aşa ?

Da, dar să-i ţineţi în mână altfel se murdăreşte mocheta.

Să fiţi atent.

Aţi trântit uşa. Derbedeule !

Îmi pare rău. Sunt dezolat. Repede la gară, pierd trenul.

Mai repede.

Ţineţi. E un stingător de incendiu. Vreun retur de flacără, nu se ştie niciodată.

Ce miros... Daţi-mi pantofii !

Deschideţi gura !

- Ce faci ? Îmi dai şi în gură ? - Închide fleanca şi respiră adânc.

- Sunteţi nebun. - Asta e nimic.

Odată, un domn s-a scăpat în maşină, şi i-am cimentat fundul.

- Daţi-mi impermeabilul. - Impermeabilul ?

- Ce faceţi ? - Să nu se strice suspensia.

- Vi-l aduc înapoi. - Sunteţi nebun.

Nu vreau să mai merg cu dvs. Lăsaţi-mă să cobor.

- Nu mai suport. Am ajuns la... - 2200 de lire.

Dă-mă în judecată.

Bine. Folosiţi-i ca sa spălaţi impermeabilul.

Infractorule, derbedeule, maniacule...

Nu ştii cine sunt eu....

Un film de o rară intensitate poetică conţinând un mesaj de înalt nivel artistic.

La reuşita spectacolului contribuie regia şi interpretarea de excepţie.

Coloana sonoră reuşită, adaptată scenografiei, costume adecvate.

Sigur e o porcărie.

E mai bine aşa. În seara asta dormim bine, iar mâine ne bucurăm de miercurea sportivă.

Să nu te dezveleşti.

Azi am văzut că nu te simţeai bine, tuşeai puţin. Am să-ţi pun un supozitor.

Mâine ai să te simţi mai bine.

Avem eşapamentul înroşit...

De mâine se schimbă uleiul.

Strânge bine portbagajul.

Ai văzut, nu ai simţit nimic.

Mâine dimineaţă la 7 să mă trezeşti.

Noapte bună !

De ce sunaţi ? Unde vreţi să mergeţi ? Puţin respect şi înţelegere...

pentru un taxi în rodaj.

Depăşeşte. Unde vrei să mergi ?

Să mergem puţin la mare. Ai să vezi, puţin ulei o să-ţi facă bine.

Nu-i băga în seamă pe needucaţii ăştia.

Nu se mai poate face nimic. Pompa e terminată.

- Ce facem, renunţăm ? - Trebuie să găsim imediat o soluţie.

- Uite un taxi, Toni. Opreşte-l. - Taxi ! Opreşte !

Ce faci, nu mă vezi ? Eşti orb ?

Nu pot frâna brusc, mi se consuma pastilele de frână.

- Nu mai sta la discuţii, avem altele de făcut. - Un moment.

- Arătaţi-mi pantofii. - Pantofii ?

Sunt puţin cam vechi, dar curaţi.

- Totul e în ordine, puteţi să urcaţi. - De ce-l interesează pantofii noştri ?

Poate fi o regulă a taximetriştilor din Roma.

- Du-ne la Ostia, Piaţa Alba Marina. - Bine.

- O să reuşim, Alfio ? - Nu îţi face probleme. O să fie bine.

- Sigur, Alfio ? - E ca şi rezolvată.

Nu mai face faţa asta de funeralii, o să mă enervez.

Pentru tine, azi e zi de sărbătoare, eşti norocos, cineva se gândeşte la tine.

Conducătorul Carlozzi are plăcerea să vă dea câteva informaţii.

Ne îndreptam spre Ostia unde vom ajunge în circa 15 minute.

Viteza noastră de croazieră e de 37 km, la o altitudine de 50 de cm de sol.

În acest moment, la stânga, la dreapta, în faţă şi în spate puteţi admira râul.

Domnii pasageri să-şi amintească că maşina nu e dotată cu toaletă.

Sf. Teresa de Gallura 44 vă urează călătorie plăcută.

- Asta e piaţa Alba Marina, am ajuns. - Chiar asta. Perfect.

- Nu coborâţi ? - Cum ?

Stăm aici. Nu coborâm.

- Aparatul de taxat se învârte. - Ce contează ?

Cum doriţi.

Uite-o pe Rosalia. Coboară ! Tu Saruzzo, rămâi aici.

- Se întorc repede ? - Nu te amesteca.

Clientul are aproape întotdeauna dreptate.

Ia de aici...

Gura ! Repede la maşină.

Nu mai face aşa. Nu permit.

- Deschide uşa, Saruzzo. - Rosalia...

Ia piciorul de aici, îmi zgârii caroseria.

Rosalia, iubirea mea ! Vino la Saruzzo.

- Ajutor ! - Dar ea nu consimte.

Consimte. Sunt treburile noastre. Voi nu puteţi să înţelegeţi.

- Stai liniştită, iubirea mea. - Ea nu vrea.

Aşa e obiceiul, să nu vrea, dar în realitate e de acord...

Nu mă mişc de aici dacă nu îmi explici ce se întâmplă.

Dacă mă tratezi aşa, sunt constrâns să...

... plec imediat. Chiar intru pe aici să plecăm mai repede.

- Via del Isole 15. - Nici o problemă, domnule.

- Eu nu vin cu el nici dacă mă omorâţi. - Rămâne confirmat Via del Isole 15 ?

Bineînţeles. Mişcă-te, nu mai pierde timpul.

Rosalia, fata mea. Francesco, Gaetano, Romano, Salvatore...

Au răpit-o pe fata mea.

Să mergem după Rosa, să-i urmărim.

Hai, accelerează.

Vei plăti suplimentar pentru al patrulea la bord.

- Prostii ! - Vă rog să opriţi.

Vorbeşti cu străinii ? Târfo !

De ce plângi pe huse ? Mi le murdăreşti de rimel.

- Să mergem. Ne ajung. - Cine ?

- Nu te interesează. Grăbeşte-te, ne ajung. - Mai repede, să nu pună mâna pe noi.

- Porneşte, dacă nu îţi sparg ţeasta. - Plec, dar suntem încărcaţi...

- Grăbeşte-te ! - Ne-au ajuns.

Te scoatem, Rosa.

Sunt nebuni. M-au tamponat, trebuie să le iau nr de înmatriculare.

Mişcă. Te opreşti când spun eu. Clar ?

Voi ţine cont de comunicatele dv.

- Mai aproape. - Cine sunt.

- E familia fetei, sunt supărăcioşi. - Ce familie e asta ?

- Rosalia, fata mea. - Mama...

- Opriţi ! - Cine a bătut ?

- Boul ăla. - E maşina mea, eu nu sunt de aici.

Opriţi !

Cornutelor...

Rosalia...

Văd că insistă. Eu spun să oprim. Câteodată e mai bine să vorbeşti...

- Mi se par persoane de treabă. - Prostule !

- Mergi mai repede, tăntălăule ! - Avem 1000 de turaţii peste viteza normală.

Vrei să accelerezi mai mult ?

- Rosalia trebuie să stea la mine. - Vă deranjează dacă virez ?

Virează cum vrei.

- Îţi distrug taxiul. - Unde ne duce ?

- Termină ! Acum dai cu băţul... - Dle Saruzzo, de ce nu le dai fata înapoi ?

Poate îţi găsim una mai disponibilă.

- Pot să-ţi dau adresa unei blonde. - Ce spui măgarule, eşti cumva peşte ?

Nu.

- Ajutor ! - Lasă-l, idiotule.

Îmi vine să vomit.

- Opriţi ! - Intră acolo şi arestează-i.

Eu sunt proprietarul acestui sărman taxi şi am mania violenţei.

Scuzaţi-mă !

Ţine-te după el !

Ce se întâmplă, îi pierdem ?

Către toate taxiurile din lume. Urgenţă la Sf. Teresa de Velura 44.

SOS....

Pe lângă peşte, mai eşti şi spion ?

Maşina stă într-o parte, am impresia că mi s-a spart un cauciuc.

Redreseaz-o !

Să ne grăbim. Cine ştie ce o să-i facă...

Tâmpitule ! Cine îmi plăteşte găinile ?

Plătiţi-mi măcar ouăle.

Veniţi pe partea asta, altfel ne răsturnam. Mai repede.

Rosalia ! Fata mea...

Intră aici ! O să-i pierdem.

- Au luat-o pe acolo. - Pe aici.

Ba pe aici...

Ia-o pe acolo. Mai repede.

- Bravo ! - I-am pierdut.

Da, i-am pierdut. Fii bucuroasă, Rosalia.

Acum, Saruzzo poate continua visul vostru de dragoste.

Am să-ţi pregătesc un mit de dragoste demn de o regină.

Nu voi fi niciodată a ta. Lasă-mă !

Prima la dreapta. Am ajuns.

Neamurile au ajuns înaintea noastră.

- Opreşte ! - Nu ne putem întoarce înapoi.

- Acum ce facem ? - Mergem înainte.

Lăsaţi-vă jos şi aveţi grijă să nu ţipe fata.

- Staţi ghemuiţi să nu fiţi văzuţi. - Uite cum a vopsit maşina.

- E un hippie. - E un bulangiu.

- Un depravat. - Uite cum şi-a vopsit faţa.

- Unde sunt ? - Nu ne-au recunoscut.

- Cum o să fac ? - Nu îţi face griji.

Important e ca Rosalia să nu petreacă o noapte acasă.

- Mâine ne vor putea da consimţământul. - Accelerează !

- Unde mergem ? - Ştiu eu.

Fără greşeli şi omisiuni, la un examen rapid între pedale şi butonul de siguranţă

de la uşa din faţă dreapta, rezultă că daunele sunt totale.

La acest punct, cer garanţii pentru plătirea daunelor.

Trebuie să luaţi cunoştinţă că orarul meu s-a terminat. Am cel puţin 6 ore de repaos.

Du-te şi odihneşte-te, şi nu ne mai bate la cap.

Dimineaţă avem treabă. Ai înţeles ?

Modul tău de exprimare îmi aminteşte de ceva neplăcut.

Ruşine !

Nu vreau să îţi mai rezist, Saruzzo. M-ai cucerit cu perseverenţa ta.

- Te-am cucerit ? - Da. Cu curajul cu care...

... i-ai sfidat pe fraţii şi neamurile mele.

Ai câştigat, Saruzzo ! Fă ce vrei cu mine !

- Capitulezi ? - Capitulez.

Având toată noaptea în faţă, şi trebuie să ne căsătorim...

- ... de ce să n-o facem ? - Vorbeşti serios ?

- Chiar vrei să fii a mea ? - Vreau.

- Imediat ? - Imediat.

S-au dus în boscheţi !

Atunci, a consimţit !

Bineînţeles. A făcut câteva scene, să facă pe ruşinoasa.

Voi ăştia din nord, nu puteţi înţelege unele lucruri.

La noi, când o fată spune nu, înseamnă da.

- Cum, da ? - Cum, nu vezi ?

Nu puteaţi să spuneţi de prima dată ? Uite ce mi-aţi făcut.

Maşina mea e dusă, iar odată cu ea o parte din viaţa mea.

- Să nu exagerăm. - O, Doamne... !

Frumoasa mea Rosalia ! Eşti o zeiţă.

Venera boscheţilor ! Ce spun ? Tu eşti Diana prădătoarea.

Ce faci ? Îmi rupi rochia ? Ce violent eşti...

Mai încet...

În sfârşit, te-am aranjat.

Noi glumim, dar Saruzzo e de jumătate de oră cu ea.

Cine ar fi crezut vreodată ?! Cu fizicul ăla deşelat...

Iar el e un amant puternic...

Auzi ? Ce gemete de plăcere...

Plăcere ?! Mie mi se par gemete de durere. Să mergem să vedem ce se întâmplă.

- Trezeşte-te ! Să plecăm de aici. - Tu erai ?

- Du-mă departe de nemernicul ăla. - Care nemernic ?

- Tu nu erai de acord ? - Eu ? Nici măcar moartă cu ăla.

Cadavrul meu s-ar întoarce în mormânt. Ajută-mă !

Am înţeles imediat că eşti unul care nu se teme de pericol.

Văd că ai ştiut să citeşti în profunzimea sufletului meu.

Urcă, micuţo ! Nu avem chei.

Ai ciocănit ? Distrugi caroseria dacă faci aşa.

- Căutai cheile ? - Exact.

Dacă mi se distruge caroseria... încep să mă supăr...

Aţi auzit ? Avem un supărăcios aici.

Arată-i ce fel de bărbat eşti.

Vino afară, târfo !

Te aranjez eu imediat...

Am să-i tai gâtul boului ăstuia.

Vino afară, căţea veninoasă ! Îţi dau eu o lecţie.

Mă ocup eu de tine.

- Nu mai văd nimic. - E mort !

Scuză-mă, Neruzzo !

Burta mea...

Parcă erai Sf. Gabriel bătându-se cu trei demoni.

În film bat mai mulţi. Urcă, micuţo !

Cred că a venit momentul să plecăm. Ăsta e un teritoriu interzis pentru noi.

O s-o iau şi pe asta.

- Ţi-e frig ? - Da.

Am încercat să dau drumul la căldură, dar încep să funcţioneze ştergătoarele.

Nici măcar nu am făcut cunoştinţă. Mă numesc Carlozzi Plinio.

Sunt încântată. Mencacci Rosalia.

Îmi pari un tip frumos, Plinio.

Nu vreau să par antipatic, dar tu eşti mai frumoasă, Rosalia.

Ce bine vorbeşti ! Ai o voce catifelată şi virilă.

Dacă nu le părăseam, toate mi-ar fi spus la fel.

Sunt îndrăgostită, Plinio.

- Nu e prematur ? - Nu. Sunt sigură.

Inima mea bate înnebunită. Simte şi tu.

- Ce puls... - Sărută-mă !

ATENŢIE ! SĂPATURI ARHEOLOGICE

- Ce sărut... - Cum te simţi ? Te-ai lovit ?

Mi s-a rupt diferenţialul. Nu mai simt asigurarea...

... şi când mă mişc, mă doare direcţia.

În compensaţie, am o dispoziţie erogenă care mă face să mă aprind.

Iubitule...

- Am ajuns ? - Da, blocul acela.

- Nu deranjez la ora asta. - Nu. Familia mea e foarte modernă.

Rosalia ! Cum ai venit...

- Ce faci ? Să mergem. - Pepino...

- Nu-ţi fie frică. - Nu vin, mi-e frică.

... cu fusta ruptă şi picioarele afară... Dezonorată...

- Ai să vezi, o să fie bine... - Mi se par puţin iritaţi.

- Vino ! - Bine. Vin numai din curiozitate.

Nu o să fie rău. Vino. Nu o să se întâmple nimic.

Şi lui Pietro Mica i-au spus aşa.

Fata mea... ce ai făcut cu fata mea ?

Opriţi-vă !

- Lăsaţi-mă să vă explic. - Lasă-l să vorbească, tata.

V-am adus fiica înapoi sănătoasă şi fără probleme.

Tu ai adus-o, trebuie să repari totul, trebuie să te însori cu sora mea.

Aşa e, trebuie să se însoare cu ea.

Sincer, până acum câteva ore eram legat sentimental de un taxi.

Dar...

... văzând că evenimentele se precipită eu încă sunt disponibil. Dacă ea vrea...

Eu... sunt de acord.

Bravo ! Ce băiat bun...

După cum vedeţi, dle judecător, nu tot răul face rău.

Scuzaţi-mă, dle judecător.

Vă anunţ că în acest moment, clientul meu, Batistini A.

a primit banii pentru maşină de la terţa parte.

Bine. Acuzaţia a căzut. Sunteţi de acord, P.M. ?

- Bineînţeles. - Dl. Carlozzi Plinio e absolvit.

- Plinio... - Rosalia.

Ai văzut. S-a aranjat totul. Eşti mulţumit ?

Vreau să-l cunosc pe dl. terţ care a plătit pentru a-i mulţumi personal.

- Terţii sunt mama şi tata. - Ei sunt... ! Mulţumesc !

Mulţumesc !

Neamurile ne-au făcut un cadou frumos. Vino !

- Felicitări ! - Mulţumesc.

- Unde mă duci ? - Vino, iubitule !

- Du-te repede să vezi ce ţi-am adus. - Priveşte !

E a ta.

- Îţi place ? - Da.

Ce face, se descalţă ?

Iubito ! Iubita mea...

Parcă e un copil. Ce frumos...

Iubito...

- Ce face ? - A dormit ?

- Nu ştiu. - Du-te şi vezi, Rosalia.

- Plinio ! - Pielea...

- Ce se întâmplă ? - Pielea...

Pentru prima dată, am avut un orgasm complet.

- Mergem ? - Da.

Ciao...

- La Mulţi Ani ! - Mulţumim.

La Mulţi Ani !

Ciao, Plinio !

Traducerea cristiano.ferocci@gmail.com BlackSeaTeam