Original subtitles

- Anterior la „Superman and Lois”...

- Ai fost o răspundere azi și nu pot avea asta.

- Nu am avut nevoie de ajutorul tău. - M-am antrenat pentru asta.

- Și eu m-am antrenat. - Și am vedere la căldură!

Și iei comenzi de cafea!

- Domnul Cushing a găsit gheață în magazin.

El crede că cineva cu puteri a stins focul.

- Mamă, ea este Natalie.

- Mă bucur să te cunosc în sfârșit.

- Hei, uite, tatăl tău e aici.

- [ruit]

- Termină cu asta! - [hulete]

- Trebuie să o iau acum, altfel o să moară.

- Asta îi va împiedica să funcţioneze puterile cât este aici.

- Nu mai are mult timp.

- Sunt atât de multe lucruri aici despre Bruno

pe care nu le-am mai văzut până acum.

- Toți anii petrecuți investigând

în Metropolis, nu am putut face nimic să se lipească.

- Cred că așa îl prindem.

- Muzeul de Istorie Naturală are un spațiu de evenimente cu adevărat grozav.

- Nu un fan al taxidermiei, nici măcar al celui preistoric.

- [oftă] Bine, cum rămâne cu Grădina Botanică?

Simone a spus că sunt superbe.

- Sunt, motiv pentru care am fost la șase...

șase nunți acolo.

Doamne, Harry's are cei mai buni cartofi prăjiți.

- Bine, Lois, Lois, trebuie să ne dăm seama.

Majoritatea locațiilor din oraș trebuie rezervate cu un an în avans.

- Clark, spațiul trebuie să ne reprezinte ca un cuplu.

Deci nu mă interesează cât durează.

Locul potrivit va merita așteptat,

la fel cum merita să aștepți.

- Oh, când o spui așa...

- Lois, ai auzit? Tocmai i-au anunțat pe Metties.

- Janet, Clubul de Presă Metropolitan

n-ar cunoaște jurnalismul bun dacă i-ar lovi în față.

- Lois, ai fost nominalizată. - Ce?

- Este premiul pentru Excelență Jurnalistică

pentru piesa pe care ai scris-o despre Henry Miller.

- Doamne, Lois, lângă Pulitzer,

aceasta este cea mai mare onoare în jurnalism pe care o poți obține.

- Ca să nu mai vorbim de cea mai elegantă gală la care vei fi vreodată invitată.

- Nu știu ce să spun sau ce să mă îmbrac.

Nu am o rochie demnă de gală.

- Atunci du-te și ia-ți ceva drăguț

Pentru că șansele tale de a câștiga sunt destul de bune.

[muzică ușoară]

- Știu că ești îngrijorat.

Dar am niște vești bune.

Scanările tale arată foarte bine. - Bine.

Deci încă o rundă de chimioterapie.

- Vom face mai multe scanări ca să ne asigurăm după aceea, dar...

Cred că este timpul să începem să vorbim despre următorii pași.

♪ ♪

- Băieți, avem nevoie de lucrurile voastre!

- Hei.

Te superi să nu le spui mamei și tatalui încă despre domnul Cushing?

- Despre care parte...

ca să mă concedieze pentru că ești un idiot nepăsător

sau că crede că există un super-erou în acest oraș

pentru că ești un idiot neglijent?

- Ambii.

Uite, omule, promit că o să o iau mai ușor pentru o vreme.

- [ batjocori]

Cred că mama și tata au destule lucruri de făcut acum.

- Mulțumesc.

- Am crezut că asta e doar o chestie de la Harvest Fest.

- Când eram copil,

orașul făcea tot timpul conduceri de îmbrăcăminte.

Mă bucur că mama o aduce înapoi.

- Am spus fără găuri, fără lenjerie intimă.

Și cumva, ne-ai dat pe amândoi.

Mergi azi la pompieri?

- Nu, nu în acest weekend.

- Despre ce e vorba?

- Ma bate.

♪ ♪

- E ca și cum ai smulge dinții uneori.

- Ai vrut mai mulți copii. - [chicotește]

Se pare că te simți mai bine.

- Da, putin.

- Crezi că poate, uh, odată în ultima rundă

de chimioterapie e în spatele nostru, te mutăm înapoi sus?

- Da, poate.

Mă duc să-mi iau lucrurile.

♪ ♪

- Bine, dragă, așa că pune pantalonii împreună,

pulovere, pantofi.

- Hei, am adus ce am putut.

- John. Hei, Nat.

Clark mi-a spus ce sa întâmplat.

Aveți un minut?

- Nu pleca nicăieri.

♪ ♪

[ușa se închide] - Atât de rău?

- Omule, mi-a luat telefonul, mi-a pus un dispozitiv de urmărire pe brățară,

și mi-a făcut asta. - Ce este asta?

- Practic, un băţ de noapte retractabil

care ar putea ucide un rinocer. - [oftă]

El doar încearcă să te protejeze.

Hei, am înțeles.

Iubitul tău a apărut

să fie capul fiului lui Intergang.

- Da, ei bine, nu e iubitul meu...

cel putin nu mai.

- Cum rezistaţi voi doi?

- [oftă] Ultimele zile au fost grele,

mai ales pentru Nat.

E, uh--ea chiar e sfâșiată de Matteo.

- Și femeia care ne-a atacat este mama lui Matteo?

- Da, acum e la DOD.

Nu mă voi simți în siguranță până nu vom avea și Mannheim închis.

- Adică a încercat să te omoare.

Nu este suficient pentru a-l alunga?

- Nu când ai genul de avocați pe care îi are.

♪ ♪

- Știi că poți vorbi cu mine, nu?

♪ ♪

[telefonul mobil vibrează]

♪ ♪

- Te superi dacă Nat stă cu Sarah?

- Nu, desigur că nu. De ce?

- Mannheim vrea să vorbească.

- Deci care este planul aici?

- Nu are cum naiba să recunoască ceva.

Află ce vrea, apoi plecăm de acolo.

- [mormăie încet]

- Stai.

Eu conduc asta.

- Ioan--

- Uite, aceasta este mai mult lupta mea decât a ta.

Am vorbit despre asta.

- Sunt de acord.

Diggle s-a dus mai întâi la tine pentru un motiv.

John Henry ar trebui să ia punct în privința asta.

[usa se inchide]

- Cred că aceasta este o greșeală.

[muzică dramatică]

[usa se deschide]

♪ ♪

[usa se inchide]

- Domnul Mannheim ar vrea să-și vadă soția.

- Sunt sigur.

Primul...

avem nevoie de tot ce a furat de la DOD...

Sângele lui Superman, X-Kryptonite din minele Shuster,

cadavrul Bizarro.

- Ai dovezi că a furat aceste articole?

- Vom. - Dar tu nu.

Nici nu ai un motiv just să-mi păstrezi clientul

de la a-şi vedea soţia foarte bolnavă.

Actualizările despre starea ei nu sunt suficiente.

- [chicotește] Soția ta...

este un criminal și o armă violentă supraomenească.

[scaun zgârie] - Peia e pe moarte!

♪ ♪

- Atunci dă-ne ce vrem.

♪ ♪

- O să-mi văd soția...

într-un fel sau altul.

♪ ♪

[muzică moale]

♪ ♪

- [bat la uşă] Hei, ai o secundă?

- Nu chiar. Trebuia să scot povestea asta acum zece minute.

- Este vorba despre Metties. - Da, nu merg.

- Ce?

- Premiile alea nu sunt despre jurnalism adevărat.

Sunt un concurs de popularitate.

- Uh, dar ți-am luat ceva.

- Ce fel de ceva? - Vei vedea.

♪ ♪

- Clark, e frumos.

Aceasta este prima rochie pe care mi-a cumpărat-o cineva vreodată.

- Şi eu.

Adică, este... e prima rochie

Am cumpărat vreodată pentru cineva.

[chicoti]

- Nu a fost ieftin.

Te rog spune-mi că nu ai vândut un rinichi.

- Mi-aș dori. Era colecția mea de cărți de baseball.

- [inhalează brusc] Chiar și începătorul tău Cal Ripken?

- Din moment ce era in stare perfecta, am primit un pret corect.

- Clark.

- Hei, hei, valorează mai mult decât orice carte de începător.

- Acesta este cel mai romantic lucru

mi-a spus cineva vreodată. - [chicotește]

- Ți-au mai rămas bani pentru un frac?

- Va trebui să închiriez una...

dacă îmi ceri să fiu întâlnirea ta.

- Clark Kent, vei fi întâlnirea mea cu familia Metti?

- Mm-hmm.

♪ ♪

- Te înşeli în privinţa asta. Trebuie să-l lăsăm pe Bruno să o vadă pe Peia.

- Nu până când nu ne îndeplinește cerințele.

- Păstrați un soț de soția lui pe moarte.

- Amândoi sunt criminali. - Știu ce au făcut.

- Atunci încetează să-ți lași emoțiile să joace în ea.

Avem pârghie aici.

Așa îl facem pe Bruno să facă ceea ce vrem.

- Dacă scopul este ca Bruno să coopereze,

atunci ar trebui să vorbesc cu el... știu prin ce trece.

- O să folosească asta împotriva ta.

- Nu-i voi da șansa.

- Amintește-ți cu cine ai de-a face.

Nu-l lăsa să-ți întunece judecata

din cauza a tot ce se întâmplă cu Lois.

♪ ♪

- Vreau doar să-l văd.

Adică, totul în restaurant era atât de haotic,

nici nu am apucat să vorbim.

- Adică trebuia să fi știut despre părinții lui, nu?

- Nu s-a simțit așa. Adică, părea surprins.

- Sau ar putea fi un actor bun.

Spun doar, ca cineva care trebuie să păstreze un secret,

te faci mai bine cu timpul.

- Da, eşti minunat.

- Mă tot gândesc să-mi iau costumul

și zboară spre Metropolis. - E o idee groaznică.

- Ea are dreptate. Poate ar trebui să uiți de el.

- De ce ai spune asta?

Matteo nu seamănă deloc cu părinții lui.

- Da, dar părinţii lui sunt nebuni de periculoşi.

Uite, știu că e nasol,

dar poate că pur și simplu nu este menit să fie.

- Da, dar tu și Candace sunteți?

- Nu este același lucru. - Da, tatăl ei este traficant de droguri

care ți-a furat camioneta și te-a lovit cu pumnul în față.

Pare aproape analogul perfect,

dar, da, mulțumesc că nu mi-ai văzut părerea.

- Bine, nu asta am vrut să spun.

- Tot ceea ce.

♪ ♪

Grozav. Tatăl meu e aici.

Trebuie să mă întorc în izolare.

- [oftă]

- Frumos.

- [oftă] Nu m-am gândit niciodată că voi fi avertizat

despre a fi prea simpatic cu Bruno Mannheim.

- Asta e diferit. - Este?

Pentru că John Henry nu greșește. Îmi pare rău pentru el.

Adică, Peia este pe moarte și nu poate fi cu ea.

- A fi empatic nu înseamnă că judecata ta este compromisă.

Este ceea ce te face Superman.

Vezi ce e mai bun în oameni, chiar și în dușmanii tăi.

Este unul dintre lucrurile pe care le iubesc la tine.

- Și eu te iubesc. - Nu--

- Scuze. - [curata gatul]

- Nu mă simt grozav.

- Bine. Da. Nu, înțeleg.

- Acesta este totul.

Îi vei mulțumi Lanei pentru ghiveci?

Este tot ce am putut să țin jos toată săptămâna.

- Da.

Hei, ce caută asta aici?

- L-am purtat o singură dată.

De atunci s-a adunat praf.

- Bine, bine, știi, vom găsi un alt eveniment.

- Nu asta e problema.

- Lois, aceasta este rochia.

- Nu vreau să păstrez rochia, Clark.

♪ ♪

Nu se simte bine să-l păstrezi pentru un poate

când altcineva l-ar putea folosi acum.

- Bine, um...

Da. Nu, ai dreptate.

Sunt sigur că Lana va fi bucuroasă să-l ia.

[soneria liftului]

♪ ♪

- [oftă] - Tată. Hei tata.

Ce mai face mama? E bine? - [geme]

Nu m-au lăsat să o văd. - Dreapta.

Pentru că ești un șef notoriu al crimei.

- Am vorbit despre asta.

- Mai mult ca m-ai mințit.

- Ai grijă de tonul tău.

- Ați ucis vreodată pe cineva?

♪ ♪

- Cum ai putut să mă întrebi asta?

Eu și mama ta... s-ar putea să nu fim perfecți.

Dar tot ce am făcut este pentru tine și Hob's Bay.

Am nevoie să crezi asta.

- Vreau doar să o văd pe mama.

- Și o vei face.

- Cum? DOD a spus deja nu.

[bâlbâie]

- M-ai lăsat să-mi fac griji pentru asta.

- Ești bine, Bug?

- Oh, da, sunt grozav.

Este grozav să nu mai pot merge singură afară.

- Doar până îl punem deoparte pe Bruno.

- Și cât timp va dura?

♪ ♪

[muzică dramatică]

- Adu-mi clubul.

Stai aici.

♪ ♪

- Asta vine de pe stradă.

[palavrie preocupata]

- Ce se întâmplă? - Cine sunt oamenii aceia?

- Du-te, du-te! Pleacă de-aici! [motor se întoarce]

[tițâind cauciucuri]

- Nat!

♪ ♪

- Esti bine? - Da.

- Du-te la Sarah. Nu pleca până nu vin eu să te iau, bine?

Du-te, pleacă de aici.

♪ ♪

[trilling de linie] - Hei, John.

- Sam, trebuie să terminăm cu asta.

♪ ♪

- Wow. Lois chiar și-a curățat dulapul, nu?

- Mm-hmm.

- [gafâie]

Vai.

Acest lucru este uimitor.

- Da, am surprins-o cu asta cu ani în urmă.

Mi-am vândut întreaga colecție de carduri de baseball pentru a plăti.

[chicotește] - Chiar și Cal Ripken al tău?

- Da.

- Și ea o dă departe?

- Crede că altcineva ar trebui să se bucure de asta.

- Asta e tot ce a spus ea?

- Da, cam mult.

♪ ♪

- Operația ei urmează, nu?

- Când își termină chimioterapie, da.

Pur și simplu nu ne-am dat seama încă o dată.

- Ai vorbit cu ea despre asta?

- Adică, toată logistica, dar...

- Nu cum se simte.

Clark...

e pe cale să-și piardă sânii.

- Știu, știu și vreau să vorbesc cu ea despre asta, dar...

este corpul ei, iar eu sunt doar un tip

care nu va trece niciodată prin asta.

Așa că nu prea simt că e locul meu să o aduc în discuție

până e gata.

- [inhalează profund]

Poate ar trebui să mă lași.

♪ ♪

- [oftă] Uite cât de supărată este.

- Nu ai fi?

dacă nu ai putea fi cu persoana iubită?

- Da, vreau să spun, e tortură.

- Ar fi trebuit să-l susținem mai mult pe Matteo.

- Pare un tip solid.

- Mă duc să vorbesc cu ea. - Nu.

Acesta este pe mine. [ofta]

♪ ♪

Îmi pare rău pentru ce am spus la restaurant.

Ai dreptate.

Matteo... nu sunt părinții lui.

- Da, știu că nu este.

Chiar nu contează, nu-i așa?

După tot ce s-a întâmplat,

Nu o să-l mai văd niciodată.

- De ce nu?

Adică îți pasă de el, nu?

Știi că e un tip bun.

- Da, dar tatăl meu s-ar speria.

- Şi ce dacă?

Tatăl meu a fost supărat pe mine luni de zile

pentru că nu i-aș spune

despre Candice care mi-a furnizat XK-ul,

și a ajuns să locuiască cu noi.

Uite, dacă chiar vrei să-l vezi pe Matteo...

hai sa facem sa se intample.

[bat la usa]

- Intră. [uşă se deschide, se închide]

- Putem vorbi despre asta?

- Nu e nimic de spus. nu-l mai vreau.

- Asta nu poate fi adevărat.

- Nu știu ce să-ți spun.

- Această rochie este specială.

- Era.

- Este.

- Nu o mai pot purta.

Și nu vreau să vorbesc despre asta, bine?

- [respiră adânc]

[muzică sumbră]

♪ ♪

Știu că chimioterapie a fost un iad pentru tine,

pe Clark, pe tatăl tău, pe băieți.

Dar odată ce toate acestea sunt spuse și făcute,

după operație, după toate,

viața și corpul tău vor fi schimbate pentru totdeauna,

și nu vreau să te simți singur pentru asta.

Te rog...

doar vorbește cu mine, Lois.

♪ ♪

[muzică de rău augur]

♪ ♪

[shoos pe ecran]

[bipuri de computer]

- Am venit să ajut.

- Atunci lasă-mă să-mi văd soția pe moarte.

- DOD nu va permite...

nu decât dacă le oferi ceea ce vor.

- Atunci ai zburat aici degeaba.

- Știu cât de mult îți iubești soția.

Am văzut cum te-ai uitat la ea,

frica din ochii tăi când s-a prăbușit.

- Conduce!

- M-ai lăsat să o iau, pentru că în acel moment,

a însemnat pentru tine mai mult decât orice pe lume.

Ce ai simțit pentru mine, pentru John Irons,

nimic nu a contat, iar acum Peia trebuie să te vadă.

Trebuie să-ți vadă fiul.

[muzică dramatică]

Dă-le obiectele lipsă...

inainte să fie prea tarziu.

- Dacă aceste articole ar fi returnate,

promiti...

o vom vedea?

- Ai cuvantul meu.

[vârâit ascuțit]

Acesta nu eram eu.

- Hai! Hai! Hai! Am zis mergi!

[muzică plină de suspans]

♪ ♪

[discutie neclara]

[muzică dramatică]

[palavrie indistinta la radio]

♪ ♪

- Era pe cale să facă o înţelegere.

- O, încă mai poate,

după ce terminăm de căutat în apartament.

- Tu și cu mine am vorbit despre asta.

- Stai, știai că Superman va fi aici?

- A trimis niște bandiți înarmați la mine acasă, Sam,

unde locuiește fiica mea.

- Înțeleg, dar faci asta personal.

- Nu, a făcut-o personală i-a atașat o bombă surorii mele

și amenințându-mi familia.

- Nu putem răspunde unei amenințări cu o altă amenințare.

- Nu așa facem lucrurile. - A fost chemarea mea să fac.

- Poate te-am lăsat să te ocupi de asta,

dar a fost clar o greșeală.

Ai terminat aici. - Nu, Sam, nu.

- Nu este dezbătut. Du-te acasă, John.

[palavrie indistinta la radio]

♪ ♪

- Știu despre mastectomia dublă încă din prima zi.

Și acum e tot ce mă pot gândi.

- Da.

- Știi ce e nebunie, obișnuiam să urăsc,

sânii urâți.

Le am de la nouă ani.

- [chicotește] Nouă?

- M-aș ruga noaptea să plece.

- Și m-aș ruga ca ai mei să apară.

Abia la doisprezece ani am primit unul.

Poveste adevărată.

A trebuit să-mi îndesc sutienul până când celălalt a ajuns din urmă.

- Corpurile noastre sunt pline de surprize.

- Nu glumesc.

Adică, vergeturile...

- Celulita...

- Crampe...

- Sunt atât de mult din viața mea

Eram inconfortabil cu corpul meu,

și simt că acum mă simt confortabil,

cancerul vine să strice asta.

- Dar nu poți face reconstrucție?

- Nu, asta e problema.

Din cauza tipului de cancer pe care îl am,

depinde cu adevărat de cum arată lucrurile după operație

și după radiații, deci...

- Oh...

- Pur și simplu simt că în fiecare zi pierd ceva...

papilele mele gustative, părul meu.

Aceia se vor întoarce.

Acestea nu vor.

- Aveți...

tot dreptul de a fi supărat.

- Totuși, nu sunt doar eu.

Mă tot gândesc și la Clark.

- Sunt destul de sigur

el este singurul lucru pentru care nu trebuie să-ți faci griji.

Adică, ți-a cumpărat rochia aia.

- Cred că ar trebui să mergem la un bar, să luăm o bere,

și numiți-o noapte.

- Hei, dacă ești îngrijorat că pierzi...

- Nu asta este.

- Deci ești îngrijorat de câștig?

- Nu.

Genul ăsta de lucruri nu sunt eu. Sunt un nebun al armatei.

- Da, și eu sunt un băiat de fermă dintr-un oraș mic,

dar nimic din toate astea nu contează în seara asta.

[clac obloanele camerei, zvâcnire neclară]

- Domnule, nu cred că vom rămâne.

- Da, da, suntem. Mulțumesc.

- Clark, vorbesc serios. Sunt în pantaloni tot timpul,

și acum sunt în această rochie și...

- Hei, trebuia să porți rochia asta, bine?

De îndată ce l-am văzut, am știut că trebuie să ți-l iau.

- Ceea ce a fost incredibil de dulce din partea ta,

dar pur și simplu nu mă simt confortabil.

- Lois...

Nu am văzut pe nimeni

la fel de frumos ca esti acum.

Și dacă chiar vrei să pleci, putem merge.

Dar cred că ar trebui să câștigi acest premiu...

pentru ca lumea să poată celebra femeia uimitoare

Pot să văd în fiecare zi.

- Cred că vom rămâne. Mulțumesc.

În noaptea aceea, am simțit...

atât de frumos și simplu...

sexy.

Am fost acolo, fiind onorat pentru mintea mea.

A fost împuternicitor.

M-am simțit ca o femeie.

- Te vei simți din nou așa.

Nu știi asta.

- Încă vei fi tu.

- Vreau?

Probabil că mă voi simți mai puțin feminină.

Abia mă simt feminin acum.

Îmi fac griji pentru ce va face căsniciei mele.

- Chiar cred că, um...

trebuie să-i spui lui Clark cum te simți.

♪ ♪

- Trezestel.

- Ești sigur că asta e o idee bună?

- Am spus "trezeste-l".

Trebuie să facă ceva.

♪ ♪

- El este aici.

[vehicul se apropie]

[muzică moale]

♪ ♪

- Hei.

Nu ai idee cât de fericit sunt să te văd.

Adică, am crezut că mă urăști.

- Nu, eu... [oftă] Tata mi-a luat telefonul.

- A mea mi-a urmărit fiecare mișcare,

cu privirea asta nebună în ochi.

♪ ♪

- Știai despre părinții tăi?

- Adică, am auzit zvonuri despre tatăl meu,

deci cred că nimic nu a fost atât de surprinzător, dar...

mama mea având puteri... Habar n-aveam.

Adică, este...

Doamne, e sălbatic. [chicoti]

- Adică terifiant.

Aproape că l-a ucis pe tatăl meu.

- Asteapta asteapta asteapta. Stai, stai.

Mai... poate că nu este atât de simplu.

- Serios?

- Adică, sigur, sunt lucruri pe care nu le știu despre părinții mei,

dar...

Adică, haide, nu e ca și cum tatăl tău ar fi un tip grozav.

- De ce ai spune asta?

- Pentru că mama mea moare în DOD,

și nici măcar nu mă va lăsa să o văd.

El o folosește ca...

influență asupra tatălui meu.

- Nu știam asta. - Uite, Nat...

hai să nu facem asta despre părinții noștri, bine?

Știu că lucrurile sunt ciudate și complicate acum,

dar nu-mi pasă.

Nu-mi pasă, pentru că te iubesc.

♪ ♪

- Într-adevăr?

- Da.

Da, 100%, fără îndoială,

ești singura fată care m-a făcut să mă simt așa.

- Uau, eu...

♪ ♪

[chicoti]

Și eu te iubesc.

♪ ♪

- Bună treabă, Jon.

- M-am simțit ca un ipocrit.

- Nu ai fost singurul care a spus o prostie în ultima vreme.

Îmi pare foarte rău pentru după incendiu.

Și e foarte tare ce faci cu domnul Cushing.

♪ ♪

- Auzi aia?

Este sunetul dezghețului de gheață?

Poate că voi doi ar trebui să vă îmbrățișați ca să putem fi din nou prieteni?

- [chicotește] Sunt bine.

- Cred că suntem bine. [chicoti]

♪ ♪

- Imbratiseaza-te.

♪ ♪

- [chicotește]

♪ ♪

Ah, frați frumoși.

O să mă strec aici foarte repede, da, da.

♪ ♪

[Lana râzând] - Este de fapt foarte frumos.

- [râde] - Oh, voi doi vă distrați.

- Ei bine, ne vom distra mult mai mult la petrecerea lui Lois.

- Petrecere?

- Pentru înainte de operația mea,

ne gândim să mergem la Bazoombas.

- Oh, locul cu aripi de pui.

- Nimeni nu merge acolo pentru mâncare.

- Se duc acolo să vadă chelneriţele

în maiourile lor minuscule.

- Da, da, doar... da, tocmai am înțeles.

- Cred că o să fii bine.

- Multumesc pentru tot.

♪ ♪

- [chicotește]

Ești, uh, serios în privința Bazoombas?

- Sunt atât de serios în privința Bazoombas.

Am fost mult prea serioși în ultima vreme.

Și vorbind despre, cred că trebuie să vorbim despre rochie.

- Alte articole de cerut de la DOD?

- Niște sticlă AM-III pentru casca mea.

Am nevoie să-mi repare costumul cât mai curând posibil.

- John, detectez un aer mobil care se apropie repede.

- Unde se îndreaptă?

- Traiectoria indică aici.

[muzică de rău augur]

♪ ♪

- [mârâind încet]

[muzică plină de suspans]

♪ ♪

- John, mobil aerian...

John, mobil-- John--

♪ ♪

[oamenii țipând]

- [mârâind] - [strigând]

[oamenii țipând]

♪ ♪

- Mi s-a spus să te fac să suferi.

♪ ♪

- Când am văzut rochia cu donațiile, al meu...

[chicotește] Mi-a cam căzut inima.

- Nu am vrut să te fac să te simți așa.

Doar... în noaptea galei, în felul în care m-ai privit

și tot ce îmi spuneai, mă simțeam atât de frumos.

- Pentru că ești pentru mine.

Și vei fi mereu.

Nicio intervenție chirurgicală nu ar putea schimba felul în care te văd.

- Știu că.

Dar cum mă vezi nu este problema.

[vârâit ascuțit, persoană care țipă]

- Sunt John Henry.

Ma intorc imediat.

♪ ♪

- [strecurare]

♪ ♪

- Nu ești nimic fără costum.

[shusturat]

[muzică dramatică]

♪ ♪

- Esti bine? - Voi fi.

♪ ♪

- Stai aici.

[oamenii țipând]

♪ ♪

- Hai, te rog, te rog.

♪ ♪

[oamenii țipând]

[device beeps] - Conexiunea restabilită.

War Hammer sosește în șase, cinci, patru,

trei doi unu.

♪ ♪

- John, nu! - Aah!

♪ ♪

[hoosh, thud]

♪ ♪

- Nu am avut de ales.

♪ ♪

- Ai mereu de ales.

♪ ♪

- Credeam că Henry Miller trebuia să fie mort.

- Ultima dată când l-am văzut, inima lui încetase să mai bată.

- Şi ce dacă? Bruno îl aduce cumva pe tipul ăsta înapoi din morți,

apoi îl trimite să-l omoare pe John Henry?

- Asta e teoria.

- Ceea ce încă nu avem cum să-l dovedim.

Pare o temă recurentă cu Mannheim.

- Oh, Doamne.

Nu pot să cred că mai mulți oameni nu au fost răniți.

- Strada Principală a luat cea mai mare parte a pagubelor.

- Tu și cu mine trebuie să vorbim despre curățare.

- Dar John Henry? E bine?

[muzică dramatică]

♪ ♪

- Sunt ingrijorat pentru tine.

- Câteva zgârieturi. Voi fi bine.

- Nu asta am vrut sa spun.

Te-ai purtat ciudat toată săptămâna.

- Încerc să te țin în siguranță.

- Tată, l-ai ucis pe un tip.

- Încerca să mă omoare. Sunt norocos că sunt în viață.

- Și cum rămâne cu mama lui Matteo?

De ce nu-l lași să o vadă?

- De unde stii ca?

- Pentru că am vorbit cu el.

Răspunde la întrebare.

- Este singura modalitate de a-l determina pe Bruno să coopereze.

- Oferind o femeie pe moarte să nu-și vadă familia?

Tati, tu și cu mine am văzut-o pe mama cum a fost ucisă la televizor.

Ce ai fi dat

să ai ultimele minute cu ea?

- Asta a fost diferit.

- Da, nu am avut de ales.

Ei fac.

♪ ♪

Chiar vrei să fii persoana respectivă

asta ia de la ei?

♪ ♪

[velete de sirenă la distanță, soneria liftului]

- Unde ai fost?

Ți-am spus să nu o vezi pe fata aia.

- Nu am fost niciodată de acord cu asta.

- Nu te îndepărta de mine.

- Sau ce? O să mă rănești?

Poate că unul dintre băieții tăi să o facă?

- Matteo, de ce ai spune asta?

- Pentru că asta faci. Ai încercat să-l ucizi pe domnul Irons.

Și din cauza asta, mama va muri singură,

și n-o să o mai văd niciodată.

♪ ♪

Nu sunt gata să o pierd.

- E în regulă, fiule.

Mama ta nu va muri prea curând.

- Ce? Haide, l-ai auzit pe avocat.

A spus că mai are doar câteva săptămâni, poate zile.

Trebuie să accepți asta.

- Cred că este timpul să-ți arăt la ce am lucrat.

♪ ♪

[soneria liftului]

♪ ♪

- De cât timp sunt toate astea aici?

- De când a revenit cancerul mamei tale.

♪ ♪

- Ăsta este Superman?

♪ ♪

- Este supraomul lumii inverse, fiule.

Aparent...

a încercat să o oprească pe Ally Alston.

- Stai, dar de ce-l ai aici jos?

- Pentru că acest Superman...

așa am găsit leacul pentru a-ți salva mama.

♪ ♪

[shusturat]

♪ ♪

Voi doi bine?

- Domnul Irons chiar a ucis un tip pe Main Street?

- Toată lumea vorbește despre asta. Avem cam o mie de texte.

- Da, mă tem că a făcut-o.

- A trecut mult peste bord în ultima vreme.

O să fie bine?

- [oftă]

♪ ♪

Nu știu.

De ce nu mergeți sus în camerele voastre, bine?

Trebuie să vorbesc cu mama ta.

♪ ♪

[obturatoarele camerei fac clic]

- Glumești cu mine? Prostul Clarence Rhinobutt a câștigat?

- Riddenbach, da,

dar crede-mă, plănuiesc să scriu

o scrisoare foarte puternică...

„Lois Lane merită să fie sărbătorită”.

[discutie neclara]

- Cui i-ai trimite asta?

- Lasa-mi asta si pregateste-te sa fii sarbatorit.

- Știu unde ar trebui să ne căsătorim.

- Dragă, nu ne putem permite Sala de Recepție a Clubului de Presă.

- Dar ne putem permite ferma părinților tăi.

- Într-adevăr?

- Da, doar tu și cu mine și cei mai apropiați prieteni și familia noștri

în locul care a crescut dragostea vieții mele.

- Mama mea va fi atât de entuziasmată.

- Hei...

chiar ai spus ce ai spus mai devreme?

- Fiecare cuvant.

- Spune-o din nou.

- Nu am văzut pe nimeni

la fel de frumos ca esti acum.

- Cât de repede crezi că poți da jos rochia asta?

[muzică moale]

♪ ♪

- Hei...

M-am gândit la ce ai spus mai devreme.

- Clark, e în regulă. - Nu, trebuie să auzi asta.

Când am spus

ca erai frumoasa in rochia aia...

Nu vorbeam despre corpul tău.

vorbeam despre tine...

cine ești, inima ta, pasiunea ta.

Lois, mă uimești și mă inspiri în fiecare zi.

- Vorbeai și despre corpul meu.

- Pentru că îți iubesc corpul și îl voi iubi mereu.

- Chiar și atunci când totul este stricat?

- Chiar si atunci.

- Putem măcar să încetăm să ne prefacem

parcă nu va fi ciudat?

- Dragă, orice cicatrice ai avea,

sunt doar simboluri că ai supraviețuit.

Și ei sunt motivul pentru care încă pot să te am.

Operația aceea îți va salva viața,

și nu este nimic mai frumos pentru mine decât atât.

- Dacă mă face să mă simt diferit?

Dacă nu vreau să mai fiu intim?

- O să ne dăm seama. - Clark, nu este atât de simplu.

Sexul este o parte importantă a căsniciei noastre.

- Știu. Și când ești gata, și eu sunt.

Nu există nicio îndoială în mintea mea că vom reveni la asta cândva.

Suntem în asta împreună, iubito.

Și vă promit că vom ieși mai puternici din asta.

- Vrei să te îmbrățișezi?

- Da. - Bine.

♪ ♪

S-ar putea să fie doar îmbrățișări pentru o vreme, bine?

- Tu ești tot ce am nevoie, iubito.

- Hei, îți amintești?

ce am făcut în noaptea aceea când am ajuns acasă?

- Da.

- Sunt de acord dacă ești.

- Adică acum?

- Da, dar ar trebui să ne îmbrăcăm.

[muzică ușoară]

♪ ♪

- [chicotește]

♪ ♪

Wow.

Lois Lane...

♪ ♪

Vei zbura cu mine?

♪ ♪

- Te iubesc, Clark, mai mult ca oricând.

♪ ♪

- Greg, mișcă-ți capul.