Original subtitles

Nu-ţi face griji, Pascal, este zăpadă.

Ba da ! Sylvie a urcat ieri şi a trebuit să pună lanţurile.

La primul viraj, chiar la sensul giratoriu.

Ce să-ţi spun, i-a patinat maşina.

Ce ruşine...

Vinul acesta Sauterne e făcut cu măiestrie.

Nu ştiu, era ascuns în frigider, în spatele vaccinurilor.

Ce-mi pasă mie ?

Domnule doctor, avem o dilataţie la zece !

Te las ! Nici de Crăciun nu avem linişte.

Haide, drăguţo, împinge !

Împinge, împinge ! Aşa !

- Împinge ! - Hai, domnişoară !

Aşa, continuă, împinge !

Foarte bine ! Vine !

Un băieţel frumos !

- Cordonul, domnule doctor. - Da, evident. Ce credeai ?

Gata, s-a rezolvat. Bravo !

- Foarte bine, domnişoară ! - Ce treabă bună !

Bun, eu o să plec.

Acum, împinge iar.

- Cum adică ? - Da, pentru al doilea.

Aşa este ! Hai, împinge !

Împinge, împinge !

El vine mai repede ! Ce frumuşel !

Un băieţel !

Băieţel, da ! Ţine-l.

- Foarfecele. - Acum.

Tăiem rapid... Gata !

Bravo, domnişoară !

Este o minune de Crăciun.

GEMENI, DAR DIFERIŢI

- Cât îţi datorez ? - Nimic. E gratuit, Jocelyne.

- Gratuit ? - Da, ai garanţie.

Ce garanţie ?! Am cumpărat-o în '74 !

Tocmai, ai garanţie 50 de ani, pe stil american.

Sper că faci şi tu nişte bani, totuşi.

Da, stai liniştită.

Gata. Te mai ţine încă 50 de ani. O zi bună, Jocelyne.

Salut, băieţi ! Ce faceţi ? Toate bune ?

Salut !

Tata îţi mulţumeşte pentru maşina de spălat.

Bine, să-mi plătească cuptorul.

- Salut, ce faci ? - Bine. Tu ?

Bine.

Pe bune...

Antho ! Şi tu te ridici aşa ?

Serios, de ce o legi ? Doar nu ţi-o ia nimeni.

E marca Daron, e sacră. Puţin respect !

Dar locul ei ar fi la târg !

Te duc pe tine la târg, ca să taci !

Ce mutră de clovn are tipul...

- Uite şi tu cum te chinui ! - Mai lasă mâncarea !

Ce mă enervează !

Eu iubesc natura şi îmi iubesc regiunea cu pasiune.

"Cu pasiune" este exagerat.

Bine... Şi ce să pun în loc ? "Îmi iubesc mult regiunea" e stupid.

Spui: "Iubesc natura şi îmi iubesc regiunea", punct.

Dacă insişti prea mult, sună fals.

Bine. Aşadar: iubesc natura şi îmi iubesc regiunea.

Şi cum minunat scria...

- De ce "minunat" ? - Nu ştiu...

Bine, ai câştigat. Voi şterge toate adverbele.

Oricum, dacă spui un cuvânt mai lung de trei silabe

lumea nu mai înţelege nimic, mai ales aici...

Reiau: cum bine scris Jean-Louis Guez de Balzac,

originar tot din Angouleme, ca şi mine,

"Noi înşine fiind vremelnici,"

"nu este firesc ca pasiunile noastre să fie veşnice."

- Ai găsit vreo variantă mai clară ? - Nu.

Haide, conferinţa de presă începe în zece minute.

Da, cu campionii...

La naiba !

Da...

Nu, dar îl trimit de la Paris şi se vede deja câştigând alegerile.

Nu vreau să văd asemenea măscărici la noi !

Cred că am găsit problema !

Trebuie să te las. Am aici un individ...

- Este electrovalva, trebuie schimbată. - Electrovalva...

Da, electrovalva este o mică piesă electrică

care permite trecerea apei în maşină.

Aici aveţi diafragma,

care apasă în camera de compresie, care este complet compresată.

De ce ? Probabil e mult calcar.

- E calcaroasă apa, nu ? - Nu.

Oricum, piesa nu e acoperită de garanţie.

- Nu e în garanţie... - Nu este.

Dar ne putem înţelege. Încropesc ceva, mă duc să văd ce piese am.

Pe urmă, într-o oră iese cămaşa curată.

- Îţi baţi joc de mine ? - În niciun caz.

Eu vreau să v-o repar. Şi, aşa, câştigă toată lumea.

Ba nu, nu câştigă toată lumea.

- Pentru că garanţia acoperă tot. - Tot ?

Garanţia Optimum !

Ştii să citeşti ?

Optimum...

Da, ştiu să citesc.

Ce a costat 299 de euro ?

- Garanţia. - Garanţia, am înţeles.

Şi 269 euro ?

- Maşina. - Maşina...

Exact, atât a costat maşina.

Ce fraier... Poftim, domnule. Optimum !

Pentru că dv., presa locală, faceţi cinste jurnalismului,

un jurnalism local, de teren,

care este adesea luat în derâdere în înaltele cercuri pariziene...

Eu cred că ştiu de ce: dezvăluie o formă de invidie,

cauzată de tirajele voastre constante.

Nu divaga ca Marcel Proust !

Dar vom mai discuta, cât de curând. Vă mulţumesc tuturor.

Staţi puţin ! Scuzaţi-mă.

Domnule Deltor, figura reprezentativă a presei locale !

Adevărat, dar nu acesta era subiectul discuţiei.

V-aţi bazat campania pe legătura cu locurile natale.

E frumos, sună bine, dar pentru cineva

care şi-a petrecut mare parte din viaţă între Oxford,

Princeton şi pe culoarele parlamentului,

asta sună, mai degrabă, a migraţie.

- Berkeley, nu Princeton. - Cum spuneţi dv.

Berkeley este în faţa Princetonului.

Am înţeles. Nu vreţi să-mi răspundeţi.

Poate că nu vă convine, dar eu sunt un fiu al oraşului Angouleme.

Am plecat pentru a mă îmbogăţi intelectual,

pentru a reveni şi a-mi servi regiunea mai bine.

Cam ca tatăl dv. ?

De 30 de ani ne agasează cu cartea tatei !

Dacă eşti alb şi ai stat în Africa, eşti colonialist !

Fir-ar al naibii !

Nu trebuie să-i cazi în plasă.

- Păstrează-ţi calmul. - Sunt calm !

- Unde mergem ? - La dracu' !

- La sediu, Mathieu. - Desigur.

- Eşti incredibil, pe cuvânt ! - Ce a spus directoarea ?

Că te ţine, dacă termini cu gesturile deplasate.

Ce prostie !

Chiar dacă aş vrea să fac prostii, cu dotarea mea,

e ca şi cum ai juca biliard cu o sfoară.

Tată...

O să vezi, când ajungi la vârsta mea.

- Şi cu chiria întârziată ? - Voi găsi eu o soluţie.

Dar nu este neapărat, Antho. Nu ai nicio obligaţie.

"Dragostea nu este o datorie, ci o bogăţie".

Tu m-ai învăţat asta.

Într-o zi, voi recupera centrul din cartier.

Nu te mai gândi, nu mai sunt fonduri.

Nu mai e niciun ban. Erau alte vremuri...

Dar aş putea să stau la tine dacă nu ai bani.

Tată, eu stau în 20 de metri pătraţi. În plus, aici au grijă de tine.

Dar de tine cine are grijă ? Tot nu ai prietenă ?

- Ba am, ba nu am... - Nimic stabil.

Nu.

Nu voi fi bunic prea curând.

- Dar la muncă, ai ceva stabil ? - Mă descurc eu.

Mulţumesc că mi-ai spus că vei redeschide asociaţia.

Nu vei putea, dar e frumos din partea ta să-mi spui asta.

Este normal, tată.

La naiba...

Nu e de valoare, dar era cadou de la mama şi ţin la el.

Da, ce păcat...

- Ce vreţi să spuneţi ? - Că nu-mi pasă.

Dar era cadou de la mama... Trebuie neapărat să-l iau înapoi.

Da, drăguţule. Sigur că vin, ce întrebare !

Cu sora ei ? Găluşca aceea mică ?

Ceasul meu...

Atunci, poate luăm şi cupa, şi campionatul !

Nu pot să cred...

Ce idiot eşti ! Pa !

Ce idiot e Fredo !

Da, ce ziceam ?

Ceasul tău, da... L-am aruncat.

- Nu cred. - Ba da.

Dar, dacă-ţi faci iar abonament la revista "Mickey",

sigur îţi trimit altul.

Mi-am permis şi să-i spun şefului tău de micile tale şmecherii.

Şi pot să-ţi spun că şefului tău nu i-a convenit deloc !

Sunteţi un om mizerabil.

Crezi ? E amuzant, asta îmi spune şi soţia mea.

"Dragule, eşti un mizerabil !"

Aş mai fi stat de vorbă, dat sunt aşteptat în oraş, la o mică petrecere.

Trebuie să mă pregătesc.

O seară bună, Mickey !

Aceste peisaje îmi spun o întreagă poveste.

Ia uite-l, acum se plimbă prin vie !

Văd fraze, cuvinte, poezie...

Gregoire Beaulieu îşi dezvăluie o latură neaşteptată,

ataşamentul de rural.

Uitaţi, acesta. Acesta este aproape copt.

Chiar a luat o boabă...

Ce cretin !

La naiba...

Nu pot să fac aşa ceva...

Nemernicul !

Fir-ar să fie...

Eu îmi iubesc profund regiunea.

Cum minunat scroa Jean-Louis Guez de Balzac...

Ai citit tu Guez de Balzac ?!

La naiba... Aşa !

Nu mi-e teamă să o spun,

regiunea Charente e un balsam pentru sufletul meu.

Ce avem astăzi aici ?

Uitaţi ce dovlecei frumoşi !

Dar ce...

E bolnav...

Domnule Morand ?

Domnule Morand !

Bun, nu ai murit.

Dar nu vreau...

Haide, Anthony.

Nu, nu pot ! La naiba !

Aşa...

Aşa !

Foarte bine. Încet !

Încet !

Respiraţi, încet !

Mamă !

Nu, eu nu sunt mama.

Ce frumoasă eşti, mamă !

Nu sunt mama, sunt băiatul cu maşina de spălat !

- Am făcut dezordine... - Nu-i nimic !

- Mângâie-mă ! - Nu, nu !

Linişteşte-te ! Aşa, stai joc.

Aşa, foarte bine.

Bravo, aşa. Încet. Vine mama imediat.

Mamă...

Pentru interviu, să alegem

un unghi cu un decor mai puţin... încărcat.

Nu vă plac tapiseriile ?

Ba da, dar încercăm să combatem prejudecăţile îndârjite.

Îndârjite... Nu-mi spune ! Deltor.

Exact. A rămas fixat pe opera dv., care este foarte bună, dar...

Idiotul acela nu pricepe nimic.

Ador Africa, aş putea vorbi ore în şir despre ea.

Să-l lăsăm pe Deltor,

dar vom evita să se vadă obiecte care amintesc prea mult..

Prea...

Care sunt...

Înţeleg, sunt peste tot...

Ne place Africa.

Am ştiut mereu că Gregoire va îmbrăţişa o carieră

îndreptată spre ceilalţi.

Mereu a vrut să se implice. Are politica în sânge.

Ca tatăl lui... Am fost primar în Angouleme.

- Sunteţi tânără, dar ştiţi, probabil. - Desigur.

Să vorbim despre naşterea lui Gregoire.

S-a născut de Crăciun, nu ?

- Da. - Da, da.

Un moment minunat...

Sigur ! Ce este Crăciunul ?

Este o zi sfântă în viaţa francezilor şi cu atât mai mult pentru noi,

fiindcă sărbătorim naşterea lui Hristos şi a fiului nostru.

Doi mesia, la preţ de unul !

E bună asta.

Haideţi să bem ceva. Ceai, cafea, Cola, gin tonic ?

Ce mi-a venit cu ginul tonic ?

E 11:00 dimineaţa, ce caraghios !

Scuzaţi-mă, mă tot sună... Putem tăia ?

Desigur. Taie.

Ce doriţi de băut ? Cafea, ceai, Cola ?

Cum ?

Poftim ?!

- Este o glumă ? - Ar fi bine.

Dl Morand a fost găsit întins pe jos, îmbrăcat ca o prostituată.

A suferit, credeţi-mă.

Ştiţi că eu sunt în campanie.

Am un program încărcat, nu am timp de aşa ceva...

Sunt convins. Dar ce caută ADN-ul dv. în baza de date ?

A fost un caz de hărţuire la palatul Bourbon, acum doi ani.

Fiind bărbat caucazian, sub 40 de ani,

mi-au prelevat şi mie probe, ca tuturor.

Dar ce înseamnă "markeri genetici comuni" ?

Că agresorul domnului Morand are acelaşi ADN ca dv., dle Beaulieu.

Adică, ori e fratele dv. geamăn, ori sunteţi chiar dv.

Situaţia asta e absurdă.

- Domnul acela cine este ? - Celălalt ?

Da, sigur suntem fraţi gemeni...

Nu vă luaţi după aparenţe. ADN-ul nu greşeşte niciodată.

Oricum, în 19 luni de carieră, n-am mai văzut aşa ceva.

Măcar aveţi un suspect.

Încântat !

Domnul Fraises, avocat !

Sunt avocatul dv. din oficiu.

Scuze pentru întârziere, Dimitri, antrenez copii la badminton.

Anul acesta sunt slabi, vor ajunge avocaţi.

Eu mă numesc Anthony, scrie chiar aici.

Să nu complicăm lucrurile. Aveţi înfăţişare la ora...

La naiba, acum este ! Grăbiţi-vă !

Pardon !

Hai, Dimitri !

- Salut, Abdel ! - Salut !

Şi familia ta ?

Pune aici obiectele metalice. Cheile, telefonul...

Eu am doar telefonul.

Da, evident, e din cauza protezei de genunchi.

Périgueux, 2014.

Eram în spate. Ating fluturaşul, alunec şi uite luxaţia.

Groaznic. Puteam să joc la profesionişti.

Şi iată-mă singur, acasă...

Ajută-mă şi pe mine !

Am pus 20 kg, iar soţia m-a părăsit.

Gata, Abdel, am reuşit ! O zi bună !

Să recapitulăm: ai forţat uşa cu ranga ?

- Cine mai face aşa ? - Era acolo.

Ca să-ţi recuperezi ceasul cu Mickey...

L-am primit cadou de la mama, ţin la el.

Înţeleg. Apoi, l-ai reanimat pe proprietar, care era inconştient,

şi, după ce i-ai salvat viaţa,

el crede că eşti mama lui şi te împinge în perete...

- Da, voia o îmbrăţişare. - O îmbrăţişare ? Stai puţin.

După ce-i salvezi viaţa, el te împinge în perete ? Minciună.

Da, ştiu că pare ciudat, dar eu nu l-am atins.

Bun, dar cu bandajul acela ce este ?

M-am tăiat cu lama care era lăsată pe cadă.

Nu, tu reparai maşina de spălat.

- Ba nu. - Cum adică ?

Maşina de spălat e în bucătărie.

Bine punctat.

- Vei pleda vinovat. - Poftim ?

Da, judecătorii apreciază mărturisirile spontane.

- Dar nu vreau să fiu închis ! - Dimitri, ai încredere.

Anthony...

Ideea familiei s-a folosit mult.

Trebuie să lărgim puţin sensul,

să nu alunecăm spre concepţii învechite.

Nu vreau să vorbim despre rădăcini, s-a vorbit despre asta.

Trebuie să ne concentrăm...

Fraţii gemeni sunt adesea consideraţi copii identice.

Totuşi, există cazuri, deşi rare,

în care nu au aceeaşi culoare.

Probabilitatea este de una la un milion de cazuri.

Înainte de a începe, doamnă judecător, aş vrea să vă pun o întrebare.

Când îl priviţi pe tânărul acesta, ce vedeţi ?

Vă voi răspunde eu.

Eu văd un copil. Un copil de 33 de ani, care are cioc.

Un băieţel, un îngeraş de copil care nu şi-a cunoscut părinţii.

Un copil care, printr-un act de curaj,

a forţat cu ranga uşa de la bucătărie a lui Gérald Morand.

Cu o rangă, doamnă judecător, daţi-vă seama !

Cu ranga, ce gest violent !

El, care până atunci fusese inofensiv precum căprioara Bambi !

Bambi şi-a pierdut şi ea mama, vă reamintesc,

la începutul filmului.

Deşi îşi regăseşte tatăl, la sfârşit...

Parcă...

Da.

Da, doamnă judecător, Dimitri este vinovat.

Cine este Dimitri ?

Dar, pentru această tentativă de omor... prin imprudenţă,

ţinând cont de profilul învinuitului,

fac apel la calitatea dv. de mamă, doamnă judecător.

Nu am copii.

Atunci, la calitatea dv. de mătuşă.

De mătuşă care face prăjituri,

care consolează, care-şi ia nepoţii în vacanţă...

Pentru a da o sentinţă corectă, dar exemplară.

Şi blândă, de asemenea.

Căci, doamnă judecător,

oare nu a suferit destul tinereţea ?

Asta e tot. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat.

Aţi terminat, domnule avocat ? Fiindcă şi noi am suferit destul.

Bun. Recapitulând faptele, este o efracţie, dar nu s-a furat nimic.

Nimic.

Nu avem probe ale unei agresiuni. S-a constatat un accident vascular,

urmat de un episod uşor de demenţă.

Mai mult, văd că analiza ADN-ului a condus

la identificarea a doi indivizi,

care au markeri genetici aproape identici.

O clipă...

Da, exact.

Pe ce se bazează acest dosar ?

Bun. Propun amânarea judecăţii

şi solicit completara dosarului,

cu mărturia victimei, când va putea da declaraţie,

şi lămurirea acestei poveşti ambigue referitoare la ADN.

Următorul dosar !

A fost prima mea achitare !

E doar o amânare. Dar ce era cu ADN-ul ?

Genial ! În sfârşit, un caz fără încarcerare !

La ce se referă povestea cu ADN-ul ?

A spus că nu se ştie dacă proba de ADN

provine de la tine sau de la fratele tău geamăn, asta e tot.

Achitare...

Ce tot spune ?

Scuzaţi-mă, domnule Fraises !

Spune, am antrenament cu copiii. Dacă întârzii, iar se plâng părinţii.

Eu nu am niciun frate.

- Ba da. - Ba nu.

- Ba sigur că ai. - Ba nu.

Aş fi ştiut, dacă aveam un geamăn.

Aţi fost chemaţi amândoi la secţie. Vezi ?

Vorbeşte cu mama ta. E ceva putred aici.

A plecat în toiul discuţiei.

Scuză-mă !

Da ?

- Anthony. - Ibamy.

Ce ciudat...

Stai puţin, cine eşti ?

Normal, tu nu ai aflat...

Ţine-te bine, fiindcă e incredibil. Tu nu ştiai ?

Ce să ştiu ?

Noi doi suntem fraţi.

- Fraţi ? - Da.

Şi tu ai stat la cămin, la asistenţi maternali ?

Îmi pare rău, dar eu am doi fraţi, iar tu nu eşti niciunul dintre ei.

Ai mei stau în Bretania. M-am născut Brest.

Sigur ? Nu spui asta ca să te lauzi ?

Cine se laudă că e născut la Brest ?

Aşa este. Scuză-mă, îmi pare rău...

În fine, nu ştiu ce ai făcut, dar baftă ! Judecătoarea e amabilă.

E amabilă.

O cunosc.

O zi bună !

UN TÂNĂR LUP DIN POLITICĂ, REVENIT ÎN REGIUNEA NATALĂ

DATA NAŞTERII: 24 DECEMBRE 1988

Nu, nu contează...

E aceeaşi, pe cuvânt.

Uită-te poza asta...

Nu.

"Există fraţi gemeni unul alb şi unul de culoare ?"

Ce coşmar !

La naiba !

Alo ?

Hubert Fournier, de la Laboratorul de Genetică.

Mulţumesc că m-aţi sunat aşa repede.

Vă confirm ce i-am explicat şi inspectorului Solansse.

Proba prelevată conduce la doi indivizi,

care sunt gemeni, fără îndoială.

Doamnă Vignon ?

Da. Dacă sunt gemeni, vreţi să spuneţi

că au fost născuţi de aceeaşi mamă ?

Aţi pomenit dv. gemeni cu mame diferite ?

Nu, dar nu sunt de aceeaşi culoare şi de aceea...

Este un caz rar, dar există.

Dacă unul dintre părinţi e purtător

al unei gene de origine etnică diferită,

e posibil ca doar unul dintre gemeni să o dezvolte.

Şi mai rar, apare cazul hiperovulaţiei.

Ovulaţiile se produc la interval de câteva zile,

raporturile sexuale cu parteneri de etnii diferite...

Am înţeles, vă mulţumesc. La revedere !

Cu plăcere.

E grozav !

Am urcat cu două puncte în sondaje.

- Nu e rău ! - E foarte bine.

Îmi place, există dinamică.

Aveai dreptate, Noemie.

Este un clişeu, dar cu ideea familiei, vorbeşti pe limba tuturor.

Şi, sincer, miroase chiar bine.

Miroase foarte bine.

- Ai vreo veste de la Solansse ? - De la cine ?

Solansse, poliţistul, cu ADN-ul.

Da, cu ADN-ul ! Adică, nu.

Se pare că a fost o greşeală.

S-a terminat cu povestea asta.

ADN-ul... Ce te-ai gândit să mă întrebi !

Uitasem, mi-a ieşit din cap.

- E totul în regulă, Noemie ? - Da, de ce ?

Bine.

Haideţi, băieţi !

- Ce cauţi tu aici ? - Îl caut pe Gregoire Beaulieu.

- Ce doreşti de la el ? - Îmi place programul lui.

Mă simt foarte apropiat de el, dacă înţelegi.

Bine, deci ştii...

Acest mic secret de familie nu trebuie să se afle.

Am muncit foarte mult şi nu vreau să compromitem campania.

Nu te supăra, nu este nimic personal.

Stai o clipă.

Adică, e adevărat ? Beaulieu este fratele meu ?

Adică, nu ştiai ?

Ce nebunie !

Ba da, dar nu eram sigur.

Când mi-am pus lapte în cafea,

m-am gândit că, dacă nu e avocatul, nu mai rămânea decât...

Beaulieu e fratele meu ?! Tipul care-şi iubeşte regiunea...

Te înţeleg, probabil eşti tulburat...

Eşti bulversat, dar probabil înţelegi că nu ar fi bine pentru Gregoire

să afle acum de existenţa ta.

- Normal, săracul ! - Da...

Ar face vâlvă vestea că are un frate geamăn de culoare.

E o ştire senzaţională.

De aceea, probabil nu te deranjează să amânăm puţin.

Şi amânăm şi cu nemernicii care m-au abandonat ?

Cu cine ? Cu părinţii lui Gregoire ?

Da, cu părinţii noştri.

Nu ne putem pune în locul soţilor Beaulieu.

- Probabil există o explicaţie. - Normal.

- Poate a fost o situaţie deosebită. - Evident.

Poate au făcut-o chiar pentru binele tău.

Normal, pentru binele meu.

Adică, uită-te la Gregoire şi uită-te la Anthony !

Trebuie să fi fost grea alegerea.

Îmi pare foarte rău.

Cred că Gregoire va fi şocat când va afla.

Cu siguranţă.

Sigur va dori să lămurească situaţia.

Dar putem aştepta până la finalul campaniei, te rog ?

E o glumă cumva ?

Nu, nu glumeşte.

Am putea să aranjăm altfel.

Încă un şofer ?

Da. La secţia de poliţie, mi-am dat seama de ceva.

Dacă află presa, vor începe să sape.

Deci, te preocupă povestea cu ADN-ul.

Nu, nu e nicio problemă. Dar e mai bine să evităm orice.

Versiunea oficială: ai mers la secţie

pentru că te interesează reintegrarea infractorilor.

- Acum, mai am o preocupare. - Da.

- Bun. Şi tipul acela... - Anthony.

El nu ştie de povestea aceea cu ADN-ul ?

Nu.

Foarte bine, pentru că, deşi nu e adevărat,

Deltor ar fi în stare să scrie despre asta ca să mă enerveze.

Şi este de înţeleg. Îţi dai seama, dacă ar fi fost adevărat

că individul acela este fratele meu ?

Ce titlu grozav: "Părinţii lui Gregoire Beaulieu"

"şi-au abandonat geamănul de culoare ?"

Nu cred că alegătorilor le-ar plăcea asta.

Eşti bine ?

Da, sunt doar puţin stresată, din cauza campaniei.

- Linişteşte-te, respiră. - Da.

Aşa este politica, nu e o poveste de copii.

Da.

Mulţumesc.

- Ţi-l prezint ? - Da, haide.

Anthony ! Încântat ! Bine ai venit în echipă.

Îmi închipui că ai săvârşit câteva mici infracţiuni.

Nu, sunt nevinovat.

Da, doar câteva greşeli nevinovate, ca toată lumea.

Oricum, e o onoare să-ţi strâng mâna.

Nu aş merge până acolo...

- Vorbeam cu... - Noemie.

Vorbeam despre centrul pentru tineri din Cite Bel-Air.

Amicii tăi le-au tăiat bugetul,

dar tu, dacă eşti ales, l-ai putea da din nou.

- Ce să le dau ? - Bugetul.

Pentru centrul pentru tineri din Cite Bel-Air,

fiindcă şi ei iubesc regiunea Charente şi sunt uniţi pentru ea.

Da, este o idee bună.

Permiteţi-mi să vă întrerup.

Nu noi gestionăm Cite Bel-Air, ci autorităţile locale, adică Morand.

Morand... Gérald Morand ?

Da, îl cunoşti ?

Da, sigur că îl cunoşti. Ce nostim !

Ba nu e nostim.

În situaţia asta, va fi cam complicat să-i cerem favoruri.

La 8 ans, Gregoire mergea cu noi la centrul catolic

şi încă de atunci îi plăcea să ajute.

- Încetează, mamă, e jenant. - Dar e adevărat.

Nişte prefăcuţi, bogătaşii aceştia.

Merg la slujbe, dar în fond...

Gregoire s-a născut de Crăciun, nu ?

Da.

Da, un moment minunat.

Scutiţi-mă cu momentele voastre minunate !

Nu mănânci ?

Nu prea mi-e foame.

Doi mesia, la preţ de unul !

Da ?

Ce doriţi ?

Pentru fibra optică. Am fost anunţaţi că e o avarie în zonă.

Înţeleg... Nici nu ştiam că avem fibră.

Fibra ori o ai, ori nu o ai.

Da... Intră !

Atenţie la treaptă.

Îţi arăt ?

Îţi trebuie robineţi şi furtunuri pentru fibră ?

E de viteză mare. La viteză mare, ai nevoie de robineţi.

Bineînţeles...

E fiul dv. ?

Îl recunoşti ?

Cred că sunteţi mândră.

Gregoire al nostru este...

Mai aveţi alţi copii ?

Nu, doar pe el. De ce ?

Uneori, când ai mai mulţi copii, pe ceilalţi îi iubeşti mai puţin.

Da, probabil.

Şi, dacă ţi-e ruşine, faci tot posibilul să-i ascunzi.

Şi, uite-aşa, unii sunt abandonaţi.

Ce idee...

E greu pentru părinţi să abandoneze un copil.

Probabil regretă toată viaţa.

Cu siguranţă... Ai terminat ?

Da, am terminat. De tot...

- E totul în regulă ? - Ce vă pasă ?

Te omor.

O să te omor, vezi tu.

Ce a spus ?

Crede că o să facem pană. E ca suricatele, miroase pericolul.

Ce prostii...

Tu, fratele pe care nu l-am avut

Ştii, dacă ai fi existat

Împreună câte am fi făcut...

Totul este negru

Speranţa a murit...

Nu-i spui nimic ?

Spune-i ceva.

Bine, pentru că nu poţi lucra.

- Haide. - Bine.

Unde eşti, tată ?

Anthony !

Anthony !

Da ?

Poţi opri muzica ?

Nu vă place să cântaţi ?

Ba da, dar mă pregătesc pentru o emisiune în direct.

Cum doriţi. Eu, dacă nu cânt,

nu mă pot relaxa şi atunci devin cam vorbăreţ.

Ce-i drept, e plăcut să ascultăm puţină muzică.

De ce îi iei apărarea ?

Nu ştiu, îmi place de el. E mai simpatic decât celălalt.

- Vreţi să conduc eu ? - Nu. Ce foame mi-e !

E un fast-food la prima oprire. Mergem ?

Nu, nu vreau. Mergi înainte, Anthony.

Bine. Dar eu, dacă nu mănânc, sunt cam vorbăreţ.

- E groaznic. - Ba e bun !

- Chiar foarte bun. - Nu mai mănânci cartofi ?

Poftim, ia.

Da, este Gregoire Beaulieu ! Nu erau siguri.

- Da, e Gregoire Beaulieu. - Nu...

Ba da. Veniţi, îi face plăcere !

- Ba nu... - Bună ziua !

- Ni se părea nouă că dv. sunteţi. - Da, eu sunt.

Nu eram siguri, fiindcă nu ne aşteptam să vă vedem aici.

De ce nu ? Şi mie îmi plac lucrurile simple.

Simple, dar nu ieftine.

Masa plus benzina, cu pensiile noastre mici...

Exact ce spuneam în maşină.

Pensiile nu trebuie micşorate.

Ce tot spui acolo ?

În maşină, spunea că aveţi pensiile prea mari.

- Nu am spus aşa ceva. - Ba da !

Nu spuneam nimic. Eu stau în spate.

E greu pentru ei, ce să facă ? Nu au toţi Audi.

- Nu-l ascultaţi, e un infractor. - Am putea face o fotografie ?

- Sigur că da ! - Ba nu...

Ba da, hai să facem o poză !

Apropiaţi-vă ! Gata poza !

A ieşit bine, nu ? Grozav !

- Ei cine sunt ? - Ce drăguţi sunt !

- Ar trebui adusă maşina. - Nu, stai !

Staţi aici.

Cine sunteţi ?

Pierdem vremea... Accelerează.

Nu pot, dle Beaulieu, e limită de viteză.

- Nu putem face ce vrem. - Nu, dar nu suntem oricine.

Bine.

Normal !

- Bună ziua ! - Bună ziua.

Opriţi motorul, vă rog.

Sigur că da.

Bună ziua ! Toate bune ? Sau poate sunteţi stresat acum ?

- Actele maşinii, vă rog. - Desigur.

Să ştiţi că suntem aşteptaţi la o emisiune televizată.

E o dezbatere pe CNews şi suntem în întârziere.

A comis vreo greşeală şoferul meu ?

- A accelerat pe culoarea galbenă. - Nu cred aşa ceva...

De câte ori i-am spus !

Nu suntem mai presus de lege, Anthony !

- Nemernicul... - Puteţi să-l iertaţi ?

Eu nu am nicio abatere.

Permisul, vă rog.

- Ce permis ? - De conducere.

Da, l-am luat din prima. În Soyau, lângă Angouleme.

A fost cam complicat la sensul giratoriu.

Era să trec pe roşu, dar nu am făcut-o.

Parcarea mi-a ieşit perfect.

Pot să vă văd permisul de conducere, vă rog ?

- Să-l vedeţi, la propriu ? - Nu se poate...

Să-l vedeţi cu ochii dv. ?

- Coborâţi din maşină. - Bine.

Nu se poate !

Cum adică, nu l-ai întrebat dacă are permis ?

- Mi s-a părut logic, fiind şofer. - Pentru tine, nu şi pentru el !

Ei gândesc altfel. Nu respectă legea, oamenii aceia nu gândesc ca noi.

- "Oamenii aceia" ? - Termină !

Lasă, nu-i nimic. Trecem peste asta

şi îi găsim alt post.

Ba nu îi găsim nimic !

Să se descurce. Nu vreau să-l mai văd !

Mergem ? M-am enervat deja.

E idiot ?

La naiba ! Da, scuze.

M-am zăpăcit de tot.

Anthony !

24 decembrie.

Ce este ? Nu aţi pomenit ca un tip de culoare să aibă acte ?

Stai, îţi explic...

Deci, l'ADN-ul...

Da.

Am considerat că ar fi mai bine să afli după ce se termină campania,

pentru că m-am gândit...

- Pe naiba ! - E ciudat, nu ?

Şi eu am fost şocat la început, dar suntem fraţi.

Nu e adevărat, nu ?

Ba da. ADN-ul nu minte, nu e ca politicienii.

Taci, te rog ! Mi-e greu să digerez chestia asta.

Stai liniştit, "chestia" de digerat pleacă.

- Să nu amestecăm lucrurile... - Ba nu amestecăm nimic.

Asta era ideea, să nu amestecăm nimic.

"Avem unul alb şi unul de culoare. Hai să dăm cu banul."

"Dacă e cap, pe cel alb. Pajură, nu pe cel de culoare."

Bravo ţie, Gregoire.

Ce a făcut idiotul acela...

Ai terminat ? O să înceapă.

Eşti bine ?

De ce l-ai lăsat în casă ?

- Noi nu avem fibră ! - Aşa ştiam şi eu.

Scuzaţi-mă, dar suntem sătui de aceleaşi idei.

Egalitate de şanse, o mână de ajutor...

Ne spuneţi aceleaşi minciuni de 40 de ani,

dar, concret, nu se vede nimic.

Este plin Parisul de aceşti Gregoire Beaulieu.

Sunteţi nişte clone !

- Mai bine clonă, decât clovn. - Asta rămâne de văzut.

- Vă rog, vă daţi în spectacol. - Programul dv. este un spectacol.

Publicul e obişnuit cu un nivel mai ridicat...

Vă rog !

Am înţeles, n-aţi merge împreună în vacanţă.

- Nu, mulţumesc. - Nici moartă.

Domnule Gregoire Beaulieu, am observat

că puneţi accentul pe familie.

Pe familie...

Pe familie, domnule Beaulieu.

- Pot vorbi eu. - Da, familia...

Desigur, dar trebuie să ştim despre ce familie vorbim.

E vorba de o familie a aparenţelor, a secretelor

sau despre adevărata familie, despre fraternitate ?

Ce l-a apucat ?

Fraternitatea în sensul republican, vreau să spun.

Libertate, egalitate, fraternitate...

Se poartă ciudat, nu ?

Dacă nu ne strica televizorul,

poate îmi dădeam seama, dar aşa, abia văd.

Chiar şi aşa, eu îmi dau seama.

Vă declaraţi afecţiunea pentru regiunea şi oraşul natal, Angouleme.

Angouleme, aşa.

Celor care spun că exageraţi,

pentru a vă masca latura pariziană, ce le răspundeţi ?

Sigur că da, Angouleme, pentru că se spune...

Se spune despre mine... Dar ce este Angouleme, de fapt ?

- Angouleme este un oraş. - Mulţumim.

Acest oraş este înfrăţit

cu nouă alte oraşe, de altfel,

de pe mai multe continente.

Înfrăţirea este un lucru bun, sănătos.

Suntem de acord că aberează ?

De aceea spun eu că fraternitatea, în viaţă...

- Să vină cineva ! - E de la tensiune !

Domnule Beaulieu !

Discutăm un subiect de actualitate,

cu invitaţii mei, Régis Bonnot, specialist în tulburări de stres,

şi Valérie Ramond, specialist în presiunea din mediul politic.

Da, vin acum.

Spuneţi, dle doctor.

O criză de anxietate. Te sperie, dar nu se moare din asta.

A suferit vreun şoc emoţional ?

A aflat că avea un frate geamăn de culoare, abandonat de părinţii lui.

Nimic altceva...

Glumeam ! Este stresat din cauza campaniei.

Ce este de făcut ?

Odihnă. I-am lăsat şi o reţetă.

- Mulţumesc, dle doctor. - La revedere, doamnă.

Te simţi bine ?

Ce faci ?

Nu e posibil aşa ceeva ! Hai, intră odată !

Aşa, în dreapta !

Staţi liniştit, dle Beaulieu,

oricine ar fi şocat să afle că şoferul lui nu are permis.

Dacă aveţi nevoie, eu sunt disponibil în seara asta.

Nu am niciun program. Ieşim la o plimbare cu maşina ?

Sau poate la bowling ?

Pe mine mă relaxează. Mă duc des...

Este ceva cu tine, dacă ai venit în vizită aşa repede.

Nu, doar că nu prea am dormit azi-noapte.

La muncă e problema ?

Da...

Gata !

Iar l-au dat afară.

E incapabil să-şi păstreze un loc de muncă.

Şi tu eşti dat afară din cămine.

Ai grijă !

Cu gura asta mare, nu poţi să-ţi câştigi pâinea !

- Acum, ce mai lucrai ? - Şofer.

Ţi-ai luat permisul ?

Şi cine e şeful tău ?

Gregoire Beaulieu.

Poftim ? Nu am auzit. Cine ?

Gregoire Beaulieu.

Doamne fereşte ! Gregoire Beaulieu...

Fiul acelui idiot... Numai probleme mi-a făcut.

Dacă ar fi numai atât...

În starea ta, nu e o idee bună să mergi la Usinox.

Mă simt foarte bine.

Doctorul a spus să te menajezi. Eşti foarte stresat.

Şi greviştii sunt stresaţi. Poate reuşim să ne calmăm toţi.

Cum se închide prostia asta ?

Hai să amânăm, să digeri un pic ideea.

Nu, mergem mai departe.

În politică, doar fraierii îşi fac siesta.

Câştigătorii se avântă !

Domnul Beaulieu ?

Vă rog, facem un pas către dv. !

Haideţi să discutăm şi să ne tratăm puţin mai respectuos.

Domnule Beaulieu, vizitaţi uzina cu două zile înainte de alegeri.

Nu vă e teamă de eventualele interpretări ?

Deloc. Nu am timp să-mi fie teamă.

Ţin la dialog şi la principii. E timpul ca cineva să încheie greva.

Să discutăm, domnilor !

Eu am fost corect ! Nu mă atingeţi !

Să nu mai calci pe-aici, gunoiule !

Eşti mulţumită că m-am făcut de râs ? Şi-au bătut joc de mine.

Ţi-am spus că nu sunt pregătit !

Sper că glumeşti.

Politica, Noemie !

Politica impune anticipare, strategie, răutate,

dar tu eşti blândă ca un mieluşel.

Ce te-a apucat ?

Ascultă-mă, Gregoire. Ascultă-mă extraordinar de bine !

De trei ani sunt alături de tine şi îţi suport aroganţa.

Eşti insuportabil, nu asculţi pe nimeni,

dar eu nu te-am abandonat.

De ce ? Poate din bunătate.

Sau poate cred că ai o forţă, că poţi realiza lucruri măreţe.

Dar, acum, nu mai sunt aşa de sigură.

Afli că ai un frate care nu este cum te-ai fi aşteptat

şi ceilalţi nu mai contează.

Ai un psihic foarte slab.

Din descoperirea asta poţi face ce vrei tu.

Tu alegi dacă va fi ceva frumos sau ceva care-ţi distruge viaţa.

Dacă vei continua aşa, vei sfârşi rău, dar eu nu voi fi aici.

O lăsaţi să plece ? Nu ştiu dacă au Uber aici...

CENTRUL CITE BEL-AIR IA AVÂNT

Dacă-mi închizi uşa, mă culc pe preş.

Noapte bună, atunci !

Intră.

E drăguţ aici.

- Iar priveliştea e grozavă. - Ce vrei ?

Vorbim degeaba, fără să avem nimic de spus ?

Nu...

Nu se poate ! Aşa repede ?

Am văzut că a ieşit bine la Usinox.

- Bei ceva ? - Mi-ar face bine.

- Stai liniştit, nu e oţet. - Nu, mă uitam doar.

Ascultă...

Cum s-au cunoscut părinţii noştri ?

La un concert.

Îmi dau seama ce concert, de muzică clasică.

Cu viori şi rochii lungi...

Ca în "Knaki".

Reclama.

- Era un flaut. - Ba nu, vioară.

Ba nu, era un flaut. Oricum, ai început cu clişeele.

Era un concert al lui Renaud.

- Cântăreţul Renaud ? - Da, exact.

Ce este ?

Când te gândeşti la clasa de mijloc, o asociezi cu ceva plicticos

şi neapărat cu muzica clasică, nu ?

Ai început cu clişeele.

- Ascultă. - Acum vei fi plicticos.

Da, dar dacă mă tot întrerupi, va fi şi mai plicticos.

Nu-mi voi cere scuze pentru că sunt alb...

E plicticos.

... pentru că sunt catolic, pentru că sunt bogat,

pentru că sunt de dreapta sau pentru că părinţii mei te-au abandonat.

Tu nu ai avut părinţi, dar şi eu am fost lipsit de un frate.

Ce profund ! Mai aveam puţin.

Aveam o lacrimă chiar aici.

Un cuvânt dacă mai spuneai, plângeam.

Nu !

- Ce ? - Serios ?

Muzica franceză e sfântă în familie.

Şi e cu dedicaţie ! Este şi "Vei găsi" !

- Preferata mea. - O ştiu pe de rost.

- Dar tu nu ai dedicaţie. - Termină ! Nu-mi pasă.

Pe de rost, zici ?

Îmi place !

Îmi place !

Deci, te-ai decis ?

Cu ce anume ?

În legătură cu părinţii mei, ai tai...

Nu vrei să-i cunoşti, să le spui că ştii ?

Nu.

Am deja un tată.

E adoptiv, dar e tatăl meu.

Decât doi părinţi care nu m-au vrut...

La ce mi-ar folosi ?

Bine.

Ştii, dacă sunt ales, ai putea să-mi ceri favoruri.

Ce vrei tu.

Ţi-am cerut deja ce vreau.

Povestea aceea...

Povestea aceea mi-a salvat viaţa.

Datorită lui Paul am scăpat de pe stradă,

de anturajele proaste şi prostiile care vin odată cu asta.

Paul era dur, dar ne aducea mereu pe calea cea bună.

Centrul acela de cartier era familia mea.

Mergeam tot timpul acolo.

De aceea m-au adoptat Paul şi Mariette.

Atunci m-am născut eu, de fapt.

Anul 1988 e doar în buletin.

Cred că mi-ar plăcea să ne mai vedem.

Nu asta facem acum ?

Nu aşa. Mai târziu, vreau să spun, mai discret.

- Discret ? - Nu...

Pe ascuns, pe o alee întunecoasă, deghizaţi în vagabonzi.

Nu se poate aşa, Gregoire.

Ori sunt fratele tău, ori sunt o boală ruşinoasă.

Va trebui să alegi.

Greg ! Cu cofeină sau fără ?

La naiba !

Nu cumva tipul acela a umblat şi la espressor ?

Nu.

- Te amuză. - Da.

- Mă schimb. - Bine.

Cred că e din Mauritius, nu ?

Da. Îmi plăcea pălăria aceea.

Şi costumul !

Insula Mauritius, 21 decembrie 1988.

Cum se face, mamă,

că nu aveai burtă deloc, cu trei zile înainte să mă nasc ?

Ştii, la unele femei nu se vede deloc sarcina.

Mama ta a fost norocoasă, cu talia ei de viespe.

Vă bateţi joc de mine ?

Dragule, noi te iubim. Nu ţi-a lipsit nimic niciodată.

Eu nu spun că mi-a lipsit ceva.

Vreau doar să-mi explic acest mister biologic.

Ştiam eu că o să ne ajungă din urmă. Ţi-am zis că trebuie să-i spunem !

Ce să-mi spuneţi ?

Stai jos, dragul meu.

Este ca şi cum...

Este ca şi cum ne-ai fi fost adus de barză. A fost o minune.

Termină ! N-are nicio legătură cu barza.

Dacă vrei să ştii,

eu sunt steril, aşa că nu am avut de ales.

Era mai frumoasă povestea cu barza.

Aşadar, sunt adoptat.

Puţin...

Din punct de vedere tehnic, da, puţin...

Da.

Dar asta nu schimbă nimic.

Asta nu schimbă nimic, noi te iubim !

Te-am iubit mereu.

Nu am găsit momentul potrivit.

Ba era prea devreme, ba prea târziu...

- Nu voiam să te supărăm. - Da, nu voiam să te tulburăm.

- Aşa este, nu ? - Da.

Atunci, dacă eu sunt adoptat

înseamnă că nu voi l-aţi abandonat pe Anthony ?

- Cine e Anthony ? - Fratele meu geamăn.

- Cum adică ? - Şoferul meu de culoare.

- Mathieu e de cuoare ? - Nu, Anthony.

- Ai un şofer de culoare ? - Da, dar nu are permis.

Şoferul tău nu are permis ? Ce sunt prostiile astea ?

E foarte simplu.

Fiul nostru, Gregoire, are un şofer de culoare,

care nu are permis şi e fratele lui geamăn.

Ce nu pricepi ?

- Nu ştiam că mama fumează. - L-am rulat în '88.

S-a lăsat de când ai apărut tu.

E bine că i-am spus.

Avocatul lui ne aşteaptă. E reţinut de azi-dimineaţă, atât ştiu.

Bruno Fraises... Asta e o problemă.

Morand şi-a revenit şi a depus plângere.

Ce vrei să fac eu, Gregoire ?

Bruno, înţeleg perfect că eşti afectat de toate astea,

dar trebuie să găsim o soluţie.

Tu ce propui ?

Să recunoască.

Să recunoască, să se descarce. Îi va face bine.

Cine îşi recunoaşte greşelile este deja pe calea cea dreaptă.

Bine, dar asta este o predică, nu o pledoarie.

Anthony nu a făcut nimic.

Cum adică ?

- Nu a făcut nimic ? - Exact.

- Chiar nu a făcut nimic ? - Nimic !

Asta e o problemă.

Este complicat.

Dacă nu a făcut nimic înseamnă că e nevinovat.

Pentru mine, asta complică situaţia.

Sunt pereţii subţiri, e o casă veche.

Se aude tot. Înainte, era sală de aşteptare aici.

Bruno, avocat... Cine ar fi crezut ?

- În liceu, nu s-ar fi zis. - De ce ?

Pentru că nu erai bun la... nimic.

Serios ?

Între noi fie vorba...

Nu mă interesează dreptul absolut deloc.

Vă daţi seama cât de multe legi sunt ?

Sunt prea multe.

Doamne, e foarte complicat ! E un coşmar.

E plictisitor, nu-i aşa ?

Pasiunea mea este badmintonul.

Îmi pare rău, nu vă pot ajuta.

Au declaraţia lui Morand şi sângele lui Dimitri.

- Anthony... - Anthony.

Suntem terminaţi.

Noemie, îl suni Solansse să stabileşti o întâlnire cu Morand ?

Da. Ce vrei să faci ?

Să fac pentru Anthony ce ar face şi el pentru mine.

Doamna Fauchard ? Scuză-mă, Bruno.

Deci, dv. aţi fost.

Da, eu am intrat peste Morand. ADN-ul este dovada.

Ce prostie ! Ce legătură ai tu cu acel individ ?

Acel individ este fratele meu geamăn.

Nu se poate ! Cât ai decăzut, Beaulieu !

Semeni cu tatăl tău. Vrei să atragi atenţia, să-ţi faci publicitate ?

Ce nebunie ! Generaţia asta ar face orice.

E mai rea decât a noastră.

Să ştiţi că e o idee bună.

Chemaţi-l pe Deltor, îi va face plăcere să mă dea în vileag.

Puneţi-mi cătuşele.

Nu-i puneţi nimic ! Ce înseamnă prostiile astea ?

Ştiu exact cum arăta mama în seara aceea

şi nu semăna cu Beaulieu !

Şi eu ce să fac, dle Morand ?

Habar nu am, dv. sunteţi poliţistul.

Uitaţi...

Nu voiam să se ajungă aici, dar dacă nu am încotro...

Aşa, şi ?

E o şedinţă de lucru cu colaboratoarele mele.

Eram concentraţi. Nu văd care e problema.

Sunt foarte dedicate.

Eu nu am obligat pe nimeni să facă ore suplimentare.

Anthony Girard, fostul şofer al lui Beaulieu, a fost eliberat.

Domnul Morand, fiind confuz cu privire la fapte,

a decis să-şi retragă plângerea.

Domnule Beaulieu, aţi leşinat în direct,

aţi avut o altercaţie cu greviştii şi un şofer arestat.

Este o campanie mai solicitantă, nu ?

Nu ştiu, este prima mea campanie.

Vă rog !

V-aţi implicat pentru eliberarea lui Anthony Girard.

Felicitări, dar care este motivul ?

Deşi a omis să spună că nu are permis,

eu am iertat gestul disperat al unui om care vrea să se reintegreze.

Vă mulţumesc.

Şi cine l-a agresat pe dl Morand ?

Nu l-a agresat nimeni ! Sunteţi obositor.

Dacă mai aveţi întrebări, nu ezitaţi să mi le adresaţi mie.

Eu sunt domnul Fraises, avocatul lui Dimitri.

Anthony.

Eşti incredibil. Nu ştiu cum ai reuşit să fii dat afară.

Să nu aud nimic de imbecila aceea !

Şi unde să te duc eu acum ?

Iată-l pe geamănul alb.

Natura are şi simţul umorului.

Asta nu schimbă nimic. Tot nu votez cu tine.

Gata, aţi făcut prezentările.

Şi eu sunt încântat, dle Girard. Toate bune ?

Da, directoarea l-a dat afară de la cămin. Totul e grozav.

Era o închisoare plină de moşnegi.

- Mă deprimau ! - Am înţeles, tată.

Deci, ce era aşa important ?

Nu ai fost abandonat.

Poftim ?

Părinţii mei nu te-au abandonat. Nici nu sunt părinţii tăi,

aşa cum nu sunt nici ai mei, pentru că şi eu am fost adoptat.

Uite un bărbat curajos !

Îmi pare rău pentru tine...

Pentru mine ? Povestea aceasta ne afectează pe amândoi.

Pe mine nu m-au minţit părinţii mei.

M-am obişnuit cu ideea în 33 de ani. Nu mai sunt nici curios, nici supărat.

Dar nu vrei să o găsim pe mamă ?

Ca să aflăm...

Mama mea este Mariette, care s-a dus.

Nu mai vreau să ştiu.

Bine.

- Nu te preface, băiete. - Ce este ?

Te cunosc perfect. Îţi doreşti să te duci.

În viaţă, iei decizii bune atunci când ştii de unde te tragi.

Nu fi nesuferit.

Ia-ţi deputatul de braţ şi du-te să-ţi cauţi mama !

Gregoire !

Gregoire !

- E în regulă. - Ce ?

O vom căuta.

Paul, dacă am fi ştiut că Gregoire are un frate geamăn,

l-am fi adoptat şi pe el.

Atunci, mă bucur că nu aţi ştiut.

Eu şi Mariette n-am fi fost aşa fericiţi fără caraghiosul acesta.

Mulţumesc că staţi cu tata cât timp...

Am înţeles, cât timp o căutaţi pe mama voastră adevărată,

cea care a fost mereu acolo când vă era foame, frig, sete,

când voiaţi o mângâiere.

Mamă...

Ea şi-a făcut griji, s-a bucurat şi s-a întristat pentru voi.

- Ea v-a spălat chiloţii. - Gata...

Ea s-a prefăcut că nu pricepe

de ce şerveţelele dispăreau sub patul vostru...

- Mamă ! - Puneţi-vă centurile !

- Mamă ! - Nu !

Mamă !

Las-o, Gregoire, are nevoie de timp.

Mulţumesc pentru maşină.

Faci ordine ?

Da. Trebuie să o înţelegi.

Mama ta este cam afectată de când ai aflat.

- Tu eşti bine, tată ? - Da, stai liniştit.

Sunt doar emoţiile unui tată care nu ştie

dacă fiul lui îi va mai spune aşa.

Nu desfiinţării !

Nu desfiinţării !

Nu desfiinţării !

Tu îţi dai seama ce îmi ceri ? Nu am voie să cotrobăi prin arhive.

Eşti o scumpete.

E pentru Anthony, e ca şi cum ar fi pentru mine.

Da...

Deci... 24 décembre 1988, da ?

Nu e aceasta, aici sunt gemeni.

Nu, stai să vedem numele mamei.

- "X". - Normal.

Avem numele asistentei sociale. Marie-France Hardy.

Minunat ! Stai puţin.

- Nu e şi adresa ? - Nu vrei şi numărul de telefon ?

Scuze. Mulţumesc mult !

Stai, Antho !

Nu înţeleg. Ce e cu fraţii gemeni ?

Am un frate geamăn. Este Gregoire Beaulieu.

E incredibil.

Cred că e obosit.

Aveţi grijă la maşină ! Nu este a mea.

Haideţi ! Nu-mi faceţi mie ceva, ci tatei !

E un geniu.

Nu am venit aici să fac politică.

Am venit cu treburi personale.

Nu am eu ce să fac dacă se închide maternitatea.

- Nici nu am fost ales. - Nu ştiu dacă te vor vota.

Poate nu este aici.

Nu pot fi multe Marie-France Hardy în Charentes.

- Da ? - Bună ziua !

Sunteţi Marie-France Hardy ?

Nu-ţi face griji. Este pe mâini bune.

Este incredibil. Ce mari şi frumoşi sunteţi !

Sunteţi amabilă.

Uitaţi-l aici.

GEMENI, UNUL ALB, UNUL DE CULOARE

Decizia de a vă separa

a fost cea mai dificilă din toată cariera mea.

Am discutat mult cu directorul maternităţii şi cu medicii.

Dar, cum şansele tale de supravieţuire erau reduse, Anthony...

Ne-am gândit că trebuie ca măcar unul dintre voi

să aibă toate şansele de a-şi găsi repede o familie.

Este de înţeles.

Eu m-am ocupat de adopţia ta, Gregoire,

fără să le spun domnului şi doamnei Beaulieu despre fratele tău,

de teamă să nu ezite.

Îmi pare rău. Ştiţi, erau alte vremuri.

Apoi, s-a petrecut miracolul. Anthony a supravieţuit.

Este un caz rar în cariera mea.

Gemenii de rase diferite ?

Nu, acesta este un caz unic. Mă refeream la mama voastră.

Cum să o uit... Aşa tânără şi fragilă,

dar aşa curajoasă, totodată.

Neobişnuit este faptul că s-a interesat de voi,

la serviciul nostru, în fiecare an, până la majoratul vostru.

- Marie-France... - Ştiu ce mă veţi întreba.

Da, am datele ei de contact,

dar nu am dreptul să vi le dau, îmi pare rău.

- Ştim că... - Chiar mi-aş dori.

Dar nu pot să încalc legea.

Ştiu că vă este greu,

dar ştiu cât de greu i-a fost şi lui Claire.

Mă duc la bucătărie. Doriţi ceva ?

Nu, mulţumim.

Numai unul să facă treburile murdare...

Staţi puţin ! Dacă reuşiţi, din întâmplare, să o găsiţi,

cine ştie...

Să nu uitaţi că o femeie

care a trebuit să ia o decizie aşa dureroasă

suferă toată viaţa.

Aveţi tot dreptul să îi purtaţi pică,

dar nu o judecaţi prea aspru.

Mulţumim, Marie-France.

Mulţumim pentru tot.

Nu ! Mama e de culoare şi tatăl este alb.

Ba nu, ea este albă şi tatăl, de culoare.

- Sau poate sunt amândoi albi. - Sau amândoi de culoare !

- Oricum, eu sunt norocos. - De ce ?

Aveam o şansă din două să fiu tu.

Stai puţin.

Este Noemie. Îi e teamă că întârziem la întâlnire.

Poţi să-i răspunzi tu ? Ce să-i scriu ?

Spune-i: "Nu-ţi face griji, ajungem la timp. Mulţumesc."

Mă gândeam, tu şi Noemie... ?

Ce anume ?

Te place, nu ?

Nu... În fine, nu ştiu. Nu m-am gândit.

Noemie este o colaboratoare, una extraordinară.

Este atrăgătoare, sunt de acord, dar nu...

Ne-am cunoscut în facultate. apoi am avut şansa

să dezvoltăm o relaţie profesională fructuoasă

şi sunt mândru şi bucuros să lucrez cu o prietenă.

- Cu o prietenă. - Da.

- Deci, dacă vreau, am cale liberă. - Nu, nu ai.

- Dar sunteţi prieteni ? - Da, ai înţeles foarte bine.

Bine.

- Ce ai mai scris ? - Nimic, doar "Pupici".

"Pupici"...

Gata, am ajuns.

Să mergem.

- Stai ? - Ce este ?

Apărem aşa, pur şi simplu ?

Poate nu vrea să ne vadă.

Gata, doar nu ne mănâncă ! Ea ne-a născut,

nu ne va face nimic.

Bine.

Poftim.

- Eşti gata ? - Da.

Haide.

- El cine este ? - Nu ştiu.

- Cu ce vă pot ajuta ? - Bună ziua !

- Vă recunosc ! Sunteţi... - Gregoire Beaulieu.

Aşa ! Şi pe el îl recunosc, este şoferul dv.

Nu, şoferul lui e o suricată mică, dar a fugit.

Am înţeles !

După cum ştiţi, sunt în campanie

şi am decis să stau de vorbă cu cetăţenii chiar la ei acasă.

Grozav ! Aveţi dreptate.

Dar aici nu este circumscripţia dv., nu ?

Nu, aveţi dreptate. Dar regiunea ne trimite.

În eventualitatea în care... Am putea intra puţin ?

Da, desigur !

După dv.

Îmi cer scuze ! Urmaţi-mă.

Gustaţi un biscuit specific zonei. Sunt cei mai buni din oraş.

Şi dv. locuiţi singur aici ?

Nu, cu soţia. Este acasă şi ea. Claire !

Nu o deranjaţi !

Va veni când poate. Nu ne grăbim.

E în regulă, 30 de ani nu ne-am grăbit.

Ar fi mai frumos aşa. Claire, cobori, te rog ?

Imediat !

- Sunteţi cam încordat, din ce văd. - Puţin.

E normal, o campanie nu e uşoară.

Îmi închipui că e multă presiune.

Apoi, mâine aflaţi rezultatele...

E stresant, da.

Va fi bine. Iat-o pe soţia mea !

Ea este Claire.

Dragă, ţi-l prezint pe Gregoire Beaulieu,

politicianul pe care îl simpatizăm, de altfel.

Aşa.

Mă duc după cafea. Cred că s-a răcit.

Bună ziua, doamnă. Eu sunt Gregoire.

Anthony Girard.

Sunt directorul de campanie al lui Gregoire.

Şi care este scopul vizitei ?

Să discutăm.

Despre programul meu, despre politică...

Vreau să cunosc cetăţenii,

ca să ne povestească despre viaţa lor.

Vorbim şi despre lucrurile bune, şi despre cele rele.

Scuzaţi-mă, dar când un politician

se interesează de oameni sună a demagogie, nu ?

Vă asigur că nu este cazul.

Oricum, noi nu avem mare lucru de povestit, nu ?

Nu. Aveţi dv. nişte întrebări anume ?

Da. De exemplu, cu ce vă ocupaţi ?

Eu conduc o filială a SS2I în La Rochelle.

Suntem o firmă de IT, lucrăm cu calculatoare.

- Iar eu sunt asistentă medicală. - Iată.

Şi locuiţi aici de mult timp ?

Dintotdeauna.

Aici ne-am născut şi ne mândrim cu asta.

Aici v-aţi cunoscut ?

Iubirea din tinereţe, cum se spune.

Ne-am căsătorit la doi ani după ce Claire s-a întors din Brazilia.

Am învăţat o perioadă la liceul francez din Rio.

E mult de atunci...

Da, era prin '87-'88.

Dar nu prea ţi-a plăcut acolo.

Nu prea.

Aduc cafeaua.

Nu, cafeaua e aici !

Are o slujbă stresantă şi, uneori...

Noi suntem !

Iată-i şi pe copii, Madeleine şi Thomas.

Spuneţi "Bună ziua" !

Bună ziua !

Adolescenţii !

Aşa sunt ei...

Da, am înţeles. Oamenii sunt surprinşi.

Este normal. Dar nu este niciun secret,

sunt adoptaţi.

Vechea poveste:

fertilizări in vitro nereuşite, care te epuizează.

Medicii ne spuneau:

"Nu aveţi probleme fizice niciunul, poate e o boală psihosomatică."

E de ajuns, cred că au înţeles.

Da.

- Au apărut iar ! - Mă enervezi !

Îi vezi doar în trecere.

Ce spuneam ? Poate doriţi să ne prezentaţi programul dv. ?

Nu, lăsaţi. Nu vă mai deranjăm.

Vă lăsăm în pace.

Aveţi o familie frumoasă.

Sunteţi amabil.

Vă conduc.

- La revedere. - La revedere !

Este...

Eşti sigur ?

Există riscul să pierzi totul.

Putem aştepta finalul alegerilor,

pentru că nu e sigur, dar sondajele sunt favorabile.

Noemie, sunt sigur.

Bine.

Îţi mulţumesc pentru palma aceea.

Şi eu te iubesc.

Mulţumesc că ai spus-o tu primul,

deşi îmi imaginam ceva mai romantic decât un mesaj.

Ce drăguţ !

În sfârşit !

Bună seara !

Vă mulţumesc tuturor !

Vă mulţumesc !

Ce campanie lungă !

În primul rând, vreau să vă mulţumesc tuturor

pentru că aţi venit în număr aşa mare în seara aceasta.

Înainte de a aborda subiectele de interes general,

permiteţi-mi să vă spun câteva cuvinte despre mine

şi despre familia mea.

Cum să spun...

Sunt un copil adoptat.

Am aflat recent că am fost adoptat

de Patrice şi Patricia Beaulieu, dragii mei părinţi,

pe care îi iubesc şi care, de la început, mi-au oferit totul

şi au făcut totul pentru mine.

Dar asta nu este tot,

pentru că am mai aflat şi că am un frate.

Un frate geamăn, de fapt.

A intrat în viaţa mea de curând

şi mi-ar plăcea să mi se alăture pe scenă. Anthony ?

- Ai înnebunit ? - Du-te !

Vino ! Scuzaţi-l, este timid.

- Nu vă spun tot. - Cum adică ?

Băiatul acesta nu are permis.

El este fratele meu.

Dacă am ascuns asta până acum,

a fost de teamă.

Îmi era teamă că nu voi şti cum să gestionez aşa o schimbare,

pentru că nu e puţin lucru.

Dar am decis să vă împărtăşesc această veste minunată.

Pot să spun ceva ?

Bună seara !

Este evident că este un sentiment extraordinar

să descoperi că ai un frate geamăn.

Dacă ţi se spune că e şi alb, chiar nu-ţi vine să crezi.

Dar în seara aceasta ne gândim mult la tânăra de 17 ani

care a ales să ne încredinţeze pe mine şi pe Gregoire,

în seara aceea de Crăciun...

Nu este chiar darul pe care ţi l-ai dori,

dar sigur nu i-a fost uşor.

Sunt convins că a făcut ce a crezut că e mai bine pentru noi.

Aş vrea să-i spun că...

Că nu o judecăm

şi că nu suntem supăraţi.

Vă mulţumesc.

Bravo !

UN AN MAI TÂRZIU

Dragi prieteni !

După toţi aceşti ani în care am luptat din toate puterile,

mă bucur să vă anunţ

că, în sfârşit, am câştigat lupta aceasta pentru voi.

Ce mincinos !

Cu mare mândrie inaugurez astăzi

acest magnific şi atât de necesar

Centru pentru Tineri "Paul Girard",

numit astfel în amintirea

celui care timp de 30 de ani a fost sufletul centrului.

Fiul său, Anthony, preia acum ştafeta

cu o forţă extraordinară !

Mai mult decât un centru de locuinţe, este însuşi sufletul oraşului nostru.

Şi iată-l astăzi reabilitat. Era şi timpul.

Îţi urez succes, dragă Anthony !

Alţi bani aruncaţi pe fereastră.

Mulţumesc ! Mulţumesc, dle Morand.

Vă mulţumesc pentru încredere şi pentru generozitate.

Mi-aţi garantat că centrul se va redeschide

şi ştim bine ce preţ puneţi dv. pe o garanţie acordată.

Nemernicule...

Tatei i-ar fi plăcut să fie alături de noi astăzi

şi ştiu că ne priveşte de acolo.

Ca să ne audă, mi-aş dori să aplaudăm tare,

cu toată puterea, noul Centru pentru Tineri "Paul Girard".

Da !

Bravo !

Mulţumim, Morand !

Nu mă atinge !

Foarte bun discursul, emoţionant.

- Şi sincer ! - Am înţeles.

Spune-mi, de la tine avea fiul tău fotografiile ?

Nu am avut decât un mandat, dar mai am cunoştinţe la primărie.

Mie îmi place mult cea cu pene.

Da, e foarte ornamentată. Greu de purtat, dar...

Lamentabil !

Ce caută idioţii aceia lângă fiica mea ?

Pardon ! Vino.

Cum aţi reuşit să-l convingeţi pe Morand să redeschidă centrul ?

Foarte simplu. L-am şantajat şi nu a avut de ales.

Am înţeles... Se pare că omul este mereu sincer.

Domnule director, ne arătaţi sala ?

- Să mergem ! - Da !

Anthony, putem vorbi puţin ?

Da. Mergeţi, venim imediat !

- Mi-a plăcut discursul. - Mulţumesc.

Mă bucur că sunteţi amândoi.

- Da... - Vă merge bine ?

Da...

- "Mulţumesc pentru mesaj." - Da, mulţumesc.

Apropo de Noemie, voiam să-ţi spun...

Deci, ai aflat. Eu ştiam de la început,

dar nu ştiam cum să-ţi spun.

Ce anume ?

E sora noastră geamănă.

Nu, nu !

- Aveţi ochii la fel. - Nu, termină !

Spune-mi.

Voiam să-ţi spun că vei fi unchi.

GEMENI, DAR DIFERIŢI

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro